Alianţa Familiilor din România – COPIII – AI NOSTRI ORI AI STATULUI?

Statul ne vrea copiii cu gelozie. Vrea sa-i transforme in instrumente docile pentru instituirea secularismului si a agendei lui si destramarea familiei. La majoritatea dintre noi nu ne trece prin minte aceasta posibilitate si ni s-ar parea imposibil de realizat, mai ales in Romania. Dar o astfel de strategie de separare a copiilor de parinti exista si este aplicata in diferite tari occidentala intr-o masura mai mult sau mai putin agresiva. Celor sceptici le amintim ca statul occidental deja a confiscat casatoria si familia si acum vrea sa ne confiste copiii. Familia si casatoria au fost reconfigurate dupa chipul si asemanarea statului secular si e logic ca urmatorul pas sa fie reconfigurarea relatiilor dintre parinti si copii in conformitate cu ideologia de stat. Sfintele Scripturi spun copilului „cinsteste pe mama si pe tatal tau”, iar statul secular „cinsteste pe statul secular si valorile lui”.

In spatele reconfigurarii drastice a familiei, casatoriei, si a relatiilor dintre parinti si copii stau, cum veti vedea mai jos, niste ideologii extreme, gandite si devizate de o elita intelectuala occidentala care in vasta ei majoritate nu are copii, nu a avut niciodata copii, nu stiu cum se cresc copiii, si prefera uciderea lor in pantecele mamelor lor in loc de a se naste. Este o elita care incearca sa ridice un zid de despartire intra parinti si copii sa-i foloseasca pentru atingerea obiectivelor ei seculare – secularizarea radicala a societatii si dezradacinarea totala a societatii traditionale de trecutul si radacinile ei crestine care i-au dat sens. Vi se pare radicala ori ireala aceasta ipoteza? Nu tocmai.

Stiri din doua capete opuse ale lumii

Saptamina trecuta au parvenit doua stiri similare din doua extreme geografice si culturale ale lumii care insa tintesc in aceasi directie – subminarea autoritatii parentale. In traditia romana, la fel ca, de fapt, cea universala, si, in cazul exemplelor noastre, anglo-saxone, parintii au avut totdeauna autoritatea de a-si disciplina fizic copiii. In traditia anglo-saxona si dreptul anglo-saxon parintii totdeauna au avut autoritatea sa-si pedepseasca copiii, inclusiv cu bataia. Fie ca vorba de „smacking” ori „reasonable discipline”, acesti termei au denotat dreptul parintilor de a-si disciplina copiii inclusiv, cum s-ar spune in traditia romana, cu „cureaua” ori „nuiaua.”

In Africa de Sud, pe 19 octombrie, un tribunal din Johannesburg a decretat ca doctrina „reasonable chastisement” („pedepsirea rezonabila” a copiilor) nu mai include dreptul parintilor de a aplica padeapsa corporala copiilor lor. „Reasonable chastisement” a fost declarat neconstitutional. Iar in Scotia, tot pe 19 octombrie, Parlamentul a initiat o lege care ca interzice parintilor sa mai aplice pedeapsa corporala copiilor lor. Initiata de un reprezentant al Partidului Ecologist („Greens”), initiativa are sprijinul Guvernului scotian. De fapt, Scotia, in opinia unor comentatori, e in primele randuri cind e vorba de uzurparea suveranitatii familiei si a drepturilor parentale. Cu ani in urma, Scotia a lansat un proiect de lege care prevede desemnarea pentru fiecare copil a unei persoane terte, adica o persoana care nu este de loc inrudita cu copilul, care sa urmareasca binele copilului de la nastere pina la varsta de 18 ani. Aceste persoane sunt nimite in proiectul legislativ „named persons”, adica „persoane desemnate”. Ele ar avea autoritatea sa supravegheze modul in care parintii isi cresc copiii, educatia care o primesc acasa, si aspecte similare ale vietii de familie care de la inceputul omenirii au fost autoritatea exclusiva a parintilor biologici. Pina in prezent, insa, legea nu a fost adoptata.

Pedepsirea copiilor si autoritatea parentala

Idea de a nu pedepsi fizic copilul are o oarecare logica si rezonanta, pina cind e examinata mai indeaproape si mai ales in virtutea experientei tarilor care fie ca au interzis-o fie ca vor sa o interzica. Ea loveste in autoritatea parintilor si submineaza suveranitatea familiei. In jurul acestei doctrine se contureaza, de fapt, o politie a familiei, o institutie de stat paralela familiei si parintilor care isi aroga autoritatea de a urmari ideaproape viata de familie si ce se intimpla in familie. Pretextul e bunastarea copiilor dar deja stim bine unde duce pretextul acesta. In Norvegia duce la confiscarea anuala a mii de copii de catre Barnevernet de la parintii lor biologici care sunt redistribuiti altor familii ori plasati in familii sociale. E vorba, de fapt, de o redistribuire demografica facuta de stat. Statul isi aroga autoritatea de a ne spune cum sa ne crestem copiii, ce putem discuta in familie, ce le putem da sa manince, ne privesc cu suspiciune, se interpune intre parinti si copii, ne spune ce inseamna a fi un parinte bun. Reconfigureaza, de fapt, notiunea de parinte si ce inseamna a fi parinte. In opiniile elitei occidentale mamele si tatii nostri, la fel ca bunicii nostri, de fapt, au fost parinti oribili, incapabili de a creste si educa copiii ca lumea.

Considerati pentru un moment implicatiile urmatoarelor incidente. Un tata care isi atentioneaza copilul cind face rau cu o palma, cit o fi ea de lejera, merge la inchisoare, isi are copilul confiscat si dat unui „tata” care nu pune mana pe copil. La fel mama care isi zgaltiie copilul de mina, il trage de ureche, ori ii da o palma pentru ca alearga in fata unei masini. Ori se bate cu fratii si surorile. Ori arunca mancare prin casa. Ori scuipa. Ori injura. Ori se incaiera cu copiii de pe strada. Ori sare de pe gard mai sa isi rupa gatul. Ori o trage pe sora lui de par. Oare astfel de parintii merita sa isi aibe copiii confiscati de stat si ei sa ajunga in inchisoare? Sa isi aibe familiile destramate de autoritatile statului? Oare nu ar fi astfel de rezultate irationale? Ori tocmai astfel de rezultate se petrec in Scandinavia, mai zilnic dupa cum bine stim. Oare parintii care isi disciplineaza copiii fizic o fac din ura ori din dragoste? Oare o palma pe la spate si o usturatura pentru neascultare sa fie ele mai rele pentru un copil decit posibili ani de inchisoare cind devine matur si face crime pentru ca pe vremea cind era minor nu a indraznit nimeni sa puna limite comportamentului lui? Uitam ca disciplinarea fizica poate fi o expresie a dragostei parintesti la fel de mult ca mincarea, imbracamintea, si ingrijirea de nevoile fizice si emotionale ale copilului?

Din nefericire, elita occidentala gandeste altfel si pune in aceasi oala parintii responsabili cu cei iresponsabili. Gandira ei reflecta gandirea statului secular privind cresterea copiilor. Statul spune copiilor „noi va lasam sa faceti ce vreti” si, indirect, „noi suntem mai buni ca parintii vostri care va pedepsesc. Pe cine iubiti mai mult”? In acest fel se produce o expansiune a rolului statului in mintile copiilor si in viata noastra de familie. Parintii devin inamici dubli, ai statului si ai propriilor lor copii. Iar copiii si statul devin aliati impotriva parintilor si a familiei. Impreuna ei submineaza suveranitatea parentala, suveranitatea familiei si viata privata a familiei. Invatam din Politica lui Aristotel ca unitatea fundamentala a societatii e familia (formata din barbat, femeie si copii), ca familia e suverana, ca familii suverane se unesc impreuna pentru a forma societatea civila, civilizatia si statul, si ca suveranitatea si autoritatea statului decurg din suveranitatea colectiva a familiilor. In Occidentul zilelor noastre s-a produs reversul. Statul decide daca si masura in care familia e suverana, dar si in ce masura ne putem exercita drepturile parentale, daca si in ce masura putem impune copiilor nostri valori traditionale si mai ales crestine. [Va oferim un comentariu publicat saptamina trecuta in Spectator privind uzurparea autoritatii parentale prin interzicerea pedepsei corporale a copiilor: https://blogs.spectator.co.uk/2017/10/in-defence-of-smacking-children/%5D

Ai cui sunt copiii?

Din cind in cind se publica cite o carte privind subrezirea drepturilor parentale si incercarea statului de a ne confisca copiii. Una din cele mai bune carti publicate recent asupra subiectului, aparuta in 2016, e To Whom do Children Belong? Parental Rights, Civic Education, and Children’s Autonomy („Ai cui sunt copiii? Drepturile parentale, educatia civica si autonomia copiilor”). Autorul e Melissa Moschella, Profesor de Filosofie la Catholic University of America. Cartea are 180 de pagini si obiectivul ei principal e examinarea diverselor ideologii din ultimele generatii privind educatia copiilor, autoritatea parentala si autonomia copiilor. Ea examineaza si unele decizii judecatoresti ale Tribunalului Suprem al SUA si ale Curtii Europene a Drepturilor Omului privind drepturile parentale. Raspunde si unor intrebari esentiale: de ce, asa cum cred majoritatea parintilor, parintii au dreptul sa dispuna de educatia si cresterea copiilor lor? Care e rationamentul pentru care gandim asa? Ori, avem nevoie de o implicare incisiva din partea statului in viata de familie pentru a asigura autonomia copiilor? Care sunt ori ar trebui sa fie limitele autoritatii statului in educarea copiilor pentru ca ei sa devina cetateni responsabili capabili de a se implica in viatia publica si promovarea democratiei? Moschella e directa privind concluziile ei: educarea si cresterea copiilor e prerogativul primordial al parintilor nu al statului. Parintii au dreptul sa impuna copiilor lor propriile valori.

Invatam de la Moschella de ce parintii au dreptul primordial la cresterea si educatia copiilor lor. In primul rind pentru ca parintii i-au adus pe lume. I-au adus pe lume cu obiectivul, usor de inteles, de a-i creste si de a-i educa, de a deveni o reflectie fidela a parintilor lor, nu doar la nivel biologic, dar mai ales la nivelul valoric. Aceasta congruanta intre copii si parinti poate exista doar intre parintii biologici si copiii lor biologici, nu intre copii si parinti ne-biologici, ori parinti sociali cum sunt ei numiti in tarile occidentale. Invatam deasemenea un alt detaliu interesant – parintii au dreptul la cresterea si educatia copiilor lor pentru ca la inceput au avut obligatia sa-i creasca si sa-i educe. In alte cuvinte, la inceput a existat obligatia parentala si mai tarziu dreptul parental. Obligatia s-a transformat in drept natural, izvorit din natura si firescul lucrurilor. (Paginile 53-73) Moschella da exemple din lumea antica, inclusiv traditia iudaica, crestina, romana si greaca. In aceste traditii parintii aveau obligatia sa isi educe si sa isi creasca copiii. In antichitate statul nu dispunea de resursele necesare pentru ingrijirea, cresterea si educarea copiilor. Aceste obligatii au cazut pe umerii parintilor. Educatia la domiciliu era extinsa la clasele nobiliare din antichitate, mai ales romane. Iar in traditia iudaica parintii aveau obligatia sa invete copiii „legea Domnului”, adica ce e bine si ce e rau, ce e moral si ce e imoral, in conformitate cu prescriptiile revelate de Divinitate.

Cartea lui Moschella e, in opinia noastra, de o valoare deosebita. Explica istoria si manifestarile curentelor pedagogice din ultimele generatii care treptat au erodat autoritatea parintilor. Ideologia anti-parentala, cum o numeste ea, a devenit influenta in legislatie si tribunale. Una din tezele fundamentale ale acestor ideologii este ca de fapt copiii apartin comunitatii, nu parintilor („the politial community, not the family, holds primary responsibility for and authority over children”). Un exemplu dat de Moschella in acest sens e Germania unde frecvent autoritatile iau cu forta copiii de la familii crestine pentru ca parintii au vrut sa-i educe la domiciliu. Un caz celebru a fost Familia Romeikes care a fost amendata cu 7.000 de euro din acest motiv. Familia a cerut azil politic in SUA. Motivul pentru care a refuzat sa permita copiilor educatia in scolile publice germane a fost indoctrinarea lor in sexualitatea perversa, limbajul vulgar, si marginalizarea copiilor pentru ca acasa erau invatati valorile crestine. [Nota: AFR a inregistrat o nota de protest privind acest caz la Ambasada Germaniei de la Bucuresti]

Daca parintii insista ca au dreptul, in virtutea conectivitatii biologice dintre ei si copii, sa-si creasca copiii si sa-i educe dupa chipul si asemanarea lor, statul, la cealalta extrema insista ca are dreptul si autoritatea sa asigure ca minorii devin cetateni responsabili capabili de a functiona in sociatetea civila si in spatiul public in mod armonios cu ceilaltii membrii ai societatii. Acum aproape 100 de ani Tribunalul Suprem al SUA a enuntat un drept fundamental al parintilor sa-si creasca si sa-i educe copiii cum vor. Au aparut, insa, conflicte privind parintii care au refuzat sa-si dea copiii la scoala dupa terminarea clasei a VIII-a ori altii care au refuzat sa permita copiilor sa participe la cursuri de educatie civica privind homosexualitatea si educatia sexuala in general. Cine detine aici autoritatea suprema? In Europa, in 2006 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca Germania poate interzice educatia la domiciliu pentru ca interesul statului in integrarea copiilor in societate se suprapune drepturilor parentale. Cum e deja evident, secularismul impune plasarea autoritatii statului in directionarea educatiei copiilor deasupra drepturilor parintilor in domeniul valorilor si al educatiei. Unii ideologi cer un echilibru intre autoritatea statului si a parintilor si imbinarea, cit de cit armonioasa, a dreptului parintilor de a dispune de educatia copiilor lor cu autoritatea statului de a crea cetateni responsabili capabili de a se integra in viata civica.

Concluzia lui Moschella, insa, e diferita – drepturile parentale sunt suverane, iar autoritatea statului in domeniul educatiei, inclusiv al celei civice, e subordonata autoritatii parentale. Statul are obligatia de a facilita exercitarea drepturilor parintilor in educatia si cresterea copiilor. („Parental authority is primary and aims directly at the overall well-being of the child, while the state’s authority over education in most respects is indirect and subsidiary to that of parents.”) (Pagina 5) Autoritatea statului e legitima doar privind aspectele civice ale educatiei copiilor si mentinerea democratiei. Statul are obligatia sa sprijine parintii privind cresterea si educarea copiilor, cu exceptia cazurilor de abuz ori neglijarea obligatiilor parentale. Si chiar privind aspectele civice, autoritatea statului e limitata in masura in care nu poate intra in conflict cu dreptul parintilor de a-si educa copiii dupa cum le dicteaza constiinta. O solutie propusa de Moschella este organizarea de cursuri parentale („parenting classes”) pentru tinerii casatoriti in care sunt invatati cum se cresc copiii.

Un subiect pe care Moschella il discuta si care e de interes si pentru noi, asa cum e de interes pentru parintii din toata lumea, e educatia sexuala. Cine are, or ar trebui sa aibe autoritatea primara in educarea copiilor privind viata intima? Nu statul, ci parintii. Exista evident o discrepanta radicala intre ideologia statista privind sexualitatea si valorile parintilor responsabili. Moschella explica in ce privinte. Statul secular s-a dovedit a fi un instrument de promovare a unei perspective reductioniste privind sexualitatea („reductionist view of sex”). Sexulitatea e o comoditate, o marfa care se vinde si cumpara, fiind disociata de aspectul ei unificator intre parinti ori aspectul ei procreativ. Elita secularista vede sexualitatea ca pe o forma de divertisment si recreatie si, deci, un drept al omului. La polul opus parintii promoveaza in copii puritatea, abstinenta si castitatea, iar cind devin tineri, sexualitatea ca legatura a barbatului cu femeia si legamintul casatoriei in fata lui Dumnezeu.

Ratiunea si firescul ne spun ca parintilor trebuie sa li se recunoasca dreptul primordial pentru educarea sexuala a copiilor lor. Rezultalele educatiei sexuale impuse de statul secualar s-au dovedit a fi un dezastru. Un articol din presa britanica mai devreme in saptamina defineste dimensiunile dezastrului. Printre altele, saptaminal, 50 de copii britanici sunt tratati in clinici pentru confuzie de identitate sexuala, nestiind aca sunt baieti ori fete. In 2009 numarul acestor copii era de doar 2 pe saptamina. [Detalii: https://www.channel4.com/news/factcheck/factcheck-qa-how-many-children-are-going-to-gender-identity-clinics-in-the-uk%5D

Moschella discuta si situatiile in care statul detine autoritatea legitima sa intervina in viata de familie – neglijarea intentionata a copiilor, abuzul si maltratarea lor. (Paginile 68-69)

AFR va recomanda: In 2013 Profesorul Moschella a publicat un articol in care expune multe din ideile discutate in cartea ei publicata in 2016: http://www.thepublicdiscourse.com/2013/04/9880/.

DREPTURILE PARENTALE – VACCINAREA COPIILOR

Un numar mare de parinti din Romania se opun obligativitatii vaccinarii copiilor lor. O fac nu doar ei ci si parinti din toata lumea, mai ales din State United, unde sunt numiti „antivaxers”. Weekendul trecut au fost organizate in Romania marsuri impotriva initiativei legislative curente din Parlament privind obligativitatea vaccinarii copiilor. Au fost organizate de Asociatia Parintilor din Romania. Proteste au avut loc la București, Constanța, Timișoara, Craiova, Sibiu si Cluj, si au participat peste 1.800 de persoane. Deasemenea, in ultimele saptamini am primit la redactie mai multe mesaje din partea publicului intrebindu-ne de soarta proiectului legislativ privind vaccinarea. Toti cei interesati de subiect sunteti invitati sa o contactati pe doamna Teodora Moldovan la 740-068-573, ori contact@aliantaparintilor.ro. Deasemenea, Asociatia Parintilor din Romania a pregatit o Scrisoare Deschisa adresata Parlamentului in care isi exprima atgumentele impotriva obligativitatii vaccinarii copiilor. Redam citeva paragrafe din Scrisoarea Deschisa, urmind ca cei interesati sa o citeasca in intregime aici: aliantaparintilor.ro.

Scrisoare deschisă a Alianței Părinților către Membrii Parlamentului României:

Stimate Doamne, Stimați Domni,
Ca și părinți, primul lucru care ne unește pe toți este Dragostea pentru Copiii Noștri! Ne dorim ca atât noi, cât și copiii noștri să ne bucurăm în România de o viață sănătoasă şi demnă ! Venim către dumneavoastră cu o chestiune care ne preocupă și ne îngrijorează în cea mai mare masură, în calitatea noastră de părinți, pacienți si cetățeni ai României. Venim însă și cu speranța că, prin rolul dumneavoastră de reprezentant și voce a cetățenilor României, poate și de părinte dar în primul rând de OM, veți contribui decisiv la rezolvarea acestei chestiuni ! Așa cum știți, Guvernul României a înaintat Parlamentului un proiect de lege care propune vaccinarea obligatorie a copiilor și adulților și sancționarea dură a cetățenilor care refuză să se supună sau să își supună propriii copii unui act medical care, așa cum întreaga comunitate medicală internațională este de acord, comportă riscuri pentru sănătatea și viața lor.

În calitatea noastră de părinți, pacienți si cetățeni ai României, acest proiect de lege ne îngrijorează în cea mai profundă măsură, din următoarele considerente:
Experiment. Obligativitatea vaccinării întregii populații a României nu poate fi privită decât ca un uriaș experiment uman, medical, social și chiar politic, ale cărui efecte negative se vor vedea atât pe termen scurt cât și lung, și de care vor fi responsabili cei care îl promoveaza, îl votează și îl implementează.

Greșeală. Guvernul României comite o imensă eroare când încearcă să legifereze obligativitatea vaccinării și o astfel de lege creează premisele unei dictaturi medicale și premisele unor abuzuri fără precedent. De ce? Pentru că vaccinurile nu sunt 100% sigure si nici eficace, pot declanșa cancerul și alte boli invalidante, pot cauza moartea subită. În acest acest moment, înainte de orice vaccinare (inclusiv a nou-născuților) în România nu se realizează un screening complet al pacientului și o investigare a istoricului medical al familiei sale cu două generații în urmă pentru a decide dacă persoana este, sau nu, potrivită pentru vaccinare cu riscuri minime.

Din punct de vedere social, proiectul legii discriminează copiii nevaccinați și adulții, din punct de vedere juridic este pur si simplu o catastrofă, chiar daca unii o îmbracă în haine constituționale de gală. Din punct de vedere economic, costul este pur si simplu exorbitant. Din punct de vedere politic este un reflex al dictaturii, iar din punct de vedere uman poate fi cauza multor tragedii atât individuale și familiale, cât și pentru un întreg popor! Ne opunem! Ne opunem categoric proiectului Legii vaccinării obligatorii și oricărei forme de impunere a unor tratamente medicale întregii populații a României!

Nu suntem împotriva vaccinării. Suntem însă împotriva obligativității vaccinării.

De ce? Pentru că știm că vaccinurile au limite care le fac imposibil de prescris tuturor pacienților în mod obligatoriu, așa cum prevede proiectul legii. Am prezentat în această scrisoare o parte dintre aceste limite și puteți citi mai multe argumente în paginile următoare. Vă rugăm! Vă rugăm, stimați membri ai Parlamentului României, să respingeți Proiectul legii vaccinării obligatorii în integralitatea lui și să votați împotriva oricărui experiment medical, social, politic sau de altă natură care ne implică pe noi şi pe copiii noștri!

Vot de constiință. Acest vot nu este unul obișnuit. Prin implicațiile pe care le poate avea asupra vieții dumneavoastră, a soției dumneavoastră, a soțului dumneavoastră, a copiilor si nepoților dumneavoastră, ca și asupra fiecăruia dintre noi înșine, oameni obisnuiți și cetățeni ai României, adulți și copii, adolescenți si vârstnici este un Vot de Conștiință! Vă rugăm să îl considerați ca atare și să faceți toate demersurile necesare pentru respingerea Proiectului Legii vaccinării obligatorii. Așa să ne ajute Dumnezeu! Consiliul Director al Alianţei Părinţilor din România

Reclame

Accente – Biserica prigonită – putem lua exemplu de la Ungaria

Primul ministru ungar, Viktor Orban a participat la prima conferință organizată de această țară, pentru apărarea creștinilor persecutați din lumea întreagă, unde și-a exprimat sprijinul față de comunitatea creștină din Orientul Mijlociu pentru ca aceasta „să poată se întoarcă în locurile natale”, după ce în ultimii ani creștinii au trebuit să fugă de la casele lor, datorită acțiunilor terorismului și ale islamismului radical.

În discursul său, Viktor Orban a exprimat faptul că țara lor cunoaște bine ce înseamnă opresiunea, pentru că au suferit-o în timpul perioadei Uniunii Sovietice. De aceea, guvernul său „a fost primul, și din păcate până în prezent, unicul, ce a promovat și sprijinit o conferință despre creștinii persecutați”.

Afla mai mult – https://benidradici.com/biserica-prigonita-putem-lua-exemplu-de-la-ungaria/

Cătălin Vasile s-a întîlnit cu directorul de la SAT 7 – Când a fost ultima dată când mergând la biserică aţi găsit un dispozitiv exploziv sub bancă?

Când a fost ultima dată când mergând la biserică aţi găsit un dispozitiv exploziv sub bancă ? Când aţi cântat si v-aţi rugat împreună cu restul bisericii păziti de soldaţi ?

Astăzi în ultima zi a MEDIAlliance International Summit am avut harul de a mă ruga pentru creştinii persecutaţi din Egipt şi Orientul Mijlociu şi mai ales pentru SAT 7, singura televiziune creştină prin care Evanghelia este transmisă în acest mediu ostil creştinilor.

Am avut marea binecuvântare să petrec câteva zile cu Albert Fawzi, directorul executiv al SAT 7 şi am dorit să-l încurajez dar în schimb credinţa şi dedicarea lui m-a încurajat pe mine.
Voi continua să mă rog pentru SAT 7 şi pentru creştinii persecutaţi din Egipt şi din Orientul Mijlociu.

Catalin Vasile — cu Albert Fawzi.

~~~~~

Mai multe informatii despre SAT 7 dintr-un articol postat cu doi ani in urma –

SAT-7 Turk Canalul Crestin de Televiziune pentru Orientul mijlociu si Africa de Nord transmite 24 / 24 de ore, acum si in Turcia

Turcia – Vin stiri miraculoase din Orientul Mijlociu. Programe crestine vor fi acum transmise la televiziunea controlata de guvernul turc.

Turksat 4A este cel mai popular satelit de televiziune din Turcia la care au acces peste 50 de milioane de telespectatori. Incepand cu anul acesta, programe produse de  SAT-7 – un canal de televiziune crestin prin satelit, ce transmite in Orientul Mijlociu si Africa de Nord si Asia Centrala- va fi transmis pe primul si singurul  canal crestin Turksat 4A.

Pana acum, SAT-7 TURK a transmis numai pe alte canale SAT-7 . Mai recent, a inceput sa transmita 24 de ore, 7 zile pe saptamana pe internet, ajungand  insa la o audienta destul de limitata.

Suntem coplestiti si credem ca acesta este cu adevarat un miracol ca noi in sfarsit sa putem transmite pe Turksat, a spus Melih Ekener , care este directorul Executiv al canalului Sat-7 TURK.

,,Noi am sperat, am visat si am anticipat rugandu-ne aceasta lansare de cand aceasta statie a inceput sa transmita pe SAT-7 ARABIC in anul 2006. Este un adevarat miracol si noi suntem foarte multumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce El a facut.”

SERVIM PESTE 150 DE MII DE CRESTINI

Crestinismul are radacini adanci in istoria Turciei. Din nefericire, aceasta este de multe ori nebagata in seama si multi oameni au fost hraniti cu dezinformatii si au conceptii gresite despre Christos, crestinism si influenta importanta din istoria de mai devreme a Turciei.

Ekener spune ca astazi sunt pe la 150 de mii de crestini in Turcia. Un canal de televiziune facut pentru crestinii turci, de catre crestinii turci, nu ar fi fost posibil cu zece ani in urma.

,,Pentru cei ce nu cunosc contextul si istoria Turciei, nu ar parea a fi un moment istoric, dar acesta este intr-adevar,” a notat Ekener.

,,Aceasta arata cat de mult s-a schimbat Turcia si chiar in mijlocul acestor stiri de multe ori tulburatoare ce le citim despre Turcia, se intampla si unele lucruri mari.”

Guvernul a jucat un rol important pentru ca aceasta sa fie posibil, a adaugat Ekener.

,,Aceasta nu ar fi fost posibil fara ca autoritatile turcesti sa-si ia timp si sa aiba interesul de a se implica cu crestinii si sa accepte cererile noastre pentru ne da acces la un satelit oficial al statului,” a explicat el.

,,Noi dam laude lui Dumnezeu pentru aceste momente. Ne bucuram de decizia autoritatilor turcesti si ne alaturam toturor crestinilor din Turcia de a da multumiri pentru aceast eveniment istoric.”

MANA LUI DUMNEZEU

Doctorul Terence Ascott, fondatorul si seful executiv al lui SAT-7, este si el impresionat de aceste evenimente emotionante.

..Asa de multe lucruri au cazut in loc intr-un mod miraculos in ultimele luni, incat este imposibil ca sa nu vezi mana lui Dumnezeu la lucru in a facilita inceputul lui SAT-7 TURK, transmitand pe Turksat,” a spus el.

,,Noi dam laude lui Dumnezeu pentru acest eveniment emotionant, si de asemenea recunoastem semnalul pe care acesta il transite lumii despre atitudinea pozitiva a autoritatilor turcesti catre crestini si alte minoritati din aceasta tara.”

Personalul de la SAT-7 TURK a produs peste 360 de ore de programe noi in anul 2014, dar este de asteptat ca acest numar sa creasca dramatic in anul 2015.

Traducere Blogul Agnus Dei – Articolul – https://www.mnnonline.org/news/turksat-4a-sat-7-turk/

Vărul lui Al Capone. Mafiotul care s-a pocăit vine în România Joi

Joi ora 19:00 26 Octombrie la Biserica Betel Mănăştur

Biserica Betel Manastur – Cluj-Napoca

Te așteptăm joi seara la ora 19.00 cu un subiect mai rar discutat:
ispitele sexualitățiiii și cum poți câștiga acest război.

Împreună cu noi va fi Jim Cecy, autorul cărții „Războiul Purității”.

(Anunt via Newsnet Crestin)

EVZ.ro despre prima vizită în România în anul 2013 la Conferinţa  „Lupta pentru puritate”: 

Jim Cecy, fost Capone, a ieșit din mafie în 1971, pe când avea 19 ani. Acum, la 62 de ani, vorbește numai din Scriptură și ține prelegeri despre moralitate

E înalt, masiv, cu o figură care impune. La cum arată, e o fericire că Jim Cecy nu are de reglat conturi decât cu Dumnezeu. „Vin în România şi ca să depun mărturie că, atunci când Dumnezeu a intrat în familia mea, s-a atins de o familie aparte, numită Capone.
Verişorul meu a fost cunoscutul mafiot Al Capone. Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-a scos de acolo în 1971. De atunci m-am angajat să lupt într-un război împotriva imoralităţii şi vă pot garanta că, din ce am studiat în Scriptură, acesta e un război care poate fi câştigat”, arată Jim Cecy, verişorul lui Al Capone, în filmuleţul de prezentare a evenimentului din România. Cecy va ţine conferinţa cu titlul „Lupta pentru puritate”, inspirată de cartea omonimă pe care a scris-o recent. În cadrul seminariilor, Cecy va vorbi despre modul în care credinţa în Dumnezeu i-a schimbat viaţa şi l-a scos din mafia clanului Capone, acolo unde a activat până în 1971.
Îl ascultă cine vrea Fostul mafiot va conferenţia în faţa creştinilor baptişti din Oradea şi Timişoara. Intrarea este liberă. Jim Cecy este verişorul faimosului gangster Al Capone, pe linie paternă. Până la 19 ani a fost şi el unul dintre mafioţii din California care duceau mai departe numele vărului atât de celebru. Purta, el însuşi, numele fratelui mai mare al lui Al Capone, James Capone, considerat în epocă cel mai temut dintre fraţi. S-a pocăit la timp Acum are 62 de ani şi în fiecare zi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i s-a făcut milă de el şi că l-a scos dintre mafioţii care şi-au plătit cu sânge tot luxul în care trăiau. Şi-a schimbat numele în Jim Cecy pentru că, povesteşte bărbatul, a vrut să lase în urmă toate relele.
A devenit un pastor baptist foarte iubit în comunitate. …

Mai mult

Alin Pavel – Isuse, Tu esti drumul meu spre Casa!

FOTO Alin cu mama si fratele sau

Isuse, Tu esti drumul meu spre Casa!
Alin Pavel Salagean, romanul din Arizona care a trecut recent din viata la varsta de 39 de ani, s-a nascut in orasul Vulcan dar a locuit multi ani la Satu Mare. Acolo, un pastor s-a apropiat de el, i-a devenit prieten si I l-a prezentat pe Domnul intr-o perioada de mari framantari din viata sa.
In SUA a locuit cel mai mult in statul Michigan dar in urma cu aproximativ patru ani s-a stabilit in Arizona. In Phoenix, Alin Pavel frecventa intrunirile grupului „The Treasure” iar unul din cantecele lui preferate era: „Jesus, you are my way home”, pe care va invitam sa-l ascultati, accesand linkul de mai jos:

 Dumnezeu sa mangaie familia ramasa in urma.

Alin Pavel cu pastorul Luigi Mitoi la COnventia din Phoenix Arizona

Alin Pavel: S-a stins din viata in mod fulgerator in Dallas, Texas. Alin Pavel  a trecut la Domnul zilele trecute la varsta de 39 de ani.

Alin Pavel-Salagean s-a nascut pe data de 26 mai, 1978, in orasul Vulcan, judetul Hunedoara.
A locuit in Satu Mare pana in anul 2000 cand s-a mutat in SUA, la Detroit, Michigan.
In anul 2014 s-a stabilit in Phoenix, Arizona. Alin s-a stins din viata in mod fulgerator pe data de 12 octombrie, 2017, in timp ce se afla in interes de serviciu in Dallas, Texas. Raman in urma sotia, Rodica si cei trei copii minori: Joey, Abigail si David. Membrii familiei au lansat un apel de ajutor financiar pentru crestinii din SUA, care consimt sa fie alaturi de ei in aceste momente extrem de grele ale vietii.

Alin Pavel va fi condus miercuri pe ultimul drum în Phoenix, Arizona!

Alin Pavel va fi condus miercuri pe ultimul drum în Phoenix, Arizona!

La doar 39 de ani, Alin Pavel Sălăgean (foto) s-a stins din viață departe de locurile sale natale și de România, țara în care își dorea să se întoarcă, la un moment dat, împreună cu frumoasa lui familie. A murit în SUA, unde s-a mutat în urmă cu aproape două decenii, inima lui încetând să mai bată în ziua de 12 octombrie, în timp ce se afla în orașul Austin, în interes de serviciu.

Nu a mai apucat să își îndeplinească dorința de a reveni acasă, lăsând în urmă o soție îndurerată și trei copii minori, doi băieți și o fetiță.

Născut în orașul minier Vulcan, din Valea Jiului, pe data de 26 mai 1978, Alin Pavel Sălăgean, s-a mutat, în anul 2000, în America, la Detroit, Michigan, stabilindu-se în SUA, ca orice român care pleacă de acasă, din dorința de a avea o viață mai bună și de-a asigura familiei un viitor mult mai înfloritor. De aproximativ patru ani, hunedoreanul locuia în orașul Phoenix, din statul Arizona.

Vorbea mereu despre România

Vestea a căzut ca un trăznet peste familie și apropiați, dispariția sa prematură șocându-i pe prietenii și cunoscuții săi. Aceștia deplâng acum moartea fulgerătoare a hunedoreanului, având numai cuvinte frumoase la adresa sa.

Cei care l-am cunoscut am pierdut un suflet mare, un om de valoare și un bun prieten.

Alin era întotdeauna un partener interesant de discuție. Era un tip inteligent, puteai să vorbești cu el despre orice. Îi plăcea filozofia, dezbătea mereu subiecte despre lume și viață și era mereu atent la nevoile altora. Vorbea despre România și despre
posibilitatea întoarcerii sale în țară peste câțiva ani, împreună cu familia. Nu îl vom uita niciodată. Va rămâne mereu în sufletele noastre (…) Rămân în urmă soția, Rodica, și trei copii minori: Joey, Abigail și David”, relatează Octavian D. Curpaș, un jurnalist român stabilit în Phoenix, Arizona.

Din cauza faptului că, Alin Pavel nu deținea o asigurare de viață pentru a acoperi costurile serviciului funerar, cheltuielile cu înmormântarea au reprezentat o îngrijorare suplimentară pe umerii familiei sale, pe lângă toată durerea pricinuită. Din acest motiv, câțiva apropiați au făcut un apel umanitar, în mediul online (pe situl gofundme.com) , pentru a ajuta familia prin donații.

Alin Pavel Sălăgean va fi înmormântat miercuri, 25 octombrie, 2017, la ora 11:30 am la Phoenix Memorial Park, la adresa: 200 W Beardsley Rd, Phoenix, AZ 85027.

Ramona Ștefan

www.servuspress.ro

 

Florin Ianovici – 2. Nepăsarea, Viața cu sau fără prefix | MISIUNEA RENOVATIO, Ploiești

Florin Ianovici – 2. Nepăsarea, Viața cu sau fără prefix | MISIUNEA RENOVATIO, Biserica Elim Ploiești

Florin Ianovici – 1. Nemulțumirea, Viața cu sau fără prefix | MISIUNEA RENOVATIO,  Biserica Elim Ploiești

 

Din Istoria Evreilor – Golda Meir: O Israeliană Luptătoare (Documentar Alfa Omega TV)

La scurt timp după vizita lui Meir, Națiunile Unite au votat pentru împărțirea Palestinei în două state: unul arab și unul evreiesc. Din acel moment, a început numărătoarea inversă. La șase luni de la părăsirea țării de către englezi, evreii aveau să-și declare statul și arabii, război.

Alfa Omega TV

Astăzi vă prezentăm un program special din documentarul CBN despre formarea statului modern Israel, „Speranța”.

Înainte de declararea independenței Israelului, liderul evreu David Ben-Gurion a avut împotriviri din toate părțile. Americanii refuzau să susțină înființarea unui stat evreiesc, arabii amenințau cu războiul, până și cabinetul lui Ben-Gurion era dezbinat.

Singura speranță de pace a Israelului cu arabii depindea de o fostă învățătoare din Wisconsin, o femeie pe care Ben-Gurion avea să o numească, mai târziu, „cel mai bun om din cabinetul său”.

Cu siguranță, ea a fost unul dintre fondatorii Israelului, unul dintre făuritorii Israelului. În multe privințe, ea a fost locotenentul șef al lui Ben-Gurion. Era o femeie extraordinară din multe privințe, o femeie a contradicțiilor. Putea fi minunată fermecătoare, charismatică, foarte prietenoasă și foarte meticuloasă. Pe de altă parte, putea fi rigidă, inflexibilă, dificilă, dogmatică, agresivă, certăreață… Presupun că aceste calități facun lider puternic.
Golda Mabowitz s-a născut în Kiev, în 1898. Când avea opt ani, familia ei s-a mutat în America pentru a scăpa de masacrul răspândit prin Imperiul Rus. S-au stabilit în Milwaukee, un oraș cu o comunitate evreiască înfloritoare.

Însă nici în America viața nu a fost ușoară.
Ea nu a avut o copilărie ușoară.

La doar 15 ani, Golda a luat lucrurile în propriile mâini. A fugit de acasă și a mers să locuiască cu sora ei în Denver.
Acolo a auzit despre sionism pentru prima dată. Foarte curând, ideea de a trăi în Israel a preocupat-o enorm.
În Denver, l-a întâlnit pe viitorul ei soț.

Tragedia a fost că ea a impus două lucruri în căsnicia lor:
„Vom emigra în Israel și vom locui într-un kibbutz.” El ura ambele propuneri. El nu era sionist, dar ea l-a tras după ea în Israel.

În 1921, cuplul s-a așezat aici, în kibbutzul Merhavia din Valea Izreel.
Ea s-a implicat în politică din 1922 – 1923 și a rămas în politica Israelului timp de 50 de ani, în sindicat și în agenția evreiască, în Guvernul Israelului, în Partidul Muncii, ea fiind unul dintre fondatorii Partidului Muncii.

Pe la mijlocul anilor ’30, Golda făcea parte din cercul restrâns al lui David Ben-Gurion care avea să devină primul prim-ministru al Israelului.

Pe la sfârșitul anului 1947, peste 40 000 de refugiați evrei erau ținuți în taberele englezești din Cipru. Astfel, Meir a mers în Cipru pentru a negocia eliberarea lor. La început, ofițerul englez a ezitat, dar apoi, dintr-odată, s-a răzgândit și a acceptat.

La scurt timp după vizita lui Meir, Națiunile Unite au votat pentru împărțirea Palestinei în două state: unul arab și unul evreiesc. Din acel moment, a început numărătoarea inversă. La șase luni de la părăsirea țării de către englezi, evreii aveau să-și declare statul și arabii, război.

Cei mai mulți membri ai consiliului credeau că Ben-Gurion trebuia să meargă în Statele Unite pentru a strânge fonduri, dar Golda avea o altă idee:

„Voi merge eu. Vorbesc fluent engleza și știu cum să vorbesc cu americanii. Nu ne putem lipsi de Ben-Gurion chiar acum. El trebuie să rămână aici. Mă voi descurca. Bine.”

Trezorierul Agenției Evreiești era convins că nu vor putea strânge mai mult de șapte-opt milioane, însă, după doar șase săptămâni, Golda s-a întors din State cu 50 de milioane de dolari. Vorbim de dolarii din 1948. Acum, echivalentul ar fi miliarde de dolari. Așa au plătit armele pe care Israelul le-a cumpărat din Cehoslovacia și au câștigat războiul din 1948.

Foarte repede, Ben-Gurion mai avea o slujbă pentru Golda: o vizită diplomatică la regele Abdullah al Iordaniei. Cu câteva luni înainte, ea se întâlnise în secret cu Abdullah. Atunci, el i-a promis că nu va lupta împotriva evreilor.

10 mai 1948. Cu cinci zile înainte de încheierea Mandatului britanic Englezii ne-au informat că ar fi o idee bună dacă cineva s-ar duce să vorbească cu Abdullah, pentru că acesta se răzgândise.
Golda a programat o întâlnire. Nu i-a plăcut faptul că evreii au trimis o femeie. Mai târziu, el a acuzat că ea a înțeles greșit, dar ea înțelesese foarte bine.

12 mai 1948. „Dimineața următoare a avut loc o întâlnire și am știut că Ben-Gurion va fi acolo. Când am intrat în încăpere, el și-a ridicat capul și s-a uitat la mine. M-am așezat și am scris pe o hârtie: „Nu a mers. Va fi război.”
În două zile, trebuia să luăm o decizie finală. Ben-Gurion i-a chemat pe doi lideri Haganah pentru o ultimă evaluare militară. Răspunsurile lor erau identice și înspăimântătoare.”

– Tot ce pot să spun e că șansa noastră e de 50%. E posibil să câștigăm, dar și să pierdem.
„În acea notă ‘optimistă”, s-a decis printr-un vot de șase la patru, că vineri, pe 14 mai 1948, vom declara statalitatea Israelului.

Israelul avea să se nască înconjurat de cinci națiuni arabe, gata să-l înghită.”
Știre difuzată în emisiunea Jerusalem Dateline 202 – 28 octombrie 2017, la Alfa Omega TV.
Ultimele stiri creștine: http://alfaomega.tv/stiri

Aurel Gheorghe – Teza 3 – Nașterea din nou, garanția mântuirii

 

50 DE TEZE PENTRU REFORMA CREȘTINISMULUI

DIN ZILELE NOASTRE

Vezi si Teza 1 & 2:

T.3 – Cel care se pocăiește și crede în harul mântuirii venit prin crucea lui Hristos, devine o făptură nouă, în urma unei nașteri din nou.

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.
Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu;
căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”
Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.
Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”
                                                                                                                           (Ioan 3:1-7)

Daniel Gheorghe – Declarația politică despre principiul fundamental al suveranității poporului în contextul inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției României ! (VIDEO)

Daniel Gheorghe – Declarația politică despre principiul fundamental al suveranității poporului în contextul inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției României ! (VIDEO)

Vezi si –

Deputatul Daniel Gheorghe – Declarația politică despre principiul fundamental al suveranității poporului  în contextul inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției României ! (VIDEO)

VIDEO by Prodocens Media

Sorin Cigher – Ignoranții în fața ignoraților

Ignoranții în fața ignoraților

Am ajuns să trăim vremea ignoranței în masă. Ne simțim ignorați de către cei care ,,au cerșit” voturile noastre, au îmbrăcat haina modestiei, și-au luat cizme de cauciuc în picioare și prin noroi au străbătut toate coclaurile, au depus efort să ajungă în fiecare cătun, pentru ce? Pentru că au fost interesați de noi! Nu ne-au ignorat! Odată ajunși în vârful piramidei, s-au cocoțat de parcă ar fi veșnic în funcția și în locul respectiv, nici nu ne mai bagă în seamă. Ni s-a spus că politica este alunecoasă…, dar până nu ne-am fript, nu am simțit. Iată, acum o simțim și ignoranța este la ea acasă. Suntem duși cu preșul de pe o zi pe alta și tot ni se promite, însă… cine să mai creadă? Am devenit gemenii lui Toma, necredincioși datorită multor ignoranțe simțite și trăite pe pielea noastră.

Zilele se scurg, perioada de ședere în vârf se scurtează, vor trebui să coboare la bază, vor îmbraca iar portul popular, vor inventa tot felul de sloganuri care să ne facă sensibili…, dar îi vom crede iar? Mai poate cineva să fie convins că nu este o demagogie crasă? O vorbă bine gândită spune: ,,Cine nu învață din istorie este obligat să o repete.” Așadar, dacă uităm repede și înghițim ușor promisiunile ieftine, ne merităm soarta…

Întreb, retoric: Cum vor sta în fața noastră cei care ne-au ignorat și nu ne-au ascultat oful celor peste 3 milioane de români? Pentru ei aceste 3 milioane sunt doar cifre și nu persoane? Sunt simple CNP-uri și nu oameni? Cu ce își vor justifica acțiunile împotriva bunului simț în care românul mai crede? Ce discursuri își vor concepe pentru campania electorală ce va urma? Ori nu își dau seama, ori văd cu ochii lor că sunt într-un picaj cu o viteză nemaintâlnită. Clasa politică este într-un con de umbră și pe un drum al neîncrederii totale. Ignoranța lor naște ignoranța maselor. Pas cu pas pierd teren fără ca ei să reacționeze. Când vor acționa va fi prea târziu. Așadar, caracterul unui om se vede în urma cuvântului dat și respectat. Oamenii de caracter din clasa politică, dacă a mai rămas ceva, se observă și luptă pentru drepturile celor pentru care au ajuns în vârful piramidei.

Îmi doresc oameni sinceri cu respect pentru oameni, cu frica lui Dumnezeu și să nu fie vocile altora…, ci să reprezinte cu cinste și demnitate românul de rând care a fost de bună credință când a pus ștampila în dreptul lui.  Nu îmi doresc să mai văd ignoranță, pentru că îmi   produce lehamite, dacă este Adevăr, el va birui și va ieși la suprafață! Rămânem în Adevăr și cu Adevărul care nu se schimbă! Nu ignorați Adevărul niciodată! Cu orice preț, spuneți, trăiți și mărtusiți Adevărul! Nu vrem să fim tratați cu ignoranță!

Sorin Cigher (dintre cele 3 milioane ignorate…)

25 octombrie 2017 – Sibiu

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari