Camelia Smicală: Zilele acestea, o mamă din Finlanda își înmormântează copilul

FOTO Telegraph

Zilele acestea, o mamă din Finlanda își  înmormântează copilul. Un tată finlandez violent și-a ucis fiica, după ce soția l-a raportat la autorități!

Finlanda nu lasă nici o posibilitate de autoapărare victimelor:în caz de agresiune în familie, toate instituțiile statului se unesc sa apere agresorul. Maria și Mihai se află în două închisori de copii tot ca urmare a faptului că cei care ar trebui să aibă în vedere drepturile copiilor, acordă prioritate și credit nelimitat fostului meu soț, iar interesele lui sunt protejate in detrimentul intereselor copiilor. 

Camelia Smicala:

Zilele acestea, o mamă din Finlanda își  înmormântează copilul. Povestea acestei femei este până la un punct similară cu povestea mea: o familie care nu a funcționat, un divorț, un copil la mijloc. O mamă care a informat autoritățile și a prezentat dovezi care arată că fostul soț este violent și pune în pericol viața copilului. Niște autorități care nu numai ca au ignorat semnalele ei disperate, dar au avut și grijă să fie respectate drepturile tatălui. În urmă cu câteva zile, acest tată și-a ucis fiica.

Maria și Mihai se află în două închisori de copii tot ca urmare a faptului că cei care ar trebui să aibă în vedere drepturile copiilor, acordă prioritate și credit nelimitat fostului meu soț, iar interesele lui sunt protejate in detrimentul intereselor copiilor. Finlanda nu lasă nici o posibilitate de autoapărare victimelor:în caz de agresiune în familie, toate instituțiile statului se unesc sa apere agresorul. Victimelor nu le rămâne nici o șansă. Dacă mama încearcă sa își apere copiii, pățește ce am pățit eu:o termina financiar, își pierde slujba, i se iau copiii și mai e și condamnată. O spun statisticile:de zeci de ani, Finlanda se afla în topul mondial la capitolul uciderii de copii și a agresiunii asupra femeilor. Nu, nu sunt tarile Arabe în top, ci Finlanda. Dacă nu ma credeți, citiți statisticile ONU!!!!

Am fost contactată de mai multe mame finlandeze cărora serviciile sociale le-au răpit copiii din motive incredibile. Într-o zi voi traduce toate înregistrările discuțiilor și le voi posta. Fiul meu povestește într-una din înregistrări despre alți copii care spun că acasă era foarte bine și nu știu de ce au fost plasați în cămine. Nu suntem o excepție.

Pe zi ce trece, devine tot mai clar faptul că protecția copilului din țările nordice este altceva decât ceea ce se pretinde a fi, iar sub formula ,,confidențialitate asupra cazului,, se ascunde multă suferință. Nerespectarea ei aduce automat sancțiuni, așa cum știți că mi s-a întâmplat mie. Este o metoda de intimidare, și în egală măsură un avertisment pentru alți părinți care ar avea în intenție să se revolte împotriva acestui sistem.

Nu am fost niciodată acuzată de lipsa aptitudinilor parentale, neglijență sau abuzuri asupra copiilor mei, și cu toate acestea, ei au fost luați de acasă (știți în ce fel) apoi returnați, după care au fost din nou ridicați cu forța, pe nepregătite, din fața școlii – în văzul colegilor și al profesorilor lor. Serviciul social joacă de ani de zile un ping-pong sinistru cu sufletele noastre, și se face vinovat de un abuz groaznic.

De un an și șapte luni, copiii mei spun fără încetare că vor acasă. Daca ați ascultat înregistrările, știți că există pasaje care ar face și pietrele să plângă. Dar serviciul social nu are slăbiciuni, și nu se lasă condus de sentimentalisme. Din păcate, și mult mai grav, nu se lasă condus nici de adevăr, și nici de lege, pentru că dacă ar fi așa, copiii mei nu ar fi trăit niciodată experiența separării și a înregimentării în centre sociale.

La această oră eu nu știu ce va urma: nu știu dacă Maria și Mihai vor fi lăsați să vină acasă. Știu doar că cei de la social au slăbit un pic chingile în care îi ține, un pic de tot: au voie o dată la trei săptămâni să se întâlnească cu sora lor mai mare, să vorbească la telefon cu bunicii materni, iar domnul ambasador are permisiunea să-i viziteze. Adică după atâtea intervenții, copiilor mei li se acordă un minimum din ceea ce în mod legal li se cuvine. Sper că nu vor face o strategie din a le acorda din când în când câte o mică favoare, ca să mai treacă niște ani…După ce o bună bucată de vreme nu am scos un sunet, supunându-mă dresajului practicat de responsabilii serviciului de protecție a copilului din Tampere, am ales să vorbesc și să scot la lumină adevărul, pentru copiii mei. Este un drum cu sens unic pe care nu îl voi abandona, până în ziua în care Maria și Mihai vor intra pe ușa casei noastre, cu bagajele în mâini. Amin!