ESTE VREMEA CA CETĂȚENII CREȘTINI AI ACESTEI ȚĂRI SĂ SE SMEREASCĂ…

Chemare la post si rugaciune pentru tara 6-8 noiembrie

Să ne rugăm pentru o trezire spirituală în Bisericile din România și o nouă Reformă care să declanșeze în societate noua Revoluție, o REVOLUȚIE SPIRITUALĂ.

Samy Tuțac via Comunitatea Baptistă Timişoara

Nicolae Geantă – În Casa Domnului dar în slujba vrăjmaşului

În Casa Domnului dar în slujba vrăjmaşului

(predică audio)

Biserica penticostală Bethel Linz

Se poate să începi în Duhul şi să finalizezi în firea pământească?

Dar să fi sfânt în Casa Domnului şi să slujeşti celui rău?

Care sunt situaţiile când sfinţii sunt în slujba vrăjmaşului?

Şi totuşi, există ieşire?

 faceţi click pe fotografie

pentru a asculta predica

apoi faceti click pe microfon pentru ca fisierul audio sa porneasca

 

TEXT: Neemia 1:1-9

1 În vremea aceea, s-a citit* în faţa poporului în cartea lui Moise şi s-a găsit scris că amonitul** şi moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
* Deut 31:11; Deut 31:12; 2 Imp 23:2; Neem 8:3; Neem 8:8; Neem 9:3; Isa 34:16; ** Deut 23:3; Deut 23:4;
2 pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că tocmiseră* împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar** Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare.
3 Când au auzit Legea, au deosebit* din Israel pe toţi străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia,
5 pregătise pentru el o cămară mare, unde* puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite** pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi.
6 Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an* al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire
7 să mă întorc la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind* o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu.
8 Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
9 Apoi, am poruncit să se curăţească* odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.

Inventio
Am vizitat bisericile din Apocalipsa. Ruine. Cum e posibil?
Am citit că în Anglia se vor închide 4000 de biserici până în 2020. De ce?
Am citit că un mare episcop catolic s-a declarat homosexual? E posibil să fi slujitorul Domnului și să nu-i slujesti Lui?
Când putem fi în Biserică dar să slujim celui rău?

Dispozitio
1) în biserici slujim vrăjmașului când ne jucăm cu compromisul
Marele preot Eliașab a adus pe Tobia în Casa Domnului! (13:9)
Compromisul =întindem un deget lui Satana

2) în biserici slujim vrăjmașului când nesocotim slujba Domnului
Leviții au plecat de la Templu să facă afaceri! Sabatul era călcat pentru afaceri! (13:10, 13:17)
Călcarea zeciuielii și a zilei Domnului = întindem o mână Satanei

3) deși ne folosim de avantajele Scripturii trăim păcatul deliberat
Un preot, nepotul lui Eliașab avea ca soție pe fiica lui Sanbalat! (13:29)
Păcatul cu voia = suntem slujitorii diavolului

Concluzio
Lipsa de veghere. Dumnezeu tace. Ai vrea să nu-ți mai vorbească? Fugi de compromis!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/11/nicolae-geanta-in-casa-domnului-dar-in.html

Păcat este când… Nicolae Geantă

”Este păcat să fumez?”, m-a întrebat o elevă care știa deja răspunsul. ”…căci nicăieri în Biblie nu spune să nu fumezi dom’ profesor”, a continuat cu argument. M-am uitat curios la ea, și i-am răspuns: ”Poți să te rogi Domnului înainte de a băga țigara în gură? Poți să-i mulțumești după ce ai fumat? Poți să mulțumești că așa de bun e tutunul?”. N-a mai răspuns. Le-am spus liceenilor că pentru orice lucru pentru care înainte de a-l face nu te poți ruga e păcat. Pentru orice lucru, care după ce l-ai săvârșit nu poți să te rogi Domnului mulțumindu-i e păcat.

”Mă întrebați dacă e păcat discoteca?”, am continuat. ”Dacă puteți pune genunchii jos înainte de a dansa, să-I mulțumiți lui Hristos că vă puteți zbengui, nu e păcat. Dacă după ce ați participat la un vacarm infernal, unde se sare, se țipă, se face ca toate visele, puteți să-I mulțumiți Tatălui pentru așa eveniment, nu e păcat”.

Dacă ai bârfit pe cineva și poți să te rogi că l-ai defăimat, nu e păcat. Dacă minți, copiezi, furi, te culci cu nevasta altuia, dai capace soției, furi bani din buzunarul părinților, și poți să-i mulțumești Domnului pentru aceste bravuri, atunci nu e păcat. Dacă stai la filme cu ”măscări”, dacă pipăi prietena înainte de căsătorie în locuri intime, dacă înșeli, dacă faci facturi false, dacă înjuri, dacă bei numai câte un păhărel – ca Timotei frate (!), au tupeul unii să zică, apoi pentru poți să-i mulțumești fără remușcare Domnului pentru ce-ai făcut, atunci, nu e păcat!

Când vom ajunge să fim convinși că pentru orice nu ne putem ruga e păcat, atunci prin biserici o să terminăm cu bâtele morale, cu luatul în coarne pe cei ce nu gândesc ca noi, cu înroșitul telefonului despre pastori (și înegritul lor), cu certurile din comitete, cu minciunile, mândria, aroganța, duplicitatea…

John Piper, spunea că păcatul este cănd… slava lui Dumnezeu nu este onorată, sfințenia lui Dumnezeu nu este venerată, măreția lui Dumnezeu nu este admirată, puterea lui Dumnezeu nu este lăudată, adevărul Său nu este căutat, înțelepciunea lui Dumnezeu nu este stimulată, frumusețea Sa nu este prețuită, bunătatea Domnului nu este gustată, poruncile Sale nu sunt ascultate, dreptatea lui Dumnezeu nu e respectată, mânia Domnului nu este temută, harul Său nu e apreciat, prezența Domnului nu e răsplătită, persoana Lui nu e iubită.

Ferice de cine citește, aude, ascultă și… împlinește, spune Sf. Ioan, apostolul iubiri. Căci, dacă nu împlinim, este păcat!

Nicolae GEANTĂ

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/07/pacat-este-cand.html

CITESTE Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

You are not the fifth wheel!- Nickbags

Are you maybe dissapointed, hurt, unhappy? Does it seem there is no place for you? You are not the only injured person. The Church of God is full of bleeding people. And every morning Jesus comes among them, shakes their hands, congratulates them and kisses their foreheads.

You have a Jesus of the Future, not only one of the Past. What was, it has gone. Everything is new now. Go on.

You are not the fifth wheel. You are the missing wheel from the saint Aggregate of Church. God never make bad choices. But people fail much more. Put yourself Available to God and you’ll be used. And people will be ashamed when your acts speak well of your name. Try to do the good and to be…good. Like He was. And still is.

Keep going on! You were born to win! And Satan does know this. That’s why he wants you to go back. Christians have no going back. Just going frontward (! or face– the hypocrite peoples even faces. This is really bad !- )

Citeste articolul in Limba Romana aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/07/nu-esti-in-plus.html

Urmareste Blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Running. Fight. Abstinence. – Nickbags

Photo credit godcall.net

Running. Fight. Abstinence. -Nickbags

The christian life is a continuous running. A marathon from START to FINISH. No matter of age, the colour of skin or IQ. This means you never take a break. It is not relaxation time. The christians are not met only in Church, but on the streets, in asylums, in hospitals, in orphanages. They spread the Gospel, support the poor people, bear the burdens of their brothers. They lead the relay race of the Cross of CHRIST.  Running means sweat…

Running is the twin sister of Fight. A daily fight with the Gospel’s enemies, with Satan, with temptations, with sin, with ourselves! Christian people take a stand AGAINST the libertinism,  Church secularization, false teachings about the Word of God, atheism, indifference. The Bible says it is a life-death battle, not only donquijotism beating the windmills. Fight – means wounds…

The triplet sister of Running and Fight is… Abstinence! Without it, you sweat for nothing. Without it you get uselessly hurt. The Running or Fight do not frighten Satan, but abstinence does. Free rein and without brakes, fog runners or fighters is also his. What irony: to believe that you are fighting for CHRIST and do the will of Satan!

Run! Fight! But also rein yourself in! Paul the Apostle says we have to run (to fight) so that we receive the Award. But also that the man who does not rein himself, he will be denied. Do not forget this!

Love the speed! But also the brake!..

Nicolae.Geantă

Photo credit https://rapturewatcher.wordpress.com

 

In LIMBA ROMANA:

Viața creștină e o continuă alergare. Maraton de la start la final. Indiferent de vârstă, culoarea pielii sau IQ. Asta înseamnă că nu iei pauză deloc. Nu-i timp de relaxare. Creștinul nu-i întâlnit doar în biserică, ci pe străzi, la azile de bătrâni, la spitale, în orfelinate. Evanghelizează, sprijinește săracii, poartă poverile fraților. Duce ștafeta Crucii lui Hristos. Alergarea înseamnă transpirație…

Alergarea are soră geamănă lupta. Războiul zilnic cu vrăjmașii Evangheliei, cu Satana, cu ispitele, cu păcatul, cu el însuși! Creștinul ia poziție în fața libertinajului, a secularizării Bisericii, a învățăturilor deviate din Scriptură, a ateismului, a nepăsării. Biblia ne spune că lupta e ceva de viață și de moarte, nu doar donquijotism ce se bate cu morile de vânt. Lupta înseamnă răni…

Tripleta alergării și luptei e… înfrânarea! Fără ea transpiri degeaba. Fără ea ești rănit inutil. Nu alergarea sau lupta îl înspăimântă pe Satana. Ci înfrânarea. Fără frâu și fără frâne, ceata de alergători sau luptători sunt tot… ai lui! Ce ironie, să crezi că lupți pentru Hristos și să faci voia lui Aghiuță!

Alergați! Luptați! Dar și înfrânați-vă! Apostolul Pavel zice că trebuie alergat (și luptat) în așa fel încât să căpătăm premiul! Dar și că cel ce nu se supune înfrânării va fi lepădat! Nu uitați asta!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/07/alergare-lupta-infranare-de-nicolae.html

CITESTE Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Simbioza creştină e ca acul cu aţa – Nicolae.Geantă

Photo credit meseriadeparinte.ro

Simbioza creştină e ca acul cu aţa.

Numai împreună pot face o lucrare trainică; despărţite ele nu-s decât un ţepuş, sau un fir moale. (Acum înţeleg de ce unii fraţi înţeapă bine!).

Citeste editorialul aici – SIMBIOZA CREŞTINĂ – Nicolae Geantă

Alergare, luptă, înfrânare – de Nicolae Geantă

Photo credit https://rapturewatcher.wordpress.com

Viața creștină e o continuă alergare. Maraton de la start la final. Indiferent de vârstă, culoarea pielii sau IQ. Asta înseamnă că nu iei pauză deloc. Nu-i timp de relaxare. Creștinul nu-i întâlnit doar în biserică, ci pe străzi, la azile de bătrâni, la spitale, în orfelinate. Evanghelizează, sprijinește săracii, poartă poverile fraților. Duce ștafeta Crucii lui Hristos. Alergarea înseamnă transpirație…

Alergarea are soră geamănă lupta. Războiul zilnic cu vrăjmașii Evangheliei, cu Satana, cu ispitele, cu păcatul, cu el însuși! Creștinul ia poziție în fața libertinajului, a secularizării Bisericii, a învățăturilor deviate din Scriptură, a ateismului, a nepăsării. Biblia ne spune că lupta e ceva de viață și de moarte, nu doar donquijotism ce se bate cu morile de vânt. Lupta înseamnă răni…

Tripleta alergării și luptei e… înfrânarea! Fără ea transpiri degeaba. Fără ea ești rănit inutil. Nu alergarea sau lupta îl înspăimântă pe Satana. Ci înfrânarea. Fără frâu și fără frâne, ceata de alergători sau luptători sunt tot… ai lui! Ce ironie, să crezi că lupți pentru Hristos și să faci voia lui Aghiuță!

Alergați! Luptați! Dar și înfrânați-vă! Apostolul Pavel zice că trebuie alergat (și luptat) în așa fel încât să căpătăm premiul! Dar și că cel ce nu se supune înfrânării va fi lepădat! Nu uitați asta!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/07/alergare-lupta-infranare-de-nicolae.html

CITESTE Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Nicolae.Geantă – Un singur cuvânt

Photo sharinghorizons.com

„Doamne, zi un singur cuvânt”, strigă disperat ofițerul roman al cărui rob se zbătea pe patul de moarte.  „Și robul meu va fi tămăduit”. Chiar în ceasul acesta.

Un singur cuvânt: vindecare. Și cancerul, paralizia, medicii, aparatele, tehnica, medicamentele rămân fără logică. Depășite. Leproșii nu vor mai purta clopoței de avertizare. Carnea lor va fi ca de copil mic.

Un singur cuvânt: iertare. Și munții de ură sunt măcinați, devin făină spulberată de vânt. Iar vântul clemenței nu-și depune sedimentele nicăieri. Nicio piatră nu va mai atinge nicio Marie Magdalena.

Un singur cuvânt: eliberare. Și orice lanț se desface în zerouri curgând pe pământul însetat. Aripile ce odinioarâ fuseseră placate cu plumb încep din nou să fâlfâie printre îngeri. Atunci nimeni nu mai e tâlhar.

Un singur cuvânt: nou. Inimile bat altfel deși rămân aceleași. Mintea gândește în alți parametrii. Viața îmbracă straie cu miros de Lenor. Totul e plin de suc, totul e verde. Chiar și bătrânul Nicodim.

Un singur cuvânt: crede. Și munții îngrijorărilor sunt zvârliți în mare. Bobul de muștar al încrederii devine falnic cedru. Gravitația păcatului își găsește nașul. Aisbergul încercărilor se topește în focul nădejdii. Femeia canaaneancă nu va mai aduna firimituri.

Un singur cuvânt: iubește. Și nimeni nu mai are pe nimeni vrăjmaș. Tancurile devin pluguri. Soțul e una cu soția. Bogatul e siamez cu cel sărac. Războiul fraticid devine party. Nici Iude nu vor mai fi.

Un singur cuvânt: înviere. Și moartea va scăpa din ghearele reci iubiții lui Dumnezeu. Lazării nu vor fi înghițiți de pântecul nesătul al mormintelor.

Un singur cuvânt: cruce. Și răul e biruit. Are gura astupată. E lăsat fără energie. Ba chiar dizolvat. Ești învins diavole!

Un singur cuvânt: cer. Adică Rai. Adică acasă…

Care dumnezeu poate cu un singur cuvânt să exprime totul? Să schimbe totul? Dar Isus… Hristosul… De El să ascultați!

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/un-singur-cuvant-nicolae-geanta/

CITESTE Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Nicolae.Geantă – Adevăruri de care nu avem nevoie

Trăim într-o lume a minciunii. De la politicieni la cercetători ştiinţifici, de la farsori la oameni religioşi, toţi au ajutat minciuna să-i crească picioarele. Şi nasul. Avizi de adevăr, totuşi ar trebui să ţinem cont că el nu e totdeauna folositor!

Un adevăr nefolositor este cel spus de pe buze. Cuvintele sunt tinichele goale dacă nu se-mplinesc. Adevărul buzelor e fals, nu vine din inimă. E adevărul în care spui că Dumnezeu e prezent în biserică dar nu crezi că e acolo! E adevărul practicat de Stalin: te iau în braţe să-ţi şoptesc că te iubesc, dar imi place sa-ti înfig cuţitul în spate! E minciună spunând adevărul.

Nu folosește nici adevărul vestit de diavolul. „Pe Pavel îl ştiu”, zice satana. „E adevărat, Dumnezeu există, dar nu vă temeţi de El”, îndeamnă michiduță. Și draci cred, şi se-nfioară, dar… nu fac voia lui Dumnezeu, zice Iacov. Fiți oameni! Adevărul spus de diavol poate fi ghicitorie! Dumnezeu urăşte ghicitorii: „să piară din mijlocul vostru!”, ne cere Moise. Nu credeți orice. Dumnezeu e oriunde, oricând, dar nu oricum.

Nu folosește nici adevărul spus prea târziu! Degeaba ajungi la incendiu după ce-a ars casa! Degeaba ai vrea să evanghelizezi, dacă oamenii au murit. Spune-le despre Hristos la timp, dacă nu „sângele lor îl voi cere din mâinile tale”, zice Domnul lui Ezechiel. Și nouă, evident.

Adevărul e dureros. Spune-l şi fugi! Veți scăpa împreună.

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2012/10/adevaruri-de-care-nu-avem-nevoie.html

CITESTE Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Nicolae.Geantă – Cum să-ți câștigi prieteni. Sau să scapi de ei

A. e o puștoaică isteață de’a unșpea. E filolog, e blogger, dar și hipster. Și parcă rocker. Fumează, înjură ca băieții și scrie. Destul de des și de bine. Argumentat filozofic. Dar și poetic. Știe ceva limbi străine, dar trăiește singuratică. Părinții nu cred că stau prea mult prin preajma-i. Au job-uri înalte. Funcții. Bănet. A. are nevoie de iubire. De conversații dulci. De siguranță. (Asta am înțeles citind-o pe blog).

Îi place cum scriu. M-a citit pe net. Prin urmare, a îndrăznit să mă întrebe într-o zi: „Având în vedere că tu ești bărbat, te rog să mă sfâtuiești într-o problemă. Zilnic, când merg la liceu cu tramvaiul, călătorește și o femeie foarte frumoasă. Mă privește atentă tot timpul. Insistent. Astăzi, ea a urcat în urma mea. Eu am stat jos. Ea în picioare. M-a privit încontinuu în ochi. Mi-a scanat orice mișcare. Cum sâ procedez cu ea?”.

Ca să-i răspund întîi m-am rugat. Fără Dumnezeu nu găsești răspunsuri exacte. Mai ales când ai întrebări inexacte. Un copil mic nu poste colora prost, așa cum nici un copil al lui Dumnezeu nu se poate ruga prost.

„A, nu mi-ai scris vârsta ei, i-am răspuns. Dacă-i tânără ori bătrână. Poate că e o femeie ce-a suferit un necaz, un eșec. Poate e decepționată de cei din jur. O fi având o povară și vrea să se descarce cumva. Caută un om de încredere. Și cum vede în tine o fată drăguță… Ori poate că este pe… invers. Sper însă să mă înșel. Atunci, ea își caută victime… Ce te sfătuiesc? Când va urca mâine în tramvai tu scoate din geantă o Biblie mică, și citește în ea. Ea se va apropia din nou, și dacă va vedea că citești Scriptura, dacă are o povară de împărtășit o va face. Va spune „e o fată credincioasă, am curaj să mă descarc, nu mă va trâda, nu e ca alții”. Oamenii caută proptele în jur. Prin urmare, îți vei câștiga o prietenă. Dacâ e însă o femeie cu patimi trupești extreme, când va vedea că citești Biblia se va depărta singură. Va spune în sinea ei: „asta e credincioasă, nu-mi merge, n-o pot corupe”. Și, vei scăpa de un agresor. Și de o eventuală tâmpenie!”

A doua zi, adolescenta condeier-virtual îmi răspunde:  „O, scuze, am uitat că tu ești pastor, că ești credincios. Nu ai înțeles nimic din ce am scris. De fapt, eu sunt… bisexuală!” Și de atunci, A. nu mi-a mai scris niciodată… Biblia o depărtase de mine.

Citiți Scriptura! Purtați-o la dvs. Biblia e cartea care vă îndepărtează de păcat. Sau păcatul vă va îndepărta de Biblie.

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/cum-sa-ti-castigi-prieteni-sau-sa-scapi-de-ei-nicolae-geanta/

CITESTE Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Slujiți, dar nu vă depărtați prea mult! Nicolae.Geantă

Photo credit www.jw.org

„Jerfiți, dar nu vă depărtați prea mult”, șoptește Satana. „Ieșiți din mijlocul lor”, strigă Hristos. Departe, să vă delimitați (de tot trecutul, de lume, de nepăsătorii de Dumnezeu).

Ce se întâmplă dacă mă depărtez de faraon? Mă apropii de Dumnezeu! Și lui necuratu’ asta nu-i place. Căci cu cât mai aproape de Domnul, cu atât El se vede mai bine! Se aude mai bine! E mai mare! Mai sfânt! Mai glorios! Iar eu, dumneavoastră, vom deveni ca El! Ne vom încărca de energia Sa. Ca Luna de la Soare…

Când oamenii trag câte-o minciună noi știm: sunt departe de Dumnezeu. Bisericilor dacă le lipsește sfințenia e pentru că stau departe de Sfântul Cerurilor. Deciziile greșite se iau nu neapărat în pripă, ci mai ales departe de Hristos. Adică… aproape de Satana! Iar Iadul, chinul veșnic tocmai asta va fi: o stare veșnică departe de Dumnezeu… Chinuită, cu remușcări ce nu pot fi șterse.

Slujirea lui Dumnezeu nu se (poate) face decât aproape de El. Nu e ceva de IDD. Și nici de frecvență redusă!

„Jertfiti, dar rămâneți în țară”, e sintagma lui faraon. „Jertfiți, dar ieșiți din Egipt”, e porunca lui Dumnezeu. A treia variantă nu există.

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2014/04/slujiti-dar-nu-va-departati-prea-mult.html

Citeste blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Turneu Rugul Aprins Toflea 2015 – Zidurile inimii – Iulie 10 – 17, 2015 – LIVE pe ProdocensMedia.ro

Photo Nicolae Geanta

Turneu Rugul Aprins Toflea 2015 – Zidurile inimii

Isaia 59:1-2 – ¹ Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă* ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,² ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! 

 un nou turneu Rugul Aprins prin România

Vasile Oprea, Isaura Dinca, Grupul Rugul Aprins

Vasile Căpitanu, Dumitru Ion (Oniţa)

*

muzică creştină şi mesaj biblic

începând din 10 iulie 2015

vom fi prezenţi în 8 oraşe şi un sat

zilnic de la 18

transmitem live pe ProdocensMedia.ro

*

Intrarea Liberă!

10 iulie – Galaţi ora 18.00

11 iulie – Cuza Voda, Medgidia ora 19.00

12 iulie – Mangalia ora 10.00

12 iulie – Betel Constanţa ora 18.00

13 iulie – București, Palatul Copiilor ora 18.00

Mesaj Florin Ianovici, cu Marian Mocanu

14 iulie – Ploiești, Casa Sindicatelor ora 18.00

lansare de carte – Iubire cu mâini rupte / Nicolae Geantă

Mesaj Florin Ianovici, cu Marian Mocanu

15 iulie – Brașov 18.00

Mesaj Florin Ianovici, cu Marian Mocanu

16 iulie – Targu Mures ora 18.00

17 iulie – Florești Cluj ora 18.00

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/07/turneu-rugul-aprins-toflea-2015_7.html

Turneu Rugul Aprins Toflea 2015 – Ploieşti, 14 iulie

marţi 14 iulie 2015, de la ora 18 fix

*

Vasile Oprea, Isaura Dincă & Rugul Aprins Toflea & Marian Mocanu

*

Vasile Căpitanu & Dumitru Ion (Oniţă)

*

lansare de carte – Iubire cu mâini rupte / Nicolae Geantă

INTRAREA LIBERĂ

*

Mesaj – Florin Ianovici

Alege… Nicolae.Geantă

Photo credit healthland.time.com

Alege să iubeşti şi să nu urăşti! Iubirea poate câștiga vrăjmașii ca prieteni. Ura îți face și prietenii vrăjmași!
Alege să zâmbeşti şi să nu te încrunţi! Un zâmbet nu costă nimic, dar valorează mai mult ca o comoară!
Alege să zidești și să nu dărâmi! Zidurile sunt protecție, molozul însă încurcă restaurarea.
Alege să perseverezi și să nu renunți! Nimeni n-a fost medaliat abandonând cursa! Looserii nu au statui.
Alege să lauzi și nu să bârfești! Ajunge vieții că are mai mulți critici decât cititori!
Alege să vindeci și nu să rănești! Fiecare vorbă e un pansament. Sau un cuțit!
Alege să oferi și nu să primești! Lumina din ochii celui ce l-ai ajutat e cea mai de preț comoară ce-o putem obține de la semeni.

Photo credit torquemag.io

Alege să acționezi și să nu amâni! Dacă n-ai făcut ce trebuia făcut azi, ești sigur că mâine ți se mai oferă oportunitatea?
Alege să ierți și să nu te răzbuni! Iartă, și vei trăi. Răzbună-te și vei suporta prețul.
Alege să te rogi și să nu disperi! Rugăciunea îți crește aripi. Disperarea te leagã de ea cu cătușe.
Alege cu capul și nu cu inima! Inima te poate înșela. Nimic nu-i mai dureros decât să te înșeli singur.
Alege-L pe Dumnezeu! Acum și aici. Acolo va fi prea târziu…

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/alege-nicolae-geanta/

Citeste Blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Geamul și Oglinda – Nicolae.Geantă

Photo credit www.dzinepress.com

Am spus bisericii că un rabin evlavios a vizitat odată un enoriaș bogat. Bogat și zgârcit! (De ce-or fi bogații ăștia zgârie-brânză?). În loc să stea la masă, învățătorul Legii s-a dus și-a luat oglinda din perete. „Pe cine vezi aici?”, a întrebat rabinul pe avar. „Mă văd eu?”. Atunci învățatul a început să răzuie grăbit argintul. „Acum pe cine vezi?”. „Pe tine!”.

Ne-am concentrat viața pe oglinzi existențiale și-am devenit egocentrici. Ne poleim pe zi ce trece traiul și nu mai sărim deloc în ajutorul celor de afară. Ne vedem numai pe noi: șomajul, pensia mică, salariul pichinez, facturile… Nu mai avem ochi pentru săraci, cerșetori, misionari, orfani, văduve… Și nici atât pentru secerișul Domnului. „Ochii sunt dați să privească dincolo de mine”, spunea părintele Galeriu. „Ochii celui care se vede numai pe el însuși, sunt bolnavi”, scria un psihiatru. Viața cu oglinzi mă face să-mi port de grijă, să devin narcisist, să mă idolatrizez!

Când a venit pe pământ, Hristos a ales să fie geam. Drept dovadă și palmele-i sunt găurite! Ca prin găurile piroanelor să vedem mai bine Cerul!

„Ce este un sfânt?”, a întrebat o învățătoare copiii. „Omul acela din biserică prin care se vede lumina!” Răzuiți-vă poleiala! Fiți geamuri transparente! Altfel Cerul nu se vede de voi! Lăsați Biblia să fie Oglindă. Dumneavoastră fiți vitralii!

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2014/05/geamul-si-oglinda-de-nicolae-geanta.html

Citeste blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Sunt săpat în palmele Sale! Nicolae.Geantă

,,Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” Isaia 49:16.

Ce binecuvântare! Să fi gravat în palmele Creatorului! Ca Dumnezeu să poarte peste tot, pe mâinile Sale, imaginea noastră, a celor pe care i-a răscumparat! Este alegerea Sa. E un lucru peste care nu va trece niciodată. Pentru că e parte din El.

La Golgota noi am crezut că i-am zdrelit mâinile (întinse spre binecuvântare). I-am bătut piroane în palme.

Dar El, a pirogravat cu sângele Său numele nostru. Și de atunci, în fiecare zi când își privește mâinile, noi suntem acolo. Încrustați. Ca să nu ne uite! Mulți știm că în Cer, între sfinți, îngeri și heruvimi, Hristos umblă cu mâinile perforate. Dar și cu numele noastre încrustate pe palme!

Diabetul sufletului – Nicolae.Geantă

Photo credit poartacerului.se

Ca limba unui bocanc stricat care nu-și mai găsește locul, așa e limba zvonistului de serviciu, care e mai abil la împrăștiat vitriol decât odicolon. Bârfitorul, căci de el este vorba, e încântat să relateze lucruri care-i plac despre persoane care nu-i plac! Can-can-ist de profesie, bârfitorul e facebook-ul diavolului: împrăștie tuturor știri cu interese oculte.

Bârfa – acest viol al intimității, este „mica istorie de alcov, intriga de culise, raza care penetrează dincolo de măștile politeții cotidiene”, spunea eseistul  Christian Crăciun. E o obsesie față de imaginea celuilalt. Negativă. E judecata fără rost, care nu se scrie în cărți. Forța ireductibilă a oralității care se transformă rapid în mit. E „glonțul care ucide trei persoane deodată”, zicea Luigi Mițoi, pe cel bârfit, pe cel ce ascultă, dar și pe bârfitor! Când bârfim sufletul începe încet să moară.

În bârfă nu există demonstrații, ci doar axiome. Verdicte date de o curte supremă fără a accepta niciun drept de recurs. Bârfa nu deține tabu-uri. E folosită tot timpul pe ascuns, în „planul din spate”, în zona obscurului. E pikamer cu limbaj demolator. Dragostea zidește, dar bârfa dărâmă.

Prea multe bârfe se derulează în ultima vreme. Nu doar la colțuri, nu doar în cârciumi, nu doar pe lavițe în fața porții. Ci și-n biserici! Prea multe lecții de anatomie morală, prea multă expunere de ecorșee înegresc Mireasa lui Hristos, decredibilizează păstorii, cântăreții, slujitorii! Mai mult, odată cu ei murdărește chipul lui Dumnezeu!

De ce bârfesc oamenii? De fraieri. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, zice Solomon (Proverbe 11:12). Cine nu are minte se apucă să mintă. Dar mai poate practica sportul ăsta dacă e singur? Cine ascultă bârfe e mai vinovat decât cel ce bârfește, spune o maximă arabă. Bârfitorii nu ajung în cer!

Fugiți de bârfitori! Cei ce bârfesc pe alții la dvs, vă va bârfi și pe dvs la ei! Dați spam bârfitorilor de pe Internet! Ei vor fi acolo atâta timp cât îi acceptați. Păstrați-vă mintea sănătoasă. Și hainele albe ale lui Hristos…

Știm, bârfa e o „prăjitură care alunecă până-n adâncul măruntaielor”, spune cartea Proverbelor (18:8). Atenție: dulciurile fac diabet!

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/03/diabetul-sufletului-de-nicolae-geanta.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

2. Plini de Duh – Nicolae.Geantă

Photo howard-carter.blogspot.com

Citeste –

• 1. Marele cosmetician al sufletelor – Nicolae.Geantă 30-05-2015
• Între Înălțare și Rusalii – Nicolae.Geantă 29-05-2015
• Nevoia de Ioani – Nicolae.Geantă 26-05-2015
• Nevoia de Enohi – Nicolae.Geantă

Efeseni 5:18b: „…fiţi plini de Duh”

Dacă până la Cincizecime Duhul a fost cu ucenicii, după acest eveniment El a fost în ucenici, împlinind profeţia mesianică „rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:17). Astfel că după ce a venit la noi în trup, Dumnezeu ne comunică acum cu Duhul. Iar acesta, după ce a venit să împlinească o profeţie, o promisiune, Îl proslăveşte acum pe Fiul, pregătindu-i o Mireasă sfântă şi fără prihană. El a coborât s-o-mbrace cu putere de sus. S-o sfinţească, utilizând sabia Cuvântului pentru curăţirea păcatului din sfinţi şi dintre sfinţi. Iar pentru aceasta e nevoie ca sfinţii să aibă Duhul din plin.

Umplerea cu Duhul Sfânt nu este numai o doctrină penticostală. Nu trebuie să fie o dorinţă numai a unor biserici care o cer insistent şi constant. De fapt, ea nu e garantată automat. Limba greacă ne precizează că această umplere nu este o acţiune de moment ci continuă: fiti plini încontinuu. Sfântul Apostol Pavel ne averitzează: „fiţi plini de duh!” (Efeseni 5:18). Textul englez traduce şi mai explicativ: „Fiţi controlaţi, stăpâniţi de Duhul Sfânt”! Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de criză, o umplere spasmodică, una care se face doar atunci când creştinul urmează să slujească Lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, misiune, ajutorare, vindecare sau rugăciune în biserică. Trebuie sa fim plini! În permanenţă! Clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi! Pentru că plinătatea Duhului în noi este trăsătura de bază a experienţei creştine zilnice. Nici un creştin nu poate trăi o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul. Thayer scrie că „un credincios iertat are nevoie de umplerea Pimpleni, care pune stăpânire totală asupra minţii”. Şi, ştim cu toţii : nimic nu deranjează pe diavolul mai mult din ce este religie pe glob decât puterea Duhului Sfânt. Cum a stat „fricosul” Petru în faţa preoţilor de seamă cărora le-a vorbit „plin de îndrăzneală”? De unde a avut Pavel cunoştinţa învăţăturilor sfinte? Cum s-a rezistat în Biserica Subterană, în martiraj? Cum s-a păstrat adevărul neştirbit în faţa ateismului? Cum se face că rămâne biserica unită, nedezbinată? Prin plinătatea Duhului Sfânt!

Biblia ne spune că umplerea Duhului este un dar la îndemâna oricui poate crede. Cel care dă viaţă „oaselor uscate” şi îndemnuri sfinte celor ce-L imploră, nu este un resort şi nici un pilot automant al lui Dumnezeu! Duhul Sfânt nu este un reflex. Unul din motivele pentru care El are atât de puţin control asupra vieţilor multor creştini este faptul că aceştia cred că lucrează automat în inimile lor. Că reacţionează reflexiv la pornirile lor păcătoase şi că îi conduce instinctiv la/în sfinţenie. Pentru faptul că a venit în viaţa credinciosului nu înseamnă că în mod automat îl controlează pe acesta în tot ceea ce face, gândeşte sau doreşte. Duhul Sfant nu introduce automatismul şi nu operează roboţi, maşinării! El nu poate gândi în locul individului! Controlul pe care îl exercită asupra creştinului depinde de primirea şi ajustarea (cedarea, cooperarea) activă a acestuia la îndemnurile Sale. El vrea să ne umple dar paharul este la noi. Aşa cum Isus Hristos salvează numai în momentul recunoaşterii Sale ca singurul Mântuitor şi Domn, nici Duhul Sfant  nu ne controlează în sensul de a ne pătrunde voinţa, raţiunea, şi sufletul, până ce nu recunoaştem că El este Cel trimis de Tatăl pentru a ne sfinţi vieţile, până nu ne încredem în El pentru a-şi face lucrarea în noi şi prin noi. De aceea, trebuie să existe o veşnic dependenţă conştientă de El şi o supunere deliberată Lui, o cedare constantă lucrării Sale, o căutare neîncetată a călăuzirii şi puterii Sale. Pentru că dorim ca El să ne controleze vieţile în cea mai deplină masură şi să producă cele mai frumoase roade ale Sale. Suntem gata de acest „sacrificiu”? Atunci, să facem vizibilă Împărăţia invizibilă!

Duhul Sfânt ne dă puterea să ne aducem trupurile ca jertfă pe altarul zidirii templului Lui Hristos.  El ne  pregăteşte pentru o îmbrăcare cu un trup de slavă asemănător cu cel slăvit al Mirelui nostru ceresc. „El va pune o strajă foarte strictă asupra noastră dintr-o dragoste geloasă, ne va mustra pentru cuvinte nefolositoare sau sentimente greşite, pentru risipirea timpului, pentru lucruri de care alţi creştini nu le simt niciodată deranjaţi” menţiona G.D.Watson. Când simţim mustrarea după ce am ţipat, am gândit urât sau am avut un gest necontrolat, Duhul Sfânt deja lucrează în noi! Dacă ne mâniem şi nu ne mustră conştiinţa, atunci şehina Domnului s-a îndepărtat deja. (Talmudul menţionează şehina cu sensul literar de „rezidenţa” Lui Dumnezeu. Potrivit înţelepciunii rabinice lumea nu putea fi considerată că există în realitate, în sensul deplin al cuvântului, câtă vreme „şehina nu îşi fixase rezidenţa printre oameni”. O altă învăţătură era cea potrivit căreia „bărbatul nu poate ajunge la existenţă fără femeie, nici femeia fără bărbat şi nici unul fără şehina”).

S-ar putea ca Duhul să nu ne explice mii de lucruri care ne dau de gândit, dar dacă ne dăruim dragostei Sale, El ne va învălui într-o dragoste geloasă şi va turna binecuvântările pe care le primesc doar cei din cercul Său apropiat. Dacă dorim să fim plini de Duh, hai să-l ascultăm pe Watson, care ne îndeamnă : „acordaţi privilegiul de a vă lega limba, de a vă înlănţui/reţine mâna sau a vă închide ochii (la unele lucruri), aşa cum nu o face cu alţii. Doar atunci când sunteţi în felul acesta, stăpâniţi de Dumnezeul cel Viu în lăcaşul tainic al inimii,  mulţumiţi şi încântaşi de această strajă personală, privată, geloasă, înseamnă că aţi descoperit într-adevăr antecamera (vestibulul) cerului.”

Neglijarea umplerii zilnice cu Duhul poate crea o stare letargică. Umplerea Duhului nu este ceva opţional, ci este o cerinţă creştină; a o evita ori a te teme de ea înseamnă a cădea sub norma Noului Testament, în mediocritate şi/sau în delicvenţă spirituală. Avem nevoie de umplere, de înviorare… Umplerea cu Duhul face din credincios un canal potenţial al mărturiei înaintea lumii. Fără Duhul Sfânt nu poate fi vorba de biserică, fără plinătatea Lui în viaţa credinciosului, nu poate fi vorba de spiritualitate! “Poţi închide ochii, dar nu poţi stinge soarele” (N. Iorga).

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/05/marele-cosmetician-al-sufletului-3-de.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/