Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 2. Minciuna

268a5-adevarsiminciuna

Citeste – Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 1. Singurătatea

2. Minciuna

Siropul nu ţine loc de pâine.E o dulcegărie de care ţi se face silă în timp. Căte un semen îţi spune: ce mai faci scumpule? Ca mai apoi să afli că în ochii lui nu valorezi nici căt cerneala folosită pentru acest cuvănt.
Florin IanoviciRomânilor li s-a făcut lehamite de alegeri. Nu de alegeri căt de ceea ce urmeză. Praf în ochii. Şi ne mirăm de ce avem lacrimi.
Soţul îţi jură credinţă ca mai apoi să îşi uite angajamentul. Atătea dezamăgiri aduse de oameni la care nu ne aşteptam. Cuvinte sfinte, inimi pătate.
Şi aşa ajungem să spunem: blestemat să fie omul care se încrede în om. Aşa ajungem să spunem: să priviţi doar la Dumnezeu nu la oameni.
Dar Sfânta Scriptură nu spune la fel. Ea spune blestemat să fie omul care se increde în om ca să îi abată inima de la Dumnezeu.
Cuvintele apostolului Pavel ar trebui să ne motiveze pe fiecare: „călcaţi pe urmele mele…” Sunt oameni care nu mai roşesc atunci cănd mint. Ba, mai rău, unii au ajuns să creadă propriile lor minciuni. Cazuri dramatice, ruşinoase brăzdează astăzi obrazul bisericii. Cum e posibil să se ajungă aici?
Cănd Domnul Isus Hristos era pe pămănt nu avea nevoie să fie învăţat de nimeni. Se uita nu doar la cuvintele omului cât mai ales la sufletul lui. Şi ştia ce este în inima fiecăruia. Le cunoştea gândurile.
Noi suntem astăzi minţiţi. Dar vina este a noastră. Dumnezeu ne-a rânduit să fim vase de cinste. Ne-a numit prieteni. Adică aceeia faţă de care nu a ascuns nimic niciodată. Ca lui Avraam odinioară El ar vrea să împărtăşescă cu noi adevărurile Sale. „Cănd va veni Duhul adevărului are să vă călăuzescă în tot adevărul….”
De ce suntem minţiţi? Pentru că nu chemăm Duhul Sfânt. Pentru că nu înţelegem rolul Lui  în viaţa noastră. Căutăm cu puteri omeneşti să luptăm contra minciuni, înselătoriilor de tot felul.
În loc să ne bucurăm de Duhul Sfânt care vrea să ne călăuzescă în tot adevărul. În familiie, la locul de muncă., în relaţia cu semenii. Oridecâteori Îl vei chema fiindcă ai nevoie de adevăr, El va veni.
Totdeauna îţi va spune adevărul.
Întâi despre tine. Că eşti rău, că ai nevoie de pocăinţă, că de fapt tu eşti cel responsabil de lucrurile care ţi se întămplă. Duhul Sfânt nu îţi va da dreptate în a-ţi plănge de milă. Nu îţi va spune că lumea este rea. Nu îţi va promite că va doboră duşmanii tăi.
Ci, înainte de toate îţi va arăta adevărul de care nu vrei să ţii cont. Anume că trebuie să te sfinţeşti, că trebuie să iubeşti mai mult .Că trebuie să rabzi şi să îngădui pe cel care îţi face rău. Că trebuie să te rogi. Cu toată puterea sufletului tău. Că trebuie să cauţi cuvintele sfinte. Să te hrăneşti cu ele. Că viaţa are sens dacă o trăieşti ca unul care a murit pentru lume şi fire.
Pe de altă parte Duhul Sfânt iţi va spune că cel de lăngă tine trebuie înţeles şi iubit. Că sunt atătea lucruri care nu le ştii despre el. Că nu trebuie să îl judeci ci mai degrabă să te rogi pentru el.
Anania şi Safira au pus în pericol credibilitatea Bisericii.Dragostea lui Dumnezeu înseamnă adevăr. Dumnezeu nu va ascunde niciodată adevărul. El nu permite ca un credincios să fie obiectul de batjocură al celui rău. Petru nu a putut fi minţit. Pentru că era prieten al lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu ascunde nimic faţă de cei pe care Îi iubeşte.
Căte drame în familie. În biserici .Pentru că nu ştim. Pentru că nu chemăm Duhul Sfănt, Duhul adevărului să locuiască în noi. Duhul Sfănt nu a putut fi minţit de Anania şi Safira. Şi nici Petru.Pentru că era plin de Duhul Sfănt.
Creştine! Tu nu eşti de păcălit. Nimic şi nimeni nu poate să te înşele. Dar pentru aceasta cere ca Duhul Sfănt, Duhul adevărului, să locuiască în tine.
Florin Ianovici

Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 1.Singurătatea

1. Singurătatea

„Singurătatea nu te învaţă că eşti singur ci că eşti singurul!”

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Aşa spunea gânditorul român Emil Cioran.Cu alte cuvinte, singurătatea duce la însingurare. Sentimentul apăsător că nu eşti înţeles şi dorit de nimeni marchează multe suflete. Tăcerea prelungită te face să uiţi să mai vorbeşti. Îmi răsună în urechi căntecul cerşetorilor de prin metroul bucureştean: „nu nimeni nu mă vrea!”.

Hristos le-a spus ucenicilor că pleacă. Că se duce la Tatăl. Au rămas fără cuvinte. Doar o tristeţe fără margini le-a cuprins inima. Rămănem iarăşi singuri. Nu că am avea probleme cu numărul. Suntem peste 6 miliarde. Nu că nu ar fi bisericile pline. Ne trebuie aer condiţionat.

Doar că nimeni nu ascultă, nimeni nu se uită în ochii tăi, nimeni nu caută să înţeleagă de ce eşti tu aşa mai trist.

Cu Învăţătorul alături este altfel. Ştie numele fiecăruia. Şi are un mod aparte în a-ţi rosti numele. Îţi cunoaşte sufletul. Şi de fiecare dată te ajută. Să înţelegi şi mai ales să îţi doreşti să fii mai bun.

Ce se va întămpla cu noi dacă El pleacă.? Ne-am expus vieţile. De căţiva ani umblăm cu El. Speram că…!

Vom rămăne orfani! Ne va înghiţi răutatea lumii. Fiecare inima striga deznădăjduită: nu pleca, cui ne laşi?

Nu au înţeles unde se duce. Nu au putut cuprinde cuvintele Lui. Mă duc să vă pregătesc un locaş ca să fiţi cu Mine. E prea departe. Noi avem nevoie de Tine aici. Rămăi cu noi.

Cuvintele sfinte au sens cănd sunt rostite de Tine. Vindecările se produc cănd îţi pui Tu măinile. Nouă nu ne iese nimic fără Tine.

Zi şi noapte suntem păndiţi de duşmanii care vor să ne sfăşie. Tu vorbeşti că te duci să ne pregăteşti un loc ca să fim cu Tine. Dar dacă pleci şi ne laşi, noi nu vom ajunge niciodată acolo.

Şi atunci Isus a înţeles. Nu fiţi trişti prieteni. E adevărat că Mă duc. Dar Eu Îl voi ruga pe Tatăl să vă dea un un alt Măngăietor, care să rămănă cu voi în veac.

Atunci inimile s-au liniştiti.Vorbea din nou pe limba lor.

Înţelegi tu? Sensul profund al venirii Duhului Sfânt? Dragostea celor mai mulţi s-a răcit. Mulţi au intrat in juriu şi dau note celorlaţi. Răniţi fiind, rănim la răndul nostru. Nemăngăiaţi, devenim asprii, reci, neîndurători. Noi nu suntem crezuţi şi nu mai credem nici noi altora.

O sete nepotolită de a auzi ce isprăvi au mai făcut alţi. Dar nu ca să ne bucurăm de biruinţele lor în Domnul. Ci mănaţi de o curiozitate rea, semn al erodării noastre sufleteşti. Nu mai credem pocăinţei altora. Le atribuim semenilor motivaţii greşite care în fapt sunt ale noastre. Las că ştim noi….!

Din ce în ce mai singuri. Din ce mai însinguraţi. Acesta este tabloul oamenilor de azi. De ce? Pentru că nu am înţeles sensul profund al venirii Duhului Sfânt.

Să nu mai fii nicodată singur. Va rămăne cu voi în veac. Să nu săngerezi sufleteşte pănă la moarte. El, Duhul Sfănt, vrea să vorbească cu tine. Să îţi amintească de dragostea veşnică a Tatălui tău. Să îţi spună că ai preţ în ochii Domnului chiar dacă oamenii nu dau pe tine o ceapă degerată.

El vrea să umble cu tine şi să îţi amintească ce rost are umblarea ta pe pămănt. Să îţi amintească cuvintele lui Hristos: „Eu voi fi cu tine în fiecare zi…!” Sunt zile sfinte. Zile de cămăruţă. Unde departe de tot ce te înconjoră poţi vorbi cu El de neîmplinirile tale .De spaima de răutatea oamenilor. De frigul care a îngheţat relaţiile dintre oameni.

Cheama-L! Îţi va cuprinde sufletul. Va aduce lumină. Căldură. Te va măngia. Dragostea Lui te va vindeca. Ca să vezi bine.

Cât de răniţi sunt oamenii. Să vezi că nu pot oferi mare lucru. Că de fapt eşti aşteptat. Să fii pâine. Şi leac. Şi glas pentru cei nemăngăiaţi. Nu te va părăsi niciodată. Dacă vrei.

Florin Ianovici

Alte articole recente de Florin Ianovici –

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari