Emil Bartos – Biserica in inchinare la Biserica Penticostala Elim Piatra Neamt

Vezi PAGINA Emil Bartos PREDICI aici

EMil Bartos Piatra Neamt 2013Poza din Video

Cateva Notite (vezi transcrierea integrala sub video):

(1) Inchinarea este un dar al participarii Este un dar al participarii in viata Dumnezeirii. De aici trebuie sa incepem. Inchinarea nu este opera noastra. Noi, impreuna participam in ceva ce exista deja. Nu noi am creat ideea de inchinare. Dumnezeu este cel care a ingaduit sa avem aceasta dorinta in noi, de inchinare si El ne-a invitat in viata Lui prin aceasta inchinare vizibila. 

(2) Inchinarea este un raspuns in adorare. Nu este doar o invitatie la participare. Este si un raspuns care tu il dai, in adorare. Acum, definita e putin mai larga si spune ca inchinarea e un raspuns in adorare a tot ceea ce este omul, la tot ceea ce este Dumnezeu. Adica, Dumnezeu asteapta ca sa ne inchinam Lui asa cum este El. Sa nu-L ciuntim din gloria Lui, din cine este El. Dar, in acelasi timp, El asteapta sa ne inchinam cu tot ce avem. 

Dar ce inseamna raspunsul nostru in inchinare?

  • A) In primul rand, inseamna participarea mintii. In inchinare, Dumnezeu asteapta sa gandesti. Noi nu suntem printre cei care mizeaza pe experiente ecstatice, asa, in care mintea se detaseaza, in care nu stii cine esti, nu stii de tine. Nu cred in lucrul acesta pentru ca ap. Pavel spune in 1 Corinteni: Ma voi ruga cu Duhul si ma voi ruga si cu mintea. Mintea este un dar de la Dumnezeu. Trebuie sa fie regasita activ in timpul inchinarii. E un fel de punct de contact intre Dumnezeu si persoana ta. Lupta in inchinare se da foarte mult la nivelul mintii.
  • B) In al doilea rand, se asteapta o participare a sentimentelor in inchinare. Dumnezeu asteapta sa traiesti, sa experimentezi ceva in fiinta ta. Cand trupul nostru cauta sa participe, cand mintea noastra vrea sa participe, cand sentimentele cauta sa participe la inchinare, se declanseaza o lupta si foarte mult din lupta aceasta e la nivelul imaginatiilor. Si acolo, de fapt se decide totul pentru ca cel rau vrea un lucru: Nu cumva sa te cuplezi sentimental, emotional cu ceilalti din biserica, cu Dumnezeu, sa-ti purifici intelectul, sa te retragi in singuratate, sa contempli fara imagini. Intri intr-o stare de rugaciune  si aici esti cu adevarat cine esti.
  • C) In al treilea rand, la inchinare trebuie sa participe vointa. 
  • D) In al patrulea rand, la inchinare participa si trupul. Isaia, in templu, a simtit in trupul lui toata experienta aceea, pentru ca trupul era partea fiintei lui. Trupul poate sa fie un asociat in inchinare sau un inamic al inchinarii. Trebuie sa fii pregatit, sa fii odihnit, sa fii curat. Marile treziri spirituale din istoria bisericii au insemnat participarea trupului in foarte multe feluri. Unii sau prabusit inaintea Domnului ore intregi. Altii au simtit peste ei puterea lui Dumnezeu, asa ca o energie extraordinara care-i apasa. Altii au trait vindecare, miracole in trupul lor. Trupul nostru este inclinat spre pacat, de aceea si el trebuie pregatit. Nu-l lasa oricum sa vina la inchinare, fa ceva mai mult de acum inainte. Trupul trebuie sa participe. Am uitat sa postim mai des. Un om evlavios posteste mai mult pentru ca isi pregateste  si trupul sa fie in prezenta lui Dumnezeu. Cred ca trupul nostru poate fi patruns de puterea Duhului Sfant. De aceea, pregateste-l, pastreaza-l curat pentru inchinare.  Asta vrea Dumnezeu.

(3) Inchinarea este o experienta transformatoare.Inchinarea adevarata schimba inchinatorii. Daca inchinarea bisericii nu schimba inchinatorii, schimbati forma de inchinare a bisericii. Daca anumite elemente sunt povara pentru inchinare, trebuie renuntat la ele. De aceea, pregateste-te sa ai experienta transformatoare intr-o inchinare adevarata. Inchinarile ineficiente sunt cele formaliste, ritualice, de suprafata. Acelea omoara Duhul. Inchinarile adevarate sunt transformatoare, schimba felul nostru de a ne raporta la Dumnezeu, felul nostru de a trai. Dupa o inchinare adevarata trebuie sa fi altfel. Marii oameni ai lui Dumnezeu- Moise, Isaia, Pavel, toti care au avut astfel de momente speciale in inchinare si-au schimbat viata. Cei mai multi dintre ei si-au reorientat  slujirea. Au inteles ce vrea Domnul de la ei. Ce inseamna asta? Sa ai o experienta adevarata, transformatoare? Inseamna sa te lasi confruntat de Duhul lui Dumnezeu. Sa nu respingi cuvantul pentru ca ai tu anumite preconceptii sau crezi tu ca nu se poate face altceva. Astea sunt problemele tale. Unele sunt din egoism, din iubire de sine, din mandrie.

VIDEO by Biserica Penticostala Elim-Piatra Neamt

Transcrierea complecta – Emil Bartos:

Cum sa fie Biserica comunitara, inchinarea intregii biserici? As vrea sa pornesc de la un text din Isaia 6. Este o descriere a unei experiente de inchinare intr-un templu, asa cum si noi suntem intr-un locas de inchinare. Isaia 6:1-8

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: ,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui„! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s’a umplut de fum. Atunci am zis: ,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!„

Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care -l luase cu cleştele de pe altar. Mi -a atins gura cu el, şi a zis: ,,Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!„ Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?„ Eu am răspuns: ,,Iată-mă, trimete-mă!„

As vrea sa ne intoarcem la definitia inchinarii. Inchinarea inseamna a da onoare Celui ce este vrednic de ea. A te inchina implica reverenta, respect, venerare suprema. Inchinarea este o adorare, acordata numai lui Dumnezeu. In inchinare se scoate in evidenta  vrednicia lui Dumnezeu. Vrednicia Lui devine norma si inspiratia pentru inchinarea mea si viata mea. Inchinarea este activitatea indispensabila a bisericii. Daca veti citi in ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, in special capitolul 4 si 5, veti citi despre un model de inchinare in ceruri. Dar aceasta inchinare, asa cum se descrie acolo printr-un act profetic, evidentiaza viata cereasca. Deci, inchinarea pe care noi o acordam lui Dumnezeu pe pamant se va prelungi intr-o alta forma in viata vesnica, in noua realitate care vine. De aceea, ori de cate ori biserica se strange la inchinare si-L glorifica pe Dumnezeu, face o repetitie pentru ceruri.

Dar, cu toate acestea avem dificultati cu inchinarea. Ne-am obisnuit cu un singur stil de inchinare si pentru unii, orice noutate constituie aproape o erezie. Altii sunt la cealalta extrema, vor tot timpul sa fie relevanti, vor ceva nou, care este iarasi imposibil. Cum sa tii echilibrul, cum sa fi cumpatat in inchinare? Nu trebuie sa ne fie teama de schimbari, pentru ca unele aspecte formale trebuie sa sufere schimbare. Alte aspecte ale inchinarii trebuie sa fie pastrate  asa cum ne-au fost transmise de apostolii Domnului, de inaintasii credintei noastre. Decizia nu cred ca apartine omului, nici comitetelor bisericii, ci Duhului lui Dumnezeu care guverneaza biserica Lui. De aceea, daca ne-am supune Duhului lui Dumnezeu mai mult, nu am avea dificultati in a face tranzitii, in a face schimbari si a pastra ce este bun. Conteaza, asadar, nu ce am mostenit, conteaza daca suntem biblici sau nu. Daca ne supunem Duhului lui Dumnezeu sau nu.

Acuma, orice biserica este intr-o schimbare, din generatie in generatie, lucrurile, vedeti cum inevitabil se schimba. Cum sa eviti extremismele? Cum sa gasesti echilibru? Pentru aceasta as vrea sa va dau si sa meditam la 3 aspecte ale inchinarii. Poate ca acestea vor regla modul de abordare, cum sa ne raportam in inchinare, mai ales in biserica. Iata care sunt aceste 3 principii (7:22):

1. Inchinarea este un dar al participarii

Este un dar al participarii in viata Dumnezeirii. De aici trebuie sa incepem. Inchinarea nu este opera noastra. Ci este darul lui Dumnezeu. Inchinarea nu este, de fapt, ce faci tu sau eu. Noi, impreuna participam in ceva ce exista deja. Nu noi am creat ideea de inchinare. Dumnezeu este cel care a ingaduit sa avem aceasta dorinta in noi, de inchinare si El ne-a invitat in viata Lui prin aceasta inchinare vizibila. Nu stiu cum sa accentuez mai mult acest aspect. Pentru ca, daca acest lucru il intelegeti, veti vedea ca va va fi mult mai usor sa va inchinati lui Dumnezeu. La ce ma refer in special?

De exemplu, tendinta noastra este sa ne inchinam cu predilectie unei persoane a sfintei treimi. Ori lui Isus mai mult, ori Duhului, ori Tatalui mai mult. Dar, de fapt, invitatia care ne-o face Dumnezeu este sa ne inchinam intregii Dumnezeiri, si Tatalui si Fiului si Duhului Sfant. Sa participam, de fapt, nu intr-o relatie de la unul la unul. Ci intr-o  relatie de la unul, adica eu inchinatorul, la pluralitate- Tatal, Fiul si Duhul Sfant, care deja exista intr-o relatie. Daca veti citi, de exemplu, evanghelia dupa Ioan si epsitola I a lui Ioan, veti vedea cum acolo, apostolul descrie nu odata relatia intima care exista intre Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De aceea, cand noi incepem inchinarea si ne adresam lui Dumnezeu, trebuie sa tinem cont de aceasta dimensiune trinitara a inchinarii. Cand noi neglijam una dintre persoanele sfintei treimi se produce un dezechilibru. Sigur ca suntem cristocentrici in sensul ca Isus Hristos este Mantuitorul nostru si Domnul nostru. Dar, El s-a dus in glorie, nu-i asa? Si l-a lasat pe Mangaietorul sa fie cu noi. Deci, trebuie acum sa dam relatie cu Duhul lui Dumnezeu. Dar, cine L-a trimis pe Fiul? Tatal! Deci, Fiul a venit sa proslaveasca pe Tatal. Duhul a venit sa proslaveasca pe Fiul. Toti trebuie sa fie regasiti in inchinarea bisericii.

Candva, eram tanar, tin minte ca abia existau in cartile noastre de cantari, cantari despre sfanta treime. Foarte putine. Majoritatea dintre ele erau destinate Domnului Isus Hristos, lucrarii, persoanei Lui. Asa ne-am obisnuit, foarte cristocentrati am fost. Abia in ultimii ani s-au echilibrat. Am introdus si cantari despre Dumnezeu Tatal, ca si creatorul, cel care asigura viata, cel care are un plan de mantuire. Dumnezeu care ne sustine, Tatal. Si tot mai mult in ultimele decenii am inserat, am pus in cantarile noastre si lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Eu cred ca suntem pe calea buna pentru ca sa facem acest echilibru, pentru ca noi suntem invitati in aceasta partasie intima a divinitatii, a Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. De aceea, trebuie sa evitam in inchinare familiarismul. Adica, sa fim mult prea familiari cu una din persoanele sfintei treimi. Toti trei trebuie sa fie regasitii n inchinarea noastra. Va dau un exemplu.

Cand ne rugam, nu e asa? Ca de obicei ne rugam lui Isus. El este centrul rugaciunilor noastre, Lui ii cerem de toate, folosim foarte des numele Lui si incheiem tot cu El. Ce ar fi sa echilibram limbajul, conceptul, gandirea noastra in rugaciune? De exemplu, sa ne rugam intai Tatalui si Lui sa-i aducem slava, gloria intai de toate. Apoi sa trecem la cereri, la multumiri, la laude pentru ce a facut Domnul nostru si sa nu uitam si de lucrarea Duhului Sfant. Deci, in mod correct, biblic sa zic, teologic, ar trebui sa ne rugam Tatalui, in numele Fiului, prin Duhul Sfant. Incercati sa va ajustati rugaciunea, veti fi trinitarieni atunci. Veti gasi echilibru in rugaciune. Nu este un exercitiu prea greu, dar este foarte important, daca intr-adevar vrei sa pastrezi aceasta dimensiune participativa in inchinare. Asta te va salva de individualism, de a te orienta doar spre tine si problemele tale. Si asta vedem si in inchinarile comunitare, inchinarile bisericii.

Sa avem grija, atunci cand cantam, cand ne rugam, cand predicam, sa nu fie omul centrul. Ci sa fie Dumnezeul nostru in centru. De aceea, de la orice detaliu, de la pregatirea pentru inchinare pana la incheierea ceremonialului inchinarii totul trebuie sa fie guvernat de aceasta participare in viata Dumnezeirii. In final, Dumnezeu trebuie sa fie multumit cu inchinarea noastra si nu noi toti. E un mare privilegiu sa fi invitat in viata sfintei treimi. Dumnezeu iti poate face parte atunci de experiente personale exceptionale atunci cand cinstesti Dumnezeirea. Cand si Tatal si Fiul si Duhul Sfant sunt prezenti in glorificarea ta, in cantarea ta, in rugaciunea ta. De fapt, o astfel de inchinare e cu adevarat implinitoare pentru ca nu e o inchinare a persoanei tale doar. Tu participi intr-o relatie personala care deja exista. Nu esti doar o impresie, o influenta, tu nu esti centru. Tu, de fapt te duci la o intalnire cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De aceea El vrea sa ti se descopere personal tie. Vei fi mult mai implinit in aceasta forma de relatie, de inchinare.

Va fi acolo o reciprocitate, pentru ca si in inchinare, sa stiti ca noi nu stim cum sa ne inchinam in detalii. Duhul lui Dumnezeu ne invata cum sa ne inchinam inaintea Lui. Stiti versetul din Romani 8:26? Aici spune ap. Pavel asa: Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra, caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Mereu cand ajung la acest verset sunt uneori  si descurajat, pe de alta parte si incurajat  de faptul ca Duhul lui Dumnezeu stie ca eu nu stiu sa ma rog. Noi avem impresia ca stim sa ne rugam si unii chiar vor sa ne convinga prin decibeli sau prin formulari foarte sofisticate ca ei stiu sa se roage. Noi nu stim sa ne rugam , spune Pavel. Duhul lui Dumnezeu ne invata cum sa ne rugam. Si de aceea spune ca insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite si cel ce cerceteaza inimile stie care e nazuinta Duhului, pentru ca El, Duhul, mijloceste pentru sfinti, dupa voia lui Dumnezeu. N-ar fi rau ca de ori de cate ori te apropii de Domnul prin rugaciune sa-i spui, „Doamne, eu nu stiu ce sa spun, invata-ma tu. Duhul Tau sa fie cu mine, sa ma invete sa ma rog.” Asta face Dumnezeu atunci cand il onorezi pe El. Dumnezeu, de fapt, trebuie sa fie in controlul inchinarii, dar nu noi oamenii. Nu a-ti sesizat uneori ca noi (eu, tu) suntem in control? E ca si cum iti multumesti mintea, iti multumesti sentimentele, in special daca te aud ceilalti. O astfel de rugaciune, o astfel de inchinare, chiar si prin cantare nu este primita de Dumnezeu pentru ca te onoreaza pe tine, tu esti in centru. Dumnezeu asteapta sa ai un fel de lepadare de sine, un fel de prabusire inaintea Lui, de recunoasterea neputintei si sa-i ceri ca El sa preia initiativa in inchinare si El sa-ti ia toata viata atunci. In momentul acela sa faca ce vrea cu tine.

Eu cred ca in orice inchinare trebuie sa existe un element tainic, un element misterios. Chiar daca putem explica anumite elemente ale inchinarii, noi nu putem explica in totalitate si nu trebuie sa fugim, frati si surori, de recunoasterea limitarilor noastre si nevoia de spatiu tainic. Aceste experiente inexplicabile dau farmecul unei inchinari adevarate. Dumnezeu intotdeauna in inchinare vrea sa ne surprinda. Nu putem noi programa totul. Ne facem partea cat putem, dar intotdeauna trebuie sa lasam spatiu pentru inchinarea adevarata care sa ne uimeasca, sa ne surprinda. De aceea, trebuie sa fim gata sa acceptam lucruri pe care nu le putem intelege in timpul inchinarii si doar a admira.  Acest spatiu de taina, de mister, de adorare, de admiratie pentru Dumnezeu lipseste in foarte multe inchinari. Mi se pare ca noi facem prea mult uneori si asa de putin lasam Duhului lui Dumnezeu sa lucreze, sa faca. Cand incepi sa te uimesti, de fapt incepi sa intelegi.

Acesta e primul meu gand. Prin mijloacele pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispozitie, sa ne schimbam conceptia despre inchinare. Inchinarea nu este opera noastra intai. Este un dar, o invitatie pe care Dumnezeu ne-o face sa participam in viata Dumnezeirii. Prin rugaciune, sau cantare, prin predicare sau cina Domnului, prin darnicie sau recitare, indiferent prin ce mijloc, scopul este sa intri in viata Dumnezeirii. Si cand se termina o inchinare sa fii sigur ca ai participat in viata Dumnezeirii, si n-a fost doar o participare intre noi oamenii. Poate de aceea unii sunt asa de dezamagiti de inchinarile noastre si le cauta in alta parte. Eu imi amintesc foarte bine de acest verset din 1 Corinteni 14:25, cand Pavel vorbeste despre strangerea bisericii, despre ce sa se intample in inchinare. Noi poate prea mult ne focalizam pe oameni. Sa stiti ca biserica nu este chemata intai sa faca evanghelizare. Intai de toate biserica este chemata sa se inchine lui Dumnezeu. Ca urmare a inchinarii vine evanghelizarea. Spune Pavel ca daca intra cineva in biserica, un necredincios, ce va vedea el cand va vede adunati laolalta inchinandu-va lui Dumnezeu? 1 Corinteni 14:25:

Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

Tainele inimii lui vor fii descoperite… La toti trebuie sa fie aceasta experienta. Cand vii in mijlocul inchinarii adunarii, vii nu ca sa te multumesti tu, nu din datorie, e prea putin. Vii ca sa fii confruntat, ca sa ti se descopere tainele inimii. Fiindca ai taine. Ai lucruri poate ascunse, lucruri care trebuie indreptate. De ce vii la inchinare? Pentru un spectacol sau vii sa te intalnesti cu Dumnezeul tau si sa-ti vorbeasca taine? Lucruri care sa te schimbe radical. Vedeti? O evanghelizare este aici, un necredincios intra in biserica, Duhul lui Dumnezeu lucreaza in mod misterios, puternic si descopera viata si El spune ca va ramane cu voi. Va marturisi ca Dumnezeu este in mijlocul vostru. Nu pentru ca i-a placut cantarea si poezia si toate acestea sunt parte a inchinarii, ci pentru ca Dumnezeu a lucrat in mod misterios acolo in inima lui. Asta da evanghelizare. Oamenii acestia, sa stiti, vor ramane in biserica cu siguranta pentru ca s-au intalnit cu Dumnezeu in mijlocul adunarii. Asta trebuie sa urmarim. Si cea mai frumaosa marturie pe care o poate spune cineva care s-a intalnit cu Dumnezeu este atunci cand spune, „La inchinarea bisericii, in mijlocul vostru, Dumnezeu mi-a vorbit. Da, e posibil asa ceva. (24:00)

Pana si cantarea, Dumnezeu cred ca a creat universul cu sunetul muzicii. Ingerii stim ca canta in cer. Omul canta pe pamant. Biserica se exprima cel mai bine prin cantare. Si cand cantam toti aceeasi cantare, ne simtim inaltati in mijlocul adunarii. Si cand cantarea este in conformitate cu adevarul scripturii, atunci Dumnezeu lucreaza prin toate canalele la schimbarea noastra. Asadar, aici e primul principiu. De aici pornim. Veti vedea ca toate celelalte se aliniaza. Inchinarea este o lucrare duhovniceasca. Ea trebuie pregatita. Pregateste-te insa sa participi  la un alt nivel. Nu la nivelul omului, ci la nivelul Dumnezeirii, a sfintei treimi. Si Dumnezeu, atunci, acolo iti va vorbi, te va cerceta. Orice inchinare autentica schimba inchinatorul, transforma inchinatorul. Tu, cand vei pleca astazi de aici, ar trebui sa fii mai bun de cum ai venit. Da, atunci inchinarea este autentica. Dar, de la aceasta va trebui sa faci o tranzitie de la impresie la expresie. Sa fii pregatit ca Duhul lui Dumnezeu sa te cerceteze.

Al doilea principiu pe care vreau sa vi-l las, urmarind textul din Isaia. Sa stiti , pentru ca textul din Isaia 6 justifica ce v-am spus pana acum. Va amintiti cum Isaia era in templu si ingerii si heruvimii  si serafimii lauda pe Domnul si zic, „Sfant, sfant, sfant este Domnul.” De ce de 3 ori? Pentru ca era sfanta treime. Si in vers. 8 spune  Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?` Pentru noi = e la plural. Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Isaiah 6:1-7 (Photo bentohwestloop.blogspot.com)

2. Inchinarea este un raspuns in adorare

A doua dimensiune a inchinarii este aceasta. Nu este doar o invitatie la participare. Este si un raspuns care tu il dai, in adorare. Acum, definita e putin mai larga si spune ca inchinarea e un raspuns in adorare a tot ceea ce este omul, la tot ceea ce este Dumnezeu. Adica, Dumnezeu asteapta ca sa ne inchinam Lui asa cum este El. Sa nu-L ciuntim din gloria Lui, din cine este El. Dar, in acelasi timp, El asteapta sa ne inchinam cu tot ce avem. Isaia 6 este o imagine impresionanta, o viziune din templu, in care intreaga persoana a lui Isaia proorocul este in prezenta consiliului divin, unde el se impartaseste de gloria lui Dumnezeu. Omul, dintr-o data devine parte a vietii Dumnezeirii. Si de aceea, el are un simt de nevrednicie, acuta, isi recunoaste limitele. Isi recunoaste pacatele, si le marturiseste si se pune la dispozitia lui Dumnezeu. Sa stiti, ca beneficiile oricarei inchinari adevarate sunt in planul sfintirii si slujirii. Daca inchinarea este corecta, altfel vei trai si altfel vei sluji. Dar ce inseamna raspunsul nostru in inchinare?

  1. In primul rand, inseamna participarea mintii. In inchinare, Dumnezeu asteapta sa gandesti. Noi nu suntem printre cei care mizeaza pe experiente ecstatice, asa, in care mintea se detaseaza, in care nu stii cine esti, nu stii de tine. Nu cred in lucrul acesta pentru ca ap. Pavel spune in 1 Corinteni: Ma voi ruga cu Duhul si ma voi ruga si cu mintea. Mintea este un dar de la Dumnezeu. Trebuie sa fie regasita activ in timpul inchinarii. E un fel de punct de contact intre Dumnezeu si persoana ta. Lupta in inchinare se da foarte mult la nivelul mintii. Cand Isaia s-a inchinat in templu, desi experienta a fost exceptionala, mintea ii functiona. El stia exact cine este si unde este. Cred ca Dumnezeu asteapta sa participi rational la timpul de inchinare. Ce te preocupa pe tine in timpul inchinarii? Ce imagini iti vin in minte? Ispita poate veni chiar in timpul partasiei adunarii. Proverbe 5:14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării! E posibil sa te nenorocesti in timpul adunarii. Dar ispita e peste tot, pentru ca batalia este pentru mintea ta si mintea mea. Si eliberarea nu vine decat daca ceri puterea Duhului Sfant peste si sa incepi sa umbli dupa indemnurile Duhului si nu dupa indemnurile firii. Sa te concentrezi la tot ce este aici, ca Dumnezeu e gata sa-ti vorbeasca. Lasa-ti mintea la indemana Duhului si a Cuvantului Sau. Concentreaza-te, macar in timpul inchinarii bisericii la lucrurile duhovnicesti. Lupta-te ca nu cumva mintea ta sa fie blocata de cel rau.
  2. In al doilea rand, se asteapta o participare a sentimentelor in inchinare. Isaia, citim ca el a simtit slava lui Dumnezeu. Da, e nevoie de sentimente in inchinare. Dumnezeu asteapta sa traiesti, sa experimentezi ceva in fiinta ta. Pentru ca e un univers al emotiilor aici. Am citit pe unul dintre misticii bisericii, de fapt, nu din parintii bisericii in anul 400, il cheama Dupont. Si el vorbea despre faptul ca in trupul nostru exista afectiuni dezordonate. Asa le numea el. Cand trupul nostru cauta sa participe, cand mintea noastra vrea sa participe, cand sentimentele cauta sa participe la inchinare, se declanseaza o lupta si foarte mult din lupta aceasta e la nivelul imaginatiilor. Si acolo, de fapt se decide totul pentru ca cel rau vrea un lucru: Nu cumva sa te cuplezi sentimental, emotional cu ceilalti din biserica, cu Dumnezeu, sa-ti purifici intelectul, sa te retragi in singuratate, sa contempli fara imagini. Intri intr-o stare de rugaciune  si aici esti cu adevarat cine esti. „De aceea sufletul,” spunea acest Dupont, „Devine teologos- cel care poate vorbi despre Dumnezeu si Il cunoaste pe Dumnezeu.” Toate acestea au loc in timpul inchinarii, in timpul cand te apropii de Dumnezeu. Lupta este fantastica si la acest nivel al emotiilor, pentru ca Dumnezeu poate sa vorbeasca prin experientele emotionale, prin sentimentele tale. Chiar pregateste-te sa fii surprins in afectiunile tale de prezenta lui Dumnezeu. Pregateste-te inima sa se inmoaie, cum spune in vechime, ogorul inimii sa fie destelenit. Pentru ca unii vin cu inima impietrita la biserica. Sau vin fara nici o asteptare. Cand insa esti in prezenta lui Dumnezeu, in mijlocul adevarului, pregateste-te ca Dumnezeu sa vorbeasca inimii tale- direct, emotiilor tale. Eu, am introdus in biserica pe care am pastorit-o, am introdus marturisirea publica, in sensul de marturii ale unor credinciosi. Ori cum s-au pocait, cum s-au intors la Domnul, ori, cum Domnul i-a vindecat, ori o experienta personala. Si in loc s apun multe cantari, asa cum se obisnuieste astazi, am dat voie credinciosilor si i-am rugat sa intareasca, sa zideasca biserica prin marturii personale. Impactul a fost extraordinar si mai ales la nivel emotional. Pentru ca aveti in biserica credinciosi de ani de zile cu Domnul, care au avut experiente mari cu Domnul. De ce nu i-am asculta? haideti sa-i ascultam, macar unul pe Duminica. Vreau sa stiu sora cum te-ai pocait? Vreau sa stiu frate, cum Domnul te-a scos dintr-un necaz. Aceste marturii personale ar intari inchinarea bisericii. Ar atinge emotional viata noastra. Avem nevoie de asa ceva- uneori o marturie ca aceasta face mai mult decat tot ce au facut ceilalti la un loc. Lasa-ti, asa dar, sentimentele sa participe in inchinare. Bucura-te de inchinare, fii deschis cu tot ce ai, cu inima ta la inchinare. (36:30)
  3. In al treilea rand, la inchinare trebuie sa participe vointa. Adica, ce se intampla intr-o inchinare? Dumnezeu iti vorbeste mintii tale, emotiilor tale, dar mai ales sa stii ca Dumnezeu vrea sa iti starneasca vointa ta, aceasta capacitate de a decide, din tine pentru ca orice inchinare implica decizii spirituale. Aici esti confruntat cu cuvantul lui Dumnezeu. Aici, Duhul lui Dumnezeu vrea sa te schimbe, vrea sa-ti vorbeasca tie personal. De aceea, Dumnezeu asteapta sa participi cu vointa ta si sa fii deschis la o schimbare. De astazi, schimbare, de astazi intru in legamant cu Domnul altfel. Cate juruinte nu am facut noi Domnului, frati si surori? In timpul inchinarii, Dumnezeu ti-a vorbit, „Oh, trebuie sa schimb ceva in viata mea, trebuie sa citesc mai mult cuvantul, trebuie sa ma rog mai mult, trebuie sa ma incred mai mult in El. Am facut un legamant cu Domnul: Sa nu ma mai uit la situri murdare. Am facut legamant Domnului ca sa nu mai barfesc.” Ai luat astfel de decizii. In timpul inchinarii, Domnul ti-a vorbit. De ce nu le-ai tinut? Unele lea-ti facut pripit. Spune Solomon in Eclesiast, „Sa nu-ti vorbeasca gura cuvinte pripite inaintea Domnului, pentru ca Domnul te va judeca.” Dar daca ai facut sub convingerea Duhului acea decizie si ai facut un nou legamant de sfintire cu Domnul, de ce nu-l tii? Domnul asteapta ca sa implinim toate juruintele pe care le-am facut lui. El ne-a luat in serios si foarte mult pierdem din acest motiv. Dumnezeu in mijlocul inchinarii pe toti ne cerceteaza. Lasa-ti asa dar vointa libera la lucrarea Duhului lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau. Participa cu vointa ta, nu veni impietrit ca nu se va intampla nimic. Unii, inainte de a intra pe poarta bisericii zice, „Da, astazi cred ca la fel va fi, ca si Duminica trecuta. La ce sa ma astept?” Aceasta este o atitudine complect gresita. Inseamna ca nu-l onorezi pe Dumnezeu. Ca Dumnezeu este gata sa-ti dea mai mult decat crezi sau astepti tu. Insa vointa ta trebuie sa fie pregatita. Participa cu vointa ta. Fii gata s aiei o decizie. Sa stiti ca marile convertiri ale oamenilor lui Dumnezeu din istoria bisericii, nu s-au produs pentru ca au fost nu stiu ce mari predicatori. Spurgeon, marele predicator din secolul 19 s-a pocait la predica a unui frate in varsta, cand lipsea pastorul principal. Dar acel frate simplu, intr-o zi din saptamana, seara tarziu a citit un text din prooroci: Priveste spre stanca mantuirii tale. Asta a fost tot. Despre asta a vorbit si tanarul Spurgeon era intr-un colt, undeva in biserica, intristat si cand aude mesajul Domnului, ca a te uita nu e greu. Doar focalizeaza-ti privirea, uita de tot, priveste la Hristos, El este stanca mantuirii tale.” Toata seara avorbit despre asta. Simplu, e drept, dar inima acestui tanar s-a inmuiat si el a luat o decizie. Cu totul a participat la inchinare atunci. (40:28)Si am avut cei mai mari predicatori ai lumii convertiti la o predica simpla, dintr-un text oarecare, zicem noi- din Vechiul Testament, predica a unui frate in varsta din biserica. Si uite asa v-as putea da multe exemple. O cantare, o linie poate melodica, care-ti pregateste sufletul pentru o decizie. Un cuvant poate sa-ti schimbe toata viata, toata atitudinea. Fii pregatit ca Duhul sa te confrunte in timpul inchinarii.
  4. Participarea trupului la inchinare, a simturilor trupesti. Isaia, in templu, a simtit in trupul lui toata experienta aceea, pentru ca trupul era partea fiintei lui. Trupul poate sa fie un asociat in inchinare sau un inamic al inchinarii. Trebuie sa fii pregatit, sa fii odihnit, sa fii curat. Pana si trupul trebuie sa fie curat. E un gest de noblete spirituala, de politete si fata de ceilalti din jurul tau, dar si fata de Domnul pentru ca vii pregatit la inchinare. Arata ca vii pregatit, pentru ca trupul este un mediator intre doua creatii (ar fi frumos sa vorbim despre aceasta). Marile treziri spirituale din istoria bisericii au insemnat participarea trupului in foarte multe feluri. Unii sau prabusit inaintea Domnului ore intregi. Altii au simtit peste ei puterea lui Dumnezeu, asa ca o energie extraordinara care-i apasa. Altii au trait vindecare, miracole in trupul lor. Trupul nostru este inclinat spre pacat, de aceea si el trebuie pregatit. Nu-l lasa oricum sa vina la inchinare, fa ceva mai mult de acum inainte. Trupul trebuie sa participe. Am uitat sa postim mai des. Un om evlavios posteste mai mult pentru ca isi pregateste  si trupul sa fie in prezenta lui Dumnezeu. Cred ca trupul nostru poate fi patruns de puterea Duhului Sfant. De aceea, pregateste-l, pastreaza-l curat pentru inchinare.  Asta vrea Dumnezeu. Photo credit http://firstchurchseattle.org

3. Inchinarea este o experienta transformatoare

Ultimul gand pe care-l am, pentru ca e al treilea principiu, este acesta. Inchinarea adevarata schimba inchinatorii. Daca inchinarea bisericii nu schimba inchinatorii, schimbati forma de inchinare a bisericii. Daca anumite elemente sunt povara pentru inchinare, trebuie renuntat la ele. De aceea, pregateste-te sa ai experienta transformatoare intr-o inchinare adevarata. Inchinarile ineficiente sunt cele formaliste, ritualice, de suprafata. Acelea omoara Duhul. Inchinarile adevarate sunt transformatoare, schimba felul nostru de a ne raporta la Dumnezeu, felul nostru de a trai. Dupa o inchinare adevarata trebuie sa fi altfel. Marii oameni ai lui Dumnezeu- Moise, Isaia, Pavel, toti care au avut astfel de momente speciale in inchinare si-au schimbat viata. Cei mai multi dintre ei si-au reorientat  slujirea. Au inteles ce vrea Domnul de la ei. Ce inseamna asta? Sa ai o experienta adevarata, transformatoare? Inseamna sa te lasi confruntat de Duhul lui Dumnezeu. Sa nu respingi cuvantul pentru ca ai tu anumite preconceptii sau crezi tu ca nu se poate face altceva. Astea sunt problemele tale. Unele sunt din egoism, din iubire de sine, din mandrie. (45:25)

Cand Duhul lui Dumnezeu vine sa transforme trebuie sa lasi de o parte toate preconceptiile, sa fii gata de confruntare. Si cand Duhul confrunta pe cineva ii scoate in evidenta si pacatosenia si demnitatea pentru ca atunci indemnitatea lui Dumnezeu confrunta finitudinea noastra. Este ceva mai mult decat vezi tu sau percepi tu. Dar din pacate, unii credinciosi fug de aceasta confruntare. Ei nu doresc sa stie mai mult de Dumnezeul lor, se marginesc doar la o experienta trecuta candva care le-a schimbat viata. Foarte bine, dar Dumnezeul tau este la lucru. Duhul Lui este la lucru. Esti pregatit ti sa fii confruntat mereu, pentru ca atunci cand Domnul te vede lenes, neroditor, confuz, depresiv, El intervine in viata ta prin inchinarea bisericii. Dupa o inchinare n-ar trebui sa fii depresiv. Ar trebui sa fii confruntat, constientizat de prezenta lui Dumnezeu care a fost in viata ta si sa doresti sa fii altfel. Esti tu gata de o confruntare, de o constientizare a vietii tale? Asta, sa stiti, se face in timpul inchinarii. E ca  un fel de iluminare launtrica. Dispare ceata neintelegerii, inima intelege ceea ce mintea nu poate pricepe, se deschid cai noi de comunicare cu Dumnezeu. Vezi altfel viata atunci cand ai experienta transformatoare in mijlocul adunarii.

Si vine apoi acea experienta a unei convingeri, a unei cercitudini noi, convingerea ca ai nevoie de schimbare. Si cand Duhul lui Dumnezeu incepe sa schimbe viata ta, sa nu-l opresti. Sa-L lasi sa lucreze pana isi termina lucrarea si efectele vor fi extraordinare. Vei fii altfel, vei trai altceva cu Domnul. Viata ta va arata altfel. Totul porneste de la inchinare, de aici. De aceea suntem binecuvantati ca ne putem inchina, avem o inchinare libera, nu ne deranjeaza nimeni, avem toate conditiile in comparatie cu ce au alti credinciosi din alte parti ale lumii. Suntem binecuvantati. Oare suntem noi recunoscatori Domnului pentru aceasta? El este gata, ne invita in viata Lui. Cand El este gata sa ne schimbe, sa ne transforme, suntem noi pregatiti? Asteapta-te la confruntare, la mister, sa vrei mai mult. Orice inchinare schimba inchinatorul. Sper si in aceasta zi – e un pas inainte pentru viata ta, sa mergi schimbat, dornic sa te apropii mai mult de Domnul, sa-L onorezi mai mult, si numele acestui Dumnezeu sa fie marit de noi de toti in vecii vecilor. Amin.

 

Reclame

Tu mucul care fumegă nu-l stingi…

Photo credit ising.pl

Isaia 42:3
Trestia frîntă n’o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu -l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
Matei 12:20
Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.

TU MUGUL CARE FUMEGA NU-L STINGI
Tu mucul care fumegă, nu-l stingi
Tu trestia căzută nu o rupi
Orcât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici prieten credincios

Eşti necuprins în bunătate
Uşor de înduplecat în toate
Ca Tine nu e nimenea
/: O miel iubit din Golgota :/

Tu nu dispreţuieşti un duh zdrăbit
Tu inima mâhnită n-o răneşti
Te pleci spre cel cu sufletul amărât
Căci jertfe ca acestea Tu iubeşti

/: Eşti necuprins în bunătate
Uşor de înduplecat în toate
Ca Tine nu e nimenea
O miel iubit din Golgota :/

Când strigă Doamne un nenorocit
Chemându-te să-i vii în ajutor
Tu îl asculţi o Doamne negreşit
Şi-l scapi chiar şi din gura leilor

Tu nu dispreţuieşti un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o răneşti
Ori cât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici prieten credincios

/: Eşti necuprins în bunătate
Uşor de înduplecat în toate
Ca Tine nu e nimenea
O miel iubit din Golgota :/
O miel din Golgota

versuri – Resurse Crestine VIDEO by rosuvalitm

without love…. a joyful ‘toon

Photo credit Mike Waters

Other joyful ‘toons:

Wasn’t America created to be a nation of tolerance? Ravi Zacharias

Wasn’t America created to be a nation of tolerance? Isn’t secularization just the logical evolution of tolerance? Ravi answers this question from a United States Naval Academy midshipman at an event in Annapolis, Maryland in 2006. Ravi’s message and the full question and answer session is available as a two-DVD set titled, „The War Within: How a Godless Culture Threatens America” at the RZIM store. Click here for more: http://rzim.christianbook.com/Christi… (Photo credit www.christianbook.com)

Question:

You mentioned how, as opposed to places like Thailand and India and the Middle East, the problem unique to America is that secularization has eroded our national identity, and our moral consensus, and our moral authority. But sir, in the height of the religious movement here in America, I’m talking about when the founding fathers developed this nation to be different form all others, wasn’t it created to be a nation of tolerance, and as such, my question to you is sir: Isn’t secularization just the logical evolution of tolerance?

Ravi Zacharias’s answer: 

Even the founding fathers recognized the sacredness of life in the secular society because of the principles of tolerance and mutuality and live and let live. We have desacralized life at this point. That is the deadliest ramification of what our Secularization (with a capital S) means. Yes, I’m fully aware of the fact that: No, I’m not asking for this country to be run by ministers or theologians that might be even more deadly than what we have now, because just think of the denominational fights we’ll be in. But, my point is this: If you take secularism to its logical outworking there is no logical basis for morality. I’m not saying you’ll be immoral, I’m saying there’s no logical basis for morality. It is surely pragmatic. Even the finest philosophers today, who are ardent skeptics: Kai Nielsen, Professor of Philosophy at University of Calgary Alberta. Bertrand Russell of years gone by, he said he did not know how to arrive at a moral idea and the thought was very troubling to him. There is no rational basis for it.

Therefore it must mean that secularism must be lived out logically. There have to be some founding sacred ideas that have to somehow be brought into our mutuality of respect and tolerance. And your point is very well taken. I think that one of the great ideas in this country is that we do accept people of contrary world views and respect them. Some of my finest friends growing up, and I myself  wasn’t a follower of Christ at that time, so the friends in this part of the world do not share my worldview. The point is this: If we are going to have to live logically and consistently as a nation, and we take secularism as a process by which religious ideas, institutions, and interpretations lose their social significance, we will self destruct. And in the name of mutual tolerance, we will all mutually destroy. That, I think, is an inevitable consequence of that.

VIDEO by Ravi Zacharias International Ministries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari