Romanian National Anthem – „Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

La-multi-ani-Romania

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

VIDEO by jamesblitz90

Reclame

La mulți ani România! La mulți ani români!

Photo credit

CITESTE mai mult despre aceasta sarbatoare aici –

– 1 Decembrie – Ziua națională a României

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluția de la Alba Iulia.

Textul Rezoluției de la Alba Iulia

Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

  • Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  • Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  • Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
  • Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.

Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

  • Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumirei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.

SURSA – https://ro.wikipedia.org/wiki/Declarația_de_la_Alba_Iulia

Photo Wikipedia

Photo Wikipedia

Ziua națională a României

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Ardeal - Bucovina 1 decembrie

Foste teritorii austro-ungare: Transilvania, Partium, Bucovina Photo Wikipedia

Unirea Transilvaniei cu România

Context și evenimente precursoare

  • 1906 – Cercetătorul român Aurel Popovici elaborează un plan prin care propune crearea Statelor Unite ale Austriei Mari. Conform acestui plan, după ce arhiducele austriac Franz Ferdinand ar fi devenit împărat, Imperiul Austro-Ungar urma să fie transformat într-o federație de 15 state autonome.
  • 15 iunie S.N. 28 iunie, 1914 – Arhiducele Franz Ferdinand este asasinat în Sarajevo, în Serbia administrată de către Austria.
  • 15 iulie S.N. 28 iulie, 1914 – Începe Primul Război Mondial. Austro-Ungaria declară război Serbiei.
  • 21 iulie S.N. 3 august, 1914 – Regatul României își declară neutralitatea în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia convocat de către regele Carol I.
  • 27 septembrie S.N. 10 octombrie, 1914 – Regele Carol I încetează din viață, la tron îi succede Ferdinand I.
  • 4 august S.N. 17 august, 1916 – România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei (Marea Britanie, Franța, Italia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. Transilvania, Banatul,Bucovina, Crișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României după Primul Razboi Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud, incluzând astfel întreg Banatul.
  • august 1916 – România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase localitați: Brașov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Orșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (Germania,Austro-Ungaria), Imperiul Otoman și Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
  • 21 noiembrie, 1916 – Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
  • 23 noiembrie S.N. 6 decembrie, 1916 – Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
  • decembrie 1916 – Ofensiva germană este oprită pe linia frontului Mărășești-Galați. Guvernul, confruntat cu perspectiva străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
  • februarie 1917 – Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului 1917.
  • aprilie 1917 – SUA intră în război de partea Antantei.
  • mai-august 1917 – Trupele românești obțin victorii la Mărăști, Mărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către armata germană.
  • 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 – Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor din Rusia.
  • 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
  • 18 februarie S.N. 3 martie, 1918 – Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
  • 26 – 28 martie, 1918 – Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul național deja existent.
  • 27 martie, 1918 – Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Lucru la care a contribuit considerabil organul Legislativ al Basarabiei „Sfatul Tarii”.Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucrainieni,rusi, germani, evrei, găgăuzi) (în total 36) se abțin. Doi deputați ucrainieni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
  • 24 aprilie S.N. 7 mai 1918 – Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele dinainte de război, dar se cedau către Puterile CentraleDobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe teritorul României.
  • 24 august, 1918 – Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte,Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
  • 2 septembrie, 1918 – Un Congres al cehilor, slovacilor, polonezilor, românilor, sârbilor, croaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
  • 12 octombrie, 1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în Transilvania, are loc laOradea. Se adoptă o declarație „în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă” a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională înfintează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
  • 18 octombrie, 1918 – Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta.
  • aceeași zi – Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înfiintează în teritoriile Austro-Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică demersurile diplomatice.
  • aceeași zi – Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în Transilvania.
  • 28 octombrie, 1918 – Cehoslovacia își declară independența.
  • 29 octombrie, 1918 – Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
  • 31 octombrie, 1918 – Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar.
  • 3 noiembrie, 1918 – Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia.
  • aceeași zi – Consiliul Național Român Central este creat din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
  • 6 noiembrie, 1918 – Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare generală.
  • aceeași zi – demobilizarea armatei austro-ungare

PHOTO: Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei
  • 10 noiembrie 1918 – România redeclară război Puterilor Centrale.
  • 11 noiembrie, 1918 – Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
  • aceeași zi – Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat.
  • 12 noiembrie, 1918 – Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătorea montană de laTulgheș.
  • 13 noiembrie, 1918 – Armistițiul de pe Frontul Balcanic este semnat la Belgrad, Serbia, între generalul francezFranchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iarBanatul intră sub administrare sârbească, în pofida Convenției de la București din 1916. Crișana și Maramureș, incluzând orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungulMureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
  • 13–15 noiembrie, 1918 – Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, fără a ajunge la o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
  • 13–20 noiembrie, 1918 – Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
  • noiembrie 1918 – De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membri sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membri în total), respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniunui profesorale, armată). Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
  • 25 noiembrie, 1918 – Armata română ocupă Târgu-Mureș.
  • 28 noiembrie, 1918 – Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucrainieni s-au retras înaintea votului final.
Photo Wikipedia

Photo Wikipedia

Situația teritorială a Republicii Sovietice Ungare      (ROSU inchis) Teritoriul inițial al Republicii Sovietice Ungare     (ROSU deschis) Teritoriu recucerit de către Rep. Sov. Ungară (mai-iunie 1919)      (GALBEN) Teritoriu ocupat de către România în aprilie 1919      (ALBASTRU) Teritoriu sub control francez și iugoslav.

 

La Mulţi Ani ROMÂNIA!

1 decembire romania Iohannis

Photo credit Victoria Brutaru

Urmăriţi binele cetăţii ….
rugaţi-vă Domnului pentru ea,
pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! –
Ieremia 29:7

Există oare în Galaad
Vreun leac de vindecare?
Căci neamul meu este bolnav,
Şi rana lui e mare.

Se cere leac vindecător,
Se cere o minune
Să vindece al meu popor,
Româna naţiune.

Există-un doctor priceput
Să-i oblojească rana?
Că-l doare-aşa cum n-a durut,
Şi-l chinuie Satana.

Prin ciuma roşie trecuţi
În noua libertate,
Ucidem pruncii nenăscuţi,
Mânaţi de voluptate.

Incesturi, crime, sodomiţi,
Abundă prin ziare.
Suntem o casă de smintiţi,
În plină destrămare.

În ţara cu guvern corupt,
Parlamentari, miniştri,
Ca din pământ au apărut
Miliardari siniştri.

Ne vrem o ţară de creştini
Şi-o afirmăm din gură,
Dar de Hristos suntem străini,
La fel şi de Scriptură.

În blocuri triste, cenuşii,
Bătrânii mor de foame,
Uitaţi de stat şi de copii.
O, fie-Ţi milă, Doamne!

Te rog pentru poporul meu,
Pentru al Tău sfânt Nume,
Căci rana lui miroase greu
În ţară şi în lume.

Ascultă-ne din cerul Tău,
Tămăduieşte ţara!
Ne mântuieşte de cel rău,
La fel ca la Gadara!

Ridică, Doamne,-acest blestem!
Redă-ne bucuria!
Ne-ascultă ruga, fă un semn,
TREZEŞTE ROMÂNIA!

VERSURI Petru Dugulescu via Resurse Crestine

Petru Dugulescu recita incepand de la minutul 1:23

VIDEO by Andrei Brăescu

1 Decembrie – Ziua națională a României

 

00

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. (Wikipedia)

rezolutia-unirii Romania

Pentru cine sărbătorim Ziua Naţională?

1 Decembrie, Ziua Marii Uniri nu înseamnă, nici pe departe, ziua naţiunii române, ci reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar nu ziua naţională a României. Promovarea imaginii armatei în centrul zilei naţionale este o eroare, ca şi depunerea coroanelor de flori.

Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Adevărata zi naţională a României este 10 mai. Aşa au considerat, încă din 1990, Regele Mihai, cât şi românii care mai puteau gândi liber, după patru decenii de regim totalitar. În perioada 1866-1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea naţională a României, având trei semnificaţii majore: venirea şi încoronarea principelui Carol I, în 1866, declararea independenţei de stat a României în 1877 şi încoronarea ca rege a lui Carol I, în 1881. Elitele politice dinainte de 1947 vedeau ziua naţională ca pe o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor.  Cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului. O diferenţă fundamentală.

Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale. Pentru 90% din statele lumii, ziua naţională este data proclamării independenţei.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt beneficiarii sărbătorii. Ziua Marii Uniri nu înseamnă nici pe departe ziua naţiunii române, ci ea reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar în orice caz ,nu ziua naţională a României. Un profesor de drept ne spunea, în facultate, că raţiunea existenţei zilei naţionale pe data 1 decembrie e periculoasă în sine, pentru că ea arată în plan simbolic că românii sunt o naţiune cu o viziune expansionistă, cel puţin faţă de vecinii săi. „1 Decembrie” trebuie să fie o sărbătoare naţională legală, aşa cum e necesar să fie şi „24 Ianuarie”, dar nu sărbătoarea românilor.

Romanian National Anthem –

„Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

De fapt, aceasta este una dintre diferenţele fundamentale ale elitelor politice care au populat arealul public înainte de 1947 şi după: dacă primii vedeau ziua naţională ca o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor, cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului, a Leviathan-ului. În plus, pierderile teritoriale de după cel de-al doilea război mondial, fac astăzi ca „1 Decembrie” să aibă mai degrabă o semnificaţie tristă şi victimizantă, de vreme ce Basarabia şi Cadrilaterul nu mai aparţin României.

„Unirea”, ca fenomen istoric şi politic, nu cinsteşte eroi.  Simbolul unirii este, prin excelenţă, unul prezent, care bucură, nu plânge, sărbătoreşte şi nu comemorează. E aproape limpede că foarte puţini decidenţi politici ştiu că există pentru aşa ceva ziua Eroilor, comemorată, în fiecare an, la data de 28 mai. Dacă mai iei şi în considerare remarca unui jurnalist, conform căreia în România există astăzi „153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.”, înţelegi cum e de fapt confiscată şi utilizată în scopuri populiste şi politicianiste ziua naţională, amestecându-se bucuria cu falsa tristeţe, cultul eroilor cu sentimentele naţionale şi decenţa cu disimularea primitivă.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie, practic, actul de naştere al statului şi al românilor, în raport cu existenţa sa, ca entitate suverană. Dacă veţi avea curiozitatea să consultaţi lista zilelor naţionale a statelor lumii (http://en.wikipedia.org/wiki/National_Day), veţi constata că în peste 90% din cazuri este vorba despre data proclamării independenţei.

Photo credit infoinsider.ro

Mai ales în Europa, unde procesul de naştere a naţiunilor a fost unul vibrant, deseori dureros şi mai în toate cazurile intens, câştigarea independeţei reprezintă pentru statele bătrânului continent mândria naţională, actul devenirii lor naţionale. Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat, nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu pândidu-i şi păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt „beneficiarii” sărbătorii. Ei stăteau în mulţimi dezordonate la Alba Iulia şi Bucureşti, în vreme ce „posesorii” puterii de după 1989, le vorbeau de la tribună, ca în vremurile ce tocmai trecuseră. Practic, românilor li s-a dat de înţeles prin acest lucru că nu ei contează în primul rând, ci statul, liderii şi instituţiile lor, iar ei sunt o cantitate neglijabilă, eventual de voturi, reactivată o dată la patru ani.

Sărbătoarea naţională este şi a fost, în cele două decenii, un fel de ipostaziere perfectă a modului în care arată România: o ţară divizată, fracturată, plină de inechităţi. Pănă şi ziua naţională arată ca o punere în scenă a privilegiilor, cu majoritatea fără putere, dirijată de o minoritate malignă şi hotărâtă.O teorie în sens invers a celei formulate de Václav Havel.

00În plus, sărbătorirea zilei naţionale a fost, în cei douăzeci de ani, de un kitsch inimaginabil şi de o ipocrizie crasă, dacă luăm în considerare ceea ce trebuia să semnifice şi să promoveze „1 Decembrie” şi realitatea din teren. Dacă preşedinţii României postcomuniste mai mult au divizat naţiunea decât au unit-o, în ultimii ani acest grotesc a trecut orice limite. Un preşedinte care a dezbinat încontinuu, a prăbuşit guverne, a distrus coaliţii şi partide şi a incitat la ură poate apărea în faţa românilor, de ziua lor, mimând solidaritate şi unitate? Dacă lucru se petrece, atunci totul e butaforie ieftină..

Pentru mulţi conaţionali, nici nu este clar, astăzi, dacă această combinaţie de sobrietate şi spirit miliatar, în care este exprimată, an de an, ziua naţională a României, este o comemorare sau o sărbătoare. Din punct de vedere al „amplasamentului” acestei zile în timpul sezonului rece, semnificaţia zilei dispare şi ea aproape cu desăvârşire. Îmi amintesc imagini din diferiţi ani, în care ceaţă sau vreme rea fiind, taburile defilau pe Kissellef zârindu-se când şi când, dând o senzaţie de teamă, disconfort şi dezordine.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie o bucurie colectivă şi de aceea este esenţial ca ea să aibă loc în mijlocul celorlalţi, în aer liber, şi nu în faţa televizorului. Din nou, având data zilei naţioanle stabilită la „1 Decembrie”, ne asemănăm instantaneu cu Albania şi Ucraina.

În fine, românii nici nu au fost consultaţi după 1989 cu privire la ziua naţională.

Afla mai mult la linkul de mai jos:

Autor:  Alexandru Muraru, spunesitu.adevarul.ro via http://www.argumentpress.ro

ROMÂNIA TA Nicolae.Geantă

romania

România ta e Parângul, Rarăul şi Sfinxul din Bucegi, e Delta Dunării, Transfăgărăşanul şi Putna cu straie de sărbătoare. Dar şi magherniţele de la periferiile urbane, încâlceala din labirintul Bucureștiului şi glodul de-ți dă peste cizmă, pe ulitele satelor îmbătrânite de așteptare.

România ta e Nadia Comăneci şi Ivan Patzaichin, Gică Hagi şi Ana Aslan. E Djuvara, e Pleşu, e Cioran, e Eminescu. Dar şi liceele pline de nepăsători care scriu cu emoticoane.

România ta e grâul Bărăganului, ţiţeiul Subcarpaţilor, podgoriile Murfatlarului, turmele Sibiului şi huila de la Petroșani. Dar şi uzinele dezafectate, pădurile defrişate şi câmpurile năpădite de buruieni. Şi de… Pet-uri.

România ta e Sinaia cu Peleşsul, Braşovul cu Biserica Neagră, Bucovina plină ochi de mânăstiri. Dar şi bisericile părăsite ori cvasigoale duminica, orfelinatele şi azilele de bătrâni.

România ta e capra neagră, zimbrul Haţegului şi ursul carpatin. E barza, egreta şi ciocârlia. Dar şi câinii vagabonzi ce muşcă pe furiş prin spatele blocurilor.

România ta e Ștefan, Ţepes şi Cuza. E Carol, e Mihai Viteazul şi Brâncovenii. Dar şi Ceaușescu, Năstase, Băsescu. Ori politicienii care mint ca meteorologii şi parlamentarii care nu văd viața searbădă a țării decât prin geamurile lor fumurii.

România ta eşti tu. Sunt eu, şi alții 19 milioane acasă şi 15 milioane prin diaspora. Sau Basarabia. E o Ţară frumoasă, cu oameni harnici, bătrâni simpatici şi tineri inventivi. Dar cu copii puţini, cu manele, cu mașini înscrise în Bulgaria şi şpăgi.

România e petecul de pământ binecuvântat de Dumnezeu pentru tine. Şi pentru mine. Doar în funcție de tine, române, își va da rodul sau spinii. În funcție de tine va fi fericită sau ridată. În funcție de tine va fi vorbită pe la colţuri, de rău sau de bine! Elogiată sau blestemată. În funcție de tine va fi creştină sau păgână! Va sta lângă Hristos sau contra Lui!

La mulți ani România! Te iubesc oricum ai fi!

Citeşte-l pe Nicolae Geantă aici –  http://nicolaegeanta.blogspot.com

La Multi Ani Romania – 1 Decembrie 1918, Ziua NATIONALA a ROMANIEI

‘O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri’
de Neagu Djuvara (Fragment din carte-audio)

VIDEO by Ada S

Sa cunoastem România

COLUMNA – Dacii si Romanii

Film istoric

Dacii (1966)

Film istoric – subtitrare in limba engleza

România, Hai Ridica-te – Catalin Ciuculescu

In acest In clip, Catalin canta impreuna cu Luci Ciuculescu, Andrada Dupu si un grup de tineri: Romania, hai ridica-te. VIDEO by Catalin Ciuculescu – intalnirile de la far Mangalia 2009 Versuri http://cantece.wordpress.com

(:România timpul tău este aproape
Domnul nostru îşi revarsă ungerea
Îi auzi chemarea sfântă
El să te ridice vrea
Şi să duci în lumea-ntreagă
Dragostea Sa:)

(:România, hai ridică-te
Peste tine, El străluceşte
România, timpul tău e-acum
Te doreşte Dumnezeu:)

(:România timpul tău este aproape
Domnul nostru îşi revarsă ungerea
Îi auzi chemarea sfântă
El să te ridice vrea
Şi să duci în lumea-ntreagă
Dragostea Sa:)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari