Marea gimnastă Alina Goreac s-a botezat.

O stire frumoasa, desi mai veche… din 2009

Doina Bejenaru

Una dintre cele mai mari gimnaste ale României, înainte de perioada Nadia Comaneci, a fost Alina Goreac. Născută la28septembrie 1952, în oraşul Lugoj, Alia a reprezentat România la Jocurile Olimpice din 1972, unde s-a clasat a 6-a şi la Campionatele Europene din 1973 şi 1975, unde a câştigat o medalie de argint şi 4 de bronz. A concurat alături de Teodora Ungureanu, Anca Grigoraş, Emilia Eberle şi chiar alături de Nadia Comaneci. După ce anii trecuţi Primăria oraşului Lugoj i-a decernat titlul de cetăţean de onoare, duminică, 6 septembrie, actuala antrenoare şi-a mărturisit public credinţa în Isus Cristos ca Mântuitor personal în Biserica Creştină Baptistă „Harul” din Lugoj.(autor: Ionel Tuţac)

Priviţi aici câtă măiestrie şi eleganţă are această doamnă în mişcări. Am căutat mai multă informaţie despre ea pe google, dar din păcate nu am găsit nimic. Vreau să scriu un interviu cu…

Vezi articolul original 74 de cuvinte mai mult

Steve (Haifa, Israel): „L-am primit pe Yeshua printr-o familie de romani din SUA”

Duminică (programul de seara), 6 noiembrie, 2016, mărturie la biserica Ekklesia, Arizona.

Steve (originar din Haifa, Israel) a absolvit Facultatea de Microbiologie în România, unde și-a continuat apoi studiile de masterat fiind licențiat în „Master of Science”. Din anul 1998 locuiește în Statele Unite.

http://www.ekklesiaro.com/

Planurile lui George Alexander – Vreau, întâi, să reformez MAE, acest minister al Resemnării şi Dezinteresului Național

FOTO Agnus Dei

George Alexander – Despre familiile de romani ai caror copii au fost confiscati de Protectia Copilului (in vizita la Biserica Betel, Bruxelles, Belgia)

George Alexander, Florin Barbu si Dan Dragoman. Foto Dan Dragoman

FOTO Captura Dan Dragoman video

CLIK poza pentru video

Photo credit Sever Gheorghe

«Vreau, întâi, să reformez MAE, acest minister al Resemnării şi Dezinteresului Național»: planurile lui George Alexander, scriitorul din Norvegia candidat cu partidul lui Marian Munteanu»

CITESTE articolul in intregime aici – http://www.gazetaromaneasca.com/observator/observator/comunitate/vreau-intai-sa-reformez-mae-acest-minister-al-resemnarii-si-dezinteresului-national-planurile-lui-george-alexander-scriitorul-din-norvegia-candidat-cu-partidul-lui-marian-munteanu.html

A devenit cunoscut în România după declanşarea cazurilor Nan şi Bodnariu, protestând împotriva Serviciului de Protecţie a Copilului din Norvegia – Barnevernet, care luase copiii acestor familii. Are idei foarte puternice legate de ceea ce ar trebui să facă un parlamentar de diaspora. George Alexander, stabilit de peste 20 de ani în Norvegia, este primul pe lista candidaților pentru Camera Deputaților prezentată în străinătate de Partidul Alianța Noastră România, condus de Marian Munteanu.

Domnule George Alexander, sunteți pe primul loc pe lista de candidați ai Alianței Noastre România. Cum ați ajuns să candidați pentru partidul condus de Marian Munteanu?

«Eu am vrut să candidez ca independent pentru că am fost fost foarte sceptic cu privire la partide. Toate partidele mari au trecut, însă, pe la mine, invitându-mă să candidez pentru ei. Am refuzat politicos.

Toți mă cunoşteau pentru că auziseră despre mine sau citiseră prin ziare şi mă văzuseră la televiziuni. Am lucrat 21-22 de ani, în Norvegia, dintre care 20 de ani ca manager (director-general) şcoli/grădinițe, fiind unul dintre cei mai buni lideri, care a prestat rezultate. Paralel, am lucrat şi ca ziarist şi scriitor.

La începutul anului 2016, am intrat în conflict cu autoritățile norvegiene după ce le-am luat apărarea familiilor Bodnariu, Nan şi multor altora.

Am fost urmărit, supravegheat, interogat, mi s-a interzis să mai scriu, dar nu puteam să le întorc spatele oamenilor! Am făcut ceea ce era normal să fac. Am demascat minciuna şi ipocrizia falsei Protecții a Copilului (Barnevernet) din Norvegia, luând atitudine public, împotrivindu-mă abuzurilor şi atrocităților! Mi-am pierdut job-ul, căci a trebuit să-mi dau demisia!, dar sunt foarte împăcat sufleteşte căci am contribuit la salvarea multor suflete, copii nevinovați, care altfel ar fi fost distruşi psihic de sistem!

Eu sunt un luptător şi, cea mai mare greşeală a autorităților norvegiene a fost să creadă că eu renunț vreodată la luptă, dându-mi demisia.

Clik pe linkul de mai sus pentru CONTINUARE.

George Alexander: NORVEGIA – COPII ROMÂNI DAȚI HOMOSEXUALILOR… Dramele românilor din Diaspora, nu se mai termină!…

COPII ROMÂNI ARUNCAȚI HOMOSEXUALILOR…
PĂRINȚI ROMÂNI DEZNĂDĂJDUIȚI…
de George Alexander

Dramele românilor din Diaspora, nu se mai termină!… Sunt ca un râu care s-a preschimbat în fluviu şi care, la rândul său, şi-a ieşit din matcă… Discriminări, accidente grave de muncă, abandonați prin străinătățuri, fără niciun drept, cu copiii luați… Cu copiii dați homosexualilor!

… Ştiu că este campanie electorală – Sunt chiar unul dintre cei care se luptă pentru un loc în Parlament!- vreau să îmi cer iertare, însă, tuturor celor pe care, încă, n-am putut să-i ajut aşa cum aş fi vrut, până acum!

Am văzut discursurile candidaților, vizitele furibunde prin toate bisericile şi fotografiile, care ar trebui să arate tuturor că ne pasă cumva de oameni (!), nu-i aşa?… Am văzut sloganurile şi autosuficiența politicienilor. Am ascultat laudele şi promisiunile lor… Am simțit tot vidul acela, plin de vorbe.

N-am văzut, însă, din păcate, nicio inimă care se căieşte şi care vrea să se reîmpace cu Dumnezeu! Niciun politician sincer, în Diaspora, care să întindă o mână de ajutor…

Oare, suntem atât de buni noi, politicienii şi nu avem ce ne reproşa?! Am făcut absolut totul pentru semenii noştri?!
Mă îndoiesc!

… Cazul pe care vi-l prezint acum este la fel de grotesc şi de dramatic ca multe altele… Se numeşte Eliza Kolcza, este româncă şi s-a hotărât să treacă peste frică şi intimidările la care a fost supusă, abia acum. Au trecut însă ani! şi începe, aproape, să fie târziu!

Eliza s-a mutat în Norvegia împreună cu omul pe care-l iubea, în 2010. În anul 2011, a născut o fetiță. La numai 3-4 săptămâni după naşterea copilului, Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia) a intrat în viața sa!
Recurgând la tehnici diabolice, mințind, pur şi simplu, bieții părinți, Barnevernet le-a luat copilul! Pretextul formal a fost că părinții nu aveau condiții de locuit atât de bune şi, în special, că nu dispuneau de o cameră pentru bebeluş!
(Dacă aş fi fost consultat în 2011 de către Mama aceasta, i-aş fi spus că, potrivit legislației norvegiene, Barnevernet era obligat să-i asigure familiei o nouă locuință şi nicidecum, să-i ia copilul!).
Profitând, însă, de faptul că erau nişte sărmani emigranți – şi români!, pe deasupra- Barnevernet a încălcat în mod flagrant Drepturile Omului în acest caz. Deşi le promisese celor doi părinți că le va da copilul înapoi, când vor avea o locuință mai spațioasă, Barnevernet şi-a încălcat cuvântul dat: le-a comunicat părinților, la sfârşit, că numai Instanța judecătorească poate lua o decizie cu privire la copil!
În realitate, totul nu a fost decât un tertip, o viclenie, un şiretlic, ca să le ia copilul şi să îl dea HOMOSEXUALILOR!

Visurile acestei Mame s-au spulberat dintr-o dată. S-au frânt. În urmă nu a mai rămas decât Durerea sfâşietoare şi crucea pe care avea să o poarte pe umeri, de atunci…
Traumele şi-au spus cuvântul. Conviețuirea cu tatăl copilului s-a făcut praf. A întâlnit un alt bărbat. Care a profitat de situația dramatică în care această Mamă – care plânge, dar îşi recunoaşte vina, acum!- se afla… Au folosit-o pe post de momeală (?!) când patru indivizi, au dat atacul la un magazin de bijuterii din Norvegia!… Au fost prinşi. Toți patru au fost condamnați, dar Mamei acesteia nu i s-a dat decât interdicție de intrare în Norvegia, instanța constatând că ea nu a fost, de fapt, decât o persoană nefericită, aflată într-un ceas şi într-un loc greşit!

O interdicție de intrare în Norvegia pentru ea, a valorat însă cât viața toată!
Mama plânge, povestindu-mi… Cum putea să mai ajungă ea vreodată la propriul copil?!

S-a stabilit în Suedia, la granița cu Norvegia, de unde a continuat lupta cu autoritățile care i-au furat copilul. La fiecare intrare în Norvegia, pentru a se prezenta în instanță, are nevoie de aprobare specială. Avocatul care i s-a dat – şi pe care tot Barnevernet îl plăteşte!- nu îi apără drepturile, am constatat! Sfaturile pe care acesta i le dă nu sunt corecte! Un apărător nu poate să facă aşa ceva!…

Pe 4, 5 şi 6 decembrie 2016, va avea din nou proces cu autoritățile norvegiene, iar miza procesului este imensă! Vor să-i ia fetița şi să o dea spre adopție forțată unui cuplu de HOMOSEXUALI!

Sfaturile pe care i le-am dat acestei Mame, să rămână numai pentru ea! Sper să câştigăm măcar ceva timp, la început, sper, de asemenea, ca voi, oamenii de bine, să distribuiți la cât mai mulți acest articol pentru ca mass-media să se sesizeze…

Trebuie să salvăm un copil român din ghearele lor! Ale homosexualilor!

Iuga Viorel – Binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ajutorul oferit familiei NAN!

Iuga Viorel: Binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ajutorul oferit familiei NAN!

Pe ajutorul Lui ne bazăm şi în acţiunile viitoare!

Jurnal de Nord – Ziarul din Norvegia:

Decizie favorabilă a justiției norvegiene pentru familia Nan. Tribunalul din Troms a respins drept neîntemeiate acuzațiile aduse de poliția norvegiană lui Dumitru și Mihaelei Nan, de abuz și violențe administrate copiilor.

Dumitru si Mihaela Nan la protest cu banere pentru familia Bodnariu, in timp ce proprii copii erau luati de Barnevernet.

Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, astăzi, 2 decembrie 2016, a avut loc pronunțarea sentinței în urma procesului penal din 10 și 11 noiembrie 2016, intentat familiei Dumitru și Mihaela Nan, de către statul norvegian:

”Dăm slavă lui Dumnezeu că cele mai grave acuzații aduse părinților români au fost respinse de instanța norvegiană. Astfel, tribunalul din Tromsø a respins drept neîntemeiate acuzele aduse de către poliția norvegiană lui Dumitru și Mihaelei Nan de abuz și violențe administrate copiilor.

De asemenea, este important de precizat că Protecția Copilului (Barnevernet) a decis să închidă cazul și să renunțe la urmărirea familiei Nan.

28 octombrie 2016 Copiii, Bianca si Dragos, au venit acasa!

Este nevoie, în continuare, de rugăciune, pentru că în termen de două săptămâni poliția norvegiană poate face recurs la sentința pronunțată astăzi. Să ne rugăm, așadar, Dreptului Judecător ca, de sărbătoarea Crăciunului, familia Nan să se bucure în tihnă de sfințenia acestui mare praznic”, se precizează în comunicatul transmis de Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord.

Ca şi în cazul familiei Bodnariu, familiei Nan i se deschisese şi dosar penal, pentru abuz și violențe administrate copiilor, în paralel cu dosarul deschis de Barnevernet. Soții Nan au fost în instanță pe 10 și 11 noiembrie 2016, iar în data de 2 decembrie urma să fie dată sentința şi în procesul penal, ceea ce s-a și întâmplat astăzi.

Familia Nan – Photo credit- Foto Lavinia

Dumitru si Mihaela Nan, originari din Maramures, care s-au mutat in Norvegia in urma cu cinci ani, au trecut prin clipe foarte grele după ce au fost despărțiți de cei doi copii in octombrie 2015, cand minorii au fost preluati de Serviciul de protectie a copilului si plasati intr-o familie surogat. Ulterior frații au fost separați și plasați în familii diferite. (detalii aici: https://www.facebook.com/PublicatieromaneascadinNorvegia/posts/946485205389213)

Sotii Nan au fost atunci chemati la politie, interogati si, in final, anuntati de angajatii de la protectia copilului ca le-au fost luati copiii, pe motiv ca sunt bătuti în familie. Acuzatiile ar fi pornit de la faptul ca fetita familiei Nan, raspunzând unor intrebari despre parintii sai, ar fi spus ca a fost lovită de tatăl său.

Copiii familiei Nan au revenit acasă în data de 28 octombrie 2016, după ce un tribunal din Norvegia a hotărât (vineri, 21 octombrie) reintregirea familiei, la un an de când autoritatea de protectie a copilului, Barnevernet, a decis preluarea fortata a celor doi copii. (detalii aici: https://www.facebook.com/PublicatieromaneascadinNorvegia/posts/1126136387424093)

Cateva familii cu cazuri CPS nerezolvate … Grupul si Pagina de Facebook – Pro Reîntregirea Familiei Group

Pro Ucraina – in contextul unei crize umanitare uitate – Credo TV

…aveti marturia ca inca se mai moare in zona aceea si se mai distrug case.

…..Calatorind cu trenul din zona lor spre Kiev si apoi spre Cernauti, si-au lasat cei trei copii impreuna cu bunicii. Dimineata, dupa o calatorie cu trenul, au sunat sa vada cum is copiii, ce fac. Si au aflat cu inima impovarata, faptul ca toata noaptea s-a tras si sase case pe strada lor au fost lovite de proiectile trase dintre fortele separatiste…..

Situatia din Ucraina la Emisiunea ‘Sa-l cunosc pe El’ cu Iacob Berghianu. Invitati: Pop Vasile, presedinte a Fundatiei Elpis; Directorul Executiv al Fundatiei- Morar Calin; si pastorul Sorin Dumitru Cigher, autor de carte crestina si coordonatorul proiectului Pro Ucraina.

Iacob Berghianu: Am luat sintagma „Criza umanitara uitata” dintr-un articol de ziar pe care impreuna il vom putea urmari articolul de la ziare.com international Ucraina, ca sa vedem care ar fi situatia relativ actuala de acolo. Mentionez ca acest articol a aparut in luna August, dar am gasit aceasta situatie descrisa destul de complet si corect si ea va fi complectata de marturiile invitatilor nostri, urmand dupa ce vom sonda atat cat se poate situatia concreta din zona, nevoile care sunt in aceasta zona, sa vedem ce se organzieaza in cadrul acestui proiect misionar umanitar Pro Ucraina.

Razboiul uitat al anului 2016: Viata a milioane de oameni atarna de un fir de par

„Cand vine seara, stau ghemuita pe hol. Se aude o racheta zburand. Si ma rog, Dumnezeule, sa rateze casa, sa rateze casa”, sunt marturiile unei femei care traieste in Ucraina de astazi.

Recentele comentarii ale lui Donald Trump despre Rusia si Ucraina au readus conflictul in atentia presei. Insa oamenii ar putea sa nu-si dea seama de amploarea crizei umanitare provocate de acest conflict.

Vietile a milioane de barbati, femei si copii ucraineni se balanseaza pe marginea prapastiei, scrie Vernon Brewer, fondatorul si presedintele organizatiei umanitare World Help, intr-un articol publicat pe site-ul Fox News.

O femeie ucraineana pe nume Ellen le-a povestit celor de la World Help cum este viata sa inca de la inceputul razboiului, in 2014.

„Nepotul meu si cu mine locuim intr-un sat aflat la cativa kilometri de front, in estul Ucrainei. Avem o familie mare – trei copii, patru nepoti si rude mai in varsta pe care le ingrijim. Pentru ca suntem atat de multi, nu avem unde sa ne ducem.

In fiecare zi auzim impuscaturi, oamenii mor…suntem inconjurati de o atmosfera de frica si disperare. Copiii sunt ingrioziti de zgomotele puternice, avem putina mancare si nu am mai primit pensii sau salarii de la inceputul razboiului”, a povestit ea.

Prinsi intr-o capcana

In estul Ucrainei, unde separatistii prorusi si fortele guvernamentale se razboiesc de doi ani, viata normala consta in rugaciuni ca rachetele sa nu-ti aterizeze in sufragerie.

„Suntem prinsi intr-o capcana – nici nu putem ramane, insa nici nu avem unde sa ne ducem. Nu mai avem nici macar cu cine sa vorbim despre problemele noastre, pentru ca toti cei din jurul nostru sunt in aceeasi situatie”, a aratat femeia.

Viata nu a fost mereu asa pentru Ellen si familia ei. Revolutia de acum doi ani promitea sa scoata Ucraina din ghearele unui carusel politic si sa aduca reforme economice si sociale.

Drumul catre reforma a fost sangeros, insa viitorul parea plin de speranta, aproape optimist: la orizont aparea o Ucraina renascuta, cu o noua oportunitate de a arata lumii ca si ea poate fi o natiune moderna precum cele din restul Europei.

CITESTE mai mult din articolul de la Ziare.com aici – http://www.ziare.com/international/ucraina/razboiul-uitat-al-anului-2016-viata-a-milioane-de-oameni-atarna-de-un-fir-de-par-1431458

Emisiunea ‘Sa-l cunosc pe El’ cu Iacob Berghianu. Invitati: Pop Vasile, presedinte a Fundatiei Elpis; Directorul Executiv al Fundatiei- Morar Calin; si pastorul Sorin Dumitru Cigher, autor de carte crestina si coordonatorul proiectului Pro Ucraina.

Iacob Berghianu: Dle Pop, ati fost in zona de conflictcu cateva luni in urma. Daca vreti sa ne spuneti si ceilalti invitati sa complectam putin panorama aceasta dureroasa a situatiei vecinilor nostri.

Pop Vasile: Am fost si eu in urma cu patru luni de zile in zona de conflict, in orasul Toretk. Este un oras la linia frontului de aparare in partea Ucrainiana. Si am petrecut si eu o noapte cam la 400 de metri de ultimele tancuri ale armatei ucrainiene. O noapte de care imi amintesc de faptul ca atunci cand mergi la culcare, nu ai siguranta zilei care vine. Chiar pastorul la care am locuit in acea noapte spunea ca sistemul lor de valori s-a schimbat. Valoarea unei zile are o alta semnificatie decat a avut pana la inceperea conflictului. Auzi zgomotele lansatoarelor de rachete si de grenade si esti in asteptare. Vine spre casa in care esti, in vecinatate la cateva case mai distanta. A fost doar o noapte, dar de doi ani si jumatate acolo locuiesc familii, copii, majoritatea persoanelor care mai sunt acolo in zona sunt batrani care nu au putut sa paraseasca casa din cauza conditiei lor de sanatate. Multe familii tinere au plecat din zona, dar inca mai sunt acolo multi oameni care intr-un fel asteapta oprirea acestei situatii grele.

Iacob Berghianu: Din cate stiu si am discutat, aveti marturia ca inca se mai moare in zona aceea si se mai distrug case.

Morar Calin: In urma cu trei saptamani, o familie de slujitori intr-o biserica evanghelica din acest oras Toretk au vizitat Romania. Si, calatorind cu trenul din zona lor spre Kiev si apoi spre Cernauti, si-au lasat cei trei copii impreuna cu bunicii. Dimineata, dupa o calatorie cu trenul, au sunat sa vada cum is copiii, ce fac. Si au aflat cu inima impovarata, faptul ca toata noaptea s-a tras si sase case pe strada lor au fost lovite de proiectile trase dintre fortele separatiste printre care si casa din vecini, alaturata cu casa lor. Va dati seama, inima de tata si inima de mama, sa fii la mii de km si sa stii ca acel proiectil putea sa loveasca exact in casa in care ti-ai lasat copiii.

Iacob Berghianu: Care este explicatia ca este inca se mai trage? E vorba de niste provocari? Nu intream neaparat in sfera politica, dar noi stim ca sunt doua imparatii in conflict, imparatia intunericului si cea a luminii.

Sorin Cigher – Am incerca noi sa dam explicatii insa nici Ucrainienii nu au explicatii la ce se intampla. Nu stiu care-s adevaratele probleme. Cert este ca se moare. E multa suferinta. Nu am fost pana in zona de conflict, dar am fost de doua ori in Cernauti. Am stat de vorba cu refugiatii. Ceea ce ati citit dvs. inainte, cred ca reprezinta numai putin din realitate si nu se poate exprima un om prin putine cuvinte la cata suferinta este acolo. Am imagini, ma uit la aceste imagini cu casele distruse. Ma uit la drumurile groaznice. Putem vorbi despre aceasta marturie reala cu multa tristete, cu mult dramatism si probabil situatie inimaginabila. Nu poti sa realizezi ce se intampla acolo. Iacob Bergihanu: Dar e varful aisbergului. Sorin Cigher: Realitatea este mult mai dureroasa. Mult mai trista. Ati dat niste cifre aici: 2 milioane de refugiati. Ganditi-va ca 2 milioane de oameni, cat vreo 4-5 judete de-ale noastre; sunt oameni care au o durere reala in inima. Oamenii astia sunt traumatizati. Sunt gata sa plece. Sunt pe fuga sa plece. Sa plece din calea razboiului. Mocneste inca; nu stim ce se va intampla. Cert este ca ne legam de ceea ce spune Domnul Isus in Evanghelia dupa Matei 24, spune Domnul asa: Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie. Noi am auzit de acest razboi si vestea ca nu s-a terminat inca este la indemana noastra. Deci, pot spune ca e suferinta spirituala, suferinta sufleteasca, suferinta materiala, economica pe toate laturile in Ucraina, in zona de Est a Ucrainiei este multa suferinta. Dar n-as putea repera doar zona aceea de conflict extins. Ci, toata Ucraina este cuprinsa de o teama- teama de exitindere. Si noi, Romanii, care suntem la o aruncatura de bat, si noi ar trebui sa fim cu ochii in patru si sa stam mai mult pe genunchi inaintea lui Dumnezeu pentru ca este aproape. Astazi sunt ei, dar maine am putea fi noi. Si as vrea sa-i intelegem, mai ales ca suntem vecini, suntem apropiati. Sunt oameni creati dupa chipul lui Dumnezeu, oameni pe care as vrea sa-i intelegem mult mai bine. (pana la minutul 18:00)