George Galis Post – O privire in trecut… Romania

Motto-ul vietii mele: „Nici o cutezanta sa nu vi se para de necucerit, dar catre nici o cutezanta sa nu va indreptati nepregatiti”.

Asa mi-am inceput viata materiala si spirituala aici in aceasta lume. Traind in occident de peste 40 de ani am acumulat o serie de experiente personale, traite ca Pastor Penticostal in comunitatea din marea metropola Chicago.

M-am nascut intr-o casa de crestini Penticostali din comuna Curtici. La virsta de 10 ani, in toamna anului 1944 in casa matusii mele, impreuna cu o verisoara am experimentat pentru prima data lucrarea Duhului Sfint, la o seara de staruinta in rugaciune. Seara aceia a fost plina de bucurii…

Anii au trecut, ca tinar am inceput sa fiu interesat de filozofie si fiind crestin si de teologie. Aveam deja formata o biblioteca personala. Citisem in intregime toata  biblioteca fratelui Pastor Baptist Grecu Traian (120 de volume) si mi-am format oarecum imaginea crestinismului. Am inceput sa studiez pe Pascal (Scrieri Alese), John Locke (Eseu Asupra Intelectului Omenesc, 2 volume), Seneca (Scrisori catre Luciliu) si alte scrieri materialiste. Dar credinta in Dumnezeu care a fost sadita in inima mea a ramas tare si lucra neincetat; era vie. Tinar fiind aveam o pasiune: radio amator (ham radio). Si m-am pregatit prin examene ca sa pot sa-mi construiesc o statie de emisie-transmisie ca sa comunic cu alti radio amatori. Fiind intrebat daca sint crestin mi s-a spus ca va trebui sa renunt sub declaratie caci ma leapad de acest crez, credinta mea si numai atunci voi fi acceptat. Desigur am refuzat sa renunt la credinta in Dumnezeu, fapt pentru care am fost oprit de la examen.

In timpul acesta m-am casatorit si in anul 1961 impreuna cu sotia si cu socrul meu am pornit din Seleus spre Agrisul Mare sa vizitam o prietena de-a sotiei. Ne-am oprit pentru rugaciune in satul Chier la sora Iuli, o vaduva, o femeie dedicata lucrarii lui Dumnezeu si foarte credincioasa. Nu stiam ca aici prin aceasta sora Dumnezeu imi va vorbi si ma va chema in lucrarea de slujire, de pastoratie. In timpul rugaciunii Dumnezeu imi vorbeste mie personal prin sora Iuli, caci ma cheama in lucrare intr-un loc departe de aici si caci timpul este departe, in viitor. Eu insa sa astept implinirea proorociei  si Dumnezeu va pregati si ma va calauzi acolo la timpul implinirii. Mi s-a mai spus,”Acum tu sa nu te duci in Biserica si sa spui: Domnul mi-a vorbit ca o sa ma faca un lider.  Tu sa astepti si toate vor veni pentru tine din partea Domnului.”

Iata cum a inceput pregatirea plecarii mele din Romania. In anul 1967 lucram ca instalator sanitar pe Aeroportul din Arad. Intr-o noapte, tot personalul de pe aeroport am fost opriti ca sa ajutam transferul pasagerilor a patru avioane de turisti. Erau turisti Europeni si Canadieni. Dupa ce s-a terminat transferul s-a constatat ca valiza unui Canadian lipsea. S-a pornit la cautarea ei, iar eu am fost pus sa o caut intr-un  avion Lufthansa care era gata de plecare spre Frankfurt. Din greseala am fost inchis in cala de bagaje unde cautam valiza pe care insa nu am gasit-o. Disperat, aflind ca sint inchis in cala de bagaje, am inceput sa bat cu picioarele ca sa fiu scos de acolo caci motoarele deja functionau, fiind gata de plecare. Mecanicul auzind bataile a venit si a descuiat usa. Am inceput sa ma cert cu mecanicul intrebindu-l de ce a inchis usa peste mine si nu a respectat regula ca acela ce iasa ultimul din cala de bagaje sa inchida usa. Mecanicul a spus: „Dar au mai ramas 5 minute pina la decolare si nu credeam ca cineva ar mai fi acolo.” Ofiterul de graniceri asistind la discutia dintre mine si mecanic s-a indreptat spre mine si mi-a spus: „Tovarase Galis, sinteti cu adevarat un Roman care va iubiti patria. (Spunea aceasta fiindca in mintea lui se gindea ca eu as fi putut sa ramin ascuns si sa plec in afara tarii dar eu nu aveam de gind sa fac lucrul acesta pentru ca eu nu puteam sa-mi las familia cu copii, singuri).

In anul 1971, cind am cerut Viza pentru Yugoslavia am primit-o imediat, datorita acestei declaratii din dosarul meu, fara sa stiu cum toate le-a pregatit Dumnezeu. Gindul meu de a pleca din tara a venit in iarna anului 1970. Cind m-am sfatuit cu sotia, ea s-a impotrivit caci nu putea sa isi lase mama batrina, singura in Romania care era si bolnava si ne-am decis sa asteptam. Cu doua luni mai tirziu mama ei si soacra mea a avut un ‘stroke’ si a plecat la Domnul. Atunci sotia mi-a spus, „Acum nu te mai opresc, sint de acord cu tine sa pleci”.

In luna Martie, 1971 am cerut ‘Viza de zece zile’ pentru Yugoslavia. Dupa doua luni mi s-a acordat. In ziua cind am primit pasaportul, mi-am luat ramas bun de la familie si am plecat la Timisoara si de acolo la Beograd.

Cititi mai departe-

George Galis – O privire in trecut…Lagarul din Austria (Ian. 2011)

Un video preluat dela Televiziunea Romana Internationala in anul 2009.

http://blip.tv/file/4614881/