Nicolaie Garneata | agnus dei - english + romanian blog

George Galis…o privire in trecut…sosirea in Statele Unite

Iata-ma in sfirsit in ultimul zbor spre tara mult dorita. Ma framantau gandurile daca Pavel Balos o sa ma astepte, daca nu el cine, unde voi locui, ce fel de frati sunt in Chicago? Dar am contat pe Pavel stiindu-l ca fiind un frate bun si descurcaret. Prima impresie despre America m-a socat cind din avion la aterizarea spre New York, am privit zgariie norii si orasul in toata splendoarea lui cu lumini feerice, ca intr-o lume de basm. Dupa ce am fost imbarcati pe un alt avion spre Chicago, emotiile mele cresteau, tot mai mult dar am reusit sa le stapinesc.

Biserica din Chicago Sud 1975

Odata sosit la Chicago, dezorientat am iesit si eu cu multimea de pasageri,si deodata din acea multime de oameni am auzit o voce care a zis cu glas tare: Iata-l pe fratele Galis! Si dintr-odata vreo zece frati adunati in jurul meu au spus cu toti in cor: Bine ai venit frate Galis, apoi imediat dupa aceia un frate mai mic de statura si slabut pe care nu-l stiam, s-a apropiat de mine si mi-a spus: tu frate Galis vi sa locuiesti la mine pana iti vine familia. Am aflat ca era Fr. Sima Onciu, care mi-a devenit cel mai bun prieten aici in USA.

Familiile Sima Onciu, Isfan,Strizu,Ramiant,Trifu

In seara aceia aveam o casa asigurata pana cind imi va veni familia. Ce minunat este Dumnezeu, care implineste tot ce a promis. Aveam pregatit un pat in camera pentru mine, locuind in aceiasi camera cu Moise, care era fiul cel mai mare al fratelui Sima. Acolo am locuit timp de un an si mai bine, pana a venit si familia mea. Doua luni de zile au durat pana mi-am gasit un loc de munca, pe care Dumnezeu mi la dat, ca ajutor de intretinere la un bloc cu
apartamente de pe Strada Pine Grove cu Diversey. Acolo am lucrat timp de un an de zile, dupa care in anul 1972 am fost angajat la Columbus Hospital de pe Lake View, de unde m-am si pensionat in anul 2002. Slava Sa-i fie adusa lui Dumnezeu si pentru aceasta mare binecuvantare pe care El mi-a dat-o pe tot timpul slujirii mele ca Pastor la Biserica Filadelfia, din data de 20 Septembrie 1973 pana in Octombrie 1984, cand am predat biserica Pastorului Petru Lascau,dar la care am continuat sa slujesc in continuare ca Pastor Associat.De la familia Onciu am aflat caci noi

Aurel Damian, Ion Pinzaru, George Galis

ne aflam in partea de Sud a orasului Chicago, caci aici cartierele sunt asezate pe nationalitati astfel : In Sud se afla cartierul de polonezi, iugoslavi, slovaci, afro-americani, mexicani, iar in partea de Nord erau scotieni, germani, francezi, romani, unguri, italieni si o parte din spanioli. Fratii care au avut un impact puternic in viata mea aici in Chicago la inceput au fost frati romani din Banatul Iugoslav. Familiile: Onciu Sima, Trifu Valer, Ionel Ramaiantu si altii.

Cand eu am ajuns in Chicago, Biserica inca nu avea un locas propriu de inchinare , ci s-au rentat case de rugaciune unde noi ne adunam in timpul disponibil al acelor biserici. Biserica din South, cum se numea atunci, era plina de dragoste frateasca. Fratii erau primitori de oaspeti. La venirea mea s-a facut o masa de dragoste.

In Ianuarie 1972 am fost ales in comitetul bisericii. Am sa redau pentru invatatura celor ce vor citi aceste rinduri urmatoarea intamplare, acesta a fost primul meu test ca membru in comitetul bisericii. Pastorul ma imprumutase cu suma de 3000 de dolari ca sa-i pun in contul Ambasadei Romane de atunci la Contul Inundatiilor ce au avut loc in Romania in anul 1970. Consulul ne-a spus ca daca si voi simtiti cu tara si noi va vom ajuta sa va aduceti familiile cat mai repede. Adevarul este ca banii donati pentru acest cont au avut efect, caci familia mea a venit la un an dupa ce am complectat actele. Fratele Pastor cand mi-a dat banii mi-a spus: Ti-i las pana cand tu poti sa mi-i dai inapoi. Intre timp s-a ivit o discutie contradictorie intre Pastor si un frate din Biserica. Pentru caci ceialalti din comitet nu spuneau nimic, Pastorul m-a intrebat pe mine: D-ta ce zici am dreptate sau nu? Eu analizind problema am spus: Frate Pastor nu aveti dreptate. La care pastorul mi-a spus suparat : Sa-mi dai banii inapoi chiar acum. Dar bine fr. Pastor nu-i am acuma acesti bani. Nu ma intereseaza mi-a spus el.In momentul acela fratele caruia pe buna dreptate i-am aparat cauza dreapta, a scos un check cu suma pe care o datoram fratelui Pastor. Pastorul a luat check-ul, si lucrurile s-au linistit. Nu la mult timp dupa acest incident fratele care mi-a imprumutat suma platindu-i Pastorului, are din nou un conflict cu un alt frate, si acuma el imi cere parerea daca are dreptate, dar de data aceasta era vinovat si ii spun: Ioane nu ai dreptate! Suparat atunci el mi-a spus: Sa-mi dai banii inapoi chiar acum! Uimit de ce se intimpla, nu mai aveam cuvint, nu-mi venea sa cred ce auzeam. In acele momente de tacere si tensiune, fratele Pastor fiind acolo a inceput sa vorbeasca, zicind: Frate Galis acum vad ca esti un om al dreptatii, uite aici un check de 3000 de dolari ce-i datorezi. Imi pare rau de felul cum am procedat ultima oara si-ti cer iertarea, iar bani poti sa mi-i dai inapoi cind vei putea.

Totusi Biserica crestea numeric si se intarea in Domnul. In Biserica a mai venit dupa aceia si fratele Ioan Panzarul, un bun evanghelist si invatator care a stabilizat Biserica. In Biserica din South eram cateva familii cari aveam viziunea ca sa cumparam Locas de Inchinare in partea de Nord in mijlocul comunitati Romanesti, dar fratii din Banatul Iugoslav, aveau case si propietati in partea de sud, si ei au cautat si au cumparat o Biserica in sud pe 59 Streets, colt cu California. Noi le-am spus cand voi cumparati Biserica aici in South noi vom pleca pasnic si vom deschide o Biserica in Nord. Acest lucru s-a intimplat in mod pasnic: urmatoarele familii ne-am deslipit de fratii din South:Familia Ion Strizu, Samuila Isfan, George Galis, Petre Reman, Ghita Munteanu, Dorel Micula, Willy Reman, Nicolae Garneata, aceste familii si copiii totalizand 35 de suflete. Acest lucru s-a intamplat in luna Septembrie 1973. Urmeaza Bazele Bisericii din nord.