Peşterile din Qumran de la Marea Moartă: S-a descoperit peştera nr. 12

Qumran, pestera nr.4 unde au fost descoperite 90% din manuscrisele de la Marea Moarta. Photo Wikipedia

Arheologii de la  Universitatea Ebraică au găsit la Marea Moartă, a doisprezecea  peșteră cu manuscrise pe suluri de piele.

„Această excavare captivantă, este cea mai aproape, din ultimii 60 de ani, la care am ajuns să descoperim noi suluri la Marea Moartă”, spune un cercetător, potrivit Israel National News.

Excavări într-o peșteră de pe stânci la vest de Qumran, în apropiere de țărmul nord-vestic al Mării Moarte, dovedesc că sulurile din perioada celui de-al doilea Templu au fost ascunse în peșteră, și au fost jefuite de beduini în mijlocul secolului trecut. Odată cu descoperirea peșterii, oamenii de știință sugerează că ar trebui să fie numerotată ca Peștera 12.

Descoperirea surprinzătoare, care reprezintă o piatră de hotar a cercetărilor în curs, de la  Marea Moartă , a fost realizată de Dr. Oren Gutfeld si Ahiad Ovadia de la Universitatea Ebraică de la  Institutul de Arheologie din Ierusalim, cu ajutorul Dr. Randall Price și studenți de la Liberty University din Virginia, Statele Unite ale Americii.

Excavatorii sunt primii, în peste 60 de ani, care au descoperit o nouă peșteră de suluri  și pe care să o poată excava într-un mod corespunzător.

Săpăturile sunt sprijinite de către Administrația Civilă din Iudeea și Samaria, de Autoritatea Naturii si Parcurilor din Israel și de Autoritatea pentru Antichități din Israel (IAA), și este o parte a noii „Operation Scroll”(Operatiunea Sul), lansată la IAA de către directorul său general, dl Israel Hasson, care să întreprindă studii sistematice și să excaveze peșterile din deşertul Iudeii.

Excavarea pesterii a relevat faptul că, la un moment dat, conținea suluri de piele. Numeroase borcane  și capace din perioada celui de-al doilea Templu s-au găsit ascunse în nișe, de- a lungul pereților peșterii și adânc în interiorul unui tunel lung din spatele acestuia. Borcanele au fost toate sparte și conținutul lor îndepărtat, iar descoperirea unei perechi de capete de târnăcop de fier din 1950 (stocate în tunel pentru o utilizare ulterioară), dinspre capătul pesterii excavate, dovedește că peștera a fost jefuită.

Pană în prezent, se credea că numai 11 peșteri conțineau suluri. Odată cu descoperirea acestei peșteri, oamenii de știință, sugerează acum că va fi numerotată ca Peștera 12. La fel ca Peștera 8, în care s-au găsit  borcane pentru suluri, dar nu s-au găsit sulurile, aceasta pesteră va primi denumirea Q12 (Q = Qumran, stând în fața numărului, care indică că nu s-au găsit suluri).

„„Aceasta este una dintre descoperirile arheologice cele mai interesante si cea mai importantă, din ultimii 60 de ani, în peșterile din Qumran.”

„Deși la sfârșitul zilei nu a fost găsit nici un sul cu manuscrise,  doar o bucată de pergament înfășurat într-un borcan care a fost pregatit pentru scris, constatările indică dincolo de orice îndoială că peștera conținea suluri care au fost furate .”
„Lucrurile găsite includ, borcanele în care au fost ascunse sulurile și învelisul în care erau păstrate, o curea din piele pentru legarea sulurilor, o pânză în  care au fost înfăsurate sulurile, bucăți de piele care conectau fragmentele, și altele.”

FOTO HeritageDaily

Peşterile din Qumran

În anul 1947 un copil arab care avea grijă de oi, s-a rătăcit pe când era aproape de Marea Moartă. Undeva, în rocile golaşe, aproape de ruinele din Qumran, a descoperit o crăpătură prin care s-a strecurat înăuntru. Aceasta părea să fie o intrare într-o peşteră nedescoperită încă.

Înăuntru, copilul a văzut o mulţime de vase de lut iar în ele erau suluri din piele. Cercetătorii au descoperit astfel că acestea erau manuscrise preţioase ascunse acolo în peşteră cu multe secole în urmă pentru a fi bine protejate de timpurile de război.

La început, micul ciobănaş a luat doar un sul cu el arătându-l arheologilor ce lucrau prin apropiere.

De atunci, a început marea vânătoare de manuscrise.

S-au implicat atât comercianţii arabi cât şi oemenii de ştiinţă, astfel că în următorii ani au fost descoperite câteva „biblioteci” secrete în acea regiune. Preţul manuscriselor se totaliza la milioane. Descoperirea senzaţională a manuscriselor de la Marea Moartă a trezit atenţia oamenilor de ştiinţă din lumea întreagă, chiar şi azi continuându-se munca de descifrare a textelor.

Unul din suluri conţine cartea lui Isaia şi este păstrat acum la Ierusalim. Cu ajutorul unui instrument al fizicii nucleare moderne s-a determinat că acest manuscris a fost scris cu aproximativ 70 de ani înainte de naşterea Domnului.

Oamenii de ştiinţă care până atunci susţineau că Biblia este plină de erori au înţeles de atunci că ei erau cei ce au greşit.

Orice cititor al Bibliei era bucuros să afle că ceea ce citea reprezenta adevărul – exactitatea! SURSA – Resurse Crestine  – PESTERILE DIN QUMRAN

Cum arată predicarea pe care Dumnezeu o binecuvântează?

La finalul vieții Dumnezeu nu va onora pe cei care au fost cei mai talentați și dăruiți predicatori ci pe cei care au fost credincioși Cuvântului biblic.

Pe prima pagina albă din Biblie am următorul citat „E important în viață să nu lași amvonul să te conducă la Biblie, ci să lași Cuvântul lui Dumnezeu să te conducă la amvon”, să slujești altora. De fapt se simte când Adam trimite un duh mort la amvon să predice, un om care nu a avut nici o experiență cu Dumnezeu în acea săptămână, dar care este pus, nevoit, silit, obligat să zică ceva.

„Orice studiu din istoria bisericii, si in particular studiile si cercetările perioadelor marilor treziri spirituale, aveau în comun următorul lucru : „Biserica creștină în timpul tuturor acestor perioade a vorbit cu AUTORITATE” (Martin Lloyd-Jones).

Continuare aici – https://depozitarul.wordpress.com/2017/02/23/predicarea-pe-care-dumnezeu-o-binecuvanteaza/

Problema așezărilor evreiești din Iudeea și Samaria (sau Cisiordania)

FOTO www.goyosh.co.il

Dacă israelienii ar renunța la acest ținut, mai ales la Samaria, în unele locuri statul Israel ar avea doar 15 km lățime. Experții militari spun că Israelul nu s-ar mai putea apăra. 

Nu așezările constituie o piatră de poticnire pentru lume, ci înființarea statului Israel în Orientul Mijlociu. Asta e adevărata problemă în ochii lumii.

La sfârșitul lui decembrie 2016, Consiliul de Securitate al ONU a declarat că Cisiordania e teritoriu palestinian sub ocupație. Are însă și poporul evreu propria revendicare asupra ținutului, cunoscut în Biblie ca Iudeea și Samaria ?

Peste 400 000 de israelieni locuiesc în Iudeea și Samaria, o zonă pe care mare parte a lumii o numește Cisiordania, sau teritorii sub ocupație. Israelul spune că teritoriul n-ar fi sub ocupație, ci disputat, fiindcă n-a fost niciodată o țară modernă, iar statutul ei n-a fost soluționat niciodată.

În 1967, Israelul a recâștigat controlul asupra zonei în Războiul de Șase Zile. N-a fost o simplă victorie într-un război. A fost o întoarcere la rădăcinile noastre.
Aceasta e comunitatea modernă Beit El, înființată în 1977, în care locuiesc 6 500 de israelieni. E în aproximativ aceeași zonă și e numită după biblicul Betel, care înseamnă „Casa lui Dumnezeu”. Acum 4 000 de ani, Biblia spune că Iacov a visat o scară spre cer, iar Dumnezeu i S-a arătat și i-a făgăduit acest ținut lui și descendenților săi.

Procesul de locuire a ținutului nu a fost unul ușor, fiindcă era sterp și cu pietre. Inițial, guvernul nu a dat aprobare, dar israelienii din întreg spectrul politic și religios au susținut ideea. Cred că aproape întreaga populație a Israelului era cu noi atunci.

Prima așezare a fost Kfar Etzion, înființată în 1927, cu 20 de ani înainte de înființarea statului Israel. Arabii au distrus Kfar Etzion de trei ori în decursul anilor. Asediul din 1948 a dus la evacuarea femeilor și a copiilor, sfârșind cu un masacru al luptătorilor rămași în urmă. Tinerii evacuați atunci, printre care și Jerry Katz, nu și-au pierdut niciodată speranța că, într-o zi, se vor întoarce. Guvernul le-a permis acest lucru în 1967.

Copii fiind, spuneam mereu că ne vom întoarce, așa cum fac copiii, când repetă mereu poveștile, crezând că așa vor deveni realitate. De data aceasta, chiar a devenit realitate.

Chiar și așa, așezările erau mereu atacate. Deși unele comunități sunt izolate, altele sunt aproape de localități arabe, care uneori sunt ostile. Unele sunt mici, altele cuprind mii sau zeci de mii de rezidenți, centre comerciale, școli și bazine de înot.

FOTO talkofJesus.com

Dacă israelienii ar renunța la acest ținut, mai ales la Samaria, în unele locuri statul Israel ar avea doar 15 km lățime. Experții militari spun că Israelul nu s-ar mai putea apăra.

Nu așezările constituie o piatră de poticnire pentru lume, ci înființarea statului Israel în Orientul Mijlociu. Asta e adevărata problemă în ochii lumii.
Mulți dintre susținători punctează că aproape toate așezările israeliene sunt ridicate pe terenuri de stat, nu particulare, iar confuzia apare atunci când palestinienii emit pretenții de suveranitate acolo.

E foarte important să înțelegem că drepturile de proprietate personală ale arabilor au fost respectate întru totul. Nu putem fi de acord, însă, că ei ar deține drepturi de suveranitate asupra acestui pământ. Cândva, mulți israelieni erau gata să renunțe la teritoriu, în schimbul promisiunii de pace. Acum, după ce Israelul a demolat 21 de comunități evreiești din Fâșia Gaza și patru în nordul Cisiordaniei, în retragerea din 2005, israelienii s-au răzgândit.

Apelul de trezire a trimis un mesaj tuturor israelienilor că nu așezările sunt cauza principală a conflictului israeliano-palestinian și cu siguranță nu sunt un obstacol în calea păcii. Mesajul către teroriști era nu doar că terorismul se plătește, ci și că noi câștigăm o recunoaștere tot mai mare din partea comunității internaționale.
Deși SUA aveau o politică de durată împotriva așezărilor, Israelul crede că aceasta s-ar putea schimba acum, cu președintele Trump.

Cu ani în urmă, Trump a făcut chiar o donație pentru Beit El și, deși mulți încă presează Israelul să renunțe la ținut, cei care locuiesc acolo speră să poată continua revendicarea moștenirii lor biblice.

Întâlnire la vîrf Netanyahu-Trump. Care e însemnătatea pentru Orientul Mijlociu?

FOTO TheJewishWeek.com

Creștinii care cred în ceea ce spune Biblia trebuie să își dea seama că Biblia are multe de spus despre granițele Israelului și despre planurile lui Dumnezeu pentru această țară. Ne putem uni în rugăciunea domnească, „… vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ”.
Se prea poate ca, atunci când ești angrenat în lupte politice, să dorești ca unii să câștige și ceilalți să piardă, iar ideea acordului să înceapă să sune bine, dar important este ca planurile și scopurile Domnului să se împlinească în Orientul Mijlociu. Cred că acesta e motivul principal de rugăciune, în plus față de cel pe care îl găsim în Biblie, de a ne ruga pentru pacea Ierusalimului.

Pentru prima dată de când președintele Trump a preluat mandatul, premierul israelian Netanyahu a venit la Casa Albă. A fost o schimbare majoră față de ultimii opt ani. O prietenie reînnoită a alungat răceala de la Casa Albă. După ani de zile de tensiuni cu administrația Obama, Benjamin Netanyahu îl consideră pe președintele Trump ca fiind un partener cheie.

Sunt, însă, de rezolvat niște puncte cheie, începând cu încercarea de a face pace cu palestinienii. Ca în orice negociere reușită, va trebui ca ambele părți să ajungă la un compromis.

Într-un comentariu care ar înfuria liderii palestinieni, Trump a spus că soluția celor două state nu e necesară pentru obținerea păcii.

Privind la soluția celor două state și la cea cu un singur stat, vă spun că mie îmi place aceea pe care ambele părți o doresc. Voi fi mulțumit cu soluția dorită de ambele părți, indiferent care va fi.

Netanyahu insistă că palestinienii trebuie să recunoască dreptul de existență al Israelului, înainte ca orice plan de pace să poată fi pus la cale.

Trebuie să vă întrebați de ce evreii se numesc așa ? Chinezii se numesc așa fiindcă provin din China, japonezii fiindcă provin din Japonia, iar iudeii fiindcă provin din Iudeea. Aceasta e patria noastră strămoșească. Iudeii nu sunt niște colonizatori în Iudeea.

Celălalt aspect dureros este al așa-numitelor așezări. Netanyahu a avansat în Cisiordania, însă Casa Albă spune că aceasta s-ar putea să nu fie cea mai bună mișcare pentru a ajunge la pace.

John, cu ce ai rămas de la conferința de presă a premierului Netanyahu și președintelui Trump ?

Am impresia că suntem într-o nouă eră. Până și limbajul lor corporal trăda camaraderia dintre cei doi lideri. Amândoi au o mulțime de idei noi. Interesant e că, în Ierusalim, toate știrile vorbeau despre posibilul sfârșit al soluției celor două state, despre cât de bine păreau că se înțeleg cei doi lideri, iar știrile din Washington vorbeau de problemele lui Trump cu colegii republicani, cu aparatul de securitate și cu mass-media.

El are multe de făcut legat de problema Orientului Mijlociu. Are atât de multe probleme politice locale de rezolvat, doar ca să se poată „așeza” în Washington. Opoziția se dezlănțuie aici. Pare a fi o administrație sub asediu, dar, așa cum spuneai, perspectiva din cadrul conferinței reprezintă însă o mare schimbare față de cum a fost cu Obama în ultimii opt ani.

Pentru israelieni, această conferință a fost foarte benefică. Aici, reacțiile au fost amestecate. Aripa dreaptă e mulțumită de Netanyahu, căruia i s-a oferit o mare libertate, deși cred că problema așezărilor le-a dat ceva bătăi de cap.

John, palestinienii par să fie în afara discuțiilor, într-un fel. Președintele Trump, maestru al negocierilor, pare să aibă o nouă idee în problema Orientului Mijlociu, nu doar în termenii negocierilor dintre israelieni și palestinieni. El pare să spună că e vorba de o problemă regională. Ce părere ai despre asta ?

Cred că exact așa a făcut. Lucrurile din lumea arabă capătă un nou contur și ambii lideri s-au referit la asta cu optimism, cu speranța unor noi soluții. Acest lucru pare că i-a lăsat pe palestinieni pe dinafară. Va fi interesant de văzut cum, în cadrul lumii arabe, vor exista concesii reciproce care vor prezenta o parte a negocierilor. Asta ar putea deveni o problemă reală în perioada următoare.
Ceea ce cred că aduce împreună Israelul și națiunile arabe sunite este dușmanul lor comun, Iranul. Premierul spunea că pe rachetele iraniene e scris „Moarte Israelului”. Iranul e o amenințare reală. El mai spunea că aceasta nu e o amenințare doar pentru Israel, ci și pentru SUA. Rachetele balistice intercontinentale vor ajunge în SUA, nu în Israel. Așadar, un Iran înarmat nuclear va reprezenta o amenințare nu doar pentru Israel, ci și pentru SUA și pentru lumea întreagă.

Cum crezi că noi, în calitate de creștini, ar trebui să ne rugăm pentru era aceasta nouă în care intrăm ?

Am auzit multe lucruri în cadrul conferinței despre negocieri, arta negocierii și alte lucruri de acest fel. Creștinii care cred în ceea ce spune Biblia trebuie să își dea seama că Biblia are multe de spus despre granițele Israelului și despre planurile lui Dumnezeu pentru această țară. Ne putem uni în rugăciunea domnească, „… vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ”.
Se prea poate ca, atunci când ești angrenat în lupte politice, să dorești ca unii să câștige și ceilalți să piardă, iar ideea acordului să înceapă să sune bine, dar important este ca planurile și scopurile Domnului să se împlinească în Orientul Mijlociu. Cred că acesta e motivul principal de rugăciune, în plus față de cel pe care îl găsim în Biblie, de a ne ruga pentru pacea Ierusalimului.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 167 – 25 februarie 2017 pe Alfa Omega TV. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

O femeie creștină, victima a unui atac terorist, și-a iertat atacatorii palestinieni

Marike Weldman a părăsit Olanda și s-a mutat în Ierusalim în urmă cu aproape 40 de ani, cu scopul de a adopta copii arabi.

Marike Weldman: Nu am avut bani, nu am avut nimic, decât promisiunea lui Dumnezeu din Psalmul 10 să am grijă de orfani. Așa am fondat căminul, prin credință. Am închiriat o casă și am decorat-o. Apoi au venit copiii. Timp de 32 de ani am fost o mamă adoptivă. Am avut 20 de copii de-a lungul anilor, nu au trăit cu toții în același timp în cămin. Unii au stat o perioadă mai lungă, iar alții o perioadă mai scurtă.

Viața ei s-a schimbat brusc, când doi bărbați au urcat în același autobuz în care se afla și ea. Autobuzul cu care mergea și Marike s-a oprit în acest colț. Doi palestinieni dintr-un cartier din apropiere s-au urcat în autobuzul cu numărul 78 și au început să înjunghie și să îi împuște pe pasageri. În urma atacului au murit trei israelieni.

Marike Veldman: Mi se păreau suspicioși. M-am întrebat de ce i-a lăsat șoferul autobuzului să urce. Cei doi teroriști au început să urle. Unul avea un pistol, iar celălalt un cuțit. Bărbatul care avea un cuțit a sărit la mine și a început să mă înjunghie în umăr, în piept și în mâini. Celălalt terorist s-a dus în spatele autobuzului și a început să împuște. Oamenii au început să urle. În timp ce teroristul m-a înjunghiat, am repetat în limba mea: „Doamne Isuse!”. Am spus în olandeză: „O, herre Jesus!”. M-am protejat cu mâinile mele și am tăcut. Am stat în colț. La un moment dat s-a oprit și a mers în spatele autobuzului și a continuat să înjunghie alți oameni. Deodată, am auzit un zgomot, s-a spart sticla. Ușile s-au deschis și astfel am putut ieși.

Marike a ieșit din autobuz sângerând și în stare de șoc, însă a reușit să oprească o mașină, iar șoferul a dus-o la o ambulanță. În urma înjunghierilor a avut șase plăgi și colaps pulmonar. Mulți dintre copiii pe care i-a avut în grijă au vizitat-o la spital, dar nu au vrut să fie intervievați în fața camerelor de filmat.

Marike Weldman: Primele întrebări ale copiilor au fost: „Mamă, acum ne urăști?”, „Urăști arabii?” Copiii mei sunt arabi. Întrebările lor m-au uluit. I-am întrebat pe copii cum îmi pot pune astfel de întrebări. Am o chemare de a sluji arabii, sigur că nu îi urăsc.

Marike a mers mai departe și l-a iertat pe bărbatul care a înjunghiat-o. Copiii ei i-au spus că asta nu are niciun sens.

Marike Weldman: Mi-am spus că nu are niciun sens să iert așa o persoană. Apoi m-am gândit că Domnul nostru, Tatăl nostru Ceresc ne-a iertat prin Domnul Isus. Iertarea este o alegere. Am ales să iert. După aceea, Dumnezeu te ajută. Acesta este harul Său. Această întâmplare oribilă m-a apropiat de Domnul. El s-a dovedit a fi un Dumnezeu minunat. Noi slujim unui Dumnezeu minunat. El este așa de bun.

China, deși o țară comunistă, are o moștenire creștină bogată

O galerie de fotografii cu povești emoționante… Ei au fost soldați ai lui Isus Hristos. Toată viața au răspândit adevărul în China. Ei trăiesc pentru Domnul și sunt dispuși să moară pentru Evanghelie.
Acești creștini sunt din diverse orașe din China. 

Câțiva au aproape 100 de ani. Ei se roagă în mod constant pentru această națiune, fiind încredințați că această țară va deveni cea mai mare națiune creștină. Rugăciunile pot muta munții. 

Povești ca acestea i-au motivat pe câțiva tineri din America să se mute în China, să învețe limba și cultura acestei țări. Mulți sunt de părere că Domnul îi pregătește să slujească poporul chinez.

De dimineața devreme până seara târziu, cu activități încântătoare și zgomotoase, Beijingul, capitala Chinei, nu doarme niciodată. La fiecare colț de stradă, sunetele afacerilor devin tot mai zgomotoase. În mijlocul zgomotului, există un loc liniștit. O galerie de fotografii cu povești emoționante. Fotograful creștin, Peng Rong spune că oamenii din aceste fotografii sunt deosebiți.

Peng Rong: Ei au fost soldați ai lui Isus Hristos. Toată viața au răspândit adevărul în China. Ei trăiesc pentru Domnul și sunt dispuși să moară pentru Evanghelie.
Acești creștini sunt din diverse orașe din China. Lu Jiang este unul dintre ele. Este unul dintre cele mai mici orașe din estul Chinei, cu o populație de 30.000 de oameni. Puțini oameni au un motiv să vină aici. Peng Rong a vrut să vină aici să îi fotografieze pe evangheliștii creștini dedicați.

Peng Rong: Unii dintre ei nu au avut niciodată șansa să predice într-o biserică. Oriunde mergeau, își luau cu ei și Biblia. Când i-am cunoscut, mi-au spus că au cea mai folositoare unealtă: Biblia. Ei nu au nevoie de o clădire. Dumnezeu le-a dat mereu un loc unde să răspândească Evanghelia.

Galeria este plină cu fotografii făcute în cadrul unei călătorii recente. În calitate de creștin, Peng a fost inspirat de poveștile pe care le-a auzit. El a spus că punctul culminant al călătoriei a fost speranța pe care acești misionari au împărtășit-o cu privire la viitor.

Peng Rong: Câțiva au aproape 100 de ani. Ei se roagă în mod constant pentru această națiune, fiind încredințați că această țară va deveni cea mai mare națiune creștină. Rugăciunile pot muta munții.

Vizitatoare: Am rămas impresionată de poveștile oamenilor din fotografii. Am comparat credința mea cu credința acestor credincioși. Știu că mai am un drum lung de parcurs în umblarea mea cu Hristos. Sper ca într-o bună zi să-i întâlnesc personal.

Povești ca acestea i-au motivat pe câțiva tineri din America să se mute în China, să învețe limba și cultura acestei țări. Mulți sunt de părere că Domnul îi pregătește să slujească poporul chinez. Kenneth King s-a născut și a crescut în Norfolk, Virginia. La 23 de ani, în loc să-și caute de muncă în SUA, a decis să facă o schimbare.

Kenneth King: E o limbă interesantă pentru mine, pentru că este așa de străină, diferă de toate limbile occidentale, de germană, engleză, spaniolă, franceză. China are o istorie bogată, și cultura chineză diferă foarte mult de cultura americană. Am găsit-o atractivă pentru că este așa de diferită.

Kenneth este un creștin care a fost chemat de Dumnezeu. Părinții lui au fost entuziasmați de mutarea lui. Ei au știut că Dumnezeu va lucra prin fiul lor într-un mod măreț. Pe lângă că studiază în China, el s-a îndrăgostit de cultura locală. Călătorește prin China și astfel, stă de vorbă cu localnicii. Este de părere că tot mai mulți americani tineri vor fi motivați să călătorească în străinătate pentru oportunități mai mari.

Kenneth King: Tot mai mulți tineri vor să aibă un avantaj mai mare la început și vor să călătorească, să lucreze în străinătate. Mulți vor un loc de muncă care le oferă posibilitatea să călătorească. Mai ales când sunt tineri, când sunt de vârsta mea. Posibilitatea de a trăi dincolo de granițele SUA îi determină pe mulți tineri să meargă în China sau în alte țări.

Creștinii din China l-au ajutat pe Kenneth să găsească un loc de muncă cu jumătate de normă și să își îmbunătățească cunoștințele de limba chineză. În timpul liber îi place să scrie cu caractere chinezești. El spune că pe termen lung, i-ar plăcea să vorbească mai bine chineza și să se alăture unei biserici locale din China. Ken speră ca liderii guvernului din China să-și deschidă ochii și să-L vadă pe Isus Hristos. El îi încurajează și pe alți tineri creștini din America să-i urmeze modelul, ca să schimbe viețile chinezilor, dar și propriile vieți.

O lucrare creștină vine în ajutorul unei familii siriene refugiate aflate în criză

Războiul civil sirian a devastat milioane de familii. Multe din ele au căutat refugiu în țările vecine, precum Libanul. Iată o relatare a felului în care o organizație creștină a adus speranță și ajutor uneia dintre aceste familii.

Familia lui Homer a fost forțată să fugă de războiul din Siria când o bombă le-a distrus locuința.

A fost foarte dificil aici, iar soțul meu lucrează din greu. El nu poate să obțină o slujbă mai bună fiindcă guvernul nu permite refugiaților să lucreze legal. Totuși, avem nevoie de bani pentru a ne putea hrăni.
Homer și soțul ei m-au invitat în cortul lor improvizat și mi-au povestit despre viața lor dinainte de război.

Aveam o casă frumoasă în Siria, îmi lucram propriul pământ, și aveam multe capre. Acum, lucrez pe pământul unui moșier și câștig doar atât cât să-mi pot plăti chiria.
Când Orphan’s Promise și Heart for Lebanon au aflat de situația acestei familii, i-au invitat mai întâi la centrul de distribuție a alimentelor.

Fiecare din aceste pachete conține destul orez, conserve cu carne, fasole și bunuri casnice ca să ajungă o lună întreagă unei familii de până la opt membri. Acum, copiii lui Homer merg la Hope Center, susținut de asemenea de Orphan’s Promise.
Aici, împreună cu alți copii refugiați sirieni, ei învață limba engleză, arabă și matematica.

Îmi place foarte mult să merg la școală! Profesorii sunt foarte de treabă și chiar se ocupă de noi. Când am venit în Liban, nu puteam merge la școală și ne lipsea mult. Acum, mergem la Hope Center și e foarte bine!

Sunt foarte fericită să-i văd că primesc o educație aleasă. După școală vin acasă și eu le pregătesc o mâncare cu ceea ce am primit. Le văd zâmbetul și fericirea de pe chip, iar asta înseamnă totul pentru mine.
La Hope Center, le vorbim copiilor deschis despre Isus și le arătăm „Cartea Cărților” în limba arabă.

Îmi place „Cartea Cărților” și povestirile despre Isus. Știu că, dacă ne rugăm lui Isus, El ne ia povara. M-am rugat pentru bunica mea, care era la spital, foarte bolnavă, și acum ea e complet vindecată.

Orphan’s Promise și Heart for Lebanon au instalat un sistem de apă pentru familia lui Homer, așa încât să aibă asigurată apa potabilă.
Suntem foarte recunoscători că ne susțineți cu alimente și apă. Sunt entuziasmat de ceea ce învață copiii mei la școală. Doresc să mulțumesc din inimă creștinilor pentru rugăciunile lor și că s-au îngrijit de nevoile noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păzească familiile! Vreau să spun tuturor oamenilor care ne ajută că îi iubesc. Heart for Lebanon și Orphan’s Promise, vă iubesc din inimă!

Stiri crestine – Mapamond crestin – 26 februarie 2017 – Cine să dețină controlul asupra Muntelui Templului?

Photo Americans United with Israel

1. O femeie creștină și-a iertat atacatorii palestinieni
2. Cine să dețină controlul asupra Muntelui Templului?
3. China, deși o țară comunistă, are o moștenire creștină bogată
4. Interviu cu Bob Goff, autor, scriitor și un încurajator profesionist
5. Construirea unui perete al rugăciunilor ascultate în Regatul Unit
6. Conferinta FBCAR – Creșterea bisericilor pentru gloria lui Dumnezeu – Alba Iulia, februarie 2017

Cine să dețină controlul asupra Muntelui Templului?

Musulmanii îl numesc Haram Al-Sharif, care în arabă înseamnă sanctuarul nobil. Al-Aqsa care include muntele și întregul complex, este al treilea cel mai sfânt loc pentru Islam. Musulmanii susțin că doar ei au voie să se roage acolo.

Musulmanii pot să se roage acolo, însă creștinii și evreii au voie numai să viziteze acel platou, nu să se roage sau să se închine acolo.

Pentru evrei, Muntele Templului este cel mai sfânt loc. Două temple din perioada biblică au stat aici. Isus a vizitat, a predicat și S-a închinat în cel de-al Doilea Templu, însă musulmanii neagă până și existența acestuia.

Linda Olmert: Arheologia confirmă afirmațiile Bibliei conform cărora locul acesta este locul cel mai sacru al evreilor, este centrul. De la începuturile poporului evreu, mulți spun că încă de la începutul lumii, acesta este locul central.
Ani de zile, evreilor li s-a interzis și să calce pe Muntele Templului, darămite să se roage acolo, locul fiind considerat prea sfânt. Acum, tot mai mulți evrei religioși dar nu numai, vor să li se respecte dreptul de a vizita acest loc sfânt. Linda Olmert face parte din Haliba, inițiativa pentru libertatea evreilor pe Muntele Templului.

Linda Olmert: Noi vrem ca toți să poată să se roage pe Muntele Templului. Isaia spunea că va fi un loc pentru toate națiunile.

Cu două săptămâni în urmă, un terorist palestinian a încercat să îl ucidă pe Yehuda Glick, liderul organizației Haliba. Glick a supraviețuit, iar mai târziu, forțele de securitate israeliene au împușcat și ucis teroristul. Acest incident, alături de revoltele constante din sectorul palestinian, evidențiază tensiunea din jurul Muntelui Templului.

Yossi Kuperwasser: Noi, reprezentând guvernul, nu suntem de acord ca evreii să se roage pe Muntele Templului și asta datorită angajamentului nostru față de status-quoul stabilit în 1967.

De la războiul de Șase Zile din 1967, Iordania deține controlul religios asupra Muntelui Templului. Israelul se ocupă de pază, însă doar musulmanii au voie să se roage acolo. Din cauza tensiunilor curente din jurul muntelui, Iordania și-a rechemat ambasadorul din Israel. Yossi Kuperwasser este directorul general al serviciilor secrete israeliene.

Yossi Kuperwasser: Noi credem că respectând statu-quoul, ajutăm la menținerea păcii și siguranței în Ierusalim.

Olmert însă, spune că totul se rezumă la drepturile civile.
Linda Olmert: Singurul loc pe care îl cunosc, cel puțin în Israel, în care sunt violate drepturile civile pe care ne-am aștepta să le vedem într-o țară occidentală, într-o țară democratică liberă, este în chestiunea evreilor vizavi de Muntele Templului.

Ea mai spune că este suficient loc pentru toată lumea.
Linda Olmert: Cred că atunci când Mântuitorul Se va întoarce, El va rezolva toate problemele. Până atunci, eu cred că este loc suficient pentru toate națiunile pe Muntele Templului.

Aurel Gheorghe – Imperiile mondiale și împărăția dreptății, Daniel cap. 7

”După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne…

El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi…
Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel, cap.7)

Ilie Pop – A luptat lupta cea bună a credinței

La vârsta de 86 de ani fratele nostru  Ilie Pop, și-a sfârșit alergarea pământească.

Trupul sau neînsuflețit  va fi depus în sala bisericii baptiste Golgota din București, sos. N.Titulescu 56 A,  joi 23 februrie 2017 ora 17,00, când va fi deschis și accesul în sală.

Serviciul de priveghi va avea loc joi, 23 februarie 2017 începând cu ora 18,30 în sala bisericii Golgota.

Înmormântarea va avea vea loc vineri 24 februarie 2017.

După un serviciu religios la biserică, care va începe la ora 11, se va pleca spre cimitirul Pantelimon II, unde va ave loc serviciul de înmormântare

Ne rugăm ca Domnului să mângâie familia (pe fiul său Octavian cu soția Maria și fiica Ilinca) pe frații și surorile de corp, precum și pe nepoți și strănepoți.

Afla mai mult – http://www.golgota.ro/website/index.php