Vladimir Pustan – Hai ca poti!

Photo credit http://about-eastern-europe.com/danube-delta-delta-dunarii/

Vladimir Pustan:

Dumneavoastra a-ti auzit tipatul cocorilor? Stiti de ce tipa cocorii? Eu am crezut ca ei cand pleaca din tara noastra pe drum, tipa asa, „M-am saturat de tara voastra… nici nu vreau sa mai aud cum se vorbeste Romaneste,” si pleaca si tipa. Dar dumneavoastra stiti de ce tipa cocorii? Ei merg mii de kilometri si ei intotdeauna se schimba. Pun in fata pe altul, mergand in formatia de V, tot vantul bate pe cel din fata, care are meseria cea mai grea, slujba cea mai grea sa-i duca pe ceilalti. Tot la jumate de ora se schimba cel din fata ca sa treaca si altul. Ceilalti din spate , toata lumea il incurajeaza: Hai ca poti. Imediat cum ai ajuns in fata, ceilalti din spate toti striga. Ala din fata nu tipa, ca ala-i terminat. Dar cei din spate tipa, „Hai ca poti, hai ca poti. Mai avem 1000 de kilometri.” De asta au nevoie toti care stau aici in fata. Sa tipati in spatele lor, sa-i incurajati. Trebuie sa ne incurajati: Hai ca poti! Si copiii nostri au nevoie de incurajarea voastra.

Din predica intitulata: Ce asteapta copiii de la voi? 15 Septembrie 2013

VEZI aici PAGINA – PREDICI Vladimir Pustan

Vladimir Pustan – Ce asteapta copiii de la voi? 15 Septembrie 2013

VEZI aici PAGINA – PREDICI Vladimir Pustan

VEZI aici – Vladmir Pustan – Cum să fii un tânăr plăcut lui Dumnezeu – Chişinău 7 septembrie 2013 Turneul Basarabia

Pustan 2 chisinau 2013VLADIMIR PUSTAN la inceputul unui nou an scolar la Biserica Sfanta Treime Beius:

  • Sunt un om privilegiat. Dumnezeu ne-a inmultit si aici in Beius. in 1993, cand am cunoscut biserica aceasta, i-am devenit lider de tineret si eram 5 tineri. Vreau sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca in anii acestia Dumnezeu ne-a binecuvantat cu copii cu scoala, cu conditii frumoase. Aveti printre cele mai frumoase conditii din Romania pentru copii si pentru toate. In biserica noastra avem o gramada de profesori. La liceu, invatatori, educatori si o gramada de oameni care ne pot invata lucruri bune. Avem, se poate invata. Dumneavoastra stiti ca in biserica noastra sunt peste 100 de oameni cu facultate, altii au si doua si doctorate? E mana lui Dumnezeu pentru toate si peste toate. Stiti ce cred? Ca exista viitor. Si viitorul chiar ca arata bine.  Cand vom pleca la cer, vom pleca cu copiii, nu plecam singuri, cu ei plecam. Amin? Investiti in ce ramane si ce-i vesnic.
  • Haideti sa raspundem la o intrebare. Daca ar fi sa luam un singur lucru in cer, dintre punctele (a) casa (b) banii (c) locul de munca (d) copilul, ce incercuiti? A-ti spus: Copilul. ATUNCI DE CE INVESTITI IN ALTCEVA? De ce investiti in ceva ce nu veti duce cu voi in cer? De ce va pasa mai mult de casa, masina, functii si uitati ca cel mai important lucru e copilul? De ce?
  • O povestire din Basarabia: In ultimul rand, dar in primul rand, copiii au nevoie de dragostea voastra. Copiii nostri au nevoie de foarte multa dragoste.  Cand am fost in Basarabia, a venit la mine o femeie si a zis, „Pastore, vreau sa iti fac cunostinta cu o echipa speciala, niste oameni deosebiti. Trebuie sa-ti faci poza cu ei.”  Am iesit afara sa vedem ce vrea sa spuna ea. Zice, „Ei sunt bucuria mea pe acest pamant. Familia mea, 11 copii, 10 baieti si o fata.” Si spunea, „Cel mai bun baiat al meu, cel mai cuminte,” si asta a spus-o intre toti, „si baiatul pe care-l iubesc cel mai tare este el. Are autism, e cel mai mare, are 21 de ani.” Si a facut poza cu mine. Stiti ce a spus femeia aceasta? „Ma bucur, poate ceilalti o sa plece incet, dar el o sa ramana langa mine. E baiatul cu care ma rog seara. Este baiatul care ma ajuta, si il iubesc cel mai tare.” Si a spus-o intre ceilalti copiii. Ne-am facut poze, nici nu incapeam bine in poza. Frumoasa era femeia aceea, frumoasa echipa avea si iubea pe cineva cel mai tare, pentru ca cel mai mult trebuie iubit cel ce-i cel mai greu de iubit din casa, copilul care ne face cele mai mari necazuri. „Mai, mi-a sgariat peretele, zici. Asta nu-i nimic. exista si lucruri mai grave. Inseamna ca a avut ce murdari, inseamna ca ai avut pereti. Atatia dorm sub pod… Asta-i primul lucru care trebuie sa-ti vina in cap: Inseamna ca aveti pereti acasa! Sunteti mai bogati ca vreo 2 miliarde de oameni care dorm in cutii de carton. Aia nu au ce mazgali sub cerul liber.

Text Deuteronom 6:1-10

 Iată poruncile, legile şi rînduielile pe cari a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe. Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi -a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, cînd ţi -a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere. Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale. 

Copiii asteapta foarte multe lucruri de la noi si cateodata suntem covarsiti de cate lucruri asteapta. S-ar putea sa ne gandim ca ei asteapta tot ce ne gandim noi ca asteapta, cum ar fii masina, casa, telefon, calculator… Un rege a cerut, la un moment dat, sa i se aduca cei mai mari 3 oameni ai tarii, care au facut cel mai mult bine pentru tara. I-au adus un profesor, un medic (doi barbati) si i-au adus o femeie batrana cu palton pe ea. A intrebat, „Tu ce esti?” „Eu sunt medic.” „Ce-ai descoperit in viata aceasta?” „Un vaccin care a vindecat ciuma”. „Tu ce ai facut?” „Eu sunt un profesor, am invatat generatii de copii si am scos manuale.” „Si femeia asta batrana, cu palton?” Sfetnicul a spus, „De ce a-ti adus-o aici pe ea?” „Ea a fost invatatoarea lor de scoala duminicala.” In spatele oamenilor mari care s-au format, crestini, au stat niste invatatori de scoala duminicala sau niste dascali buni. In spatele fiecarui elev bun stau dascali buni. Nu exista decat rar geniile. In rest raman copii normali, care pana la urma ajung sa fie presedinti, senatori si oameni de stiinta, copii de care stie societatea sa se foloseasca. In spatele lor stau niste dascali buni.

Mamele sunt foarte importante. In spatele copiilor stau niste mame, ca se vorbesc despre cei 6-7 ani de acasa. Am ajuns la concluzia ca e mai greu ca sa cresti copiii… Nu. Nu-i greu sa cresti copiii, e mai greu sa repari oameni, pentru ca daca-i crestem prost si stramb… Am in vie un prun, indiferent ce am facut cu el, nu mai pot sa-l fac drept. Asa a fost, primii 5 ani de zile l-am lasat sa creasca in voia lui, acum tot felul de ancore (are), dar nu mai merge. Asa o sa ramana si o sa moara aplecat de spate.

As vrea sa vorbesc, in aceasta seara, mamelor, bunicelor, invatatorilor de scoala duminicala si tuturor educatoarelor si profesorilor care sunt aici si a dascalilor.

Ce asteapta copiii de la voi?

1. Timpul si efortul vostru

In primul rand, copii asteapata timpul si efortul vostru. Citeam intr-o carte, Graham Wayne, profesor la Harvard in care spunea asa: Televizorul si internetul a distrus conversatia de seara din familie. Dumneavoastra mai tineti minte ca noi avem o conversatie de seara in familie? Stateam de vorba familia despre tot felul de lucruri ciudate, frumoase, intamplari de peste zi… Va aduceti aminte, era o ora, doua in care stateam si faceam un fel de sezatoare in casa?

Stiti cum arata seara unei familii obisnuite in Romania? Copiii sunt pe iPhones, folosim wirelessul (un Satan care emite), pentru ca nu exista un Satan mai mare decat wirelessul, pentru ca asta permite ca sa fim (toti) singuri in acelasi timp. Pentru ca daca nu aveam wireless in casa, atunci eram singuri pe rand- acuma e randul meu sa fiu singur in fata calculatorului, dupa care era randul tau, dupa care era randul sotiei sa vada filmul, dupa aia era randul meu sa vad stirile… eram singuri pe rand. Acum suntem singuri toti odata. Asta e un lucru extraordinar. Sapte oameni intr-o casa, singuri. Fiecare intr-o camera, putem emite, internetul emite semnal in fiecare camaruta, in fiecare cotlon, in fiecare pat, in baie.

Am devenit singuri. Noi nu mai dam timp cu copiii nostri. Ne-am dori ca sa ne facem rost de undeva de timp. Saci de timp. De ce spune Biblia in Deuteronom „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă,”? Fa-ti timp in casa sa vorbesti cu copiii. Sa-i intrebi, ce a mai fost la scoala astazi, ce-au vazut pe drum? Fa-ti timp sa asculti ce muzica asculta. Fa-ti timp sa le auzi durerile si pasurile. Fa-ti timp sa le poti diseca bucuriile marunte pe care le au. Fa-ti timp! Dar Biblia nu se opreste numai la cuvantul ‘acasa’, pentru ca poate cel mai frumos lucru care poate sa ne puna pe ganduri, „cand vei pleca in calatorie, cand vei fii pe drum, fa-ti timp”. Fa-ti timp cand calatoresti cu masina si conduci cu ei, fa-ti timp 5 minute, pana-i duci la scoala. Fa-ti timp din orice clipa, acasa, cand mergi undeva, cand esti pe drum cu ei, cand astepti ceva pentru ca copiii nostri au nevoie de timpul nostru. Au nevoie de efortul nostru, al invatatorilor. A nevoie si asteapta pentru ca au nevoie de raspuns la intrebari. Atat de enervanta este aceasta intrebare: De ce? De ce, de ce? Fa-ti timp sa le raspunzi la acest ‘de ce’, ca asa cresc.

Va trebui sa aveti efort. V-am spus ca nu a fost cel mai usor turneu pe care l-am avut in Basarabia. Am plecat si am intalnit in ultima seara, cand mi se parea ca totul e fara viitor, ca nimic soare nu mai exista in Basarabia, am fost la Sangerei si am trecut trecut pe langa o cladire pe care scria ceva despre Scoala Duminicala…. M-am intalnit cu omul care avea cladirea aceea, un om care are putin mai multi bani decat altii. De cand sunt pastor nu am auzit o jertfa mai mare. I-a murit in urma cu catva timp unul dintre copii intr-un accident de motocicleta. Dar el era implicat inainte de mult timp in lucrare. Nu e predicator, nu vorbeste 10 cuvinte. Stiti ce face in fiecare Duminica? Ascultati: In fiecare Duminica dimineata, cu banii pe care-i are, inchiriaza 5 autobuze, aduce in cladirea care el a facut-o 400 de copii cu care a inceput scoala duminicala, dintre care numai 50 sunt pocaiti. 400 de copii, toata Duminica ii tine la el, pe cei mai saraci copii dintr-o zona de 50 de km. Ii aduce pe toti in cladirea lui, face cu ei slujba, le da la amiaza lucrare, ii imbraca, le vorbeste despre Dumnezeu. Stiti ce imi spunea cu bucurie? Sotia lui cernita, imbracata  in negru, inca inlacrimati amandoi ca nici nu s-au uscat bine coroanele pe mormantul fiului lor, spunea, „Ne-a trecut, frate, durerea pentru ca Dumnezeu are nevoie de noi pentru copiii acestia. Acuma, pasul doi: Copiii au inceput sa vina cu parintii. Duminica dimineata, (deja) au inceput sa vina cu parintii. Sunt din familii de 7-8, 10 copii. Si au 400 de copii, e cea mai mare scoala duminicala, cu 350 de copii (dintre cei 400) care n-au auzit de Dumnezeu.

Trebuie sa investim timp, efort si bani in copii nostri. Daca nu vom investi in ei, copiii nostri vor deveni infractori. Fara Dumnezeu nu exista decat o alta alternativa, aceea de a fii la marginea societatii. „Rascumparati vremea ca zilele sunt rele,” spune Efeseni 5. Si ce timp? Caci ca sa raspundeti la intrebarea „de ce”, va trebui sa munciti doua ore acasa. M-a intrebat cineva daca un slujitor are voie sa aiba hobby. Socotesc slujitor de la cel care invata la scoala duminicala pana la pastor. Am zis, „Are voie sa aiba hobbyuri, dar n-are timp de ele”. Ultimele lucruri pe care trebuie sa le avem sunt acele lucruri in care sa ne invatam cum sa ne petrecem timpul liber pe care-l avem, pentru ca noi nu mai avem timp liber. „Voi nu mai sunteti ai vostri.”

2. Copiii au nevoie de incurajarea voastra

Dumneavoastra stiti ca din 10 cuvinte ce se spun copiilor acasa, doar unul este de incurajare? Noua cuvinte sunt negative: „N-ai dus gunoiul. Nu o sa iasa nimic bun din tine. Esti ca tatal tau. . O sa ramai nemaritata… ” Numai cuvinte din acestea. De cat sa cresti ca un vultur, dorind sa-ti dezvolti aripile, vine cineva sistematic si ti le taie. Toate visele pe care ti le faci vezi cum se spulbera, pentru ca exista cineva care spune, „Nu, nu poti. N-ai cum. Nu o sa reusesti. Nu avem bani… suntem saraci.” Incurajati-va pruncii pentru ca toti tanjim dupa aplauze. Stiti asta? Toata lumea asteapta, aici din biserica asta, ca cineva sa-i spuna, „Bravo! Ce sotie esti! Ce sot! Ce copil bun! Ce parinte! Ce dascal avem! Bravo”! Va iesi ceva din tine. Ridica-te si mergi, pentru ca atunci cand  lui Dumnezeu ii place de tine, te va ridica in picioare, va pune o stanca sub tine, te va invata sa zbori. Toti tanjim dupa aplauze, dupa recunoastere.

Trei miliarde de oameni (din 7 miliarde aproape) se culca seara flamanzi dupa paine, si 4 miliarde se culca flamanzi dupa o vorba buna. Dar, costa cuvintele astea ceva? Incurajati-i ca se poate, Dumnezeu poate sa lucreze. Dumnezeu poate sa-i ridice, ei se pot ridica. Trebuie sa fie poate un soc in viata lor sa invete ce-i viata. Lasati copiii sa o invete intr-o zi. Ce doriti acum? Sa-i cresteti in doua saptamani de zile sa fie ca fat frumos? Intotdeauna, cand este vorba de copil, este nevoie de timp, efort, rabdare. Aveti rabdare cu ei si incurajati-i toata ziua, pentru ca incurajarea nu e altceva decat oxigenul pentru suflet.

Dumneavoastra a-ti auzit tipatul cocorilor? Stiti de ce tipa cocorii? Eu am crezut ca ei cand pleaca din tara noastra pe drum, tipa asa, „M-am saturat de tara voastra… nici nu vreau sa mai aud cum se vorbeste Romaneste,” si pleaca si tipa. Dar dumneavoastra stiti de ce tipa cocorii? Ei merg mii de kilometri si ei intotdeauna se schimba. Pun in fata pe altul, mergand in formatia de V, tot vantul bate pe cel din fata, care are meseria cea mai grea, slujba cea mai grea sa-i duca pe ceilalti. Tot la jumate de ora se schimba cel din fata ca sa treaca si altul. Ceilalti din spate , toata lumea il incurajeaza: Hai ca poti. Imediat cum ai ajuns in fata, ceilalti din spate toti striga. Ala din fata nu tipa, ca ala-i terminat. Dar cei din spate tipa, „Hai ca poti, hai ca poti. Mai avem 1000 de kilometri.” De asta au nevoie toti care stau aici in fata. Sa tipati in spatele lor, sa-i incurajati. Trebuie sa ne incurajati: Hai ca poti! Si copiii nostri au nevoie de incurajarea voastra.

3. Copiii au nevoie de corectarea voastra creativa

Incurajarea fara corectare nu face doi bani. Exact cum dragostea fara nuia nu valoreaza nimic. Biblia zice ca vine dispretuieste nuiaua e nebun. Aici trebuie sa fim cu toti uniti. Corectati-i. Metodele trebuie sa fie diferite. Exista copii pe care poti sa-i bati cu nuiaua cat vrei, dar inseamna ca exista o alta nuiaua, daca asta nu are efect. Taiati-i o saptaman de la telefon, sau fara internet o saptamana. Va spun ca are un efect mai puternic decat orice nuia. Taiati-i de unde-i doare. Taiati din locurile din care chiar ca sufera pentru asta.

Am citit o poveste atata de draguta. Se zice ca un om si-a vandut un catar. Catari nu prea avem noi. Avem numai magari si cai. Catarul e ceva intermediar. Se zice „incapatanat ca un catar”. Un om si-a vandut catarul si i-a spus celuilalt care la cumparat asa, „E un catar extraordinar. Dar, niciodata sa nu folosesti metode coercitive la adresa lui, ci intotdeauna sa-i vorbesti balnd si sa fi bland cu el pentru ca atunci asculta. Dupa 3 zile l-a sunat asta si i-a zis, „Domnule, vino la catar ca nu reusesc sa-l misc. De 8 ore racnesc la el, sunt terminat psihic, catarul nu misca nici in stanga, nici in dreapta.” „Vin imediat,” i-a zis asta. Cum a venit, cum a luat o bata si cat a putut la plesnit pe catar. S-a speriat omul. „Dar, a-ti zis dumneavoastra cand l-ati vandut ca trebuie sa fiu bland cu el. De ce acuma l-ati lovit?” „Pai, ramane valabil, trebuie sa fim blanzi cu el. Acuma doar am vrut sa-i atrag atentia si apoi…” A trebuit numai sa-i atraga atentia. No, vezi ca am venit si trebuie sa fiu bland de acuma incolo cu tine. Asta vor copiii nostri sa afle de la noi. Disciplina in dragoste si dragoste in disciplina. Ce ma impresioneaza cel mai tare in tara noastra este modul in care parintii asculta de copiii lor. Asta ma impresioneaza pana la lacrimi in tara mea. Copiii sunt regi. Ei dicteaza, ei spun ce trebuie sa se intample in casa. Ei dicteaza relatia intre noi biserica, stapanii nostri. (29:00)

4. Copiii au nevoie de educatie

Spune versetul 7:  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, Exista un model Roman numit Iuvenal, si spune acest Roman, „Poti sa stai in sufragerie si sa explici copilului tau cum e pescuitul, sau poti sa-l duci pe malul apei cu tine. Asta-i toata metoda lui Iuvenal. Nu faceti (doar) teorii cu ei, daca nu reusiti sa-i duceti la modul practic. Adica, direct la Dumnezeu. Atat de mult am disecat Biblia aceasta, incat nu mai reusim sa fim oamenii aceea practici. Pentru ca educatia in primul rand inseamna: Urmeaza-ma pe mine. Copiii nostri au nevoie de modele. Eu, dascalul vostru, ma duc intai in fata, voi veniti dupa mine. O sa vedeti cum e viata mergand aici.

  • Degeaba le vorbim despre munca daca nu muncim cu ei cot la cot, daca nu-i invatam de mici sa faca.
  • Degeaba le tinem o predica de responsabilitate, daca noi nu-i facem responsabili.
  • Degeaba le aratam pe Dumnezeu acolo sus, daca nu reusim sa-L aratam aici, in noi, in ceilalti.
  • Degeaba le vorbim despre familii perfecte, daca ei nu le au acasa.

Dar, pentru a-i educa pe ei, pentru a intipari in mintea lor astea, va trebui sa avem noi educatie, pentru ca nu poti sa-i educi pe altii mai sus decat unde ai ajuns tu. De aceea, va trebui sa fiti foarte sus pentru a putea ridica pruncii foarte sus. Nu va multumiti sa fiti mediocri, pentru ca mediocritatea nu-i calea de mijloc, mediocritatea e arma diavolului. Trebuie sa intelegeti ca in viata conteaza foarte mult ca sa faceti copii de caracter. Spuneam de dimineata ca noi nu putem sa nastem copiii nostri cu caracter. Caracterul se sadeste in timp si isi pune amprenta dascalul, parintii, pastorul, oamenii de langa ei, anturajul. In viata, stiti cu toti ca semanam un gand si culegem o fapta. Semanam o fapta si culegem un obicei. Semanam un obicei si culegem un caracter. Si pana la urma, caracterul va determina destinul nostru. Iad sau rai.

Schimbati timpul de internet cu timpul de citit. Cititi Biblia pentru ca nici un om care citeste Biblia nu poate sa se rateze in viata.

5. Copiii au nevoie de dragostea voastra

In ultimul rand, dar in primul rand, copiii au nevoie de dragostea voastra. Copiii nostri au nevoie de foarte multa dragoste.  Cand am fost in Basarabia, a venit la mine o femeie si a zis, „Pastore, vreau sa iti fac cunostinta cu o echipa speciala, niste oameni deosebiti. Trebuie sa-ti faci poza cu ei.”  Am iesit afara sa vedem ce vrea sa spuna ea. Zice, „Ei sunt bucuria mea pe acest pamant. Familia mea, 11 copii, 10 baieti si o fata.” Si spunea, „Cel mai bun baiat al meu, cel mai cuminte,” si asta a spus-o intre toti, „si baiatul pe care-l iubesc cel mai tare este el. Are autism, e cel mai mare, are 21 de ani.” Si a facut poza cu mine. Stiti ce a spus femeia aceasta? „Ma bucur, poate ceilalti o sa plece incet, dar el o sa ramana langa mine. E baiatul cu care ma rog seara. Este baiatul care ma ajuta, si il iubesc cel mai tare.” Si a spus-o intre ceilalti copiii. Ne-am facut poze, nici nu incapeam bine in poza. Frumoasa era femeia aceea, frumoasa echipa avea si iubea pe cineva cel mai tare, pentru ca cel mai mult trebuie iubit cel ce-i cel mai greu de iubit din casa, copilul care ne face cele mai mari necazuri. „Mai, mi-a sgariat peretele, zici. Asta nu-i nimic. exista si lucruri mai grave. Inseamna ca a avut ce murdari, inseamna ca ai avut pereti. Atatia dorm sub pod… Asta-i primul lucru care trebuie sa-ti vina in cap: Inseamna ca aveti pereti acasa! Sunteti mai bogati ca vreo 2 miliarde de oameni care dorm in cutii de carton. Aia nu au ce mazgali sub cerul liber.

Nu e un sentiment dragostea, dragostea este o actiune. Facem, dregem, luptam. Te iubesc si te bat, te iubesc si trebuie sa faci lucrul asta. Te iubesc, dar in casa noastra acestea sunt principiile. Tu mie la 10 seara imi vii acasa. Oprim filmul ala, inchidem tot, deschidem Biblia si ne rugam. Iubiti-l pe acela care e cel mai greu de iubit din casa, oaia neagra. Va veni o zi cand ne vom duce de aici. Haideti sa raspundem la o intrebare. Daca ar fi sa luam un singur lucru in cer, dintre punctele (a) casa (b) banii (c) locul de munca (d) copilul, ce incercuiti? A-ti spus: Copilul. ATUNCI DE CE INVESTITI IN ALTCEVA? De ce investiti in ceva ce nu veti duce cu voi in cer? De ce va pasa mai mult de casa, masina, functii si uitati ca cel mai important lucru e copilul? De ce?

Sunt un om privilegiat. Dumnezeu ne-a inmultit si aici in Beius. in 1993, cand am cunoscut biserica aceasta, i-am devenit lider de tineret si eram 5 tineri. Vreau sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca in anii acestia Dumnezeu ne-a binecuvantat cu copii cu scoala, cu conditii frumoase. Aveti printre cele mai frumoase conditii din Romania pentru copii si pentru toate. In biserica noastra avem o gramada de profesori. La liceu, invatatori, educatori si o gramada de oameni care ne pot invata lucruri bune. Avem, se poate invata. Dumneavoastra stiti ca in biserica noastra sunt peste 100 de oameni cu facultate, altii au si doua si doctorate? E mana lui Dumnezeu pentru toate si peste toate. Stiti ce cred? Ca exista viitor. Si viitorul chiar ca arata bine.  Cand vom pleca la cer, vom pleca cu copiii, nu plecam singuri, cu ei plecam. Amin? Investiti in ce ramane si ce-i vesnic.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

What Is Inerrancy? (William Lane Craig)

william lane craigThe doctrine of inerrancy doesn’t mean that everything in the Bible is literally true. What inerrancy, properly understood means is that everything that the Bible teaches is true. Or, that everything that the Bible teaches or affirms to be true is true.

Inerrancy is viewed as so important because if the Bible has mistakes in it, then how can it be inspired by God?

The doctrine of inspiration, I take to mean that the Scripture, as it was originally written was exactly what God wanted to be His word to us, that what those human authors wrote, under the guidance of God’s Holy Spirit was His word to us, and therefore is inspired, in that sense. Now, whether or not inerrancy is an implication of that, or not, might be something that one might debate. But, I think, typically, one might think that inerrancy would be a corollary of inspiration, because it is God’s word to us, and God is truthful. Therefore, whatever the Bible teaches or affirms is true. It is God’s word to us.

Bart Ehrman’s own evangelical faith was undermined, initially, at least he claims, by his abandonment in his belief in inerrancy. He had a strong view of inerrancy, as a student at Moody Bible Institute, and then Wheaton College. And when he went to Princeton to do his graduate work, apparently when he was doing the exegesis of a certain passage, that looked to have an error in it, and when he tried to think of all sorts of ways to interpret the passage, so as to explain away this mistake, and apparently, his professor returned the paper to him and said, „Maybe Mark just made a mistake.” And Ehrman said this was like the scales falling from his eyes. With that simple comment, his belief in inerrancy just began to collapse. And he thought, „Yeah, maybe the author just made a mistake.” And the problem for Ehrman was that once inerrancy went, it was like the finger in the dyke being released and the whole of his faith disintegrated.

And I think there’s a lesson in this. And it’s this: Inerrancy is a corollary of the doctrine of inspiration. And as such, it’s important to the Christian faith, but it doesn’t stand at the center of the Christian faith. It’s not one of the cardinal doctrines of the Christian faith. If we think of our theological system of beliefs as like a spider’s web, at the core of the web, where the center is there will be things like

  • belief in the existence of God. That will be absolutely central to the web of beliefs.
  • a little further out would be the deity of Christ and His resurrection from the dead.
  • a little bit further out from that would perhaps be the penal theory of the atonement, the substitutionary death for our sins.
  • and even further out than that, somewhere at the periphery of the web will be the belief in the inerrancy of Scripture.

What that means is that if one of these central beliefs, like the belief in the existence of God or the resurrection of Jesus goes, that part of the web is plugged out, the whole web is going to collapse because if you take something out of the center, the rest of the web can’t exist. But if you pull one of the strands out that is near the periphery, that will cause some reverberation in your web of beliefs, but it’s not going to destroy the whole thing. And the problem with a person like Bart Ehrman, and I think, many people today, is that they have at the very center of their web of theological beliefs, the belief in inerrancy, so that if that belief goes, the rest collapses, and they are really in danger of committing apostasy.  They’re teetering on the brink by having this belief be at the very center of their beliefs.  And that, I just think is clearly mistaken. If inerrancy isn’t true, that doesn’t mean that God doesn’t exist. If inerrancy is not true, does that mean that Jesus of Nazareth was not the second person of the trinity, that He didn’t rise from the dead? That He didn’t die for persons? Obviously not.

So, inerrancy isn’t a doctrine that belongs at the center of your beliefs, it belongs on the periphery. What happened to Bart Ehrman was a misconstruction of his theological system. He set himself up for a fall by having a disoriented theology. If inerrancy is not true it weakens the Christian faith, because you would be prepared to say that various Scriptural authors have erred in things that they have said. And then the questions would arise, „Well, then, where do those errors lie?” And this would reduce your confidence and certainty in the teaching of the Scripture. So, absolutely, this is an important doctrine, and one that one would not give up lightly. (10:00)

However, it is a huge mistake to make the focus of evangelism inerrancy instead of Christ. It’s Christ that is the center of the Gospel. And so, He ought to be the stumbling stone, not the doctrine of inerrancy. Inerrancy is an in-house debate for someone who is already a Christian. It’s an in-house argument to what corollaries are there to the concept of inspiration. (10:00)

Suppose somebody did demonstrate an error in Scripture, does that invalidate the Christian faith? I am saying: No. It would mean that you’d have to adjust your doctrine of inspiration, you would have to give up inerrancy of the Scripture, but it wouldn’t mean that Christ didn’t rise from the dead. , and it wouldn’t even mean that you wouldn’t have good grounds for believing Christ rose from the dead. So often, christian apologists give lip service to this idea that if you approach the New Testament documents as you would any ordinary historical document, that they are reliable enough to show, for example, that Jesus thought He was the Son of God, that He did miracles and exorcisms, and that He rose from the dead. But, they don’t really believe that, because the minute somebody point an error, they go up in arms as though to admit this one error it would completely undermine the historicity of the records of Christ. No historian approaches his documents like that. Indeed, the very task of the historian is to sift through the chaff and to find the historical nuggets of truth amidst the errors and mistakes that are typically found in historical writing.

What I’m suggesting is that if you approach Scripture as you would historical documents, and you find in them mistakes, contradictions and errors, that still wouldn’t undermine the general historical  credibility of the Gospels for example. , including things like the miracles and exorcisms of Jesus, His radical self understanding, His resurrection from the dead. Those things don’t hang on the affirmation of biblical inerrancy. (15:00)

So, I am not arguing for biblical errancy. I do believe in inerrancy, myself, properly understood.

The passage in Matthew 27 is that at the time of the crucifixion, there were some, not resurrections, but revivifications of some saints who actually came out of the grave, and who appeared to people, much like other resurrections or revivifications in other Gospel accounts. And, whether that’s historical, or whether that’s language to illustrate  the profundity of it, we don’t know. Whether this looks like an error to some critics, it would be really quite irrelevant to either the historicity of the crucifixion or the historicity of the resurrection. It is just a red herring to try and distract people.

I’m happy to say, about this passage in Matthew that I’m not sure what it means, and that’s perfectly consistent with believing in biblical inerrancy. Believing biblical inerrancy doesn’t mean that you understand everything. I don’t understand the Book of Revelation. When I read the Book of Revelation, with all these various symbolic figures and images, I am not sure what it’s saying. But, that doesn’t mean that I don’t think that it’s inspired by God or inerrant in what it teaches. That’s perfectly consistent.

Scholars have given good explanations on this passage that it was the first fruit of the dead in Christ and that we would expect phenomenon like this to go on at such a profound event, at the crucifixion and the resurrection. So, it’s not a knock down error. For me it’s a triviality. It doesn’t prove anything. This is an addendum to the crucifixion story of Christ. It’s not part of the resurrection account. This is a part of the account of the crucifixion. And yet, no historian denies the truth that Jesus of Nazareth was crucified. So that even if you regard this a piece of apocalyptic imagery on Matthew’s part, and not something that literally, historically happened, nobody thinks it does anything to undermine the fact that Jesus of Nazareth died by Roman execution, by crucifixion. So, it is just a triviality, a red herring.

Norman Geisler is very encouraging to those that are disturbed at the longer ending of Mark not being authentic, not being in the oldest manuscripts, and he just says, „So what? So we have some extra material that we don’t quite know what to do with. Well, textual criticism helps us sort these things out. But, that’s quite a different answer than inerrancy. As we said before: Inerrancy is the view that whatever the original Scriptures, the original documents teach or affirm is true. But the question of textual criticism is: What were the original documents? So on discrepancies, an informed inerrantist won’t be upset by that, on the contrary, he’ll be involved in textual criticism, because he’ll be anxious to understand what the original text really did say, lest he me misled by copyist errors. So, somebody like a Daniel Wallace, for example, who is a fine New Testament textual critic at Dallas Theological Seminary is an inerrantist, but he’s also very much involved in establishing the original text in the New testament. And he, like other text critics would say the longer ending of Mar, as well as the shorter is spurious, it’s an accretion by some later author. That the original Gospel of Mark either ended with verse 8 of chapter 16, or else the original ending has been lost and has not been recovered. This is not really relevant to inerrancy at all.

What we need to understand is that the doctrine of biblical inerrancy  is a corollary of the doctrine of inspiration. As such, it is an important doctrine, but it is not a central doctrine to the christian faith. You can be a christian and not affirm it. And, if one does give it up, it will have some reverberations in your theological web of beliefs, but it won’t be destructive to that fundamental web of  Christian beliefs because it stands somewhere near the periphery. 

VIDEO by drcraigvideos

Why do we call the Bible inerrant? Carl Trueman

carl-truemanCarl, you mentioned that the British don’t use that word so much. Is it because British evangelicals don’t believe in inerrancy?

Carl Trueman:

No, I think there are a number of reasons. One, is the word infallibility is by and large done the work of inerrancy in Britain. If you look at Jim Packer’s book ‘Fundamentalism in the Word of God’, I think it’s written in the 1960’s, when Packer was still packed in Britain, he argues basically the inerrantists position. So, it’s definitely present in evangelicalism. It’s just that the term is not as familiar to many, as it would be over here. 

What about the concept of Scripture not being inerrant, or infallible, but, being authoritative. Does that work?

Carl Trueman:

No. I think your problem with saying that Scripture is authoritative , but is not infallible or inerrant is: If Scripture is authoritative, you have to take Scripture’s own claim about itself seriously. And if those claims are that it is inerrant, inspired, then for it to be authoritative, those claims have to be true. I think therein lies the problem. So, if Scripture is authoritative , but it isn’t inerrant- well, then you’d have to say, „Scripture is authoritative except when it speaks about itself.” That, I think is problematic. 

I think you should talk to people and find out why they’re afraid of terms such as infallible or inerrant. Those terms don’t exist in Scripture, one wouldn’t want to go to the stake for those terms, and sometimes people object to those terms because they think it reduces Scripture to a book of logarithms, that it’s just propositions, and it isn’t relational, personal. So. somebody can reject the term and still hold to the orthodox concept. So, if someone rejects the term of inerrancy, I’d want to know why, (and ask) „Do you know what it means? What are your concerns with it?” 

What are the parameters to its scope, its intentions? Is it a science book? Sometimes that’s used, people discredit Scripture in form or another because it says the sun rises.

Carl Trueman:

Well, we all say the sun rises, in my experience. I talk about the sun rising, the sun setting, Scripture offers phenomenological accounts of what’s going on there. I don’t think it’s a science textbook. I don’t think it’s irrelevant to science, though. Clearly, it teaches that there’s a Creator and a creation. The distinction is taught in Scripture, which must have implications as to how you understand the world, and the cultures, science, etc… It’s not a scientific textbook, but it clearly has implications for science.

G. K. Beale, Carl Trueman, and Ryan KellyApril 30, 2011
Clarus 2011 – Scripture: God Speaks
The SW Regional Conference of The Gospel Coalition
http://www.clarusabq.comVIDEO by DESERT SPRINGS CHURCH

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari