Beniamin Fărăgău povestește – Era un sat in care atunci când pețeai mireasa… The Tale of the Eight-Cow Wife

VEZI aici si – VLADIMIR PUSTAN povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

Photo credit www.artprintcollection.com

Am auzit o poveste…

Era un sat în care atunci când îti pețeai mireasa dadeai o vaca tatălui miresei pentru ea. Si în felul acesta era practic cererea in casatorie.

Și era o fată in satul respectiv foarte rușinoasă, tot timpul cu capul plecat când mergea la fântấnă și toți baieții râdeau de ea.

A venit un flăcău și a adus 8 vaci. Și a venit la tatal ei și a zis, „Am venit sa pețesc mireasa. Tatal ei s-a uitat cruciș la el, „Nimeni n-a facut așa ceva vreodata în satul nostru”. Toată lumea a râs de el.

El a lăsat vacile. Și-a luat mireasa și s-a dus acasa.

Nu a trecut foarte mult timp și cineva îi bate la ușa, unul dintre prietenii lui.  O doamnă cu fața senina, înaltă, frumoasă deschide ușa și-l invită în casă. Și omul nostru rămâne absolut buimac. „Asta este fata rușinoasă din satul nostru?”

Nu știu câtă  încredere avem in soțiile noastre. Nu uitați, frica, suspiciunea, neîncrederea ucide vasul slab de lângă noi. Ca ea să poată  înflori trebuie să ai încredere in ea.

VEZI aici si – VLADIMIR PUSTAN povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

POVESTIREA #2 O povestire reala

Dati-mi voie sa va aduc o poveste reala. Era prin anii ’80 si Dumnezeu, in raspuns la rugaciunile noastre a inceput sa ne aduca invatatori dupa cerintele, sau daca vreti, dupa nivelul intrebarilor noastre. Si cineva, undeva, pe alt continent, in America de Nord, i-a dat o ideie ca sa aduca in Romania tot corpul profesional de la Wheaton College. Si fiecare vara ducea 2,3. Stateam ascunsi cu ei prin paduri, prin apartamente si de dimineata pana seara studiam Scriptura. Si unul dintre ei, tin minte, era o vara torida, eram in Oradea, era Paul DeVree(?), seful catedrei de filozofie de la Wheaton College.

Avea o problema serioasa de ochi. Se vedea cand te uitai la el si ochelarii pe care-i purta. SI intr-o zi ne-a povestit viata Lui. S-a nascut cu problema asta de ochi si cand s-a dus la scoala n-a spus nimanui ca el nu vede tabla, nu vede ce-i scris acolo. Va dati seama cum aratau caietele lui, cum aratau lucrarile lui. Abia ca s-a tarat peste clasa IV-a. In clasa IV-a a trebuit sa dea un examen pentru pregatirea in clasa V-a. La lucrarea de la matematica i-au gresit lucrarea, i-au incurcat-o. I-au dat o nota foarte mare. Hai sa zicem, in limba Romana, un 9. A intrat in clasa V-a, notele la matematica 2, 2. A venit profesoara la el si a zis, „Paul, nu se poate. Uite aici lucrarea ta. Tu esti un baiat de nota 9, nu de 2. Stiti ce a spus el? „Am terminat liceul primul din clasa.”

Spuneti-mi, ce l-a propulsat pe Paul de la 2 la 10? Increderea, incurajarea. Profesoara de matematica, mai tarziu, a aflat povestea. A fost corectata lucrarea lui. Poate ca ai o sotie de nota 2. Oare, iubirea ta ar putea sa faca din ea un ajutor potrivit de nota 9? Cel putin. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup` Nu stiu daca simtiti greutatea acestui „de aceea”. Ca sa iubeasca „ca şi Hristos Biserica” si sa o ajute astfel in devenirea ei.

Vezi PAGINA – Beniamin Faragau aici

READ this story here, in the ENGLISH language:

Photo credit missjintanzania.primaryblogger.co.uk

The Tale of the Eight-Cow Wife

Once there was a missionary whose ministry was to a small community of tribes in Africa. One of the more quirky traditions of the tribe was the process for choosing a spouse.

When a father deemed that his daughter was old enough to be married, he announced it. Over the next few days and weeks, the eligible bachelors communicated their desire to marry her by tying cows to the father’s fence.

In the end, the one who had paid the most cows got the girl (and the dad got the cows).

Obviously, the more of the traits of a good wife (culturally) that a woman demonstrated, the more cows she would bring. If she were kind, submissive, smart, beautiful, etc., then she might bring 4 or 5 cows (6 was the record). Others might get 2 or 3 cows.

The missionary was mentoring a number of young Christian men preparing them to be ministers for their own people. One, in particular, he was friends with. This young man had committing himself to finding the greatest wife ever. He insisted that he would keep looking until he found an “8-cow wife.”

Despite the protests of the parents and the missionary, the young man was intent … and unmarried.

Eventually, the missionary was called back home for a furlough break. While home, he received a telegram from the village. “_________ married, eight-cow wife”.

The missionary was intrigued and couldn’t wait to get back to the village to find out more.

When he finally did, he went straight to the young man’s house and was welcomed in by the gentlest, most deferential, beautiful young lady he had ever seen. As the men sat to talk, she served them kindly and was clearly very smart. She brightened the room in every way.

Stunned, the old missionary proclaimed, “You did it. I must admit that you have found an eight-cow wife indeed!  Where did you find her?”

The young man replied, “Oh, that is _________ from the next village.”

The missionary was surprised. “I knew her, certainly she was a kind and pretty girl, but, no offense, I would not have thought of her as an eight-cow wife, and certainly I would never have recognized this wife as her!”

The young man smiled and said “After you left I searched and searched and was despairing of ever finding my eight cow wife when I believe God intervened. I believe He revealed to me this truth: there was one way to get an eight-cow wife. I chose a woman and paid eight cows for her.”

 ~~~~

Moral of the story: We can  imagine what it did to the young lady of character, when a man chose her so certainly and with such finality, and in doing so making her the only eight-cow wife in the history of the community!

source Crosswalk.com – http://www.crosswalk.com/blogs/chris-legg/the-8-cow-wife-story.html

Reclame

Beniamin Fărăgău – Barbatilor iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup 22 Septembrie 2013

Beniamin Faragau

  • Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani. …in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
    Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine “Da’-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
  • Cum ar fi daca mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva?
  • Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4, Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.
  • O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei…Femeia, fie pune mana pe arme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie.
  • Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui, ‘Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.
  • Nimeni altcineva nu-mi poate fii un ajutor mai potrivit ca sotia mea!

PAGINA PREDICI – Beniamin Faragau aici

Mai multe predici Beniamin Fărăgău:

TEXT Efeseni 5:28-33 –

Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. 31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup„. 32 Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – 33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Ne-am pus o intrebare: Cum a iubit Isus Hristos Biserica? Textul spune ca S-a dat pe Sine pentru ea ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant. Ca sa ne poata sfintii, mai intai ne-a curatit prin botezul in apa prin Cuvant. Cu alte cuvinte, desi a murit pentru toti Domnul Isus Hristos, El nu poate mantui decat pe aceia care au curajul sa-L marturiseasca in public cu gura lor pe Hristos ca Domn si sa creada in inima lor ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Marturia asta incepe in tacerea inimii tale, cand ai curajul sa te ridici si sa ai curajul sa te inscrii (pentru botez): „Vreau si eu Isuse Hristoase sa fac parte din mireasa Ta, din Biserica Ta”. S-a dat pe Sine pentru ea, ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.

Hristos a iubit Biserica in lumina asteptarilor Tatalui si pentru implinirea planurilor Lui cu privire la ea. Iubirea Lui a avut un scop. S-a turnat in forme, care sa implineasca planurile Tatalui. Si planurile Tatalui erau ca noi sa fim prezentati intr-o zi, noi Biserica Lui, inaintea Lui, sfinti si fara prihana ca cerul intreg sa se poata bucura de lucrarea  Fiului, a Mirelui ceresc. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele – in lumina asteptarilor si spre implinirea planurilor Mirelui ceresc. Dumnezeu ne-a pus laolalta, barbat si femeie, alcatuind o familie ca sa ne slefuim unii pe altii, ca Duhul sa se poata arata prin unul spre folosul celuilalt, ca dimpreuna sa ne pregatim pentru nunta cereasca.

Astazi, tema noastra devine mai practica si mai bine focalizata: Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup. Si as vrea sa notati impreuna cu mine insistenta lui Pavel de a impleti doua teme. Iubirea lui Hristos fata de Biserica cu iubirea barbatului, fata de sotia lui. Este important sa observam stradania lui Pavel de a nu ne lasa sa scapam din fata acestui model, aceste oglinzi in care sa ne privim actiunile. ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele „cum” a iubit Hristos Biserica!” Observati, modelul nostru este relatia lui Hristos cu Biserica. ,,Tot astfel trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele lor, ca pe trupurile lor. Caci cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste si il ingrijeste cu drag”. Si din nou aduce termenul de comparatie „ca si Hristos Biserica”, pentru ca noi, Biserica, suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. ,,De aceea, va lasa omul pe tatal sau, pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa si cei doi vor fi un singur trup”- coboara din nou pe orizontala. ,,Taina aceasta este mare.” Si Pavel nu se rabda sa ne urce din nou pe celalalt plan. Vorbesc despre Hristos si Biserica. ,,Incolo, fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta si nevasta sa se teama de barbat”.

Intrebarea, pe care am pus-o data trecuta, o intorc pe o alta fateta:

Cum isi hraneste si isi ingrijeste Hristos trupul?

Textul ne spune: ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup.” Din nou, vine Hristos capul, care isi iubeste trupul si intrebarea mea este: Cum o face? Cum isi iubeste trupul Lui, care este Biserica? As insira cateva lucruri pe care le voi detalia mai tarziu.

1. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.

Nici unul dintre noi nu ne putem imagina slava lui Hristos. Am sa citesc doar cateva texte, doar sa incercam sa ne ridicam in aceasta realitate in care El a trebuit sa o dezbrace. Ioan isi incepe Evanghelia: ,,La inceput era Cuvantul, Cuvantul era cu Dumnezeu, Cuvantul era Dumnezeu”. Imaginati-va cat de frumos este universul acesta, mai ales acolo unde nu l-am stricat noi oamenii – absolut fascinant. Cum putea fi Creatorul, cum poate fi Cel ce le-a creat pe toate? El era la inceput cu Dumnezeu si toate lucrurile au fost facute prin El. Si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. Inainte de a ajunge pe cruce, in rugaciunea Lui de mare preot El se roaga: ,,Si acum Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine inainte de intemeierea lumii”. Aceasta slava a dezbracat-o, ca sa ne putem cel putin a ne apropia de ea. Veniti cu mine pe muntele schimbarii la fata. Dupa ce a urcat muntele, Domnul Isus se transfigureaza, apare Moise si Ilie, si ucenicii care erau cu El au fost atat de impactati de aceasta experienta incat n-au uitat-o niciodata. O astfel de slava a dezbracat El ca sa isi cucereasca mireasa.

Søren Kierkegaard are o poveste: The King and the Maiden. Imparatul si tarancuta as traduce-o eu. Regula in imparatia lui era ca nu putea sa-si ia o sotie sub nivelul lui imparatesc. Dar el s-a indragostit de o fata simpla, tarana. Ca sa o poata cuceri, n-ar fi putut veni in straiele lui imparatesti. Ar fi coplesit-o. Ar fi obligat-o sa zica ‘Da’. Imparatul face ce vrea. Si de aceea a ales sa dezbrace straiele lui, sa imbrace straie de taran si sa vina sa locuiasca, sa o ademeneasca prin frumusetea si virtutile lui. Cititi povestea lui Kierkegaard. Probabil este inspirata din imaginea Mirelui ceresc, care a venit sa-si peteasca mireasa.

„Si Cuvantul care era cu Dumnezeu s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui intocmai ca o slava a singurului nascut din Tatal”. Si cei care au spus ‘Da’ au devenit fiii lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

2. A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui.

Cu alte cuvinte, nu ne-a obligat la o astfel de relatie, ci ne-a castigat la o astfel de relatie. Nu doar ca a dezbracat slava ca sa-si castige mireasa, dar si-a castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia prin cunoasterea celui ce ne-a chemat prin slava si prin puterea Lui. Daca as traduce mai precis textul, celui ce ne-a ademenit, ne-a castigat.

3. Mai mult, ne-a facut promisiuni extraordinare.

Si ca sa poata implini aceste promisiuni s-a dat pe Sine pentru ea, sa o faca compatibila cu cerul.  Sa va ridice din starea voastra, sa va faca compatibili cu nivelul Lui. Sa va faca fiice de imparat, ca sa poata incepe nunta.  Ca sa va faceti partasi firii naturii Dumnezeiesti, dupa ce a-ti fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte. Biblia este plina de promisiunile Mirelui pentru mireasa Lui.

Dati-mi voie sa iau doar una dintre ele. „Celui ce va birui,” spune in Apocalipsa 3:21 Mirele ceresc, „ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie”. El a dezbracat slava Lui si s-a facut ca unul dintre noi, ca noi sa putem imbraca slava Lui, ca sa ne facem ca unul dintre ei – Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa ne faca compatibili cu cerul, cu Trinitatea.

4. A platit cu viata pentru  a o face compatibila cu cerul. 

Ca sa poata implini promisiunile – aici, diferenta intre noi si El este uriasa – si noi facem usor promisiuni, dar ca sa le poata implini le-a pecetluit cu propria Lui viata. S-a dat pe Sine pentru noi. Prin moartea Lui ne transforma intru chipul si asemanarea Sa. S-a dat pe Sine pentru noi, pentru mireasa Sa, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.

Intrebarea este: Sunt eu gata, ca barbat, sa fac pentru sotia mea ce face Hristos la prezent pentru Biserica Lui? Ce a facut Hristos, poate ca nu putem noi face. Nu o putem sfinti, nu o putem curati, toate astea le face Hristos prin jertfa Lui si prin Duhul care L-a trimis sa locuiasca in noi. Dar, Hristos nu s-a oprit, ci El continua sa faca ceva pentru mireasa Lui. Si asta este intrebarea – daca sunt gata sa mor pentru nevasta mea si probabil ca situatia nu o va cere. Intrebarea, in schimb, cu care se confrunta fiecare barbat este daca suntem dispusi sa facem pentru sotiile noastre ce face Hristos pentru Biserica Lui?

5. S-a reintors prin Duhul Sfant ca s-o hraneasca

si s-o ingrijeasca cu drag

Observati, desi s-a inaltat la cer, El n-a ramas acolo, ci s-a intors prin Duhul Sfant ca sa hraneasca si sa ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui.

Dar, toate aceste lucruri le-am vazut si data trecuta si am zis: ,,Care dintre noi, barbatii, putem face asa ceva pentru sotiile noastre?” Si de aceea, as vrea sa merg mai departe. Hristos nu a ramas undeva sus, langa scaunul de domnie si noi aici, in noroaiele acestei lumi, ci s-a intors la noi, ca sa locuiasca cu noi, in noi, sa umble cu noi, sa ne ajute in toate lucrurile. Prin Duhul Sfant, Hristos s-a intors ca sa-si hraneasca si sa-si ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui. Este atent la nevoile ei ca sa le implineasca.

Inainte de a ajunge pe cruce, a spus ucenicilor Lui, in camera de sus: ,,Nu va voi lasa orfani, ma voi intoarce la voi. Daca ma iubeste cineva va pazi cuvantul Meu si noi, Tatal, Fiul prin Duhul Sfant vom veni la el si vom locui impreuna cu el. Observati, o relatie de casatorie. Vom locui impreuna cu el. Ioan 14:26 „Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.” „Va las pacea Mea, va dau pacea Mea, nu v-o dau cum va da lumea, ca sa nu vi se tulbure inima, sa nu va inspaimantati. Ioan 16:13 „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. 15 Tot ce are Tatăl, este al Meu;” Daca observati, relatia de continuitate dintre Mire si mireasa. S-a intors Mirele ca sa locuiasca cu noi, sa umble cu noi, sa ne aduca aminte de viitorul, de nadejdea care a pus-o inaintea noastra.

In Romani 12:1, ca raspuns la indurarea lui Dumnezeu, Pavel ne spune sa ne aducem trupurile ca o jertfa vie (jertfele sunt de obicei moarte – mai intai le junghii, sangele il duci pe altar si asezi pe altar jertfa ca o ardere de tot, o arzi inaintea Domnului). Dar, Pavel ne spune, „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Daca esti chemat sa mori pentru Domnul, mori si s-a terminat. Dar, daca esti chemat sa fii o jertfa vie, problema cu jertfele vii este ca atunci cand nu le convine coboara de pe altar. Observati, o jertfa vie trebuie sa traiasca pentru Domnul in viata de zi cu zi. Si exact asa este in familie. Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani, daca Dumnezeu iti va ingadui, la bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti.

6. El este preocupat de formarea si dezvoltarea ei

– are incredere in ea si ii incredinteaza lucrari, planuri incredibile pe care Tatal le-a pus in mainile Lui. El nu ne-a luat in robie si sclavie, ci El se bucura sa ne vada crescand in chipul si asemanarea Lui, implinindu-ne potentialul pe care Dumnezeu l-a pus in noi prin creatie si apoi prin rascumparare. In Efeseni 4:7 spune „Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos .De aceea este zis: ,,S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``Hristos este interesat de dezvoltarea bisericii, o inzestreaza cu daruri duhovnicesti pentru lucrarea la care a chemat-o. Efeseni 4:11-15 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Avem tot felul de biserici pe paginile Noului Testament.

Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4 Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.”

Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v’a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

Iar in 2 Corinteni 3:18 Pavel spune: „18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”  Observati, mirele ceresc preocupat pentru dezvoltarea, formarea sotiei Lui, pentru transformarea ei intru chipul si asemanarea Lui. Toate acestea sunt facute bisericii din grija lui Hristos, care o hraneste si o zideste cu drag, pentru ca este ajutorul Lui potrivit.

7. Se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile. 

Daca as face un pas mai departe, inima Lui se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile. Inainte de inaltare la cer, Domnul Isus s-a apropiat de ucenici, de biserica din vremea aceea si-a zis: Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce am poruncit si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.

Si noi barbatii ne incredem in sotiile noastre si le punem pe umar si pe spinare o multime de lucrari, ca sa fim noi liberi, sa ne vedem de drumul nostru. Dar cand citesc textul acesta, Hristos n-a dat insarcinarea bisericii, dupa care a plecat si a zis, „Ne vedem cand a-ti terminat lucrarea,” ci spune, ” Nu va voi lasa orfani. Ma voi intoarce la voi si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Nu doar ca are incredere in ea, ci este prezent sa o ajute in toata insarcinarea pe care i-a dat-o. Biserica este trupul Lui. Si Pavel o numeste plinatatea celui ce implineste totul in toti. Observati cum se raporteaza Hristos la biserica. El este capul bisericii. El a dat capetenie peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui, plinatatea ce implineste totul in toti. Cum Hristos este incomplet fara noi, – asa imi spune mie textul din Biblie. El ne priveste atat de importanti pentru El, incat, nu doar ca pune in mainile noastre planurile Lui, lucrarile Lui, ci El vine si ne ajuta in realizarea lor. Si in felul acesta conlucreaza, suntem in jug impreuna cu El.

8. El este gata sa o ierte si sa o restaureze cu gingasie

Iar, atunci cand din pricina noroiului care este lipit de noi, pasii ne aluneca si cadem, Duhul lui Dumnezeu este acolo sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul si sa ne restaureze cu gingasie la relatia care am avut-o cu El.

Dragii mei, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului, cu trupul atins de pacat si de aceea Pavel spune: ,,Trupul nostru, da, este supus mortii  din pricina pacatului, desi duhul nostru e viu si este in relatie cu Domnul nostru Isus Hristos.” Si toti gresim, fiecare intr-un fel sau altul, cu o ocazie sau alta. Cum ar fi daca Mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva? Domnul Isus Hristos si-a trimis Duhul Sau cel Sfant, pentru ca in tacere si cu gingasie sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Pacatul este sa flirtezi cu cel rau, sa asculti soapta lui, sa crezi vorba lui, sa mergi pe urmele lui si Hristos te primeste inapoi, te restaureaza, te iarta si o face cu gingasie. Ce extraordinar mod de a-ti iubi nevasta, ca pe trupul tau. ,,Copilasilor va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, un paracletos, un avocat”. Ori de cate ori ne cerem iertare  cel care pledeaza cauza noastra inaintea completului de judecata este insusi Domnul Isus Hristos, cu mainile Lui strapunse de cuie, in fata cerului si a Tatalui celui drept. Si spune, „Tata, iarta-i, am platit pentru pacatul lor.” Si in felul acesta ne restaureaza. In Galateni 6 spune „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” Dragii mei avem jertfa de ispasire, avem un Mare Preot la dreapta Tatalui, care mijloceste pentru noi atunci cand este cazul sa fim ridicati si restaurati.

9. Credinciosia Lui fata de ea ii ofera siguranta si liniste

Credinciosia Lui fata de mireasa Lui ii ofera miresei, sau viitoarei Lui sotii, ii ofera siguranta si liniste. Cu alte cuvinte, Biserica, niciodata nu se poate indoi de credinciosia lui Hristos. El va fi acolo pana la sfarsit. O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei. Femeia, fie pune mana pe carme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie. Cum ar fi ca noi Biserica sa nu stim precis daca divorteaza sau nu divorteaza Hristos de noi? Daca ne lasa, sau daca ne primeste inapoi daca am gresit? Dragii mei, n-am putea trai intr-o astfel de atmosfera. Credinciosia Lui fata de noi ofera Bisericii siguranta si liniste.

Ascultati-l pe Pavel strigand, in Romani 8 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos” E adevarat ca El este la dreapta Tatalui si locuieste prin Duhul Sfant in noi. Dar, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului. In jur este necaz, stramtorare, prigonire, foamete, primejdie, lipsa de imbracaminte, sabie. „Sunt bine incredintat,” spune Pavel, „nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea si nici o alta faptura nu vor fii in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru.

10. Ii ofera ocrotire si protectie in fata amenintarilor de orice fel

Nu doar ca ii ofera siguranta, ii ofera si ocrotire si protectie in fata oricaror amenintari. O ocroteste si o pazeste in fata oricarei amenintari si mijloceste desavarsirea mantuirii ei, ca intr-o buna zi sa o poata prezenta inaintea intregului cer sfanta si fara prihana. Ascultati cum termina Pavel epistola catre Efeseni 6:10 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui”. Acolo-i taria noastra, in Domnul, in Mirele nostru ceresc si in puterea tariei Lui.

11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Daca cititi piesele de armura cu atentie a-ti putea spune: De aceea, imbracati-va cu Hristos si ramaneti in El. Dar de ce sa ma imbrac cu Hristos? Acolo este locul ocrotirii si a protectiei. In capitolul 2, Pavel ne spune ca noi eram morti in pacatele si in greselile noastre, dar El, Dumnezeu ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus. Si in capitolul 1 ne-a spus: 21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

Hristos mai face ceva, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Stiti de ce? Ca ceea ce ne-a promis, scaunul de Domnie al Tatalui, care este al Lui si care vrea sa-l imparta cu biserica Lui, sa fie al tau, sa fie al meu, sa fie al nostru, al Bisericii, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Dar, fiindca ramane in veac, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul, de aceea si poate mantui in chip desavarsit pe cei ce se incred, sau se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. Iar, Pavel, in Filipeni, spune: „Sunt incredintat ca acesta care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Hristos. (27:00)

Paralela cu realitatea pamanteasca a sotilor fata de sotii

Biserica este trupul lui Hristos. Cum isi hraneste si cum isi ingrijeste Hristos cu drag de trupul Lui:

  1. In primul rand a dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa. Dati-mi voie sa fac paralela cu realitatea pamanteasca. Cei care isi cauta, de obicei, mireasa sunt de obicei barbatii, baietii. Fetele asteapta. Asteapta sa fie gasite, asteapta sa fie curtate, asteapta sa fie cerute. Dar, intreb eu: Care dintre noi am avut de dezbracat vreo slava ca sa ne cautam mireasa? Va spun eu ce am avut de dezbracat:
  2. A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui.  Am avut de dezbracat, probabil, lipsa de maniere, vorbirea care nu totdeauna este pe placul unei femei, atitudini care nu se prea potrivesc, mai ales cand esti indragostit si vrei sa castigi pe cineva… Astea a trebuit sa le dezbracam noi. Si in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
  3. El ne-a facut promisiuni extraordinare. Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine „Da”-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru Biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
  4. Hristos a murit pentru Biserica –
  5. Dragii mei, Hristos o hraneste si o ingrijeste cu drag, ca pe trupul Lui. Nu stiu cat de atenti suntem la nevoile nevestelor noastre, ne-am bucura ca ele sa fie atente la nevoile noastre, sa nu trebuiasca sa vorbim despre ele, sa le identifice imediat, sa vina in ajutorul si implinirea nevoilor noastre.
  6. Nu stiu cat suntem de preocupati de dezvoltarea si formarea sotiilor noastre. Nu stiu cati dintre noi, daca am lua o foaie de hartie am putea pune in scris ce iubeste sotia mea, ce si-ar dori sotia mea. O femeie poate dori foarte multe, dar in lumina planului lui Dumnezeu si aceea ce Dumnezeu a gandit pentru ea ca sa fie.
  7. Nu stiu cata incredere avem in sotiile noastre. Nu uitati, frica, suspiciunea, neincrederea ucide vasul slab de langa noi. Ca ea sa poata inflori trebuie sa ai incredere in ea. Am auzit o alta poveste. Era un sat in care atunci cand iti peteai mireasa dadeai o vaca tatalui miresei pentru ea. Si in felul acesta era practic cererea in casatorie. Si era o fata in satul respectiv foarte rusinoasa, tot timpul cu capul plecat cand mergea la fantana si toti baietii radeau de ea. A venit un flacau si a adus 8 vaci si a venit la tatal ei si a zis: „Am venit sa petesc mireasa!” Tatal ei s-a uitat crucis la el: „Nimeni n-a facut asa ceva vreodata in satul nostru!” Toata lumea a ras de el. El a lasat vacile si a luat mireasa si s-a dus acasa. Nu a trecut foarte mult timp si cineva ii bate la usa, unul dintre prietenii lui si o doamna cu fata senina, inalta, frumoasa deschide usa si-l invita in casa. Si omul nostru ramane absolut buimac. „Asta este fata rusinoasa din satul nostru?”
  8. Dragii mei, cand cineva are incredere in sotia lui, iubirea transforma. Iubirea modeleaza. Nu stiu cum reactionati voi. Eu ma stiu pe mine, sunt iute la manie si totdeauna trebuie sa-mi cer iertare pentru asta. Mai ales cand cineva face altceva decat trebuie. Intrebarea este: Cu cata gingasie stii sa-ti ierti, sa-ti restaurezi sotia. Sa uiti, sa nu-ti mai aduci niciodata aminte de ceea ce a fost? Sa te duci mai departe. Cati dintre noi barbatii oferim sotiilor noastre garantia si siguranta ca indiferent ce s-ar intampla vom fi acolo? In cate din familiile noastre, notiunea de divort nu exista, pentru ca Dumnezeu uraste divortul. Dragii mei, cati dintre noi luam in serios legamantul pe care-l facem aici? La bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti. Din pacate, traim vremuri in care barbatii nu mai au barbatia aceea de a sta fata in fata cu problemele si de a le rezolva, indiferent cat costa. Mai degraba, trantesc toate de pamant, gandind ca cu o alta isi vor reface mai bine familia. Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui: ,,Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos Mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.

As mai pune o intrebare: De ce hraneste si ingrijeste Hristos cu drag Biserica? Textul spune doar atata: Pentru ca noi suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. IUBIND BISERICA, HRISTOS SE IUBESTE PE SINE. Si daca v-as aduna toata legea intr-o coaja de nuca, cum a facut Domnul Isus Hristos, ar spune asa: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau, cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Si asta este principiul si porunca pe care Pavel o aduce inaintea noastra: „ca pe trupurile lor”. Hristos iubeste Biserica pentru ca se iubeste pe sine, Biserica este trupul Lui. Spuneti-mi: Ce ar face Hristos cu un ajutor nepotrivit? Nepotrivit, disfunctional din pricina faptului ca a neglijat-o, ca a uitat de ea, ca a fost egoist? Ce ar face Hristos cu astfel de biserica? Cum ar termina lucrarea pe care I-a dat-o Tatal, pe care I-a incredintat-o Tatal si pe care trebuie sa o termine prin Biserica Lui? Hristos isi ingrijeste si isi hraneste cu drag Biserica ca sa aiba in ea un ajutor potrivit.

Noi am vrea ca Dumnezeu sa ne ofere ca sotie pe cineva gata terminat, la care sa nu ne mai trebuiasca nici o trasatura de penel. Sa fie complet terminat. Si suntem surprinsi si suparati ca ea nu este ajutorul care ni l-am imaginat sau care ar putea sa fie. Dar, daca Hristos isi hraneste si isi ingrijeste cu drag Biserica ca sa faca din ea un ajutor potrivit, ascultati cum continua textul „de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa.  Ca sa o iubeasca pana cand femeia respectiva va deveni ajutorul lui potrivit.

Cu alte cuvinte, cand te-ai indragostit, pune inaintea ta si responsabilitatea pe care Dumnezeu o pune inaintea ta. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;  Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe trupul meu, trebuie sa fiu convins de doua lucruri. Nu sa stiu doua lucruri, ci sa fiu convins de aceste doua lucruri si sa traiesc in baza acestei convingeri:

  1.  In primul rand, ca barbat am nevoie de ajutor.
  2. Nimeni altcineva nu-mi poate fi un ajutor mai potrivit decat sotia mea.

De foarte multe ori, cand stau de vorba cu barbatii care s-au cam plictisit de relatia in care se afla si din pricina tensiunilor n-au barbatia sa le rezolve, stau si pun astfel de intrebari:  Oare nu cumva nu e de la Domnul? Dragii mei, in momentul in care te-ai atins de o femeie, ai venit la altar si ai rostit cuvintele pe care le rostesti in legamant, Dumnezeu a parafrat (checked off) relatia respectiva. Gandul acesta, oare nu cumva nu-i de la Domnul? Nici nu mai are ce cauta in mintea mea!

Sa le luam pe rand:

Avem nevoie de ajutor

Ca barbat, sunt vulnerabil si, de aceea, am nevoie de ajutorul sotiei! 

Barbatilor le vine foarte greu sa creada lucrul acesta, sa rosteasca lucrul acesta. Dar, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: Oare de ce a zis Dumneze: ,,Nu-i bine ca omul (ca barbatul) sa fie singur? Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Pentru ca El ne-a creat cu lipsuri fundamentale, cu spatele gol, dragii mei, putem fii loviti de la spate, oricand, in lupta spirituala. Si de aceea, Dumnezeu, in lupta siprituala ne-a dat un ajutor potrivit. Noi suntem pe terenul dusmanului, indiferent cine am fi. Sagetile arzatoare a celui rau lovesc din toate partile. Si am nevoie de ajutor. Sa stii, ca atunci cand nu crezi ca ai nevoie de ajutor, ai o boala psihica. Si problema cu bolnavii psihici este ca nu cred ca sunt bolnavi. Si pentru ca nu cred ca-s bolnavi medicii nu pot sa-i ajute. As putea sa va povestesc tragedii imense, dragii mei, din familii in care copiii erau sa-si omoare parintii pentru ca n-au vrut sa creada ca-s bolnavi. Odata ce ai acceptat realitatea aceasta si incepi sa iei medicatia, esti ajutat sa traiesti o viata cat de cat normala. Ori, pana nu recunosti ca ai nevoie de ajutor, pana atunci nu vei sti cum sa te porti, cum sa-ti iubesti  nevasta ca pe trupul tau. Nu uitati, pamantul a fost vandut sub stapanirea celui rau. El este administratorul acestei planete. El este dumnezeul veacului acestuia. Asta s-a intamplat in Eden.

Matei 4*1-22 1 Petru 3*1-6

Dar, mai ramane un lucru de pazit, care e mai valoros ca toata desertaciunea lumii acesteia: sufletul omului. Si in aceasta batalie spirituala pentru sufletul omului, Dumnezeu a zis: ,,Nu-i bine ca omul sa fie singur.Am sa-i fac un ajutor potrivit”. In aceasta batalie, barbatul are nevoie de ajutor. Uitati-va la imaginea din fata voastra. Daca nici Hristos – si aveti cele doua imparatii inaintea voastra – Daca nici Hristos, barbatul, n-a fost scutit de ispitirea Satanei: ,,Inchina-te mie si am sa-Ti dau toate imparatiile pamantului”. Cam dupa asta alearga inima unui barbat, dupa desertaciunile acestei lumi si Hristos spune: ,,Ce ar folosi unui om, sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” Daca nici Hristos n-a fost scutit, voi fii eu, vei fii tu? Hristos a fost intrupatul Fiu al lui Dumnezeu, eu sunt tarana. Eu am nevoie de ajutor. Cand cititi armura lui Dumnezeu din Efeseni 6, spatele este descoperit. Pentru spatele meu Dumnezeu mi-a dat sotia mea. Ea, prin intuitia ei, sa aiba grija sa nu fiu lovit pe la spate de ispitirile, de sagetile arzatoare ale celui rau. (41:00)

Nimeni altcineva nu-mi poate fi

un ajutor mai potrivit ca sotia mea

Al doilea adevar de care trebuie sa fiu convins este ca nimeni altcineva nu imi poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea. Am trait cu Nora peste 38 de ani. Nimeni in lumea asta nu ma cunoaste  cum ma cunoaste ea. Nu trebuie sa vorbim prea multe, nu trebuie sa ne spunem prea multe. Ea stie zvacnirile inimii mele, stie aspiratiile mele, stie punctele mele slabe, toate le stie. Nici mama mea nu m-a cunoscut cum ma cunoaste sotia mea. Spuneti-mi, cine altcineva in lumea aceasta mi-ar putea fi un ajutor mai potrivit decat ea? De aceea, vreau sa spun: „O voi iubi ca pe trupul meu!” Stiti de ce? Ce m-as face cu un ajutor nepotrivit, disfunctional, pentru ca am neglijat-o? Pentru ca n-am hranit-o, nu i-am purtat de grija asa cum face Hristos cu Biserica Lui.

Acuma, in momentul acesta parca aud suspinul multor barbati din sala. Stiu ca veneam de la o conferinta si eram intr-o masina cu prietenii. Eu tocmai facusem o descoperire extraodinara in 1 Corinteni 11 si le povesteam entuziast tot ce am inteles din Biblie in saptamana respectiva. Si unul din cei care erau in masina, dupa ce m-a ascultat o vreme s-a uitat la mine si a zis: ,,Daca e adevarat ce spui, ma duc acasa si-mi impusc nevasta.” Haideti sa va talmacesc cuvintele lui. Eram intre prieteni si a fost o gluma. ,,Daca e adevarat ce spui, arata-mi tu o femeie de felul acesta”.

Vreau sa va las cu o intrebare: Oare iubirea, increderea si incurajarea pe care le-am invatat de la Hristos pot ajuta in devenirea sotiei mele? V-am spus, nu stiu de ce Dumnezeu nu ne-a dat femei desavarsite ca sotii. Puteti sa le cautati cat vreti. Si am multi baieti in jurul meu care au venit sa-mi planga pe umar cand curta o femeie si avea o lista de 25 de puncte cum tre sa arate nevasta sa. Puteti sa cautati cat doriti, si eu am avut impresia ca am luat-o pe cea mai buna dintre cele mai bune. Trei zile dupa ce m-am insurat mi-am pus intrebarea: ,,Doamne, ce-o fi femeia, ca eu nu o pricep?” Dumnezeu ne-a dat unul celuilalt nedesavarsiti, in procesul formarii, a transformarii noastre. Ne-a pus pe unul langa celalalt, ca Duhul se arata prin unul spre folosul celuilalt si intr-o buna zi, impreuna,  sa fim mireasa lui Hristos. Oare, iubirea, incurajarea, si increderea invatata de la Hristos pot ajuta devenirea sotiei mele?

Dati-mi voie sa va aduc o poveste reala. Era prin anii ’80 si Dumnezeu, in raspuns la rugaciunile noastre a inceput sa ne aduca invatatori dupa cerintele, sau daca vreti, dupa nivelul intrebarilor noastre. Si cineva, undeva, pe alt continent, in America de Nord, i-a dat o ideie ca sa aduca in Romania tot corpul profesional de la Wheaton College. Si fiecare vara ducea 2,3. Stateam ascunsi cu ei prin paduri, prin apartamente si de dimineata pana seara studiam Scriptura. Si unul dintre ei, tin minte, era o vara torida, eram in Oradea, era Paul DuVree(?) seful catedrei de filozofie de la Wheaton College. Avea o problema serioasa de ochi. Se vedea cand te uitai la el si ochelarii pe care-i purta. SI intr-o zi ne-a povestit viata Lui. S-a nascut cu problema asta de ochi si cand s-a dus la scoala n-a spus nimanui ca el nu vede tabla, nu vede ce-i scris acolo. Va dati seama cum aratau caietele lui, cum aratau lucrarile lui. Abia ca s-a tarat peste clasa IV-a. In clasa IV-a a trebuit sa dea un examen pentru pregatirea in clasa V-a. La lucrarea de la matematica i-au gresit lucrarea, i-au incurcat-o. I-au dat o nota foarte mare. Hai sa zicem, in limba Romana, un 9. A intrat in clasa V-a, notele la matematica 2, 2. A venit profesoara la el si a zis: ,,Paul, nu se poate. Uite aici lucrarea ta. Tu esti un baiat de nota 9, nu de 2.” Stiti ce a spus el? „Am terminat liceul primul din clasa.”

Spuneti-mi, ce l-a propulsat pe Paul de la 2 la 10? Increderea, incurajarea. Profesoara de matematica, mai tarziu, a aflat povestea. A fost corectata lucrarea lui. Poate ca ai o sotie de nota 2. Oare, iubirea ta ar putea sa faca din ea un ajutor potrivit de nota 9? Cel putin. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.` Nu stiu daca simtiti greutatea acestui „de aceea”. Ca sa iubeasca „ca şi Hristos Biserica” si sa o ajute astfel in devenirea ei.

Barbatilor, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: La ce mi-ar folosi un ajutor nepotrivit si disfunctional pentru ca toata viata am neglijat-o avand pretentii de la ea, asteptari de la ea, dar fara sa Il fi studiat pe Hristos in lucrarea Lui prezenta zi cu zi si sa-L imit pe Hristos in asta. „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica”. Ah, e prea complicat si prea esoteric. Dati-mi voie sa cobor la lucruri mai practice. Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe trupul vostru. Cineva spunea, „Cand unui barbat ii e foame, indiferent unde s-ar afla, trage si mananca. Cand unui barbat ii e somn, indiferent ce ar fi, se duce la hotel si se culca. Nu conteaza cat plateste. Cand un barbat doreste ceva, indiferent peste cine calca, isi atinge scopul. Dragii mei, Dumnezeu a pus in noi barbatii atitudinea asta de luptator. Haideti sa luptam pentru ceea ce Hristos asteapta. Pentru ca intr-o zi sa prezentam nevestele si pruncii nostri, familia noastra inaintea Domnului. Amin.

[vimeo https://vimeo.com/75136314]

VIDEO by Biserica Baptista Iris

 

Otniel Bunaciu a devenit Presedintele Baptistilor Europeni

Photo credit Facebook

Otniel Bunaciu incoming president welcoming the conference delegates in Bratislava, Slovakia.

Anuntul: De la Comunitatea Bisericilor Baptiste Timisoara – website aici – http://www.baptist-tm.ro/

Bratlislava gazduieste, in perioada 25-28 Septembrie , întâlnirea Consiliului Federatiei Europene Baptiste (European Baptist Federation). La aceasta întâlnire participa liderii Uniunilor Baptiste din Europa si Orientul Mijlociu, dar si parteneri ai baptistilor europeni. Invitați speciali sunt Nabil Costa si Neville Calam, vicepreședinte, respectiv secretar general al Aliantei Mondiale Baptiste. Principalele teme abordate sunt: Unitatea si diversitatea din viața miscarii Baptiste, Marturia Baptista într-o lume religioasă diversa, Traficul de persoane si drepturile minoritatilor, de ce au nevoie baptistii de istorie?

Cu prilejul acestui Consiliu, pastorul Otniel Bunaciu va prelua, pentru următorii 2 ani, președinția Federatiei. Lucrările Consiliului au început in clădirea Bisericii Baptiste Palisady din Bratislava si continua la hotelul Devin. In prima seara un cor românesc, format din credinciosi baptisti din Viena si Krems, au cântat spre slava lui Dumnezeu.

Uniunea Baptista din România este reprezentata la acest eveniment de pastorii: Otniel Bunaciu, Ionel Tuțac, Ilie Tinco si Joszef Kovacs.Urmatoarea întâlnire a Consiliului va avea loc anul viitor, in luna Septembrie, la București.

Photo credit Facebook

In the photo above: The EBF Council is praying for the newly elected leaders – Otniel Bunaciu from Romania as the President for next two years, Asatur Nahapetyan from Armenia for the next two years, Teun van der Leer from the Netherlands as the Chair of the Division of Theology and Education and Ian Bunce from the UK as the Chair of the Division of Mission and Evangelism. In addition several other people were elected to different positions.

Photo credit Facebook

The EBF Executive Council meets in Bratislava, Slovakia. Reports, discussions, planning and good fellowship!

Syria: Rebels Seized Control of a historic Christian Village 3 weeks ago (VIDEO)

As Islamist Occupation Continues,

Syrian Christians Remain Trapped

An update: September 25, 2013 from http://news.antiwar.com

Nearly three weeks ago, rebels from al-Qaeda’s Jabhat al-Nusra attacked the Syrian Christian village of Maaloula, seizing a hotel on a hilltop and using it as a base to shell the villagers below and eventually taking the town outright. Several failed militarypushes later, parts of the town have been reclaimed, but al-Nusra is still at the hotel.

Most of the tiny village’s population fled when the attacks began, but a number of civilians fled to a convent on the outskirts of town, where nuns take care of orphans. It was never intended to be a long-term solution.

But roughly 40 civilians, including many of the orphans, are still stuck in the convent, with supplies dwindling and a looming humanitarian crisis, they have been appealing to Christians elsewhere in Syria for relief.

That’s going to be tough going, however, since Christians throughout Syria are taking the ongoing civil war particularly hard, stuck between an Assad government that has historically tolerated them, more or less, and Islamist-dominated rebels that see that tolerance as evidence of complicity, and aim to wipe them out.

Tiny towns like Maaloula are mostly off the beaten path in Syria. The villagers there still speak Aramaic, not Syrian Arabic, and beyond a tiny army post inside the village, which was burned almost immediately when al-Nusra attacked, there is little reason why the village would be of interest at all to al-Qaeda.

A statement from an alleged commander of al-Nusra promised to withdraw from the village if the Christians promised to keep the military from returning, but the village of a couple thousand people can’t realistically keep any fighting force out, and so al-Nusra has remained, leaving the villagers stuck in the middle of a civil war.

Photo credit http://www.al-monitor.com/

This is a somewhat (relatively older) story, from September 5th and 8th, 2013. However, I have been digging a little bit past the headlines and found the story reported at Al-Monitor.com. See below the video.

Syrian rebels have reportedly taken control of an historic Christian village near Damascus. Rebel forces led by al Qaeda-linked jihadists captured the Christian village of Maaloula, situated in the mountains just north of Damascus. The village is also known as one of the few places in the world where residents still speak Aramaic, which some scholars say is the language Jesus spoke.

Maaloula is one of the oldest Christian villages in the world, and the oldest in Syria. From CBN News Length 4:02 VIDEO by VOM C

This was the town we read about when the Daily Mail reported on rebels who threatened christians to convert to islam or be beheaded:

Maaloula, Syria Photo credit http://www.dailymail.co.uk

The village of Maaloula has been taken over by Syrian rebels associated with al Qaeda, who have stormed the Christian center and offered local Christians a choice: conversion or death. A resident of the town said the rebels shouted “Allahu Akhbar” as they moved through the village, and proceeded to assault Christian homes and churches.

One Maaloula resident said the rebels, many of whom had beards and shouted ‘Allahu Akbar’ (God is great), attacked Christian homes and churches shortly after moving into the village.

“They shot and killed people,” he said. “I heard gunshots and then I saw three bodies lying in the middle of a street in the old quarters of the village. Where is President Obama to see what has befallen us?” Another witness stated, “I saw the militants grabbing five villagers and threatening them and saying, ‘Either you convert to Islam, or you will be beheaded.’”

Another said one church had been torched, and gunmen stormed into two other churches and robbed them.

The beautiful mountain village, 25 miles from Damascus, is one of the few places in the world where residents still use the ancient language of Aramaic, which was spoken by Jesus and his disciples.

Terrified Christians claim Syrian rebels ordered them to convert to Islam on pain of death when they ‘liberated’ their ancient village.

Opposition forces, including fighters linked to Al Qaeda, gained temporary control of the Christian village of Maaloula after fighting with regime forces.

The reports have reignited fears about western support for the rebel groups, which are increasingly being infiltrated by Islamic extremists.

Read more: http://www.dailymail.co.uk/

Syrian Christian Village Besieged By Jihadists September 5, 2013

Read the detailed report here: http://www.al-monitor.com/

Syrian Islamist Rebels Threaten Maaloula, Christians

After the US Senate Committee on Foreign Relations approved President Barack Obama’s plan to strike Syria, armed extremist Islamists entered the Syrian town of Maaloula, located to the northeast of Damascus.

Maaloula is a historical town that symbolizes the Christian presence in the Levant. To this day, its residents speak Aramaic — the language of Jesus Christ. For centuries, Maaloula has maintained its heritage and embodied the presence of Christianity in Syria, despite the predominant Islamic characteristics the country took on following the Islamic conquests in Syria in 636.

However, in their fight against Christians, those attacking Maaloula are still implementing the old legacies of Islam in its early stages. Back then, the prophet was compelled to make concessions to gain the support of tribes in his conflict with the Quraysh — rich Arab tribes at the time — and those opposed to his call for Islam in the Arab peninsula.

Storming into Maaloula and calling upon its residents to convert to Islam as the only option to stay alive — only days prior to a possible US military attack against the Syrian regime — once again prompts questions about a potential alternative. While, according to the West, President Bashar al-Assad prevents the establishment of democracy in Syria, the Islamist opposition threatens —  if it were to usurp power — to destroy 1,000 years of religious tolerance in the Levant.

Read more: http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2013/09/syria-islamists-maaloula-threat-religious-coexistence.html#ixzz2fwrThoEY

The Great King Herod and Masada (Video)

This episode talks about the Great King Herod and Masada. (Biblical Mysteries EP19)

Herod (Hebrew: הוֹרְדוֹס‎, Hordos, Greek: Ἡρῴδης, Hērōdēs), (73/74 BCE – 4 BCE), also known as Herod the Great and Herod I, was a Roman client king of Judea. He has been described as „a madman who murdered his own family and a great many rabbis”, „the evil genius of the Judean nation”, „prepared to commit any crime in order to gratify his unbounded ambition” and „the greatest builder in Jewish history”. He is known for his colossal building projects throughout Judea, including his expansion of the Second Temple in Jerusalem (Herod’s Temple), the construction of the port at Caesarea Maritima, the fortress at Masada and Herodium. Vital details of his life are recorded in the works of the 1st century CE Roman–Jewish historian Josephus.

Upon Herod’s death, the Romans divided his kingdom among three of his sons—Archelaus became ethnarch of the tetrarchy of Judea, Herod Antipas became tetrarch of Galilee and Peraea, and Philip became tetrarch of territories east of the Jordan.

Herod was born around 74 BCE in Idumea, south of Judea. He was the second son of Antipater the Idumaean, a high-ranked official under Ethnarch Hyrcanus II, and Cypros, a Nabatean. Herod practiced Judaism, as many Edomites and Nabateans had been commingled with the Jews and adopted their customs. These „Judaized” Edomites were not considered Jewish by the dominant Pharisaic tradition, so even though Herod may have considered himself of the Jewish faith, he was not considered Jewish by the observant and nationalist Jews of Judea. A loyal supporter of Hyrcanus II, Antipater appointed Herod governor of Galilee at 25, and his elder brother, Phasael, governor of Jerusalem. He enjoyed the backing of Rome but his brutality was condemned by the Sanhedrin.

Two years later Antigonus, Hyrcanus’ nephew, took the throne from his uncle with the help of the Parthians. Herod fled to Rome to plead with the Romans to restore him to power. There he was elected „King of the Jews” by the Roman Senate. Josephus puts this in the year of the consulship of Calvinus and Pollio (40 BCE), but Appian places it in 39 BCE. Herod went back to Judea to win his kingdom from Antigonus and at the same time he married the teenage niece of Antigonus, Mariamne (known as Mariamne I), in an attempt to secure a claim to the throne and gain some Jewish favor. However, Herod already had a wife, Doris, and a three-year-old son, Antipater, and chose therefore to banish Doris and her child.

Three years later, Herod and the Romans finally captured Jerusalem and executed Antigonus. Herod took the role as sole ruler of Judea and the title of basileus (Gr. Βασιλευς, king) for himself, ushering in the Herodian Dynasty and ending the Hasmonean Dynasty. Josephus reports this as being in the year of the consulship of Agrippa and Gallus (37 BCE), but also says that it was exactly 27 years after Jerusalem fell to Pompey, which would indicate 36 BCE. Cassius Dio also reports that in 37 „the Romans accomplished nothing worthy of note” in the area. According to Josephus, Herod ruled for 37 years, 34 of them after capturing Jerusalem.

As Herod’s family had converted to Judaism, his religious commitment had come into question by some elements of Jewish society. When John Hyrcanus conquered the region of Idumaea (the Edom of the Hebrew Bible) in 140–130 BCE, he required all Idumaeans to obey Jewish law or to leave; most Idumaeans thus converted to Judaism, which meant that they had to be circumcised. While Herod publicly identified himself as a Jew and was considered as such by some, this religious identification was undermined by the decadent lifestyle of the Herodians, which would have earned them the antipathy of observant Jews.

Herod later executed several members of his own family, including his wife Mariamne I

VIDEO by DiscoveryHaven

Great Battles: The Siege and Fall of Masada (Video lecture) University of Pennsylvania Museum

A lecture from Dr. Jodi Magness, Professor of Religious Studies, UNC Chapel Hill, who co-directed the 1995 excavations at Masada.

„Great Battles” Evening Lecture
The Siege and Fall of Masada
In the 1st century BCE, King Herod the Great fortified the mountain of Masada, located near the southwest shore of the Dead Sea. Seventy years after Herod’s death, Jewish rebels occupied Masada during the First Jewish Revolt against the Romans, holding out even after the fall of Jerusalem. In this illustrated lecture, Dr. Jodi Magness, Professor of Religious Studies, UNC Chapel Hill, examines the archaeological and literary evidence for the Roman siege of Masada, including information from the 1995 excavations that she co-directed. VIDEO by pennmuseum

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari