Florin Ianovici – Biruiți ceasul și puterea întunericului

Ioan 1:1-5
La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu††.
2 El* era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El* era viaţa, şi** viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina* luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Exista o ofensiva a intunericului si exista un sarut al noptii pe care cel rau vrea sa vi-l dea, sa faca din credinta o oportunitate, sa faca din credinta ceva ce nu este. Sa faca din credinta implinirea unor visuri pamantesti si a unor ambitii pamantesti. Ori Hristos, mai presus de toate inseamna comoara cereasca. [,,,,] Va marturisesc in aceasta seara ca sunt aici pentru ca-L iubesc pe Hristos si va iubesc pe voi si as vrea ca sufletul vostru sa fie salvat, nu pentru un castig pamantesc, nu pentru o faima trecatoare, ci de dragul si onoarea Aceluia care m-a iubit si ma iubeste. Sa nu accepti sarutul noptii care este unul viclean si care vrea sa perverteasca, sa schimbe slava lui Dumnezeu intr-o slava desarta omeneasca.

Mesajul incepe la minutul 57:00 –

A fost un moment cand Domnul Isus Hristos, dupa o rugaciune epuizanta, dupa cateva ceasuri istovitoare in gradina Ghetimani, atunci cand rugandu-se datorita tensiunii interne si datorita dorintei aprinse pe care o avea Domnul Isus Hristos- si aceasta este o alta imagine a modului cum rugaciunea trebuie inteleasa. Sudoarea s-a prefacut in sange. Dupa momentele acelea istovitoare, spune Cuvantul lui Dumnezeu, ca Domnul Isus Hristos si-a incheiat agonia  spunand „Faca-se voia Ta.” Si as vrea sa va spun, iubitii Domnului ca sfarsitul oricarei dureri pamantesti are aceleasi cuvinte. Sfarsitul oricarei lupte omenesti are aceleasi cuvinte: Faca-se voia Ta. Atunci cand omul lui Dumnezeu spune „faca-se voia Ta”, chiar daca voia lui Dumnezeu inseamna de multe ori lucruri pe care sufletul tau cu greu le poate privi, atunci linistea va pune stapanire pe sufletul tau.

Spune Biblia ca in momentul in care Isus Hristos a spus: „Nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca,” si a primit putere de sus, stiti care a fost primul lucru pe care l-a facut? Nu s-a mai dus la nici un om ca sa-l intrebe de ce doare. Le-a spus: „Dormiti de acum.” Pentru ca atunci cand primesti putere din Dumnezeu, nu mai ai o asteptare din partea omului, o asteptare din aceea care sa aduca sufletului tau tensiune. Hristos s-a ridicat si in momentul acela, macar ca era noapte, a zis: „Iata ca se apropie vanzatorul.” Te-ai intrebat deseori: „Cum sa fac fata, Doamne, vietii? Oare cum as putea sa vad ce-mi va aduce ziua de maine?” Prin puterea rugaciunii si a implinirii voii lui Dumnezeu.

Cat de dens ar fi intunericul, cand tu accepti voia lui Dumnezeu, Dumnezeu iti da putere sa privesti, nu cu ochii de carne, caci nu cu ochii fizici Hristos a vazut vanzatorul, ci cu ochii sufletului. SI de aceea, lumea de multe ori este deznadajduita pentru ca isi foloseste prea mult ochii de carne si prea putin isi foloseste ochii sufletului.  As vrea din toata inima sa va spun in aceasta seara ca Isus Hristos, in momentul cand s-a ridicat cu ucenicii, a formulat urmatoarea propozitie. „Este ceasul vostru si puterea intunericului”. Luca 22:53. Hristos spune: Este ceasul intunericului. Si pe pamantul acesta, iubitii Domnului, intunericul are puterea lui. Vestea pe care o avem este ca in El era lumina si lumina aera viata oamenilor. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.

Dar intunericul acesta este real si Nu doresc, iubitii Domnului, sa vorbesc despre lumina fara ca sa va avertizez despre intuneric. Nici un om care iubeste nu va vorbi doar despre partea luminoasa a vietii. Omul care iubeste si carui ii pasa de tine, va vorbi si despre pericolele care sunt in viata. Exista o putere a intunericului  si in aceasta seara, in cateva scurte cuvinte:

Este un ceas al intunericului si o putere pe care intunericul o are. Si Hristos a spus: Acum este ceasul intunericului si puterea intunericului. Si as vrea sa va avertizez pe pamantul acesta ca intunericul lucreaza. Si mergand pe urmele Domnului Isus Hristos in aceasta seara, as vrea sa va spun ca primul atac si cel mai dureros este atunci cand se apropie de tine acela care se recomanda ca fiind ucenic al tau. Cel care vine la tine si iti spune: Plecaciune tie invatatorule. Si apoi se apropie de tine si iti da o sarutare. Numai ca sarutarea aceasta este o sarutare a noptii. Nu este o sarutare a luminii. Este o sarutare a intunericului pentru ca in spate sunt oameni cu bate si cu ciomegi. Sarutarea aceasta este o sarutare care vine inarmata pana in dinti. E o sarutare care vine cu ceata, care vrea sa puna mana pe tine. Este o sarutare care este luminata de torte care sunt aprinse si nu este luminata de o dragoste sincera. Si probabil ca nimic pe pamantul acesta nu este mai dureros ca acel moment cand observi ca exista un sarut in noapte. As vrea sa va spun, iubitii Domnului, ca talmacind lucrul acesta la viata noastra, am vazut de-a lungul timpului ca  noaptea si intunericul are putere si asupra celor care au lumina si este o ofensiva continua. Cand Iuda s-a apropiat de Domnul Isus Hristos si s-a apropiat in felul acesta, el era manat de un oportunism. El s-a dus si a vandut pe Domnul Isus si vreau sa va spun in aceasta seara, sa nu va lasati dusi de o ratacire de o fateta romantica a lucrurilor. Pentru ca i-au cantarit 30 de arginti si s-a bucurat de acei arginti. Spune Biblia in Ioan ca tinea punga si fura din punga. Era unul care avea in el dorinta aceasta de imbogatire.

Exista o ofensiva a intunericului si exista un sarut al noptii pe care cel rau vrea sa vi-l dea, sa faca din credinta o oportunitate, sa faca din credinta ceva ce nu este. Sa faca din credinta implinirea unor visuri pamantesti si a unor ambitii pamantesti. Ori Hristos, mai presus de toate inseamna comoara cereasca. Exista oameni care vad in actul acesta de-a veni la biserica sau de-a face parte din religie, vad o oportunitate pentru inaltarea de sine si vad o oportunitate pentru ca sufletul lor sa fie apreciat. As vrea in aceasta seara, din adancul inimii noastre, sa spunem: „Doamne, as vrea sa ma cantaresc si sa vad daca dezbracat de orice lucru omenesc, dezbracat de numele care-l am inaintea oamenilor, dezbracat de orice slava pamanteasca, as ramane fiu de Dumnezeu,” pentru ca Dumnezeul nostru merita slujirea in orice circumstante ale vietii. Si noi nu ne-am pus nadejdea in Dumnezeu ca sa ne faca bine aici pe pamant, macar ca Dumnezeu.. marturisesc si poate mai sunt martori: mi-a pus painea pe masa. Si mi-a binecuvantat viata cum n-am crezut vreodata. Dar as vrea din toata inima, motivatia noastra sa fie motivatie curata si dragostea noastra sa fie  neprefacuta si sa fie o dragoste sincera. ….inaintea dvs. pentru ca vreau sa fac inaintea dvs. , pentru ca vreau sa fac in aceasta seara un act omenesc. Va marturisesc in aceasta seara ca sunt aici pentru ca-L iubesc pe Hristos si va iubesc pe voi si as vrea ca sufletul vostru sa fie salvat, nu pentru un castig pamantesc, nu pentru o faima trecatoare, ci de dragul si onoarea Aceluia care m-a iubit si ma iubeste. Sa nu accepti sarutul noptii care este unul viclean si care vrea sa perverteasca, sa schimbe slava lui Dumnezeu intr-o slava desarta omeneasca.

(Notite din primele 9 minute, adica de la (57:00-1:06:00) – mai sunt aprox 55 de minute din predica)

 

Reclame

Două Biserici din Australia au fost vandalizate de suporterii homosexuali înainte de votarea legalizării căsătoriilor gay

Două biserici din Australia au fost vandalizate de susținătorii căsătoriilor de homosexuali. Astfel de conflicte au devenit tot mai frecvente în Australia, deoarece țara se află în mijlocul deciziei de a legaliza sau nu căsătoria între persoane de același sex.

Cei care au comis vandalismul i-au numit pe aceia care au o viziune tradițională asupra căsătoriei „bigoți”, care ar trebui să fie „răstigniți”. Ei au scris cu spray cu vopsea  pe pereti  ” Rastigniti pe cei care voteaza „Nu” De asemenea, făptașii au desenat o zvastică pe peretii bisericii.

Pe langă acest vandalism, o femeie care susține o viziune tradițională a căsătoriei a primit amenințări cu moartea și o altă femeie creștină și-a pierdut slujba pentru că și-a exprimat opoziția față de schimbarea definiției căsătoriei.

Australia desfășoară în prezent un referendum cu privire la legalizarea căsătoriei între persoane de același sex. Locuitorii australieni participă la un sondaj de opinie cu privire la problema care trebuie încheiată până la 7 noiembrie 2017, după care se va cântări sprijinul pentru schimbarea definiției căsătoriei cu cupluri de același sex.

Pastorul David O’Brien, pastor al Bisericii Baptiste Waverly, una dintre bisericile vandalizate, a declarat că incidentul a fost „tulburător și îngrijorător”.

SURSA – http://www.christianheadlines.com/blog/churches-vandalized-by-gay-marriage-supporters-ahead-of-legalization-vote.html

Pozele de la LifeSite

Deputatul Daniel Gheorghe – Am privit absolut uluit să văd cum in manualele alternative de istorie, destinate elevilor români, se acordă un rol mai important islamului decât creștinismului

Cel mai bun remediu este o propunere legislativă de modificare a Legii Educației! Voi face acest demers.

Am privit absolut uluit să văd cum in manualele alternative de istorie, destinate elevilor români, se acordă un rol mai important islamului decât creștinismului.

Deci sunt unii care in România au impresia că pentru copilul român este mai importantă cunoașterea istoriei islamice decât a istoriei creștinismului.

Nu știu care este tratamentul exact pentru intoxicarea cu corectitudine politică dar sunt convins că ofensiva brigăzilor roșii ale revoluției culturale poate fi frânata. Istoria nu poate fi lăsată pe mâna activiștilor progresisti ori pe cea a diletanților care produc manuale la kilogram.

Cel mai bun remediu este o propunere legislativă de modificare a Legii Educației! Voi face acest demers, acum, la 100 de ani de la Marea Unire, în momentul în care valorile naționale și simțul identitar trebuie să redevină parte integrantă din educație, o educație cu adevărat națională și necontaminata de nicio ideologie!

Daniel Gheorghe

Samy Tuțac – Ministerul Educației și-a propus să ne îndoctrineze și să ne distrugă copiii…

Ministerul Educației și-a propus să ne îndoctrineze și să ne distrugă copiii…

Elevii de clasa a V-a vor învăța de cinci ori mai mult despre Islam decât despre Creștinism. Mai multe detalii pe newsnetcrestin.blogspot.com sau pe www.evz.ro.

Cum am ajuns aici? Cum este posibil așa ceva într-o țară ca România? Cum a fost posibil ca o minoritate să fie atât de influentă? Aceste întrebări ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Se dovedește din nou că o minoritate bine organizată poate prelua controlul.

Deci, cum am ajuns aici și când s-au întâmplat toate acestea?
…în timp ce noi dormeam…
…în timp ce ne vedeam de luptele noastre pentru putere și de politica noastră bisericească…
…în timp ce ne demolam liderii adevărați și distrugeam orice umbră de autoritate…
…în timp ce răspândeam cu entuziasm bârfe și lucruri neadevărate unii despre alții…
…în timp ce roși de invidie nu eram în stare să lucrăm unii cu alții…
…în timp ce făceam tot ce ține de noi să ne alungăm copiii și tinerii din biserici pentru că nu sunt dispuși să inghită ipocrizia noastră…
…în timp ce cu bună știință ne distrugeam familiile…
…în timp ce noi dormeam…

Oare vom accepta tăcuți aceste atacuri perverse ale progresismului marxist? Oare Biserica lui Cristos din România va mai găsi resurse să spună Ministerului Educației: „Nu-ți este îngăduit”!? Dacă tăcem acum ne merităm soarta. Dumnezeu să se îndure de noi și de copiii noștri!

Samy Tuțac

Conservatorii din Marea Britanie cer guvernului britanic să sprijine familia și să renunțe la agenda corect politică din școli

Sursa: The Telegraph, 10 octombrie 2017 (via Provita/AFR)

În Marea Britanie, Coaliția pentru Căsătorie (C4M) cere premierului Theresa May și guvernului pe care-l conduce să sprijine familia și să elimine agenda corect politică din școli. Aceștia se adresează premierului și guvernului britanic, într-o scrisoare, cerându-le să reanalizeze disciplina educația relațiilor (relationships education) în Anglia și „să respingă încercările de a stigmatiza căsătoria tradițională și de a folosi sistemul educațional pentru a promova un stil de viață alternativ”. Scrisoarea a fost lansată la Conferința Partidului Conservator, fiind semnată de parlamentari conservatori, activiști, profesori și medici proeminenți, membri ai Coaliției pentru Căsătorie și ai Societății pentru Protecția Copilului Nenăscut (Departamentul „Safe at School”(În siguranță la școală)).

În primul rând – părinții

În scrisoare se spune: „Părinții și tutorii trebuie să-și păstreze libertatea fundamentală de a-și crește copiii în conformitate cu credințele și valorile lor. Rolul statului în îngrijirea copiilor este strict auxiliar față de cel al părinților sau tutorilor. Decizia guvernului de a impune educația relațiilor fiecărui copil din Anglia de la vârsta de cinci ani subminează această libertate.

Părinților nu doar că li se va refuza dreptul de a-și retrage copiii de la orele de educația relațiilor, dar ministrul Educației deja a vorbit în favoarea introducerii unor concepte, cum ar fi homosexualitate și transgenderism,  unor copii de vârste foarte mici, la o vârstă la care aceste lucruri nu pot fi evaluate critic. Observăm că Secretarul de Stat nu a menționat nimic despre bunăstarea copiilor și despre beneficiile asociate cu creșterea și educarea lor de către părinții căsătoriți.

Educația relațiilor a fost votată în parlament pe motiv că ar ajuta la protejarea copiilor de relațiile care îi poate exploata și de atacatorii de pe internet. Mai curând, acest tip de educație va fi folosit pentru a stigmatiza căsătoria tradițională, pe de o parte, și pentru a promova un stil de viață alternativ copiilor, pe de altă parte, împotriva dorinței părinților.

Aceasta ar fi o măsură coercitivă și inutilă care ar afecta poziția tuturor părinților din Anglia. Îndemnăm participanții la Conferința Partidului Conservator să apere libertatea părinților și să solicite ca la viitoarea consultare privind educația relațiilor să pună drepturile părinților înaintea puterii statului”.

Printre semnatarii importanți se numără: Philip Davies, Steve Double, Martin Vickers, Michael Nazir-Ali, dr. Trevor G. Stammers, profesorul Philip Booth, profesorul David Paton, Rod Liddle ș.a. Scrisoarea a fost publicată în numărul de week-end al ziarului The Sunday Times.

Acestora li se alătură organizații precum Conservative GrassrootsThe Christian InstituteChristian ConcernNational Association for Jewish Orthodox Schools și Association of Christian Teachers.
Lista completă a semnatarilor este disponibilă aici.

Luigi Mitoi – Constructori sau gropari? (22 Octombrie, 2017)

Este cea de-a treia predica a mea pe care o tin din textul acesta. Am revenit pentru a treia oara asupra acestui pasaj din urmatorul motiv. Pilda talantilor face parte din grupul celor patru pilde rostite de Mantuitorul Isus Hristos inainte de patimile Sale. In contextul predicii despre semnele sfarsitului, 11 dintre cele aprox 30 de pilde care sunt in Biblie incep cu expresia „Imparatia cerurilor se aseamana cu..”. Timp in care, doua dintre pildele acestea din Matei 25, iar pilda talantilor este una dintre ele, incepe cu „atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu..” . Lucru care ne face sa credem ca pildele acestea  se potrivesc pentru vremea in care noi traim si este bine sa revenim la Cuvantul lui Dumnezeu care dpdv escatologic se potriveste pentru vremea pe care noi o traim.

As vrea sa nu abordez pilda aceasta ca in celelalte doua situatii si nu o sa prezint in mod mai complex pasajul acesta din Scriptura, ci pur si simplu o sa ma ocup de reactia celor trei slujitori ai lui Dumnezeu considerand ca si noi in generatia noastra suntem slujitori ai lui Dumnezeu. O sa incerc sa prezint reactia celor trei la chemarea Stapanului de a-L servi, pentru ca si noi suntem dintre cei pe care Dumnezeu i-a chemat in anul acesta ca sa-L servim pe El. Si daca ne vom gasi linistea in timp ce nu reactionam, asta este cel mai grav semn care poate exista in viata unui om credincios.

Biserica Penticostala Romana Betania, Chicago (22.10.2017). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Aurel Gheorghe – Voi vesti îndurările Domnului!

 
Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi!
Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.
El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El S-a făcut Mântuitorul lor.
În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit;
El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.
Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis:
„Unde este Acela care i-a scos din mare cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt,
care povăţuia dreapta lui Moise cu braţul Său cel slăvit, care despica apele înaintea lor ca să-Şi facă un Nume veşnic,
care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?”
Ca fiara care se coboară în vale aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă.
Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!
(Is. 63:7-14)
Despre indurarea lui Dumnezeu vorbim astazi din Cartea Isaia. (Citeste pasajul de mai sus din Isaia 63:7-14). Asa este Dumnezeu si noi vrem astazi sa vorbim despre caracterul Domnului Dumnezeului nostru si vom vorbi despre ceea ce spune Isaia aici inca din primul verset al cantarii sale: Voi vesti indurarile Domnului- faptul ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de indurare. Ni se descopera caracterul lui Dumnezeu pentru prima data, inca de la prima carte putem sa vedem cum este Dumnezeul nostru. Si cu ajutorul Duhului Sau vrem sa vorbim astazi despre caracterul lui Dumnezeu si anume despre indurarea lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeul nostru este intr-adevar plin de indurare. Iar indurarea Lui trebuie vestita  asa cum a zis si Isaia. De fapt, in Psalmi, gasesti de mai multe ori repetandu-se expresia „Caci in veac tine indurarea Lui”. Adica, indurarea Lui tine vesnic. Ea nu are niciodata limite. Si, dragii mei, aceasta face referire la viata vesnica, la faptul ca noi atunci cand vom fi inaintea Lui in slava, nimeni nu va putea sa spuna: Aici am ajuns in urma unor eforturi pe care le-am depus in urma a ceea ce noi am facut. Ci, vom marturisi pentru vesnicie ca in vesnicie suntem acolo prin indurarea Lui.
Indurarea lui Dumnezeu este descoperita inca de prima data de cand Dumnezeu i se descopera lui Moise. Si cand Moise vrea sa afle mai mult despre caracterul Sau, Dumnezeu se descopera astfel: Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat- Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare! Observati cu ce incepe cand se descrie pe Sine Domnul Dumnezeu. El incepe cu aceasta expresie: Eu sunt un Dumnezeu plin de indurare. Primul lucru pe care trebuie sa-l stii Moise este ca Eu sunt un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie , care-Si tine dragostea pana in mii de neamuri, de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul. Dar este si un Dumnezeu drept, nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat si pedepseste faradelegea parintilor in copii,  si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam.(Exod 20) Indurarea lui Dumnezeu s-a manifestat inca de la inceput. Cand ii spune lui Moise, deaj trecusera cateva mii de ani, cand ii spune lui Moise ca El este un Dumnezeu plin de indurare.
Moise, prin mana caruia au fost colectate si au fost scrise cartile din partea de inceput a Scripturii, primele cinci carti, cand ii spune lui Moise acest lucru, el stia foarte bine ca Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare. Si indurarea Sa s-a manifestat si o vedem foarte clar in toata Cartea Geneza inca de la inceput, de cand Adam si sotia lui au pacatuit. Dumnezeu le-a dat o singura porunca, lasandu-le astfel posibilitatea de alegere. El n-a vrut ca omul sa-L iubeasca in mod programat, in mod automat, ci a vrut ca omul sa aleaga sa-L iubeasca pe Dumnezeu si sa asculte de El. De aceea i-a dat o porunca si i-a spus consecinta neascultarii: In ziua cand veti manca din pomul acela, veti muri negresit. Si dragii mei, Dumnezeu ar fi putut sa aplice aceasta sentinta din ziua aceea.
Si multi au interpretat pe drept ca atunci cand au incalcat singura porunca, alegand astfel neascultarea, ca atunci ei cu adevarat au murit. Ca ei s-au separat de Dumnezeu. Deja a fost o separare de Dumnezeu si aceasta inseamna moarte spirituala. Ei, din punct de vedere spiritual, au murit pentru ca din momentul acela au pierdut slava lui Dumnezeu si comunicarea cu Dumnezeu s-a intrerupt. Pacatul intotdeauna ridica un zid de despartire. Dar Dumnezeu isi arata indurarea prin faptul ca nu a aplicat si fizic pedeapsa. El ar fi avut cu siguranta motiv si ar fi ramas drept daca in ziua aceea i-ar fi ucis si fizic. Pentru ca El a spus: In ziua in care veti manca, veti muri negresit. Prin faptul ca i-a lasat in viata si au trait peste 900 de ani, de acolo incepe sa se arate indurarea lui Dumnezeu. Repet, daca Dumnezeu i-ar fi exterminat pe loc, ar fi terminat dintr-o data intreaga umanitate si n-ar mai fi trebuit sa moara Fiul lui pe cruce. El stia ca din momentul acela, din Adam si din Eva va iesi un neam de oameni pacatosi. Ca pacatosii vor da nastere altor copii care se vor naste cu samanta pacatului, ca se va transmite mai departe si ca pentru rascumpararea acestui neam pacatos  va trebui sa vina Fiul lui in lume sa-Si dea viata, sa moara pentru pacatele umanitatii. El putea sa decida atunci sa termine cu rasa umana, inca de la inceput. Si n-ar fi facut altceva decat sa raman drept pentru ca implinea Cuvantul Sau. El spuse-se: In ziua in care veti manca, veti muri negrsit.
Dar Dumnezeu isi arata indurarea Lui si are rabdare. E foarte frumos cum Dumnezeu ii cauta in gradina Edenului si din primele capitole vezi cum Dumnezeu are legatura cu omul. Dar si dupa ce omul cade in pacat, tot Dumnezeu vine in cautarea Lui. Si Dumnezeu se apropie si Dumnezeu le pune pacatul in fata si Dumnezeu le da si solutia. Mai tarziu, avea sa scrie apostolul Petru  ca dragostea acopera o sumedenie de pacate. Din momentul acela, ei incep sa vada dragostea lui Dumnezeu intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit. Macar ca pacatuisera, Dumnezeu isi arata dragostea fata de ei si le acopera pacatul. Si le acopera si goliciunea la propriu. Spune Scriptura ca Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.
Incep oamenii sa vada ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu razbunator, ca nu este nici pe departe un Dumnezeu care abia asteapta pe om sa-l pedepseasca, sa-i vaneze pacatul si imediat sa-Si arate mania Lui. Dumnezeu isi arata caracterul  si anume faptul ca El este  indurator si plin de rabdare, plin de bunatate. Despre acest lucru, despre acoperirea aceasta pe care o face dragostea lui Dumnezeu asupra unei sumedenii de pacate, cum zice in 1 Petru 4:8 – Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Despre acest lucru este toata Cartea Geneza. Dincolo de evolutia planului de mantuire a lui Dumnezeu, daca citesti in felul acesta Geneza, vei vedea cum Dumnezeu, in ciuda faptului ca oamenii au pacatuit, El vine sa ierte, sa le acopere pacatul, sa-i ierte, sa-i curateasca, sa-i sfinteasca. Dumnezeu vine in ajutorul omului pacatos. Ar fi fost drept sa-i departeze si sa-i alunge cu totul de la fata Lui.
Mai tarziu vezi de ex. cum l-a acoperit prin dragostea si indurarea Sa pe Noe. Noe a fost un om neprihanit intre cei din vremea lui. Noe umbla cu Dumnezeu. Si Dumnezeu ii spune: Pentru ca te-am gasit neprihanit intre oamenii acestia a caror intocmire a gandurilor din inima lor este indreptata toata ziua inspre rau, fiindca te-am gasit fara prihana, iti dau posibilitate de salvare. Si de fapt posibilitatea de salvare a fost asupra intregii omeniri. Din pacate, si vremea aceasta se repeta si astazi. Din pacate, doar Noe si sotia lui si cei trei copii si sotiile lor au fost cei care au dat cursa acestei salvari pe care Dumnezeu le-a pus-o la dispozitie. Nu ca Noe n-ar fi predicat si nu ca Noe n-a avut rabdare. Dupa toate probabilitatile, textul acela in care spune ca Duhul Domnului va ramane 120 de ani cu omul se refera la faptul ca Dumnezeu a dat aceasta perioada in care oamenii puteau ca sa se pocaiasca. Si, dragii mei, este o imagine a sfarsitului in care Domnul Isus a spus ca va fi ca pe vremea lui Noe. Este o vreme a indelungii rabdari a lui Dumnezeu, este o posibilitate de salvare.
Din pacate, oameni fac azi cum au facut ei . Ei se ocupau cu lucrurile lor, mancau, beau, se insurau, vindeau, cumparau si n-au stiut nimic pana cand Noe s-a suit in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Dumnezeu si-a aratat indurarea fata de noi prin faptul ca ne-a pregatit o salvare.
Dar mai mult decat atat, Noe nu e un om perfect. Si Noe, dupa ce scapa din potopul acesta prin care intreaga umanitate este distrusa, Noe iese din corabie  si incepe sa-si arate caracterul lui. Ca, in interiorul fiecarui om este samanta pacatului. Ce face Noe? Sadeste o vie , bea din vin, se imbata si se dezbraca in mijlocul cortului sau. Unul din fii lui ajunge sa-i vada goliciunea si ceilalti doi fii ii acopera goliciunea. Si Noe macar ca  el cazuse intr-unul din cele mai degradante pacate – betia- este cel mai degradant pacat pentru ca omul este pe picioare. Vorbeste, gandeste totusi, numai el are o alta minte, alt comportament. E un om cu totul si cu totul schimbat in sensul rau al Cuvantului, iata ce face alcoolul din om. Tocmai in pacatul acesta a cazut Noe, nu intr-un pacat micut. Si observati, a fost cu premeditare. Si-a sadit vie si a facut vin. A baut din el, n-a cazut din intamplare. Si te-ai fi asteptat ca Dumnezeu sa zica: Bine, am terminat cu toti. O sa termin si cu el. Mai ales ca Noe, in loc sa arate si el indurare fata de fii lui, ce face> Il blesteama pe Ham. Si normal, ar fi fost ilogic ca Dumnezeu sa ia apararea tot lui Noe pentru ca el ajunge sa mai adauge un pacat la pacatul lui. Cand se trezeste, in loc sa-si recunoasca starea, el ajunge sa-si blesteme fiul. Si ai zice: Pana unde merge pacatul unui om? Dar Dumnezeu ii acopera, prin dragostea Lui, pacatul. Nu descrie in detaliu pocainta lui, dar Scriptura lasa pacatul lui acolo in Cartea Geneza. Inca din primele capitole vezi cum oamenii incep sa dovedeasca faptul ca au mostenit o fire pacatoasa. Si-l vezi pe Dumnezeu in urma lor, nu vanandu-i ca sa-i distruga, ci acoperandu-le pacatele prin indurarea Lui.
(Notite din primele 10 minute, mai sunt aprox 44 de minute din mesaj) Clik pe poza de mai sus pentru predica/video

Mina Ianovici – Ştie Dumnezeu ce să facă….doar că suferinţa e greu de acceptat.  Facă-se voia Lui!

Ştie Dumnezeu ce să facă…..

Toată viaţa am aspirat să cresc spiritual. Înainte de a mă împrieteni cu Florin, la 22 de ani, începusem să mă gândesc a doua oară în viaţă, că poate pentru mine ar fi o variantă să intru în mediul monahal, să mă pun deoparte pentru Dumnezeu.
Dar mi-a fost teamă să mă dau pe mâna unui sistem religios care îmi va spune ce să fac şi ce să gândesc, care nu îmi va permite o altă opinie şi îmi era teamă că mai târziu voi regreta că nu am o familie, pentru că nevoile şi gândurile oamenilor se schimbă.
În mănăstire nu faci ce vrei şi nici măcar nu crezi ce vrei, iar regulile sistemului pe care îl adopţi trebuie urmate până la capăt.

Mă uitam la oameni, la lume şi nu era ce îmi doream. Dar l-am întâlnit pe Florin, în prima zi de facultate, la Drept. Citea Platon, Aristotel, Kant, Filocalia şi o mulţime de alte scrieri religioase, filozofice. Avea un duhovnic la o mănăstire izolată din Moldova, se întâlnea cu Părintele Galeriu o dată pe săptămână, la Schitul Darvari, împreună cu alţi colegi, ca să înveţe să îl înţeleagă şi să îl urmeze pe Dumnezeu.

Apoi ne-am căsătorit şi am început să căutăm împreună să creştem spiritual. Totdeauna am crezut că trebuie să avem o relaţie personală cu Dumnezeu, că trebuie să existe argumente palpabile ale acestei relaţii, nu un monolog.
Mereu am crezut că noi trebuie să vrem ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi, rugăciunea noastră să schimbe lucrurile rele, iar Dumnezeu să răspundă personal sufletelor noastre. Aşa am ajuns la Betel.

Între timp Florin a făcut Institutul Teologic Penticostal şi Facultatea de psihologie, la care am fost din nou colegi de grupă.
La 8 ani de la venirea la Betel i s-a propus să candideze la pastoraţie. Mi-a spus că mă lasă pe mine să decid dacă va candida sau nu , pentru că lucrul acesta ne va afecta pe mine şi pe copii, că timpul pentru noi şi aşa puţin, se va împuţina şi mai mult.
Ştiam că aceasta e chemarea lui. Am fost de acord cu două condiţii:1. Să aibă grijă de amărâţi, de oamenii trişti, săraci, loviţi, să le fie alături. 2. Să nu îşi lase serviciul. În momentul în care sursa ta de venit, unica, provine din terenul religios greu mai poţi spune că mai ai libertate de credinţă. Ce faci când crezi că lucrurile ar trebui făcute altfel? Dacă nu poţi schimba nimic, ce faci? Ai puterea să renunţi când ştii că îi ruinezi pe cei dragi? Eu cred că de cele mai multe ori, nu.

A urmat o perioadă de muncă, sacrificii din partea lui, o perioadă în care dacă avea febră şi nu ajungea la o evanghelizare primea un perdaf despre seriozitate şi o minipredică, depre cum te ridici în numele Domnului şi poţi, chiar dacă crezi că nu poţi. Cei mai mulţi l-au iubit, au avut nevoie de el, dar au fost şi alţii care din „mare este secerişul şi puţini sunt secerătorii” au înţeles că mic este secerişul şi prea mulţi sunt secerătorii.

Cu cât lucrarea lui lua amploare cu atât ne era mai greu, întregii familii. Tot timpul ni se întâmpla câte ceva, ani la rând: de la adversităţi ale oamenilor, care depăşeau firescul, până la întâmplări de tot felul: când era într-o evanghelizare a căzut o poartă de fier peste mine, pe un viscol năpraznic, se oprise orice circulaţie şi acolo am rămas…destul, cu ocazia altei evanghelizări mi-a căzut o bucată de zid pe picior şi mi-a spart glezna, copiii păţeau mereu câte ceva, ba eram la spitalul Budimex, ba la Grigore Alexandrescu, iar ce am enumerat acum e mai nimic.

Atât de mult mi-aş fi dorit să fim într-o biserică, amândoi pe ultima bancă. Atât de des m-am gândit ce frumos ar fi fost dacă ar fi fost aşa. Au fost momente când ar fi renunţat. Lucrarea a adus cu ea lucruri la care nu ne-am aşteptat. Încercări foarte multe.

Mi-a spus să îi spun când vreau să renunţe şi o va face pentru că suntem una. Aş fi vrut, dar nu am putut să îi fac asta nici lui şi nici lui Dumnezeu. Tot timpul primea telefoane de la oameni necăjiţi, fără sprijin, care trec prin încercări foarte mari.
O dată nu a raspuns la telefon până spre seară şi avea 100 de apeluri nepreluate. Eu totdeuna am avut nevoie de oameni când mi-a fost greu. Am încercat , dar nu mă pot echilibra fără sprijinul oamenilor. Eu cum să las cu un cuvânt (Renunţă!) atâţia oameni fără sprijin?

Dinafară lucrurile păreau înfloritoare pentru unii, de invidiat pentru alţii şi grele pentru cei care erau oamenii rugăciunii, fraţi…..fraţii noştri.
Ca să putem face faţă posteam cât mai mult, ne rugam cât mai mult, împreună, singuri, cum puteam. Uneori mă duceam la serviciul lui, în capătul celălalt al Bucureştiului să mai facem o rugăciune împreună, pentru că noaptea, când ajungea acasă, era extenuat, iar dimineaţa plecam înaintea lui.

Şi uite aşa, din problemă în problemă, din rugăciune în rugăciune, din post în post, ajungi să ai ce predica. Pentu că fericiţii nu sunt cei care au cea mai mare nevoie de predică, ci încercaţii, amărâţii, loviţii vieţii, aşa cum era şi el şi cum eram şi eu. A fost şi este foarte serios cu pregătirea predicilor: se documentează şi se roagă mult pentru o predică.
Dar ceea ce face diferenţa este o înţelegere deosebită a vieţii, dragostea de Dumnezeu şi de oameni, darul pe care Cel de Sus l-a pus în el şi… ceea ce catalizează totul: durerea sufletească.

Florin poartă o durere permanentă. Iar viaţa, să zicem aşa, ca să nu o punem în dreptul nimănui, i-a potenţat-o cu evenimente, unele normale, altele aberante, din plin. Poate s-ar fi mândrit fără toate lucrurile acestea.
Şi ca să fiu sinceră până la capăt: am convingerea că s-ar fi mândrit. De fapt, de cele mai multe ori predică despre necazurile prin care a trecut chiar el, sau eu, sau cei apropiaţi.

Şi în mijlocul rugăciunilor şi posturilor noastre vine şi o bombă incredibilă. Florin a avut ocazia să fi uimit de oamenii din jurul lui, pe care îi credea aşa cum se prezentau, cum căutau să se arate, unii mai de aproape, alţii mai de departe. Eu nu am fost uimită aşa tare de oameni.

Trebuie să recunosc că nu am crezut niciodată în dragostea frăţescă nedovedită. Faptul că un om se botează şi avansează în ierarhia bisericească nu îmi spune nimic privitor la caracterul şi sufletul lui. Am văzut prea multe. Nu m-am întrebat de ce fac oamenii ceea ce fac, pentru că ştiam.

Mi-am pus o întrebare mult mai grea….şi mai periculoasă. De ce îngăduie Dumnezeu asta? Eu i L-am dat Lui pe Florin şi am renunţat la timpul minim pe care putea să mi-l ofere mie, copiilor. Iar eu pe Florin l-am iubit enorm, toată viaţa. Am înţeles că peste cel care îl slujeşte pe Dumnezeu vin încercări şi am acceptat. Dar de ce Dumnezeu a dat voie oamenilor să facă aşa ceva unui om care Îl iubeşte şi Îi slujeşte? Nu L-am mai înţeles pe Dumnezeu. I-am văzut pe cei care fac răul trăind bine, având respect şi iar nu am înţeles cum merg lucrurile.

Apropo, dacă în lumea asta mult blamată de noi cineva face o afirmaţie, trebuie să o dovedească şi oamenii se uită şi la profilul moral al celui care acuză. Dar când cei care judecă sunt înţeleşi cu cei care reclamă, iar judecătorii nu dau socoteală nimănui pentru ceea ce fac şi au puterea să le râdă în nas tuturor cu dreptul acesta pe care şi-l arogă, în lumea lor, în sistemul lor, nu mai există nicio şansă pentru cel care incomodează tare.

Şi uite aşa, sub bila grea a ierarhiilor formale, au zburat poziţiile incomode ale ierarhiilor informale.
După 17 ani în care am fost juristă la Cultul Creștin Penticostal, a trebuit să plec, ajutată substanţial, aşa cum a fost ajutat şi Florin şi nu îmi pare rău.

Am ales să merg la Renovatio în mod asumat, pentru că am crezut şi cred în lucrarea aceasta. Am nevoie să cred în slujitorii din faţă, am nevoie să nu îmi vorbească nimeni de la o pretinsă înălţime spirituală, care nu există. Vreau ca cel care vorbeşte din faţă să fi experimentat, să fie un om încercat, să fi pierdut şi să fi biruit cu Dumnezeu şi să îmi povesteasă şi mie. Există o mulţime de tehnici de manipulare. Nu vreau să văd la amvon aşa ceva.

Ar fi tragic dacă Dumnezeu ar avea nevoie de aşa ceva. Noi, cei din sală, nu suntem naivi, indiferent de studiile pe care le avem, pentru că mai mult sau mai puţin, a trecut viaţa peste noi. Ne dăm seama când tonalitatea se schimbă în mod forţat sau când cel din faţă e mişcat de ceea ce spune.

Deosebim emoţiile reale de cele atrase în mod forţat, ca să slujească vorbitorului. Vreau să aud ceva autentic. Vreau ca cel din faţă să creadă din tot sufletul ce spune. Vreau să fie un om bun, să biruie greutăţile vieţii cu Dumnezeu şi să ne spună şi nouă, celor din sală cum a făcut.

Dacă greşeşte, vreau să ne spună şi nouă. Ştiţi, mesajul e mai mult nonverbal decât verbal. Vreau ca vorbitorul să îl tot strângă pe Dumnezeu în inima lui şi să îşi verse sufletul acolo, în faţă, înaintea bisericii. În ultimă instanţă, cam ştim şi noi ce să facem, dar nu mai găsim puterea uneori. Şi vrem ca în biserică să o recăpătăm. Vreau mult? Cred că vreau mult. Dar de ce aceste lucruri banale au devenit aşa mult? Ne-am învăţat cu altceva şi a ajuns să ni se pară normal?

Mă uit în urmă la răul pe care atunci nu l-am înţeles. De ce face omul asta? Dar Dumnezeu de ce îngăduie? Şi am înţeles că fără tot răul acela nu am fi avut puterea unei desprinderi, chiar dacă ne-am dorit-o cu mult timp înainte uitându-ne la atâtea şi atâtea lucruri.

Ştie Dumnezeu ce să facă….doar că suferinţa e greu de acceptat.
Facă-se voia Lui!

Mina Ianovici

Alin Pavel va fi condus miercuri pe ultimul drum în Phoenix, Arizona!

Alin Pavel va fi condus miercuri pe ultimul drum în Phoenix, Arizona!

La doar 39 de ani, Alin Pavel Sălăgean (foto) s-a stins din viață departe de locurile sale natale și de România, țara în care își dorea să se întoarcă, la un moment dat, împreună cu frumoasa lui familie. A murit în SUA, unde s-a mutat în urmă cu aproape două decenii, inima lui încetând să mai bată în ziua de 12 octombrie, în timp ce se afla în orașul Austin, în interes de serviciu.

Nu a mai apucat să își îndeplinească dorința de a reveni acasă, lăsând în urmă o soție îndurerată și trei copii minori, doi băieți și o fetiță.

Născut în orașul minier Vulcan, din Valea Jiului, pe data de 26 mai 1978, Alin Pavel Sălăgean, s-a mutat, în anul 2000, în America, la Detroit, Michigan, stabilindu-se în SUA, ca orice român care pleacă de acasă, din dorința de a avea o viață mai bună și de-a asigura familiei un viitor mult mai înfloritor. De aproximativ patru ani, hunedoreanul locuia în orașul Phoenix, din statul Arizona.

Vorbea mereu despre România

Vestea a căzut ca un trăznet peste familie și apropiați, dispariția sa prematură șocându-i pe prietenii și cunoscuții săi. Aceștia deplâng acum moartea fulgerătoare a hunedoreanului, având numai cuvinte frumoase la adresa sa.

Cei care l-am cunoscut am pierdut un suflet mare, un om de valoare și un bun prieten.

Alin era întotdeauna un partener interesant de discuție. Era un tip inteligent, puteai să vorbești cu el despre orice. Îi plăcea filozofia, dezbătea mereu subiecte despre lume și viață și era mereu atent la nevoile altora. Vorbea despre România și despre
posibilitatea întoarcerii sale în țară peste câțiva ani, împreună cu familia. Nu îl vom uita niciodată. Va rămâne mereu în sufletele noastre (…) Rămân în urmă soția, Rodica, și trei copii minori: Joey, Abigail și David”, relatează Octavian D. Curpaș, un jurnalist român stabilit în Phoenix, Arizona.

Din cauza faptului că, Alin Pavel nu deținea o asigurare de viață pentru a acoperi costurile serviciului funerar, cheltuielile cu înmormântarea au reprezentat o îngrijorare suplimentară pe umerii familiei sale, pe lângă toată durerea pricinuită. Din acest motiv, câțiva apropiați au făcut un apel umanitar, în mediul online (pe situl gofundme.com) , pentru a ajuta familia prin donații.

Alin Pavel Sălăgean va fi înmormântat miercuri, 25 octombrie, 2017, la ora 11:30 am la Phoenix Memorial Park, la adresa: 200 W Beardsley Rd, Phoenix, AZ 85027.

Ramona Ștefan

www.servuspress.ro

https://www.gofundme.com/memorial-fund-for-alin-pavel

Post Scriptum: Un mesaj audio rostit de Alin Pavel a fost postat recent aici:

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari