I Believe in the Holy Spirit – Matt Chandler [The Village Church: The Apostles’ Creed (Part 9)]

October 25, 2015 The Village Church

The Apostles’ Creed (Part 9)

When it comes to the Holy Spirit, people tend to think wrongly about who He is and what He does. People tend to equate the Holy Spirit to emotionalism and spontaneity. They remove the Holy Spirit often times from all beauty of the biblical text that informs us of what He does and they make Him singular in that what He does is He brings these weird gifts that nobody understands, but that we all should want. I am not saying that the Holy Spirit doesn’t bring those gifts. What I am saying is that to reduce Him to that is to rob us  from the essence and the power of the Holy Spirit in our lives. The Holy Spirit’s role could be best understood as ransoming us from the type of spiritual orphans that we are and bringing us into a home where there is deep and abiding optimism that transcends our circumstances. That’s what the Holy Spirit of God does and so when we’re gonna talk about ‘I believe in the Holy Spirit, we’re gonna get that much more robust than the bringer of the sign gifts.

We are going to look at Jesus’s teaching on the Holy Spirit in John 14:18-29-

John 14:18-29New International Version (NIV)

18 I will not leave you as orphans; I will come to you. 19 Before long, the world will not see me anymore, but you will see me. Because I live, you also will live. 20 On that day you will realize that I am in my Father, and you are in me, and I am in you. 21 Whoever has my commands and keeps them is the one who loves me. The one who loves me will be loved by my Father, and I too will love them and show myself to them.”

22 Then Judas (not Judas Iscariot) said, “But, Lord, why do you intend to show yourself to us and not to the world?”

23 Jesus replied, “Anyone who loves me will obey my teaching. My Father will love them, and we will come to them and make our home with them. 24 Anyone who does not love me will not obey my teaching. These words you hear are not my own; they belong to the Father who sent me.

25 “All this I have spoken while still with you. 26 But the Advocate, the Holy Spirit, whom the Father will send in my name, will teach you all things and will remind you of everything I have said to you. 27 Peace I leave with you; my peace I give you. I do not give to you as the world gives. Do not let your hearts be troubled and do not be afraid.

28 “You heard me say, ‘I am going away and I am coming back to you.’ If you loved me, you would be glad that I am going to the Father, for the Father is greater than I. 29 I have told you now before it happens, so that when it does happen you will believe.

The Apostles’ Creed (Part 9) – I Believe in the Holy Spirit from The Village Church on Vimeo.

Reclame

2. Plini de Duh – Nicolae.Geantă

Photo howard-carter.blogspot.com

Citeste –

Efeseni 5:18b: „…fiţi plini de Duh”

Dacă până la Cincizecime Duhul a fost cu ucenicii, după acest eveniment El a fost în ucenici, împlinind profeţia mesianică „rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:17). Astfel că după ce a venit la noi în trup, Dumnezeu ne comunică acum cu Duhul. Iar acesta, după ce a venit să împlinească o profeţie, o promisiune, Îl proslăveşte acum pe Fiul, pregătindu-i o Mireasă sfântă şi fără prihană. El a coborât s-o-mbrace cu putere de sus. S-o sfinţească, utilizând sabia Cuvântului pentru curăţirea păcatului din sfinţi şi dintre sfinţi. Iar pentru aceasta e nevoie ca sfinţii să aibă Duhul din plin.

Nicolae Geanta Agnus DeiUmplerea cu Duhul Sfânt nu este numai o doctrină penticostală. Nu trebuie să fie o dorinţă numai a unor biserici care o cer insistent şi constant. De fapt, ea nu e garantată automat. Limba greacă ne precizează că această umplere nu este o acţiune de moment ci continuă: fiti plini încontinuu. Sfântul Apostol Pavel ne averitzează: „fiţi plini de duh!” (Efeseni 5:18). Textul englez traduce şi mai explicativ: „Fiţi controlaţi, stăpâniţi de Duhul Sfânt”! Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de criză, o umplere spasmodică, una care se face doar atunci când creştinul urmează să slujească Lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, misiune, ajutorare, vindecare sau rugăciune în biserică. Trebuie sa fim plini! În permanenţă! Clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi! Pentru că plinătatea Duhului în noi este trăsătura de bază a experienţei creştine zilnice. Nici un creştin nu poate trăi o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul. Thayer scrie că „un credincios iertat are nevoie de umplerea Pimpleni, care pune stăpânire totală asupra minţii”. Şi, ştim cu toţii : nimic nu deranjează pe diavolul mai mult din ce este religie pe glob decât puterea Duhului Sfânt. Cum a stat „fricosul” Petru în faţa preoţilor de seamă cărora le-a vorbit „plin de îndrăzneală”? De unde a avut Pavel cunoştinţa învăţăturilor sfinte? Cum s-a rezistat în Biserica Subterană, în martiraj? Cum s-a păstrat adevărul neştirbit în faţa ateismului? Cum se face că rămâne biserica unită, nedezbinată? Prin plinătatea Duhului Sfânt!

Biblia ne spune că umplerea Duhului este un dar la îndemâna oricui poate crede. Cel care dă viaţă „oaselor uscate” şi îndemnuri sfinte celor ce-L imploră, nu este un resort şi nici un pilot automant al lui Dumnezeu! Duhul Sfânt nu este un reflex. Unul din motivele pentru care El are atât de puţin control asupra vieţilor multor creştini este faptul că aceştia cred că lucrează automat în inimile lor. Că reacţionează reflexiv la pornirile lor păcătoase şi că îi conduce instinctiv la/în sfinţenie. Pentru faptul că a venit în viaţa credinciosului nu înseamnă că în mod automat îl controlează pe acesta în tot ceea ce face, gândeşte sau doreşte. Duhul Sfant nu introduce automatismul şi nu operează roboţi, maşinării! El nu poate gândi în locul individului! Controlul pe care îl exercită asupra creştinului depinde de primirea şi ajustarea (cedarea, cooperarea) activă a acestuia la îndemnurile Sale. El vrea să ne umple dar paharul este la noi. Aşa cum Isus Hristos salvează numai în momentul recunoaşterii Sale ca singurul Mântuitor şi Domn, nici Duhul Sfant  nu ne controlează în sensul de a ne pătrunde voinţa, raţiunea, şi sufletul, până ce nu recunoaştem că El este Cel trimis de Tatăl pentru a ne sfinţi vieţile, până nu ne încredem în El pentru a-şi face lucrarea în noi şi prin noi. De aceea, trebuie să existe o veşnic dependenţă conştientă de El şi o supunere deliberată Lui, o cedare constantă lucrării Sale, o căutare neîncetată a călăuzirii şi puterii Sale. Pentru că dorim ca El să ne controleze vieţile în cea mai deplină masură şi să producă cele mai frumoase roade ale Sale. Suntem gata de acest „sacrificiu”? Atunci, să facem vizibilă Împărăţia invizibilă!

Duhul Sfânt ne dă puterea să ne aducem trupurile ca jertfă pe altarul zidirii templului Lui Hristos.  El ne  pregăteşte pentru o îmbrăcare cu un trup de slavă asemănător cu cel slăvit al Mirelui nostru ceresc. „El va pune o strajă foarte strictă asupra noastră dintr-o dragoste geloasă, ne va mustra pentru cuvinte nefolositoare sau sentimente greşite, pentru risipirea timpului, pentru lucruri de care alţi creştini nu le simt niciodată deranjaţi” menţiona G.D.Watson. Când simţim mustrarea după ce am ţipat, am gândit urât sau am avut un gest necontrolat, Duhul Sfânt deja lucrează în noi! Dacă ne mâniem şi nu ne mustră conştiinţa, atunci şehina Domnului s-a îndepărtat deja. (Talmudul menţionează şehina cu sensul literar de „rezidenţa” Lui Dumnezeu. Potrivit înţelepciunii rabinice lumea nu putea fi considerată că există în realitate, în sensul deplin al cuvântului, câtă vreme „şehina nu îşi fixase rezidenţa printre oameni”. O altă învăţătură era cea potrivit căreia „bărbatul nu poate ajunge la existenţă fără femeie, nici femeia fără bărbat şi nici unul fără şehina”).

S-ar putea ca Duhul să nu ne explice mii de lucruri care ne dau de gândit, dar dacă ne dăruim dragostei Sale, El ne va învălui într-o dragoste geloasă şi va turna binecuvântările pe care le primesc doar cei din cercul Său apropiat. Dacă dorim să fim plini de Duh, hai să-l ascultăm pe Watson, care ne îndeamnă : „acordaţi privilegiul de a vă lega limba, de a vă înlănţui/reţine mâna sau a vă închide ochii (la unele lucruri), aşa cum nu o face cu alţii. Doar atunci când sunteţi în felul acesta, stăpâniţi de Dumnezeul cel Viu în lăcaşul tainic al inimii,  mulţumiţi şi încântaşi de această strajă personală, privată, geloasă, înseamnă că aţi descoperit într-adevăr antecamera (vestibulul) cerului.”

Neglijarea umplerii zilnice cu Duhul poate crea o stare letargică. Umplerea Duhului nu este ceva opţional, ci este o cerinţă creştină; a o evita ori a te teme de ea înseamnă a cădea sub norma Noului Testament, în mediocritate şi/sau în delicvenţă spirituală. Avem nevoie de umplere, de înviorare… Umplerea cu Duhul face din credincios un canal potenţial al mărturiei înaintea lumii. Fără Duhul Sfânt nu poate fi vorba de biserică, fără plinătatea Lui în viaţa credinciosului, nu poate fi vorba de spiritualitate! “Poţi închide ochii, dar nu poţi stinge soarele” (N. Iorga).

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/05/marele-cosmetician-al-sufletului-3-de.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Wayne Grudem – Lucrarea Duhului Sfant (2)

In Partea 2 Wayne Grudem discuta :

* Duhul Sfint curata

* Duhul Sfint reveleaza

  1. Revelatie data profetilor si apostolilor
  2. Duhul Sfint da dovada prezentei lui Dumnezeu
  3. Duhul Sfint isi calauzeste si isi directioneaza poporul
  4. Cind isi manifesta presenta, Duhul Sfint asigura o atmosfera plina de evlavie
  5. Duhul Sfint ne da asigurarea.

Click pe butonul de jos sau linkul pentru  ‘full screen’ ca sa mariti la ecranul calculatorului.

View this document on Scribd

Cititi

Wayne Grudem – Lucrarea Duhului Sfant (1)

sursa pozei http://www.MoldovaCrestina.net

In acest capitol teologul Wayne Grudem arata:

Care sunt modurile specifice prin care Duhul Sfint aduce credinciosilor binecuvintarea lui Dumnezeu? Putem deosebi patru aspecte prin care lucrareaDuhului Sfint dovedeste prezenta lui Dumnezeu si prin care da binecuvintarea:.
  1. Duhul Sfint imputerniceste.
  2. Duhul Sfint curateste.
  3. Duhul Sfint reveleaza.
  4. Duhul Sfint unifica

Le vom examina pe fiecare din aceste patru activitati.

Faceti click pe primul buton (va scrie „view in full screen”  cind treceti cu mouse-ul peste buton) ca sa mariti cartea pe tot ecranul calculatorului.

Cititi aici

View this document on Scribd

Puterea Duhului Sfânt Este Esenţială – Paul Washer

Paul Washer îi îndeamnă pe adevăraţii credincioşi să caute faţa lui Dumnezeu şi să fie umpluţi cu puterea Duhului Sfânt pentru împlinirea Marii Trimiteri.

http://illbehonest.com/romana/Puterea…

Trinitatea în care trebuie să crezi – illbehonest.com

 

Introducere

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este un Singur Dumnezeu în trei persoane distincte: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Această învăţătură mai este cunoscută şi sub numele de Trinitate – ceea ce înseamnă că Dumnezeu este triunic” sau “trei-în-unul”. Acum, ca să clarific, creştinii nu cred în trei Dumnezei. Şi nici Biblia nu ne învaţă că Dumnezeu este o singură persoană care apare în trei forme diferite sau trei feluri, ceea ce este o eroare cunoscută sub numele de modalism sau Penticostalism Unitarian. Deşi conceptul potrivit căruia Dumnezeu este un Dumnezeu în trei Persoane diferite poate fi dificil de înţeles pentru noi, este exact ceea ce Scriptura ne învaţă.

Un Dumnezeu, Trei Persoane

În primul rând, Biblia ne învaţă că Dumnezeu este Unul:

Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” (Deuteronom 6:4)

Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” (Isaia 45:22)

Biblia ne învaţă cu claritate că nu sunt trei Dumnezei, ci un Singur Dumnezeu adevărat. Dar Scriptura ne învaţă că sunt mai multe Persoane în Dumnezeire.

Dumnezeu Tatăl este:
Dumnezeu – Filipeni 1:2
Creator – Geneza 1:1
Etern – Psalmul 90:2

Dumnezeu Fiul este:
Dumnezeu – Ioan 1:1; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Tit 2:13; Evrei 1:5-13
Creator – Coloseni 1:16
Etern – Ioan 8:58; (compareă cu Exod 3:14)

Dumnezeu Duhul Sfânt este:
Dumnezeu – Fapte 5:3-4
Creator – Iov 33:4; Iov 26:13
Etern – Evrei 9:14

Această învăţătură, conform căreia toate cele trei Persoane din Dumnezeire sunt un Dumnezeu într-o Persoană unică, apare în întreaga Scriptură:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.  El era la început cu Dumnezeu.” (Ioan 1:1-2)

Ni se spune aici că Isus Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu  era cu Dumnezeu” la început. Dacă aş spune “sunt cu soţia mea”, nu ai crede că am spus sunt soţia mea”. În acelaşi fel, putem vedea clar o diferenţă în Ioan 1:1 între Tatăl şi Fiul. În orice caz, Ioan ne spune, de asemenea: Cuvântul “era Dumnezeu”, deci este clar că El este acelaşi Dumnezeu, în acelaşi timp, fiind o Persoană distinctă şi separată.

Un alt text care ilustrează acest adevăr este Zaharia 12:10.

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.”

Zaharia vorbeşte aici despre o vreme când Dumnezeu va turna Duhul Său, arătând că Duhul lui Dumnezeu este o Persoană distinctă. Unele culte susţin că Duhul Sfânt nu este o persoană, ci este Forţa activă a lui Dumnezeu. În orice caz, putem vedea şi din alte texte că Dumnezeu Duhul Sfânt are toate caracteristicile unei persoane: Duhul iubeşte (Romani 15:30)poţi avea părtăşie cu El (2Corinteni 13:14)El vorbeşte(Fapte 8:29); poate fi minţit (Fapte 5:3)poate fi întristat (Efeseni 4:30). Desigur, acestea nu sunt caracteristici ale unei forţe impersonale, ci ale unei persoane.

Remarcaţi, de asemenea, că în Zaharia 12:10, Dumnezeu spune: “îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” Dumnezeu spune că El este Cel ce va fi străpuns pe cruce; apoi, în următoarea parte a versetului vorbeşte despre Cel răstignit pe cruce ca fiind o persoană diferită de Sine: „şi-L vor plânge amarnic”. Ca şi în Ioan 1:1, observăm o diferenţă între Persoanele din Dumnezeirea unită.

Eroarea modalismului

O eroare frecventă şi o învăţătură greşită cu privire la Dumnezeire este modalismul. Cunoscut şi ca Penticostalism Unitarian, modalismul este o erezie care susţine învăţătura greşită conform căreia Dumnezeu este o singură Persoană, care se manifestă în trei moduri diferite, adică are trei roluri.

Aceia care aderă la această falsă doctrină cred că în Vechiul Testament, Dumnezeu apare ca Tată, apoi, în lucrarea Domnului Isus, apare ca Fiu, iar după înălţarea Domnului Isus, Dumnezeu lucrează ca Duh Sfânt. Aceasta este o negare a Trinităţii, deoarece contrazice învăţătura clară a Scripturii, conform căreia Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane; spunând, în schimb, că Dumnezeu este o singură Persoană, cu trei roluri diferite. În orice caz, Scripturile învaţă clar că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei moduri de manifestare; nu sunt trei măşti purtate de o persoană, ci sunt clar trei persoane distincte unite într-un singur Dumnezeu.

Un verset folositor este Matei 26:39.

 “Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Pentru a crede în concepţia greşită, conform căreia Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt aceeaşi persoană, trebuie să crezi că Domnul Isus se ruga Lui Însuşi în acel context şi trebuie să ignori complet ultima parte a versetului, care spune: nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Aceasta învaţă clar că Tatăl şi Fiul au două voinţe distincte. Sunt un Singur Dumnezeu  cum a spus şi Domnul Isus: “Eu şi Tatăl una suntem(Ioan 10:30)  dar sunt persoane diferite în Dumnezeire, fiecare cu propria voinţă.

Un alt text care infirmă modalismul este Matei 3:16-17, care istoriseşte botezul Domnului Isus.

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Aici putem observa cum cei trei membri ai Dumnezeirii acţionează ca Persoane distincte. Ar fi ridicol să credem că Domnul Isus acţiona cumva ca un ventriloc, făcând să pară că o voce vorbeşte din ceruri.

Textul care urmează celui ce descrie botezul Domnului Isus este de asemenea folositor:

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1)

Vom crede noi, la fel ca şi modaliştii, că Domnul Isus s-a călăuzit Singur în pustie? Sau este Duhul Sfânt o Persoană distinctă în Dumenzeire care L-a condus pe Domnul Isus în pustie?

Deci putem observa din versetul de mai sus (şi mai sunt multe asemenea lui) că modalismul, sau Teologia Unitariană, este în directă opoziţie cu ceea ce Scriptura ne învaţă. Această negare a Dumnezeului Triun, nu are ca rezultat doar închinarea înaintea unui Dumnezeu care este diferit de Dumnezeul Bibliei (adică idolatrie), ci conduce şi la conceptul de mântuire câştigată prin fapte. În cadrul diferitelor grupuri, faptele adăugate mântuirii pot fi diferite, dar ca exemple putem enumera: credinţa că botezul prin scufundare este necesar pentru mântuire; că botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isusşi credinţa conform căreia vorbirea în limbi este singura dovadă a mântuirii.

Trebuie menţionat că, deşi botezul este important şi este ceea ce un creştin ascultător trebuie să facă, nu este o faptă care condiţionează mântuirea. Tâlharul de pe cruce nu a fost botezat niciodată. În al doilea rând, ipoteza conform căreia botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isus contrazice chiar învăţătura Domnului Isus, din Matei 28:19, unde porunceşte ucenicilor să boteze uceniciîn Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. În plus, ipoteza că vorbirea în limbi este singura dovadă clară a mântuirii, contrazice textul din Ioan 3:16:

 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Nu scrie acolo “oricine vorbeşte în limbi”, ci “oricine crede”, aceasta este asigurarea mântuirii. În plus, textul din 1 Ioan 5:13 ne transmite că 1 Ioan a fost scrisă ca acei care mărturisesc credinţa în Domnul Isus, să poată testa veridicitatea credinţei lor şi deci, să capete siguranţa mântuirii. Iar în 1 Ioan nu este menţionată vorbirea în limbi, ceea ce demonstrează că vorbirea în limbi nu este o dovadă biblică a mântuirii.

Concluzie
A nega Trinitatea înseamnă a nu te închina Dumnezeului Bibliei, aşa cum ni S-a descoperit El. Deşi conceptul că Dumnezeul Bibliei este un singur Dumnezeu în trei Persoane poate fi dificil de înţeles, este cu siguranţă ceea ce Scriptura ne învaţă clar. AL cunoaşte pe acest Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică (Ioan 17:3); a nega existenţa Sa înseamnă a rămâne mort în păcate (Ioan 8:24).

Articol scris de Kevin Williams şi Garrett Holthaus

The Spirit’s Work in Gospel Transformation by D. A. Carson

The Spirit’s Work in Gospel Transformation by D. A. Carson from Southern Seminary on Vimeo.

Ioan Burca – O Națiune Condusă de DUMNEZEU

Sa ne rugam pentru fratele Ioan Burca, care a avut o operatie la inima. Domnul sa-i dea vindecare completa si sa-l binecuvanteze pe el si lucrarea lui! Va multumim in numele Domnului nostru Isus Hristos!

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata Gloria in Veci !!!

O Națiune Condusă de DUMNEZEU

2 chronicles 7 14

Photo credit www.flickr.com

  1. dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele,-îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara. (2 Cronici 7:14)

        Imediat după tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 petrecute în America, mulți americani au arborat steagul țării pe case și mașini, sau au lipit pe mașini tot felul de inscripții, cum ar fi: „Sunt mândru că sunt american”; „Stăm uniti”; „Dumnezeu să binecuvinteze America”; „O națiune condusă de Dumnezeu”; etc.

Circulând într-o coloană de mașini, am văzut că pe microbuzul din fața mea era scris: „O națiune condusă de Dumnezeu” și m-am bucurat zicând în sinea mea: „Uite că la nenorocire, oamenii, întreg poporul american și-a adus aminte de Dumnezeu!” Bucuria mea a durat însă foarte puțin, pentru că la scurt timp l-am văzut pe șoferul mașinii respective scoțând mâna afară cu o țigară între degete, dovedind în acest fel că era un fumator, un om stăpânit de această patimă rea si nu de Dumnezeu.

In alta zi, la locul meu de munca, am avut ocazia să cunosc o femeie de vârsta mijlocie, deosebit de amabilă cu toată lumea. Mi-a spus că e creștină și că se ocupa de educația creștină a copiilor din biserica din care face parte. Și-am zis din nou: „Asta da creștina, nu numai cu vorba, ci și cu fapta!” Nu mică mi-a fost mirarea însă, când la sarbatoarea numită în America „Halloween” o văd îmbrăcată într-un costum negru, mascată, și împărțind bomboane tuturor! (Aș vrea să precizez pentru cei care încă nu știu, că această sărbătoare nu este a lui Hristos, ci a vrajmasului Lui Hristos! E sărbătoarea închinată diavolului și spiritelor rele). Într-o altă discuție tot ea îmi spusese că ea nu e „doamnă” ci „domnișoară”. Am întrebat-o atunci de ce este vizitată la serviciu mereu de un bărbat și care este legătura ei cu acesta? Mi-a spus că nu e soțul ei pentru că nu sunt căsătoriți, ci locuiesc numai așa împreună de vreo … zece ani! Mi-am zis atunci: Uite cum sunt unii „creștini” ai zilelor noastre, chiar dintre cei care dau educație „creștină” tinerei generații! Cum? Simplu! Pun o pancartă pe care scrie „creștin” și cred că în spatele ei pot face tot ce vor: să se îmbete, să aibă patimi rele, să înjure, să comită adulter, să înșele, să mintă, să fie fățarnici, etc.

Același lucru se poate vedea nu numai aici, ci și în poporul român! Dacă am privi în sânul altor popoare numite creștine, am constata aceeași situație. Mi se pare că situația aceasta se aseamănă cu cea descrisă de proorocul Isaia în capitolul 29, versetul 13:

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decât o învățătură de datină omenească „.

„O națiune condusa de Dumnezeu!” Frumos spus și scris. Faptele arată însă că o parte din inimile poporului sunt departe de a fi conduse și stăpânite de Dumnezeu. Căci aceștia trăiesc în păcat și chiar sunt stăpâniți și se lasă conduși de diavolul! S-ar putea să urmeze consecințele descrise de Isaia în versetul următor (14):

„De aceea voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevazută „.

Photo credit happyreign.com

Aș vrea să recurgem la Cartea Sfânta să vedem ce ne spune ea despre cum arată și ce face o națiune condusă și stăpânită de Dumnezeu. În Biblie scrie că o națiune condusă de Dumnezeu,

  1. Este născuta din Dumnezeu și prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut urmatoarea promisiune lui Avraam, referitoare la nașterea poporului Israel: … „Uită-te spre cer și numără stelele dacă poți să le numeri” și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta”, adica urmasii lui Avraam. (Geneza 15:5).
  1. Ascută glasul Domnului Său. După ce a scos poporul Său din Egipt, Dumnezeu i-a cerut acestuia să-L asculte necondiționat și i-a făgăduit că în acest fel va fi un popor aparte cum nu va mai fi un alt popor din lume. „Acum dacă veți asculta glasul Meu …. Îmi veți fi o împărație de preoți, un neam sfânt …Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul ” (Exod 19:5-8).
  1. Se apropie de Dumnezeu curățită și sfințită. „Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor. Sfințește-l azi și mâine și pune-i să-și spele hainele” (Exod 19:10).
  1. Se conduce numai după Legea lui Dumnezeu. Națiunea stăpânita de Dumnezeu NU are legi care sunt în discordanță cu Legea lui Dumnezeu. Astfel de legi nu pot fi acceptate pentru că în realitate ele nu sunt legi, ci sunt fărădelegi (Exod 20).
  1. Este ocrotită și binecuvântată de Dumnezeu. „Dar pe neamul căruia îi va fi roabă îl voi judeca Eu; și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății „ (Geneza 15:14).
  1. Este locul unde Dumnezeu face minuni nemaipomenite. „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să porneasca înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat ” (Exod 14:15-16). Și au trecut-o!

Ceea ce urmeaza este doar o reclama facuta pe youtube DVD-ului prezentat ceva mai jos, dar totusi poate fi observata forma rotilor de la carele egiptenilor, care au fost acoperite de corali; la final poate fi vazuta chiar roata de la carul lui faraon, care a ramas datorita faptului ca a fost acoperita cu aur si argint! Aceasta-i dovada clara pentru cei ce nu au crezut sau au negat existenta acestei minuni a Lui DUMNEZEU! (Pesonal, am vazut integral acest DVD cu cercetarile facute de acei cercetatori extraordinari, care au descoperit si filmat ceea ce s-a intamplat in urma cu vreo … 3.500 de ani!

DVD-ul e disponibil aici:

http://michaelrood.tv/the-exodus-revealed-searching-for-the-red-sea-crossing.html

  1. Va fi mereu răsplătită de Dumnezeu. El a rasplătit poporul evreu dându-le Canaanul, țara făgăduinței unde curgea lapte și miere (Iosua 21:43).
  1. Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpînire şi s-au aşezat în ea. 

Am văzut pe scurt cum arată și ce trebuie să facă o națiune condusă de Dumnezeu. Am înțeles că un lucru foarte important pe care trebuie să-l facă națiunea este acela de a ASCULTA de DUMNEZEU, de a FACE ceea ce zice El, adică să se sfințeasca. Iată cum au înțeles unii să facă ce zice Dumnezeu, să se sfințeasca:

„Și unii din cei ce făcusera vrajitorii, și-au adus cărțile și le-au ars, înaintea tuturor: prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti „ (Faptele Apostolilor 19:19).

N-am auzit să se fi întâmplat ceva asemanator în America, în România, sau în altă parte. Adică „creștinii” să scoată cărțile, revistele și videocasetele mizerabile (sexy, horror, porno, etc.), să le ducă într-o piață mare și să le dea foc! Și pentru că noi cei de azi avem atâtea canale mari de televiziune, acest eveniment să fie transmis în direct pe toate aceste posturi! Nu știu să se fi reunit vreun congres, parlament ori guvern care să rediscute și să abroge legile care permit săvârșirea faptelor care sunt condamnate de Cartea Sfânta că fiind fărădelegi.

O natiune e formata din oameni, din indivizi. Daca oamenii, individual, se vor sfinti si vor duce o viata curata inaintea Lui DUMNEZEU, Natiunea va fi CURATA! Deci trebuie ca fiecare dintre noi sa ne facem partea si atunci si DUMNEZEU isi va face partea Lui.

Ma tem, insa, că nu vom putea arăta nici un popor de pe harta lumii noastre de astăzi care să îndeplinească cerințele cerute de Biblie unei națiuni condusa de Dumnezeu. Cu toate acestea, aceasta națiune există, și de ea ne vorbește amănunțit și în chip minunat tot Sfânta Scriptura. E vorba de BISERICA DOMNULUI ISUS HRISTOS, sau BISERICA LUI DUMNEZEU, cum o numeste BIBLIA, „slăvită, fără pată, fără zbârcitura sau altceva de felul acesta, ci sfânta și fără prihană” (Efeseni 5:27). Ea nu este mărginită de hotare omenești și nu poate fi identificată pe harta, dar ea trăiește prin oamenii sfințiți de DOMNUL ISUS prin jertfa Lui, „din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă” (Apocalipsa 7:9). Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său, Isus Hristos Domnul, a făcut să se nască un popor care să-I poarte Numele Lui (Faptele Apostolilor 15:14). Din acest popor poate face parte orișicine se sfințește, se curățește în sângele Domnului Isus, prin pocăință și credință. Dumnezeu va da acestui popor al Său care-L ascultă și se sfințește, Canaanul ceresc, unde să fie împreună cu Fiul Său Prea iubit și Salvatorul nostru, Isus Hristos!

  1. Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,
    20. şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristo,…
    (Faptele apostolilor 3:19, 20).

O natiune e formata din oameni, din indivizi. Daca oamenii, individual, se vor sfinti si vor duce o viata curata inaintea Lui DUMNEZEU, Natiunea va fi CURATA! Deci trebuie ca fiecare dintre noi sa ne facem partea si atunci si DUMNEZEU isi va face partea Lui.

Întrebarea pe care trebuie mi-o pun si să ți-o pui este aceea dacă eu si tu fac si faci parte din aceasta națiune condusă și stăpânită de Dumnezeu. Dacă păcatele tale n-au fost curățite încă de sângele Domnului Isus Hristos prin credința și pocăința ta, atunci tu poți și trebuie s-o faci acum. Vei fi fericit de-a pururea, căci vei face parte din națiunea condusă și stăpânită de Dumnezeu! Cu siguranță că apoi vei proclama cu toată convingerea și dragostea că există „O NAȚIUNE CONDUSĂ DE DUMNEZEU” . EL sa ne ajute la toti sa facem parte din aceasta natiune binecuvantata! Amin!

Ioan Burca _ Atlanta

 Doctor in Teologie

P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.

  “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

Dati la cat mai multi acest articol, pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!

 „…cine seamana mult, mult va secera.”

Accesati aceste site-uri:

           www.perlesicomori.net 

           www.crestinul.org 

How the Inner Witness of the Spirit works in us

Atheist philosopher Keith Parsons criticizes the validity of the witness of the Holy Spirit in the heart of believers. William Lane Craig responds.

Answering Critics of the Inner Witness of the Spirit 

 

Jesus Christ is Superior to the Angels – Hebrews 1:7-14

Photo credit w3ace.com

Jesus Christ is Superior to the Angels Part 2

Hebrews 1:7-14

And of the angels He says,

Who makes His angels winds,
And His ministers a flame of fire.”

But of the Son He says,

Your throne, O God, is forever and ever,
And the righteous scepter is the scepter of [a]His kingdom.
You have loved righteousness and hated lawlessness;
Therefore God, Your God, has anointed You
With the oil of gladness above Your companions.”

10 And,

You, Lord, in the beginning laid the foundation of the earth,
And the heavens are the works of Your hands;
11 They will perish, but You remain;
And they all will become old like a garment,
12 And like a mantle You will roll them up;
Like a garment they will also be changed.
But You are the same,
And Your years will not come to an end.”

13 But to which of the angels has He ever said,

Sit at My right hand,
Until I make Your enemies
footstool for Your feet”?

14 Are they not all ministering spirits, sent out to render service for the sake of those who will inherit salvation?

A series of sermons by Dr. Wayne A. Barber on the Book of Hebrews entitled from ‘Shadows to Substance’  (Sermon 4)

VIDEO by John Ankerberg

When a sleepy Christian wakes up – Tim Keller

Photo credit www.dailymail.co.uk

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Excerpted from Tim Keller and D A Carson’s video – ‘When They Experienced Revival’. You can watch the video and/or read the transcript here – Tim Keller and D A Carson – When they experienced revival.

So when a new Christian, a person really gets converted, it has an enormous impact on people who know them. Secondly, when a sleepy Christian who has been inconsistent, sort of wakes up, that is also part of revival.

They grasp the Gospel in a new way, they get in a sense on the heart, Edwards would say, of what they’ve always believed  about who they are in Christ.

When a sleepy Christian wakes up, they become more humble, because they’re more convicted of sin, and also more confident, because they’re less concerned about what people think about them. And that makes you a potent evangelist.

Because if you’re humbler, you’re not arrogant and off putting. If you’re more courageous, then you’re more willing to open your mouth.

And I remember that because I had a very small number of sleepy Christians that kind of woke up upon the preaching of the word,  in 1990, and a certain number of new believers that Redeemer grew to almost 1,000 people in about 2 years in the middle of Manhattan, at a time when people were leaving the people because there was a recession and there was a high crime.

And I look back on that and I say, „How did that happen? There were revival dynamics. It’s just automatic  that when a sleepy Christian wakes up, he becomes a better evangelist. And a new Christian is a great evangelist. And it was remarkable for about a year, when I just saw lots of people become Christians. It was a revival.

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant – „The Person and Work of the Holy Spirit”

Photo credit www.disciples.org.au

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Faith Matters Episode 12 –  „The Person and Work of the Holy Spirit” featuring a discussion between Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God and Dr. Steven J. Land, President of the Pentecostal Theological Seminary.

Notes from the video:

Dr. Mark Williams – It’s undeniable that the Holy Spirit is at work in the world today. He is convicting people of sin. He is drawing them to Christ. We see Him at work, as the Lord is pouring out His Spirit in the last days, which are a sign, of course, of the last days. He is so important. And He is also very important in worship. Is He not?

Dr. Steven J. Land: Absolutely! How could we know God, unless God wanted to be known? You know, you can come together and simply remember facts and rehearse Scriptures, and if God doesn’t show up, to know God and encounter God, is it really worship? We remember we are taught things, but, by saying that this is an encounter with the living God, we participate in His life and He is in our midst, He speaks to us and moves and manifests gifts and informs us and speaks to His character, that’s what helps the whole world to see that we are a community that has God at the center. We’re not just a religion making group. But, we’re gathered around God at the very center. The closer we get to God, the closer we get to each other.

Dr. Mark Williams: 1 Corinthians 12:13-14 are really very important passages  for me as a disciple and as a pastor, as a shepherd, as I begin to learn  about the manifestations of the Spirit, the Bible says in 1 Corinthians 12:7 -the manifestation of the Spirit is given to every person to profit. And we see, as Paul, in a corrective way at the church of Corinth, begins to lay out the person, the work of the Holy Spirit, how he works, what the purpose of the Holy Spirit at work among us, corporately, really is- to glorify Jesus. Also, to edify. We see in those passages, the gifts of the Spirit. Perhaps in my view, not necessarily an exhaustive list. It’s certainly a representative list of the gifts of the Spirit. We see in there, gifts for the mind, gifts for might, gifts for the mouth- for utterance. We see, sandwiched in there, also, the ultimate test of the Spirit’s work, which is love.

Dr. Steven J. Land: And why is that? Because God is love. Again, it goes back to this participation in the life and mission of God. What would we be if we didn’t have love? If you didn’t have love, it means you wouldn’t have God. The whole point of God was not just to reveal information, but to reveal Himself. Let us know Him. And that He that hath the Son, hath life. And he that hath not the Son, hath not life. So, the very life at the center is the life of God given us in Jesus Christ, by the Spirit of life, the Holy Spirit. So, 1 Corinthians 13 can talk about the more excellent way . The most excellent way is not love. It’s love motivating all the other things: the tongues, the knowledge and the faith, and the giving and the sacrifice. That’s the most excellent way of life. It’s not a multiple choice test. It’s to make sure love is the central motive, the central reality. So that God remains central and we’re not competing with each other.

Dr. Mark Williams: How many times have I seen the Holy Spirit work corporately in pointing us to Christ? Pointing us to the love of God? And releasing supernatural enablements to help give guidance to the church. We read in Scripture about the word of knowledge, the word of wisdom and discerning the spirits. I would say, in your experience, you have also seen times when we didn’t know what to do, and the Holy Spirit would give to us divine direction that we could have never known before.

Dr. Steven J. Land: Or, the Holy Spirit speaking and revealing people’s hearts. Just astounding. People falling on their faces in reverence for God because He’d reveal things that no one would know, but God.

Dr. Mark Williams: I’ve got to tell you this. My dad was not raised in a Christian home at all, He came to faith out of dating my mom. He found Christ as His Savior. They were married. He was in the Air Force and he goes to church, a Church of God in Wichita Falls, Texas. And they invite a friend of my dad’s and his girlfriend, to go over with them to church. They were at a revival. Now, my dad was very skeptical about the person and the work of the Holy Spirit. He saw people living in such a way, you claimed to be baptized in the Holy Spirit and he thought, „Well, I live just as good as they do, and I even pay my tithes.” So, he really had doubts.

At this service, a preacher who is now in heaven, he was up preaching. And he had a prayer line and my dad’s buddy went up for prayer. And when my dad’s friend went up for prayer, brother Krutcher (?) a visiting evangelist who had never seen this guy before and this man had never been to this church before, brother Krutcher laid his hand on this man and looked at him in the eye and he said, „You’re living a lie. The woman you have brought with you does not know that you have a wife  back in Ohio. You have a family. You need to call on God.” The man fell to his knees, repented of his sins. I’ll tell you something else that happened. It made a believer out of my dad. And fear came upon the congregation. And my dad never doubted the person and the work of the Holy Spirit again.

Dr. Steven J. Land: It was either right or wrong, very specific.

Dr. Mark Williams: Yeah, this was no general… „There might be someone here…” He looked at him right in the eye. The gift of the word of knowledge was right there prophetically speaking.

Dr. Steven J. Land: Yeah, those are the things that made this revival, this renewal, this missionary movement  spread around the world. It’s also the thing touching people in other places. For example, we’re going to witness in the world where other religions are entrenched. Manifestations where there is Buddhism, or Islam or radical secularism. When you get the Gospel coming with words of Scripture and signs and demonstrations in the Spirit, that combination, not just separating them, just Scripture and just manifestations, but coming together. That’s a powerful combination.

Dr. Mark Williams: I long for this generation to see authentic supernatural at work. How important is that?

Dr. Steven J. Land: It is so essential because what we so often have is to believe that the individual is the key. Just finding the individual and just lifting up that individual. My mother said so often to me, she’s now with the Lord, but she would say, „Steve, when you teach or preach, you’ve got to find a way to always move behind the cross.” I think people need to carry away Christ, not you.” Move behind the cross, always. And isn’t that what the Holy Spirit does. The Holy Spirit continually lifts up Christ, even though the Holy Spirit is God, but lifts up Jesus Christ because He’s the Savior and in Him we know the life of the Father. We discover the will of the Father and we worship God. So, that’s very critical for us who are filled with the Spirit. To lift up Christ, to point away from ourselves and lift up Christ. And when we do that, the signs will follow.

Dr. Mark Williams: Okay, so you’re sitting in a service and you’re not skeptical. There’s a difference from the discernment of spirits and pure old skepticism. We’ve seen both before. How do you know whether a manifestation truly is of the Holy Spirit or whether it is of the flesh? Or, God forbid, another Spirit? Don’t we have some instructions on discernment there?

Dr. Steven J. Land: Discernment;s huge. True and false prophecy is the roots and fruits. If it comes from a guy who doesn’t bear Godly fruit- you don’t get sweet water out of a bitter well. And so it’s roots and fruits. And sometimes you don’t know til later, you wait and kind of see til it bears out, what fruit does it produce? Does it divide the church? Does it build up the church? Does it edify? Does it comfort? Does it  exhort to righteousness? You know, they are put in those tests in Scripture, whether in 1 Corinthians 14 or the prophetic passages of the Old Testament and you put all that together in discernment to determine true and false prophets and true and false prophecies, and you see what finally happens. Some people will clearly lift themselves up, they’ll say wild and exotic things. Some of it just won’t bear with Scripture. They’ve gone beyond Scripture. You know, [they’ll say], „We’ve got further revelation.” But, how much sense will it make if the Holy Spirit will reveal things which contradict what He inspired people to write in Scripture? So we have to set it.

Dr. Mark Williams: The old timers used to say, „The Holy Ghost WILL NEVER contradict Himself!” What we have to be careful of not allowing the excesses to rob us of the genuine.

Dr. Steven J. Land: When I was growing up, there was a lady who came through and my aunt called my dad, and said, „You’ve got to come to church tonight. There’s a  woman here, God has filled her mouth with jewels.” Some people just go crazy over that. She would open her mouth and they’d see things glittering and they’d get excited. I had no confidence in that at all. It doesn’t lift up Christ and it’s just sensationalism. It’s not of the Lord, I’m not moved. And that proved to be the case. It turned out that she had taken this colored foil and put it in her mouth and got exposed. Well, it was just a show. It was not something lifting up Christ, and it wasn’t in the context of the word. It was just, „Look what God can do.”

It’s like gold dust falling from the ceiling. I got a call from a newspaper reporter. He said, „What do you think about this gold dust?” „Well, did you get a bag of it?” „No.” „Well, did anybody?” We need to question that, don’t we? „It fell, but nobody’s got any.” And if it’s just to lift up people, it’s just sensationalism.

And I go back to that quote from the Azusa Street revival and what it said: „People look for the spectacular and they miss the wonderful.” Signs and wonders, these are wonder works. They lead to wonder before God, in reverence before God, or does it lift up individuals? You know, if a manifestation of a gift leads to hate and not to love, not joy in the Lord, but despair in the Lord, not to peace, but to discord and strife; it’s pretty clear that there’s contradiction there between gifts and fruit. The fruit, as for the gifts, to manifest for the character. It’s like, our deeds should manifest our character and our motivation. The gifts of the Spirit, they should form us in that and not contradict us. Those should go together, the way that personality goes together with character. And the external and the internal. We should see that. In church, it should be like a garden. A place that cultivates the fruit of the Spirit, so we produce people that have Christian character. I think that’s what upsets me more than anything, that Christians  who make a claim of their character, it doesn’t bear it out.

Dr. Mark Williams: You know, by their fruit you shall know them. You know, my grandpa always had a statement. He would see people slain in the Spirit, and he would basically say, „You know, It’s fine to be slain in the Spirit. I believe in that, wonderful, but, when you get up, how you walk is what is really important.” There’s no doubt about it, God is a Spirit. Those that worship Him, must worship Him in Spirit, and in truth. God is seeking such. And I just pray that God would continue to favor us with the manifestations of the Spirit. Not for spectacle, not for show. But, that the name of Jesus might be lifted up and that the manifestation would become a platform upon which to to the good news of Jesus Christ.

Faith Matters Episode 12 –  „The Person and Work of the Holy Spirit”

featuring a discussion between

Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God

and Dr. Steven J. Land,

President of the Pentecostal Theological Seminary

Baptism and Fullness of the Spirit

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

This article is excerpted from the book – Living in the Spirit, by George O. Wood (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 2009).

The Baptism and Fullness of the Spirit

“In the last days, God says, I will pour out my Spirit on all people. Your sons and daughters will prophesy, your young men will see visions, your old men will dream dreams.” — Acts 2:17, NIV

I have been asked a number of times by national reporters about speaking in tongues. I was talking with a reporter from The New York Times and told him there’s nothing unusual about what Pentecostals are doing today. If you look at the first-century church, all the writers of the New Testament spoke in tongues, and the Early Church spoke in tongues. So Pentecostalism, at its roots, is basically a restorationist movement. We believe that we can cut through 20 centuries of church tradition and get back to the original Church. It doesn’t mean that we do everything like the original Church, but we’re trying to have the same doctrine and experience of the Early Church.

Photo credit wikipedia

Several decades ago, I visited the Sistine Chapel in Rome. Looking up to Michelangelo’s great fresco of “The Last Judgment,” I thought to myself, Why is everyone raving about this work of art? It’s very occluded and dark. What had happened is that over the last four centuries, there have been so many candles burning in the Sistine Chapel that the smoke had gradually put a layer of gray over the painting. So when I saw how dark it was, I wasn’t impressed at all.

Now, many years later, it has been restored. All the smudge is gone and the colors are radiant and alive, and it’s as though the painting had just been done yesterday. That’s what Pentecostalism, in its purist form, tries to do. It tries to erase the smudges on the Church for the last 20 centuries and get back to what the early Christians believed and practiced. That is our goal — to get back to biblical, original Christianity.

Three primary views within the Church describe the baptism in the Holy Spirit. One is the view that the baptism in the Holy Spirit and any terminology connected with it in Scripture are meant to be taken as synonymous with conversion — that when we give our life to the Lord we are automatically baptized in the Spirit.

In this view, the Day of Pentecost in Acts 2 represents the moment the members of the Early Church became Christians. The baptism in the Holy Spirit, therefore, is not meant to be repeated in believers’ lives today in the manner described in Acts 2, 8, 9, 10 and 19, but is to be seen as God’s way of giving the Church a giant cosmic shove into its centuries of existence.

On the opposite extreme are those who treat the baptism in the Holy Spirit as the highest goal of Christian experience — a goal that once reached need not be sought after again. Unfortunately, this is the view I had of the baptism in the Spirit while I was a child and teenager. In a particular church of which I was a part, you couldn’t hold office in the youth group unless you had been baptized in the Spirit. So, Spirit baptism was the highest goal of my life. Consequently, when I received it, I promptly relaxed.

Only years later did I come to fully realize the function of the baptism in the Spirit. This, I believe, is the third view. Spirit baptism is a distinct part of our entrance into the full Christian life, along with salvation and water baptism. These can each occur at different times, but I believe it is God’s purpose to make this a cluster of initiation events into the Christian life.

Those who believe the baptism in the Spirit is part of our initiation into the Christian life are called Pentecostal or charismatic. I favor the term Pentecostal primarily because it seems a more biblical word to describe the experience. Whereas charismatic is not used in the Book of Acts and generally refers to spiritual gifts, the charismata in general.

The focus of the baptism in the Spirit is twofold. It deepens our worship of the Lord through giving us a language of praise that we have not learned — speaking with other tongues. It also gives us power in our Christian witness.
Floods of blessing

It’s interesting that the baptism in the Spirit has three beautiful words to describe what the Spirit does for us. The words are all associated with water. Acts 2:17 says that the Spirit of God is outpoured: “In the last days, God says, I will pour out my Spirit on all people.” The idea of the pouring of the Spirit is that we get thoroughly soaked in the Spirit’s presence.

Acts 1:5 tells us that we will be baptized in the Spirit. This means we will be overwhelmed or immersed in the Spirit’s presence. The expression “baptism in the Spirit” can have too narrow a meaning to us; we don’t think of it in a fresh way. I want to ask in my own life, “Have I been overwhelmed by the Spirit? Am I soaked in the Spirit?”

Acts 2:4 uses another word associated with water: filled with the Spirit. When the Spirit is poured out upon us, it is the external coming of the Spirit upon us. When we are baptized in the Spirit, it is us in the Spirit. When we are filled with the Spirit, it is the Spirit in us. Furthermore, 1 Corinthians 12:13 says, “We were all given the Spirit to drink.” John 7:37-39 says we will have the Spirit of God welling up within us, flowing out of us — streams of living water.

Is the term “baptism in the Spirit” scriptural? Yes, it is. It is used by the Lord. Is it meant to characterize our experience today? Yes. What is its purpose? It is to initiate us deeper into the Spirit’s mission and propel us into two areas of the Spirit’s work. First, it is meant to draw us deeper into worship and to God. That is the function of other tongues. Secondly, the Spirit is designed to come upon us to thrust us into the world and the work of the Lord. Worship and work — these are the purposes of the Spirit.

We need the baptism in the Spirit because Jesus himself taught that the work of the Kingdom cannot be done without the baptism in the Spirit. All the things the Lord wants to do in the Church and in the world cannot be done unless we are filled with the Spirit. Many things can be done without His fullness. But the totality of what God wants to do will not be done.

My Pentecostal experience has taught me there is great value in waiting in the Spirit’s presence. The Christian life is not simply intellectual, theological or mind-oriented. It reaches those deeper parts of us that relate to the mystery of the heart in adoration to God. The Spirit reaches into areas of our life where we know what God’s will is but are not doing it. And the Spirit forms the character of Christ in us as we allow Him to do so. The Spirit wants to reach into the complacency of our life, where we would be satisfied to live as we are now living. He wants to come upon us and make us earnest about the work of God, make us want God’s will and purpose to be done in and through us.

God would have His Spirit call us out of a life of spiritual complacency to one of deep surrender. Through the Spirit, we can have the joy of hearing from God like we have never heard from Him before. The Spirit is with us at the crossroads of life, as we make the most critical decisions. We need the Spirit of God in an increasingly deeper measure. He wants to open up avenues of worship and of vision to us. May each of us cry out, “Spirit of God, I need You! I can never do this on my own. I can’t know what Your will is on my own. I need You, Holy Spirit.”

Gifts of the Holy Spirit (4) Discovering and seeking spiritual gifts

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Read

by Wayne Grudem – Paul seems to assume that believers will know what their spiritual gifts are. He simply tells those in the church at Rome to use their gifts in various ways: “if prophecy, in proportion to our faith…he who contributes, in liberality; he who gives aid, with zeal; he who does acts of mercy, with cheerfulness” (Rom. 12:6-8). Similarly, Peter simply tells his readers how to use their gifts, but does not say anything about discovering what they are: “As each has received a gift, employ it for one another, as good stewards of God’s varied grace” (1 Peter 4:10).

But what if many members in a church do not know what spiritual gift or gifts God has given to them? In such a case, the leaders of the church need to ask whether they are providing sufficient opportunities for varieties of gifts to be used. Though the lists of gifts given in the New Testament are not exhaustive, they certainly provide a good starting point for churches to ask whether at least there is opportunity for those gifts to be used. If God has placed people with certain gifts in a church, when these gifts are not encouraged or perhaps not allowed to be used , they will feel frustrated and unfulfilled in their Christian ministries, and will perhaps move to another church where their gifts can function for the benefit of the church.

Beyond the question of discovering what gifts one has is the question of seeking additional spiritual gifts. Paul commands Christians, “Earnestly desire the higher gifts” (1 Cor. 12:31), and says later, “Make love your aim, and earnestly desire the spiritual gifts, especially that you may prophesy (1 Cor. 14:1). In this context, Paul defines what he means by “higher gifts” or “greater gifts” because 1 Corinthians 14:5 he repeats the word he used in 12:31 for “higher” (Gr. Meizon) when he says, “He who prophesies is greater than he who speaks in tongues, unless someone interprets, so that the church may be edified” (1 Cor. 14:5). Here the “greater” gifts are those that most edify the church. This is consistent with Paul’s statement a few verses later when he says, “Since you are eager for manifestations of the Spirit, strive to excel in building up of the church” (1 Cor. 14:12). The higher gifts are those that build up the church more and bring more benefit to others.
But how do we seek more spiritual gifts? First we should ask God for them. Paul says directly that “he who speaks in a tongue should pray for the power to interpret” (1 Cor. 14:13; cf James 1:5, where James tells people that they should ask God for wisdom).

Next, people who seek additional spiritual gifts should have right motives. If spiritual gifts are sought only so that the person may be more prominent or have more influence or power, this certainly is wrong in God’s eyes. This was the motivation of Simon the Sorcerer in Acts 8:19, when he said, “Give me also this power, that anyone on whom I lay my hands may receive the Holy Spirit” (see Peter’s rebuke in vv. 21-22). It is a fearful thing to want spiritual gifts or prominence in the church only for our own glory, not for the glory of God and for the help of others. Therefore those who seek spiritual gifts but “have not love” are “nothing” in God’s sight (cf. 1 Cor. 13:1-3).

After that, it is appropriate to seek opportunities to try the gift, just as in the case of a person trying to discover his or her gift, as explained above. Finally, those who are seeking additional spiritual gifts should continue to use the gifts they now have, and should be content if God chooses not to give them more. The master approved of the servant whose pound had “made ten pounds more,” but condemned the one who hid his pound in a napkin and did nothing with it (Luke 19:16-17, 20-23)—certainly showing us that we have responsibility to use and attempt to increase whatever talents or abilities God has given to us as his stewards. We should balance this by remembering that spiritual gifts are apportioned to each person individually by the Holy Spirit “as he wills” (1 Cor. 12:11), and that “God arranged the organs in the body, each one of them, as he chose” (1 Cor. 12:18). In this way Paul reminds the Corinthians that ultimately the distribution of gifts is a matter of God’s sovereign will, and it is for the good of the church and for our good that none of us have all of the gifts, and that we will need to continually depend on others who have gifts differing from ours. These considerations should make us content if God chooses not to give us the other gifts that we seek.

A.W.Tozer Sermon – The Path to Power (Holy Spirit) and Usefulness

A.W. Tozer – some powerful preaching on the Holy Spirit’s work.

Part 1 of 5. Play video to the end and next video will automatically load.

If you don’t have time to listen to all 5 parts in one sitting, here are  links to

Part 2 –  Part 3 –  Part  4 –  Part  5

Other A. W. Tozer pages:

In ENGLISH:

  1. Tozer – John 1:1  In the beginning was the word
  2. Tozer – Praying ’til we pray
  3. Tozer  –Unity that brings revival
  4. Tozer –The Path to Power (Holy Spirit) and Usefulness

A W Tozer – In Limba Romana

  1. Tozer – O Biografie
  2. Tozer – Opt lucruri care le tanjesc in Biserica
  3. Tozer – Isus Capetenia Credintei noastre
  4. Tozer – Crucea veche, crucea noua
  5. Tozer – Cum ne sustinem convingerile
  6. Tozer – Fugiti de idolatrie
  7. Tozer – Un nou val de religie
  8. Tozer – Ingerul lucrurilor obisnuite
  9. Citate despre inchinare (via) Flacara Inchinarii

Louie Giglio on Pentecost – A Trinitarian revolution of the heart

A Trinitarian revolution of the heart – message from ASPIRE Southern Baptist Conference

Louie Giglio  is Lead Pastor PassionCity Church, Atlanta Georgia and Founder of Passion Conferences.

Jesus is doing, on every continent, what He said, „I will build My church”. He orchestrates history, He is God and there’s no one like Him. If you signed Jesus up to help you build YOUR church, you’re in trouble. But if you are having Jesus order you around to build His church, you are on to something.

We do not have tiny power, we have the same power that God used to raise the crucified Lord from the dead. The kind of power that can change cities and crack history, that is the kind of power we have.

Ephesians 3:20

20 Now to him who is able to do immeasurably more than all we ask or imagine, according to his power that is at work within us,

I’d like to talk about a Trinitarian revolution of the heart. God is always at work and is wanting to do more (not just in the sense of the measurable increments) …but in what we can do. He is always wanting to show up in a way, to move in a way that makes it clear to everyone that these people did not do this on their own and when that happens, glory comes to God. God gets the glory in the church.

Talks about people who are afraid of the third part of the trinity- the Holy Spirit. He makes 2 points – People don’t speak or celebrate Pentecost (even though around the world people count the 50 days from Easter and praise God for the day when the Holy Spirit came and blew the church away. You remember that it is a trinitarian thing that empowers the church’s ministry. The Holy Spirit leads us to truth (John 14) And, He will testify  to Jesus. And, by the way, the Holy Spirit is a Person. He is not an „it”.  When the Holy Spirit comes, he doesn’t make much about the Holy Spirit, he’s gonna make it all about Jesus. The Holy Spirit loves to testify about Jesus. In a Spirit filled church you are talking all about Jesus. And when the city hears Jesus’ name and not your (church) name big things are going to happen.

 

10 Reasons to Desire All the Spiritual Gifts

photo credit http://www.ohbc.org

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Posted by By Bryan DeWire at DesiringGod.org

Some might tell you not to really desire all the spiritual gifts. But when you say that, it does not seem to do justice to what 1 Corinthians 12–14 really says.

The apostle bookends his famous chapter on love (1 Corinthians 13) with these two (perhaps surprising) charges: “earnestly desire the higher gifts” and “earnestly desire the spiritual gifts, especially that you may prophesy” (1 Corinthians 12:31; 1 Corinthians 14:1). God means that we desire all of his gifts, not to glut our selfishness, but to selflessly strengthen others — “so that the church may be built up” (1 Corinthians 14:5).

Here are ten ways and reasons from the New Testament to desire all the spiritual gifts, not just the comfortable ones.

  1. Desire all the spiritual gifts because you desire God himself. “To each is given the manifestation of the Spirit for the common good” (1 Corinthians 12:7).
  2. Desire all the spiritual gifts, knowing that “the greatest of these is love” (1 Corinthians 13:13; cf. 2 Thessalonians 1:3). Compared to other “higher gifts” (such as tongues, healing, and prophecy†), love is “a still more excellent way” (1 Corinthians 12:31).
  3. Desire all the spiritual gifts because you need him to overcome the satanic fear that dwells in your heart (2 Timothy 1:6–7). As Sam Storms writes, “My opposition to spiritual gifts was also energized by fear . . . [like] the fear of what might occur were I fully to relinquish control of my life and mind and emotions to the Holy Spirit” (The Beginner’s Guide to Spiritual Gifts, 10).
  4. Desire all the spiritual gifts, knowing that discernment is needed. “Do not quench the Spirit. Do not despise prophecies, but test everything; hold fast what is good” (1 Thessalonians 5:19–20). “Beloved, do not believe every spirit, but test the spirits to see whether they are from God” (1 John 4:1; cf. 1 Corinthians 14:29–32).
  5. Therefore, desire all the spiritual gifts, knowing that good things can be twisted and corrupted. But, as Storms says, “abuse is no excuse for disuse” (Convergence: The Spiritual Journeys of a Charismatic Calvinist, 206).
  6. Desire all the spiritual gifts because God commands it (1 Corinthians 12:31; 14:1, 39). In fact, God tells us, “Do not forbid speaking in tongues” (1 Corinthians 14:39) and, “Do not quench the Spirit. Do not despise prophecies” (1 Thessalonians 5:19–20).
  7. Desire all the spiritual gifts, knowing that “all things should be done decently and in order” (1 Corinthians 14:40).
  8. Desire all the spiritual gifts because you long for God’s people to be as built up and encouraged and consoled as is pleasing to him (1 Corinthians 14:3). In fact, “since you are eager for manifestations of the Spirit, strive to excel in building up the church” (1 Corinthians 14:12). In other words, desire the gift of prophecy in order to build up and encourage and console others, in order to have a greater manifestation of the Spirit of God himself.
  9. Desire all the spiritual gifts, knowing that prophesying and casting out demons is no sure sign of being known by God (Matthew 7:22–23).
  10. Desire all the spiritual gifts, knowing that suffering will come. First, just as God did with Paul, he may choose to afflict you so that you might not become wickedly proud because of your great giftings (2 Corinthians 12:7). Secondly, the world, the flesh, and the devil will all fight against a greater manifestation of God through his Spirit in your life because of these gifts.

†Storms writes, “The gift of tongues is simply the Spirit-energized ability to pray, worship, give thanks or speak in a language other than your own or one you might have learned in school” (Beginner’s Guide, 151), and new-covenant prophecy is “‘the human report of a divine revelation.’ Prophecy is the speaking forth in merely human words of something God has spontaneously brought to mind” (110).

Gifts of the Holy Spirit (3) Gifts may vary in strength

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Read

by Wayne Grudem – Paul says that if we have the gift of prophecy, we should use it “in proportion to our faith” (Rom. 12:6), indicating that the gift can be more or less strongly developed in different individuals, or in the same individual over a period of time. This is why Paul can remind Timothy, “Do not neglect the gift you have” (1 Tim. 4:14), and can say, “I remind you to rekindle the gift of God that is within you” (2 Tim. 1:6). It was possible for Timothy to allow his gift to weaken, apparently through infrequent use, and Paul reminds him to stir it up by using it and thereby strengthening it. This should not be surprising, for we realize that many gifts increase in strength and effectiveness as they are used, whether evangelism, teaching, encouraging, administration, or faith.

Texts such as these indicate that spiritual gifts may vary in strength. If we think of any gift, whether teaching or evangelism on the one hand, or prophecy or healing on the other, we should realize that within any congregation there will likely be people who are very effective in the use of that gift, perhaps through long use and experience, others who are moderately strong in that gift, and others who probably have the gift but are just beginning to use it. This variation in strength in spiritual gifts depends on a combination of divine and human influence. The divine influence in the sovereign working of the Holy Spirit as he “apportions to each one individually as he wills” (1 Cor. 12:11). The human influence comes from experience, training, wisdom, and natural ability in the use of that gift. It is usually not possible to know in what proportion the divine and human influences combine at any one time, nor is it really necessary to know, for even the abilities we think to be “natural” are from God (1 Cor. 4:7) and under his sovereign control.

But this leads to an interesting question: how strong does an ability have to be before it can be called a spiritual gift? How much teaching ability does someone need before he or she could be said to have a gift of teaching, for example? Or how effective in evangelism would someone need to be before we would recognize a gift of evangelism? Or how frequently would someone have to see prayers for healing answered before he or she could be said to have a gift of healing?

Mai mult

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari