Dr. Daniela Mariș – CEALALTĂ ROMÂNIE

CEALALTĂ ROMÂNIE

Zilele acestea s-a vorbit mult pe mediile de socializare împotriva avortului și împotriva împotrivitorilor avortului. Lucrul acesta mi-a trezit o amintire din anul șase de facultate, pe care am încercat mult să mi-o reprim, la vremea respectivă. Refuz acum să o mai înghesui într-un cotlon al memoriei.

În ziua aceea, tocmai începuse stagiul obișnuit de Ginecologie, când am aflat că ni se pregătise ceva special: în sfârșit, urma să asistăm și noi la un avort. Ne-am înghesuit în cabinet, cu un sentiment straniu în suflet. În sinea noastră, toți știam că n-o să ne placă ce-o să vedem. Pacienta, o doamnă tânără, până în 30 de ani, de condiție buna, primise deja premedicația și aștepta. M-am uitat, m-am holbat, mai bine zis, la ea, așteptând să găsesc vreun fior al anticipării a ceea ce urma să se întâmple, însa fața ei era impasibilă, albă, lipsită de orice expresie.

Am înteles, într-o fracțiune de secundă, ca luptele ei se încheiaseră, iar decizia era luată. Nu mai era nimic de făcut. Îmi venea, totuși, să-i strig: “Doamnă, vă rog, vă implor, nu faceți asta! Nu va omorâți copilul!”, dar nu eram în stare să mișc nici mâinile facute ghem prin buzunare, necum să scot vreun sunet din gâtlejul ca o iască.

Procedura începuse deja și eu mă străduiam din răsputeri să urmăresc detaliile tehnice, într-o stare sumbră de resemnare amestecată cu revoltă. În momentul în care mă felicitam că reușisem să-mi stăpânesc greața, îl aud pe medic înjurând împotriva vârstei mai avansate a sarcinii față de ceea ce i se comunicase. “Ia uite, mâini, picioare! E băiat!” Mintea mea nu reușea să țină pasul cu ceea ce vedeau ochii mei: un antebraț mic, mai mic decât un deget de-al meu, cu o mână minusculă rozalie, cu degetele perfect formate, cinci; un picior la fel de mic, dar perfect, cu o gambă cu pielea translucidă, prin care se vedea musculatura nedezvoltată, iar apoi toate s-au învălmășit în capul meu și mi-am întors fața în altă parte.

Când l-am auzit pe medic zicând: “Urmează acum materia nobilă”, m-am mai uitat o dată, însă mi-a trebuit din nou un timp până să înțeleg că substanța aceea vâscoasa pe care o vedeam prelingându-se era, de fapt, creierul fătului, după ce trecuse chiureta prin el. La momentul ăsta, unul dintre colegii mei a iesit val-vârtej din cabinet, ținându-se de gură. Iar sufletul meu s-a chircit îngenunchiat în jurul găleții, plângându-l pe cel care, cu o jumătate de oră în urmă, fusese un făt perfect normal, iar acum zăcea fără viață, făcut bucăți.

Nu m-am gândit atunci, pe moment, că pe făt l-a durut. Acum știu sigur că așa a fost. Iar procedura aceasta nu este doar o simplă moarte, este dezmembrare, decapitare, zdrobire, acțiuni care se numesc tortură atunci când sunt aplicate unei persoane născute.
Peste vreo două săptămâni am revăzut-o pe doamna respectivă pe stradă, ne-am intersectat fără ca ea să mă recunoască, evident. Pesemne atât de intens mă uitasem la ea, că era imposibil sa-i uit chipul prea curând. Era cu soțul ei și țineau între ei de mână, foarte veseli, un baiețel de vreo trei anișori.

Eu fac parte din generația “decrețeilor”. Și asta nu pentru că părinții mei nu m-au avortat, căci se străduiau de vreo nouă ani să aibă copii, ci pentru că atunci a găsit Dumnezeu cu cale să vin pe lume. Generația aceasta a fost de două ori mai numeroasă față de cea de dinaintea ei. A avut concurențe de 10 pe un loc la Medicină și de 25 pe un loc la Drept. Generația aceasta, precum și cele ce i-au urmat, plătește de zeci de ani taxe la stat sau trimite bani în țară.

Generația aceasta a învatat un soi de disciplină, care i-a permis să se adapteze la un nou sistem social, oricat de instabil a fost el. Nu fac apologia Decretului care a dus la apariția ei, fiindcă nu am nici o umbră de nostalgie după perioada comunistă. Mă gândesc doar, cu tristețe nesfârșită, la cealaltă Românie, (căci e o Românie întreagă, conform statisticilor), aruncată la gunoi, împreună cu toată creativitatea, inventivitatea, spiritul întreprinzător, hărnicia și frumusețea ei. Cealaltă Românie nu mai poate face nimic acum. Iar noi, cei rămași, neînțelegând implicațiile pe termen lung ale absenței ei, ne condamnăm la extincție ca nație, indiferent de motivele pe care le invocăm.

#pentruviata

Dr. Daniela Maris

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. octavpelin
    Mar 30, 2017 @ 02:08:05

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

  2. Gabriela Puia
    Mar 30, 2017 @ 11:53:28

    Domnul sa va binecuvanteze, sora Daniela!

  3. Anthony Ianosel, L.C.
    Apr 05, 2017 @ 02:51:50

    WHEN ABORTION WAS A CRIME IN THE UNITED STATES OF AMERICA….

    Dear Sister in Christ:

    I am posting this informative text, for your consideration, because you are an MD and better understand the biblical precepts and various legal nuances with regard to destruction of the unborn prospective human being in his/her mother’s womb. As Christians, we both can agree that God himself is implicated in the creation of human beings beginning in the womb of the woman! No need to cite specific Bible authorities. We can find them easily by consulting a Young Dictionary of the Bible, or Strong Dict. of the Bible, or even the famous Kittell New Testament Dictionary.

    I simply wish to summon your attention to a special website (which also advertises a very helpful book, incorporating certain historical facts in the United States, that should sober all Christians entertaining the destruction of a human being in the mother’s womb). Here is the website, to read, for your personal information: https://www.theatlantic.com/past/docs/issues/97may/abortex.htm

    In the past 10 years, I was involved, inter alia, in legal matters which pertain to the medical profession and their boards. Specifically, I was counseling them in regard to their constitutional rights to „due process of law”, and have filed several legal Briefs with the same federal court of Appeals (Ninth Cir.) which is persecuting our Christian president! My special researches and studies done on hundreds of U.S. Supreme court decisions (and many of them cited in my Brief) have brought to light (in the open courts to all federal judges in the Ninth Circuit) the incredible and most astonishing doctrine of „due process” of which our legal system is oblivious of it and suppresses it at every turn during federal litigation! Just as they do it to our world famous president! I have provided space for 12 pages in those respective briefs of doctors, demonstrating (via U.S. Supreme Court precedents) the bias, drastic indifference and tacit acquiescence towards our Constitution and settled federal law enacted by Congress! I have not seen a more routine indifference to the [imperative] commands of our Constitution and federal law than in the Ninth Circuit court of appeals! Our president will agree with my intelligent assessment!

    The foregoing „due process” doctrine–as outlined by the Constitution in its XIV-th Amendment is the CARDINAL and IMPERATIVE command to all of our States’ government officials which oversee the applicability of that imperious (but least respected) Fourteenth Amendment–also will protect and save the lives of the UNBORN humans in their mothers’ wombs! This God-given gift of law, namely the „due process of law” written in our Constitution (that Romania would be happy to have it) was respected during the „common law” era by all of our States’ officials, and they prohibited by criminal law the destruction of any human being in the their mothers’ womb! The aforesaid book titled „When Abortion Was a Crime…” will in our era of grave lawlessness will make a big difference in the hands of Christian doctors in Romania and in the United States and other British speaking countries.

    God bless you for any intellectual contribution you may offer to your fellow MDs.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: