-Mihail şi Maria au cetăţenie dublă, atât romană cât şi finlandeză, dar sunt sufleteşte legaţi de România, urăsc Finlanda pentru că au fost trataţi mai rău decât animalele în această ţară, încălcându-li-se toate drepturile umane.
-Singurele rude de sânge pe care copiii le cunosc sunt cele din România, părinţii mei, Smicală Radu şi Smicală Lucia, fiind implicati activ, încă de la naşterea copiilor, în creşterea lor. Parintii mei au făcut anual „naveta” România-Finlanda pentru a contribui la creşterea copiilor. Nici o rudă din partea finlandeză nu s-a interesat vreodată de aceşti copii.
-Până în anul 2010 copiii au fost de 2 ori pe an în România şi au amintiri foarte vii legate de aceasta.
-Din anul 2010, încălcându-se articolul liberei circulaţii din Tratatul drepturilor omului, ne-a fost interzisă părăsirea Finlandei, chiar şi în vacanţe. Copiilor li s-a refuzat dreptul de a călători în afara Finlandei şi de a vizita România.
-Atât Mihail cât şi Maria vorbesc fluent limba română, aceasta fiind limba lor maternă. Până la varsta de 3 ani, când au mers la grădiniţă, au vorbit doar limba română. De la vârsta de 1 an, respectiv 2 ani, până în momentul în care au mers la grădiniţă, copiii au avut 24/24 bonă româncă.
-Copiii refuză să vorbească limba finlandeză în familie, ceea ce a obligat protecţia copilului din Finlanda să asigure translator la întâlnirile noastre.
-Copiii au lacune în ceea ce priveste limba finlandeză, începand cu anul trecut (cand au fost luaţi prima dată din familie) Maria refuzând să citească la şcoală în limba finlandeză.
-Copiii vor repatrierea în România.
-Nu în ultimul rând, trebuie să precizez că, în legislaţia finlandeză nu există nici o lege care să protejeze familia, legislaţia finlandeză fiind deficitară şi ambiguă, doar legislaţia română putând proteja cel mai bine drepturile acestor copii.
Timp de 10 ani, sistemul juridic finlandez a fost incapabil să ne protejeze drepturile umane elementare şi să soluţioneze cazul nostru. Din această cauză, cele 3 (trei) tentative clare de omor asupra noastră, au dus la pedepsirea victimelor (a mea şi a copiilor) şi apărarea infractorului.
Accesul la justiţie este nul, deoarece, timp de ani de zile, Finlanda a asigurat avocat doar părţii adverse, eu şi copiii fiind nevoiţi să ne apărăm singuri în instanţă.
Deoarece eu am servici, am fost nevoită în perioada 2010-2013 să plătesc sume uriaşe (peste 100.000 euro) pentru un avocat. În plus, am fost obligată la plata unor amenzi de peste 40.000 de euro deoarece serviciile sociale finlandeze (Ensi ja turvakoti Ry – organizaţie aparţinând statului finlandez) au refuzat organizarea întâlnirilor sub supraveghere tată-copii, motivând faptul că aceste întâlniri nu sunt în interesul copiilor (tatăl îi ameninţa constant pe copii cu moartea prin innec).
În această situaţie, justiţia finlandeză, în loc să ia măsuri pentru protecţia copiilor şi pedepsirea agresorului, a considerat că pedepsirea noastră este mult mai convenabilă.
În plus, deşi am adus dovezi că în timpul căsătoriei cu Jalaskoski Petri, am fost singura care am susţinut financiar întreaga familie (Jalaskoski Petri neavând nici un venit de peste 15 ani), justiţia finlandeză a încălcat dreptul la proprietate şi nu am primit absolut nici un ban în urma partajului.
Având în vedere toate acestea, adăugând şi faptul că am fost nevoită să cresc singură cei 3 copii, fără absolut nici o contribuţie din partea tatălui, s-a ajuns în situaţia în care, deşi muncesc ca medic 6 zile pe săptămână, salariul nu ne acoperă nici măcar cheltuielile curente elementare. Dreptul la un avocat a rămas doar pe hârtie, practic îmi este imposibil să plătesc un avocat.
Sistemul judiciar finlandez este extrem de lent. Plângerile adresate în instanţă anul trecut nu au fost până acum luate în considerare.
Jalaskoski Mihail şi Jalaskoski Maria sunt ţinuţi în condiţii de detenţie, încălcându-li-se drepturile umane elementare.
Sunt izolaţi de familie, de cunoscuţi, de prieteni. Nu au avut voie să meargă la biserică. Deşi şcoala e obligatorie în Finlanda, copiilor li s-a interzis să meargă la şcoală.
Mihail şi Maria au dreptul să se vadă unul cu celălalt doar 2 ore pe săptămână, în regim de detenţie.
Andreea Mocanu, sora lor mai mare, care a crescut împreună cu ei, are voie să-i vadă câte 1,5 ore la 2 săptămâni, separat şi sub supraveghere, fără nici o motivaţie.
Nimeni din familie sau dintre cunoscuţi nu are voie sa ia legătura cu copiii.
Copiii sunt epuizaţi psihic dar li s-a interzis accesul la un psiholog neutru.
Practic, copiii sunt izolaţi complet şi tinuţi ca în închisoare, nevinovaţi fiind.
Finlanda a semnat atât tratatul drepturilor omului, cât şi tratatul drepturilor copilului, însă le încalcă flagrant.
Având în vedere că totuşi, trăim în secolul 21 şi nu pe vremea Inchiziţiei, vă rugăm să luaţi măsurile necesare pentru salvarea noastră, cât mai degrabă posibil!
Cu respect,Camelia Jalaskoski
Tampere, 05.08.2016
(Ovidiu Richard Huza)
agnus dei - english + romanian blog 