Florin Ianovici – De ce alergi Ilie? – Seara de Tineret 15 Mai, 2012

PAGINA Florin Ianovici Predici aici

1 Imparati 18:44-46

A şaptea oară, slujitorul a zis: ,,Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.„ Ilie a zis: ,,Suie-te, şi spune lui Ahab: ,Înhamă, şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.„45 Peste cîteva clipe, cerul s’a înegrit de nori, a început vîntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s’a suit în car, şi a plecat la Izreel. 46 Şi mîna Domnului a venit peste Ilie, care şi -a încins mijlocul, şi a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel.

Ani de zile am evitat acest pasaj fiindca n-am inteles de ce un om peste care vine puterea lui Dumnezeu, trebuie sa se apuce sa alerge in fata unui car. Am auzit pe acest text un singur comentariu unde spunea ca „asa este cand o iei tu inaintea Domnului”. Vorbim despre Ilie, un om care are un caracter exceptional. Vorbim despre un luptator, vorbim despre un om care este integru si atunci eu zic sa fim foarte circumspecti, cand este sa punem pe seama lui fapte care nu au sens.

De ce alergi Ilie? De ce alergi inaintea carului lui Ahab? De ce alergi cand puteai linistit sa urci in car cu el si sa stati impreuna pana la intrare. Iubitii Domnului, as vrea sa va spun un lucru care ma framanta de la o vreme, pentru ca ma intreb de multe ori: Credinta mea in Isus Hristos, la ce masura foloseste? Noua ne foloseste pentru ca mantuindu-ne vietile stim ca vom avea intalnirea cu Dumnezeu in cer, nu vom merge in iad, ci vom fi cu Dumnezeu in cer. Deci este clar de ce ne-am pus nadejdea in Domnul.

Insa, pe pamantul acesta, mantuirea noastra si calitatea noastra de crestin nu ar trebui sa se rezume doar la ce imi da mie Dumnezeu. O sa vi se para ciudat ce va spun acuma, dar este Biblic. Semnul mantuirii nu este abtinerea de la pacat, ci semnul mantuirii este binele pe care il faci semenilor tai. Biblia vorbeste despre noi ca suntem lumina lumii si sarea pamantului si rolul nostru pe acest pamant, de oameni care ne-am intalnit cu Dumnezeu, e sa facem bine semenilor nostri. Iata de ce m-am oprit asupra acestui prim punct pe care as vrea sa discutam: Motivul pentru care Ilie a fugit in fata acestui car.

Mana lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu vine in viata noastra, nu ca pentru noi sa putem spune linistiti: Facem parte din Biserica lui Dumnezeu, nu ca noi sa ne laudam catre vecinii si prietenii nostri ca noi suntem altfel, nu ca pentru in viata noastra sa putem face clasificari: Tu esti asa, eu sunt altminteri. Nu pentru a spune ca doar aici, sau acolo unde esti tu este adevarata biserica si acolo e bine. Ci, pentru ca Dumnezeu cand face lucrul acesta, il face pentru ca noi sa putem fi de folos aproapelui nostru.

Biblia spune in Ioan 16:13: Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. Biblia spune ca in primul, afara se inorase, se inegrise. Adica, deodata atat de mare a fost negura, ca nu se mai putea vedea bine care este directia. A venit un vant puternic, spune Cuvantul lui Dumnezeu si cand vantul iti sta in fata, este o mare dificultate ca sa inaintezi. Apoi spune ca a inceput o ploaie fantastica, care probabil la facut pe Ahab sa fie dezorientat: Incotro ma duc, cum mai nimeresc eu drumul spre acasa, e intuneric…

Semenii nostri, lumea noastra, chiar daca pozeaza ca e intr-o viata care merge bine, ei sunt mai tot timpul in furtuna. Si lumea zilelor noastre este o lume in care de mult sa inegrit cerul si in care de mult timp bate un vant napraznic de liberalism care a ruinat multe vieti. De mult timp bate o furtuna puternica in viata multor oameni si oameni acestia se uita intr-o singura directie. Oare cine ar putea sa ma calauzeasca?

De ce oare Dumnezeu a coborat puterea peste Ilie? Sa fie o calauza a unui imparat care in acele circumstante nu mai gasea calea de intoarcere. De ce oare Dumnezeu din cer ar vrea sa ne lase noua putere? Puterea care Dumnezeu ne-o da, nu ne-o da in virtutea sfinteniei pe care noi o avem, desi este temelia pentru care Domnul Dumnezeu, adica nu ai avea puterea lui Dumnezeu fara sa te feresti de pacat, dar nu este cauza principala pentru care Domnul iti da aceasta putere. Trebuie sa recunoastem ca noi slujim in slabiciune. Multe lucruri inca nu sunt rastignite in noi si daca ar fi ca Dumnezeu sa ne dea puterea Lui doar pe baza sfinteniei noastre, noi am fi oameni lipsiti de putere. De aceea, baza pentru care Dumnezeu ne da aratarea Duhului este in folosul altora. De aceea puterea lui Dumnezeu se manifesta. De aceea suntem epuizati, sfarsiti, a-ti vazut multi oameni lipsiti de putere, parca viata mea nu mai este cum a fost odinioara… De ce?

Dumnezeu nu se schimba. Dumnezeu este acelasi ieri, azi si in veci. Daca Dumnezeu nu se schimba, inseamna ca pe undeva ideea, gandul pentru care noi am fost intorsi la Dumnezeu s-a schimbat in noi. Nu suntem constienti, nu mai stim ca puterea se inmulteste in noi pe masura in care ne facem disponibili pentru semenii nostri.

Iata cateva exemple:

  • (1)Filip – Faptele Apostolilor 8:5. Se spune ca acest diacon, plin de Duhul Sfant, propovaduia pe Hristos. In momentul cand a propovaduit in Samaria, Filip facea semne mari. Acest om, plin de puterea lui Dumnezeu, la a carui Cuvant se intorsese multimea de oameni, zice ca a fost instiintat de Duhul lui Dumnezeu: Du-te pe drumul intre Ierusalim si Gaza. Cum era drumul acela? Pustiu. Rolul Duhului Sfant este sa te trimita la oamenii care au nevoie de indrumare. Acest famen Etiopian citea din cartea sfanta, din Isaia, neintelegand ca nu avea cine sa il indrume. Duhul Adevarului ae sa va calauzeasca in tot adevarul. Duhul Sfant ne este dat, ca noi odata calauziti, sa devenim la randul nostru calauze. Ca noi primind adevarul sa putem sa il transmitem mai departe.  Noi, cei care eram rataciti, la randul nostru sa putem fi semne indicatoare pe drumul care duce spre imparatia lui Dumnezeu.
  • Dumnezeu ne invata cum Duhul Sfant coboara, Duhul Sfant intareste un suflet care este dispus sa faca lucrarea lui Dumnezeu.  De aceea va spun, cand staruiti dupa puterea lui Dumnezeu, cand spuneti: Doamne ma simt istovit, nu mai am aceeasi rugaciune, nu mai am aceeasi bucurie de a citi Cuvantul lui Dumnezeu, nu mai imi ies lucrurile, sa stiti ca principala hiba este ca tu ai devenit inactiv. Esti un om nefolositor. Biblia spune ca daca sarea isi pierde gustul la ce mai foloseste? Daca tu nu esti folositor atunci nici Dumnezeu nu vede motivul pentru care sa zica: Ii dau mai mult. Cu cat te faci mai disponibil pentru Dumnezeu cu atat mai mult Duhul lui Dumnezeu coboara. Intr-o asemenea situatie, initial mi s-a parut absurd ca mana Domnului sa vina peste Ilie, dar Ahab era un om care nu-si mai gasea drum spre casa. Atunci Dumnezeu a zis: Las puterea mea asupra lui Ilie, ca Ilie sa alerge inaintea carului si sa fie calauza pentru acest om care nu mai gaseste drumul spre casa.
  • Dumneavoastra cunaosteti oameni care nu mai vad drumul spre casa? Aveti colegi care au ratacit drumul spre casa? Aveti oameni dragi in familie care nu stiu drumul spre casa? Ca daca aveti, atunci ar trebui sa zpuneti: Doamne, te rog da-mi putere sa pot sa ma fac o calauza in Numele Tau.
  • (2) Pavel – Faptele Apostolilor 27:23 La un moment dat, Pavel era intr-o  corabie, indreptandu-se spre Roma, au ridicat ancora si a venit un vant, si au inceput furtunile sa bata. Si oamenii aceea care nu au ascultat de (Pavel) un om al lui Dumnezeu, s-au ratacit. In timpul furtunii si-au pierdut orice speranta. Soarele si luna au refuzat sa se mai arate si atunci, speriati si deznadajduiti, erau pregatiti sa se arunce si pe ei insusi in apa. Atunci apostolul Pavel are din partea lui Dumnezeu o revelatie. Dumnezeu da vise unora care vor sa alerge pentru Domnul si atunci Pavel, care era disponibil si care era in lucrarea lui Dumnezeu, a venit de la Domnul un inger care ii spune la Pavel in noapte ca ii va da toti acei oameni. Si el le spune: Fiti linistiti, ca eu am incredere in Dumnezeu ca ceea ce a spus se va implini. Duhul Sfant al lui Dumnezeu i-a dat o revelatie deosebita lui Pavel, si o aratare a unui inger, ca sa-i dea un mesaj. Pavel le-a spus: Era bine sa ma fi ascultat, dar eu va spun: niciunul nu va pieri. De ce? Pentru ca Dumnezeu m-a pus pe mine sa va fiu calauza.
  • In masura in care vei fi un vestitor al indurarii lui Dumnezeu , in masura in care vei vrea sa aduci oamenilor din jurul tau solutii din Domnul, in masura in care vei deveni un mijlocitor pentru Domnul Isus Hristos, in momentul acela, Duhul Sfant al lui Dumnezeu iti va onora viata. Cea mai mare problema a noastra este ca de cele mai multe primirea puterii lui Dumnezeu ori cautarea puterii lui Dumnezeu nu este urmata de urmatoarea intrebare: Si ce sa fac cu ceea ce primesc? Am primit, si dupa ceea stam si nu mai facem nimic. Mana Domnului, adica Duhul Sfant a venit peste Ilie, l-a incins cu putere sa alerge inaintea unui car in care era un imparat dezorientat.
  • Rolul nostru, pe pamantul acesta este urmatorul: Primim putere in masura in care vrem sa ne facem  pazitori pentru viata aproapelui nostru.
  • (3) Elisei – 2 Imparati 6:6 O fi inteles ceva Elisei de la Ilie? Inconjurati fiind de Sirieni, a zis: Nu mai avem nici o sansa. La care Elisei spune: Nu te teme caci mai multi sunt cei cu noi, decat cei cu ei. Elisei spune: eu am din partea Domnului o calauzire, Doamne deschide-i ochii. Cand i-a deschis ochii, spune biblia ca tot muntele era plin cu care si cai ai Domnului, care de foc il inconjurau pe Elisei. Cum sa nu stai linistit in momentul in care imprejurul tau… si vreau sa va spun un lucru: Vin oameni la noi si spun- Suntem prapaditi Norii sunt negrii, furtuna a pornit,  noi din ploaie si vant nu mai iesim.   Ce sa facem? Voi sa le spuneti:EXISTA NADEJDE IN DUMNEZEU!
  • Nu va pierdeti incredera. Avem un Dumnezeu care ne poarta de grija, ne punem pe rugaciune, ne punem pe post si Dumnezeu din cer ne va ajuta. Sa nu fiti oameni si voi care sa dati si voi din umar si sa spuneti: Nenorocita-i tara asta, nenorocita. Corupta-i tara asta, corupta. Si intram si noi in hora celor care spun: Rau? Rau. Sau ei spun- rau, iar tu spui- foarte rau. Dumnezeu din cer sa ne inmulteasca puterea, dar ca sa o faca eu trebuie sa ma fac disponibil. Dumnezeu zice: Vrea cineva in seara asta o masura puternica din Duhul Meu? Vrea cineva in aceasta seara ungerea Duhului lui Dumnezeu? Vrea cineva sa coboare mana Domnului peste el? Si noi daca spunem: Da Doamne, vrem lucrul asta, atunci sa stim ca primim in masura in care spunem: Doamne, vreau sa fac ceva pentru lucrarea Ta. Dumnezeu din cer inmulteste puterea noastra.
  • Luca 24:42 Domnul Isus spune: Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine, si rugaciunea continua: Totusi, faca-se nu voia Mea, ci voia Ta. Ce inseamna „faca-se voia Ta”? „Ma duc pentru ei la cruce”. „Faca-se voia Ta” a insemnat „vreau sa iubesc pana la capat”. Pentru ca voia lui Dumnezeu a fost pentru Isus Hristos sa vina in lume, sa moara pentru pacatele noastre. Cand a zis: Totusi, faca’se voia Ta, nu voia Mea- adica „Voi face pentru ei ce trbeuie sa fac”, ce spune Biblia ca s-a intamplat? Atunci, i s-a aratat un inger din cer ca sa-L intareasca. Cand I s-a arata ingerul ? Cand a zis: Sunt dispus sa merg pana la capat. Sunt dispus sa fac voia Ta. Sunt dispus sa-i ajut, sa ma jertfesc, sa ma cheltuiesc.
  • Ce spune apostolul Pavel: A cazut vreunul din voi in pacat si eu sa nu ard? Dar flacara aceasta nu o intelegeti numai de consum. Era si consumul parintelui care isi vedea cumva copii cazand in pacat, dar si flacara mistuitoare a Duhului Sfant si a dragostei lui Dumnezeu atunci cand te uiti la cineva si il vezi in lipsa si vrei sa il ridici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu se vede.
Reclame

Ascension Day Post: Who do ‘you’ say that I am?

Once when Jesus was traveling with His disciples He asked them ‘Who do people say that I am?’ Wherever Jesus went, large crowds of people followed Him and they witnessed the miracles He performed and they observed the words He spoke in His sermons. Many of the people probably wondered who Jesus was.  But then in Luke 9:18-20 Jesus asks Peter, His disciple, ‘Who do you say that I am?’ and Peter answers ‘God’s Messiah’! Peter spoke with lots of conviction, yet his faith had a long way to go,there would even come a point in his life later where he would deny that he even knew Jesus. Peter and the disciples would become men of faith after they saw the resurrected Christ and it was then they could profess that Jesus was truly the Son of God.

In every age since the first followers of Jesus made their profession of faith in him, men and women of faith have had to come to terms with who Jesus is and what he means for them.As we go into the Christmas season, celebrating the birth of the Messiah, take a little time to reflect on these passages that the Scriptures heralds about the deity of the Messiah. Who is Jesus Christ to you?

(The following list is posted from Tyndale’s Wilmington guide to the Bible pp.346-348, 616-618)

The Deity of Jesus Christ the Savior of the world-

  1. His deity was declared by angels
  • by Gabriel to Mary (Luke 1:26-33)
  • by Gabriel to Joseph (Matthew 1:20-23)
  • by Gabriel (?) to some shepherds (Luke 2:8-11)
  • by Gabriel (?) to some women (Matthew 28:5-6)

2. His deity was declared by the Father

  • at his baptism (Matthew 3:16-17)
  • at his transfiguration (Matthew 17:5)
  • shortly before his passion (John 12:27-28)

3. His deity was declared by his mighty miracles (John 20:30,31: 21:25)

4. His deity was declared by his powerful sermons ((Luke 4:32; John 7:46)

5. His deity was declared by his accurate prophecies (Matthew 26:32)

6. His deity was declared by his sinless life

  • as attested by Pilate (John 19:4)
  • by Pilate’s wife (Matthew 27:19
  • by Judas (Matthew 27:4)
  • by the dying thief (Luke 23:41)
  • by the Roman centurion (Luke 23:47)

7. His deity was declared by demons

  • as he healed a maniac (Matthew 8:28-29)
  • as he healed a man in Capernaum (Luke 4:33-34)
  • as he healed many in Capernaum (Luke 4:41, Mark 3:11)

8. His deity was declared by those who worshipped him

  • the shepherds (Luke 2:15)
  • the wise men (Matthew 2:2,11)
  • a leper (Matthew 8:2)
  • a ruler (Matthew 9:18)
  • a Gentile mother (Matthew 15:25)
  • a Hebrew mother (Matthew 20:20)
  • a maniac (Mark 5:6)
  • a blind man (John 9:38)
  • an apostle (Thomas) (John 20:28)
  • all apostles (Matthew 14:38; 28:9)

9. His deity was declared by Satan (Matthew 4:3, 6)

10. His deity was declared by himself

  • He referred to himself as the Son of God (John 9:35; 10:36; 11:4)

  • He forgave sins (Mark 2:5, 10)
  • He is man’s judge (John 5:22, 27)
  • He is the author of life (John 5:24, 28, 29)
  • He is to be honored like the Father (John 5:23)
  • He alone can save (John 10:28; Luke 19:10; John 14:6

Ascension Day Post – The Preexistence of Jesus Christ

Also read this related article on the deity of Christ: Who do you say that I am? and Wayne Grudem’s: What does Christ’s Ascent into heaven mean for me? 

The Preexistence of Jesus Christ (via) Tyndale publishers Wilmington’s Guide to the Bible (P 609)

THE DOCTRINE OF THE SON

1) Introduction. It has been estimated that some forty billion individuals have lived upon this earth since Adam. What a contrast can be seen in this vast multitude of humanity. These men have explored and settled every corner of their earth. They speak dozens of languages, practice multitudes of religions, and have formulated numerous cultures.

But every single human being shares one vital thing. His purpose of life down here and his eternal destiny afterward depends completely upon his personal relationship with the subject of this study, the Lord Jesus Christ. It is, therefore, absolutely impossible to overemphasize the importance of His life. The key question of the universe continues to be: „What think ye of Christ? Matthew 22:42

Note the following:

To the artist he is the One altogether lovely (Song of Solomon 5:16)

To the architect he is the chief Cornerstone (1 Peter 2:6)

To the astronomer he is the son of righteousness (Maleachi 4:2)

To the baker he is the Bread of life (John 6:35)

To the banker he is the hidden treasure (Matthew 13:44)

To the builder he is the sure foundation (Isaiah 28:16)

To the carpenter he is the door (John 10:7)

To the doctor he is the great Physician (Jeremiah 8:22)

To the educator he is the new and living way (Hebrews 10:20)

To the farmer he is the sower and the Lord of the harvest (Luke 10:2)

2) The Preexistence of Jesus Christ as God. It is possible (as some have done) to hold to Jesus’ preexistence without believing in his diety. For example, the Jehovah’s Witnesses cult brazenly declares that Christ preexisted as Michael the archangel prior to Bethlehem. But the Bible dogmatically declares both his preexistence and his diety.

A. The fact of his divine existence.

1) As taught by John the Baptist. „John bare witness of him, and cried,  saying, This was he of whom I spake, He that cometh after me is preferred before me: for he was before me” (John 1:15, see also John 1:27,30). According to Luke 1:36, John’s birth occured 6 months prior to Christ’s birth, but John declares that ‘he was before me’, a reference to Jesus’ preexistence.

2) As taught by the Apostle John.”In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God.” (John 1:1).”For the life was manifested, and we have seen it, and bear witness, and showed unto you that eternal life, which was with the Father, and was manifested unto us.” (1 John 1:2). Here the Apostle John connects Jesus’ preexistence to his diety.

3) As taught by the Apostle Paul. „Who, being in the form of God, thought it not robbery to be equal with God: but made himself of no reputation, and took upon him the form of a servant, and was made in the likeness of men: and being found in fashion as a man, he humbled himself, and became obedient unto death, even the death of a cross (Philemon 2:6-8).

4) As taught by the Apostle Peter. „Who verily was foreordained before the foundation of the world, but was manifest in these last times for you.” (1 Peter 1:20)

5) As taught by Christ himself. „For I came down from heaven, not to do mine own will, but the will of him that sent me.” (John 6:38) „I am the living bread which came down from heaven:if any man eat of this bread, he shall live forever: and the bread that I will give is my flesh, which I will give for the life of the world.” When Jesus knew in himself that his disciples murmured at it, he said unto them, „Doth this offend you? What and if ye shall see the Son of man ascend up where he was before?” (John 6:51,61,62). Jesus said unto them, „Verily, verily I say unto you, Before Abraham was, I am” (John 6:58). „And now, O Father, glorify thou me with thine own self with the glory which I had with Thee before the world was” (John 17:5). Here Christ requests that the Father share His glory with the Son. But note the Father’s previous statement about his glory in Isaiah: „I am the Lord, that is my name; and my glory will I not give to another…” (Isaiah 42:8). One is thus forced to conclude that either Christ was God indeed and had rightful claim to this glory, or he was an arrogant impostor demanding something the Father would never give Him!

B. The activities of the preexistent Christ. What was the Savior doing  prior to his Bethlehem appearance? The Scriptures make it plain that he was busy indeed.

1) He was creating the universe. „All things were made by him; and without him was not anything made that was made” (John 1:3).”For by Him were all things created, that are in heaven, and that are in earth, visible and invisible, whether they be thrones, or dominions, or principalities, or powers: all things were created by Him, and for Him” (Colossians 1:16). „Hath in these last days spoken unto us by his Son, whom he hath appointed heir of all things, by whom also he made the world…And, thou, o Lord, in the beginning hast laid the foundation of the earth; and the heavens are the works of thine hands” (Hebrews 1:2,10). This creation included everything, from electrons to galaxies, and from angels to Adam.

2) He was controlling this created universe. „Who being the brightness of his glory, and the express image of his person, and upholding all things by the word of his power, when he had by himself purged our sins, sat down on the right hand of the Majesty on High” (Colossians 1:17) Our Lord Jesus not only put all things together, but he continues to keep all things together.

3) He was communing with the Father. „I in them, and thou in me, that they may be made perfect in one; and that the world may know that thou hast loved me” (John 17:23). „Father, I will that they also, whom thou hast given me, be with me where I am; that they may behold my glory, which thou hast given me: for thou lovedst me before the foundation of the world” (John 17:24)

What does Christ’s ascent into Heaven mean for us? Wayne Grudem

Resurrection and Ascension of Jesus–Beethoven Oratorio

Christ on the Mount of Olives–Hallelujah!

1. Christ ascended to a place.

After Jesus’ resurrection, he was on earth for forty days (Acts 1:3), then he led his followers out to Bethany, just outside Jerusalem, and „lifting up his hands, he blessed them. While he blessed them, he parted from them, and was carried up into heaven” (Luke 24:50-51)

A similar account is given by Luke in the opening section of Acts: „When he had said this, as they were looking on, he was lifted up, and a cloud took him out of their sight. And while they were gazing into heaven he went, behold, two men stoodby them in white robes, and said, „Men of Galilee, why do you stand looking into heaven? This Jesus, who was taken up from you into heaven, will come in the same way as you saw him go into heaven”(Acts 1:9-11).

These narratives describe an event that is clearly  designed to show the disciples that Jesus went to a place.

Mai mult

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari