19 | iunie | 2015 | agnus dei - english + romanian blog

Audio Sermon: Three Secrets to Conquer Fear by Josef Tson

Iosif Ton (sometimes referred to as Josef Tson) about the persecution of Christians under the communist Iron Curtain, in Romania and personally being liberated from fear at a specific point and time in his life.

VIDEO by SermonIndex.net

Florin Pistriceanu – Marturia unui fost calugar

Vezi PAGINA cu MARTURII diverse aici

Florin Pistriceanu: Cine il cauta pe Domnul cu toata inima, sa stiti ca Il gaseste!

M-am tras dintr-o familie bogata, ortodoxa. In familia noastra erau bani, dar vreau sa va spun ca nu era fericire, caci sa stiti ca acolo unde este bogatie nu este fericire, ci numai necaz. Mi-a murit tata, apoi mama si cei 3 frati erau foarte bolnavi. Am vazut ca era atata necaz (de boala) in casa noastra si am mers la preotul nostru (duhovnicul) si mi-a zis, „Florine, ai vazut cat necaz a venit peste voi. Pentru tine ar fi bine sa pleci intr-o manastire sa nu vina si peste tine vreun blestem din cauza pacatelor pe care le-au facut parintii, ca sa nu se intoarca si pe tine.

Ar fi bine sa pleci intr-o manastire. Eu iti voi da o recomandare in Moldova si acolo sa slujesti. Nu prea am vrut asa brusc sa ma duc intr-o manastire, dar ca sa nu pice necazul peste mine ca si pe fratii mei am luat o geanta, am lasat tot si am luat trenul si am plecat spre manastirea care este in Piatra Neamt, Bistrita. Acolo mi-au zis, „Vezi ca aici vin multi, si multi pleaca, nu rezista. E rugaciune multa, e mult post si nu este usor. Am intrat in slujba de ascultare, cu munca de taiat lemne la padure, la sapa peste tot unde era nevoie. Noi munceam pentru ca ne intretineam singuri si mai aveam si niste ajutoare de afara.

Dupa cativa ani, dupa ce ei au prins incredere in mine, am fost calugarit la Piatra Neamt in Bistrita, dupa care in momentul cand am iesit din locul acela chiar am observat ca dupa ce mi s-a dat haina neagra, o multime de oameni veneau sa imi sarute mainile si sa se atinga de haina mea, crezand ca sunt iertati. Eu brusc m-am tras inapoi ca n-am fost obisnuit cu asemenea lucruri, nici nu mi-au facut niciodata inainte acest lucru, ca oamenii sa se inchine inaintea mea.

Dupa cativa ani de slujire in locul acela faceam slujbe de exorcizare. Veneau foarte multe tinere care curveau sau faceau avorturi, veneau in locul acela oameni demonizati, oameni care au facut lucruri blestemate in religia lor, in problemele lor, in necazurile lor. Noi, cand incepeam slujbele de exorcizare nu aveam putere sa exorcizam acesti oameni. Din contra, duhurile rele se zbateau in ei si vorbeau impotriva noastra ca „noi suntem fii puterii intunericului”. Nu stiu cine a vazut lucrurile astea, cine a fost prin locurile acestea- poate a-ti vazut la televizoare sau a-ti vazut in alte parti, dar este un lucru extraordinar de grav. Un om demonizat, un om cu un duh rau in el care il zbate, il tranteste la pamant si tu sa n-ai nici o putere sa-l poti elibera. Este un chin foarte mare. Este o durere mare, mare pentru parintii care si-au adus copii.

Veneau la noi un numar foarte mare pentru a fi eliberati. Am intrebat, „Preasfintirea noastra, de ce noi nu avem putere sa eliberam oamenii? Pentru ca acolo traiam in posturi, acolo traiam in inchinarile facute de catre oameni. Ne inchinam tuturor lucrurilor idolatre. Ne inchinam icoanelor si idolilor. Sfanta Scriptura spune in Psalmul 97 ca cei ce se inchina icoanelor si idolilor sunt de rusine si sunt rusinati. Noi nu ne-am dat seama de lucrarea care este acolo pentru ca pana cand Dumnezeu nu-ti deschide mintea, nu poti sa faci decat ceea ce stii si faci in intuneric. Dar cand Dumnezeu iti deschide mintea, El te scoate din orice loc in care ai fi tu.

Eu am zis atunci catre staret, „Intre noi sunt foarte multi homosexuali, pedofili”. Noi strangeam copii de pe strada si ii duceam in manastire ca sa-i hranim, sa-i imbracam si zic, „Acesti copii devin victimile acestor fiare.” Si-i zic, „De ce nu-i scoateti afara?” Zice, „Eu nu-i scot. Maica Domnului sa-i scoata”. In gandul meu am spus, „Ramai cu maica Domnului si ma rog la Dumnezeu sa ma trimita in alta manastire”, si am plecat din locul acela. La noua manastire m-au luat imediat, vazandu-ma ca sunt inalt, ei cautau calugari inalti ca ziceau ca acolo unde sunt calugari inalti este mai mult har. Dar, Domnul nostru spune ca el nu se uita la ceea ce izbeste omul, ci se uita la inima omului.

Imediat m-au primit, m-au luat in slujbe si am luat niste slujbe economice ca sa avem cat mai mult beneficiu si m-au trimis in alte tari si perindam intreaga lume dupa bani. Intorcandu-ma inapoi, aduceam un venit foarte mare manastirii. Acest lucru nu mi-a placut, dar trebuia sa traiesc in ascultare pentruca trebuia sa te supui invataturii lor. Dupa ce staretul a fost prins cu mai multe autoturisme donate, el a fost mutat in Grecia si a venit un alt staret cu calugarii lui.

Eu ma plecat la o alta manastire in Caransebis – Caras Severin. Acolo exista o legenda care spune ca atunci cand s-a facut tunelul ca sa traga o linie de cale ferata, in momentul cand a pus dinamita, inauntrul manastirii care era intr-o crapatura de stanca, a aparut Dumnezeu, Domnul Isus si Duhul Sfant reprezentat in chip de porumbel. Tot timpul mergeam la spital cu iconite dupa mine si cu banane si portocale la bolnavi, la spitale, la cei bolnavi si la cei necajiti. Mai aveam un ban si puteam sa stau cu ei de vorba si sa le dau din ceea ce aveam noi. Auzind episcopul din Caransebes m-a chemat la el si mi-a zis, „Lasa-i tu pe astia ca au copii, au cine sa mearga la ei. Noi avem problemele noastre”.

Trecand 9 ani de zile si fiind in aceiasi manastire eu m-am acrit de mine. Nu ma mai puteam suporta. Ajunsesem atata de slab ca eram numai pielea si osul si nu mai simteam dragostea aceea, nu mai simteam pe Dumnezeu. Nu simteam in mine ca as fi vrut ceva mai mult pentru Dumnezeu si viata mea sa se schimbe. Pana intr-o zi de toamna, cand s-a terminat slujba de seara, am incuiat usa, au plecat toti calugarii de la manstire. Dupa aceea eu am incuiat si m-am pus in genunchi, fara sa ma mai inchin la idoli si la icoane, fara sa mai fac semnul crucii.

Si in momentul cand m-am prosternut pe genunchi si am spus asa, „Tata, Dumnezeul meu care esti in ceruri si tu ma vezi in locul acesta, daca este voia Ta sa raman aici, aici sa imi putrezeasca oasele, dar daca nu este scoate-ma din lucul acesta”. N-am terminat sa spun lucrul acesta ca peste mine a venit o putere extraordinara si a inceput sa ma zdruncine. Era puterea Duhului lui Dumnezeu care a intrat in mine si a inceput sa ma cerceteze. Au inceput sa imi tisneasca lacrimile si nu ma mai puteam opri. Parca nu mai vroiam sa ma ridic de pe genunchi si bate cineva la usa. Era staretul. Zice, „Ce se intampla cu tine?” „Uitati-va zic, nu stiu ce se intampla. Am zis ca orice vrea Dumnezeu, sa stau sa ma scoata din locul acesta”.

Mi-a zis, „Sa stii ca a venit diavolul la tine”. Diavolul sa vina la mine cand eu plang si il rog pe Dumnezeu? Vine Dumnezeu! Diavolul vine cu ura, cu necaz, cu probleme te face, te distruge. Dar Dumnezeu te ridica, te mangaie… si am zis, „Faca-se voia lui Dumnezeu”. El s-a uitat la mine stiind ca ceva se intampla cu mine, m-a lasat in pace. A doua noapte am avut un vis ca a venit o femeie la mine si mi-a zis, „Iesi din locul acesta, daca nu, te vei duce dupa parintii tai”. A spus si a disparut. M-am cutremurat. Am zis: cum sa ies, am legamantul aici? Stiam ca dupa ce voi pleca de acolo, ori voi innebuni ori daca ma voi casatori vor innebuni copii sau cine stie ce boli vor veni peste mine. Am auzit ca la foarte multi preoti sau calugari care au parasit li s-au intamplat lucrurile acestea pentru ca au avut legatura cu intunericul si in momentul acela, fiind in lume, duhurile acelea i-a distrus. Dar slavit sa fie Domnul ca la mine nu au mai avut putere ca de acolo eu am venit la Hristos. Salvit sa fie Domnul! Ca e viu si lucreaza, salvit sa fie El!

Dimineata mi-am luat geanta si am spus, „Preasfintirile voastre, eu ies de aici.” Au zis, „Ai innebunit. Te bagam in blasfemie. Te vom blestema pentru ca parasesti manastirea si lucrul pe care l-ai facut”. Am zis, „Faca Dumnezeu ce-o vrea sa faca cu mine. Daca e sa mor, sa mor. Daca e sa traiesc, sa traiesc.” Si am plecat din locul acela. Ei au inceput sa ma scuipe si sa faca semnul crucii si au inceput sa ma blesteme pentru ca am plecat din locul acela. Dar, Dumnezeu binecuvinteaza, nu blestema. Dumnezeu iubeste, Dumnezeu nu uuraste. Slavit sa fie El!

M-am pus pe un tren si acolo a venit o fata de vreo 21 de ani si m-a intrebat la ce manastire sunt. Am zis, „Am fost la ce manastire si ce mi s-a intamplat si plec incotro…” Zice fata, „Parinte, am curvit, am facut un avort. Ce canon voi primi?” La ortodoxi pentru asa ceva se dadea un canon de 15 ani. Aveai sa spui de 50 de ori Tatal nostru in fiecare zi si cam 100 de matanii ca sa ti se ierte acest pacat. Bineinteles ca nimeni nu putea sa respecte acest canon. Eu am zis, „Mai fata, uite care-i treaba. Du-te si te pocaieste ca si eu ma voi pocai”. Fata a plecat nedumerita de la mine. Nu dupa multa vreme au venit niste femei in compartiment si au zis, „Parinte, uite aici niste pomeni pentru copii, pentru pomenirea mortii, pentru saraci”. Am zis, „Mai, femei bune luati banii si dati-i la saraci ca nimeni nu va citeste pomenile acestea, dar mergeti si va pocaiti”. Femeile acelea, iarasi au ramas uimite de ceea ce le-am spus.

Uploaded by BozyX on Jan 6, 2011 Un calugar se intoarce la Domnul

Eu nu stiam ça Dumnezeu vorbeste prin gura mea si habar nu aveam de pocainta. Am ajuns la Bucuresti cu aproape 100 de oameni in gara, nemultumiti de listele si banii care le solocitau preotii si manastirile. Le-am zis, „Oameni buni, pocaiti-va si intorceti-va la Dumnezeu ca si eu ma voi pocai”. Dintre ei, multi se uitau la mine, multi au zimbit, altii erau impotriva mea. In grupul acela era un om care a zis, „Mai, ce-i cu tine? Te-ai pocait?” Am zis, „Nu stiu ce s-a intamplat”. Acesta era un frate pocait din Bucuresti. A zis, „Hai cu mine acasa”. M-a luat cu el acasa, mi-a spalat picioarele, mi-a dat ceva sa mananc si mi-a spus, „Ramai la mine”. Am zis, „Eu nu pot sa raman la tine. Nu stiu ce plan are Dumnezeu cu mine, dar eu vreau s ama duc mai departe”. A zis, „Hai cu mine sa te duc la cineva”, si m-a dus la Gabi Lunca. Cand am intrat in casa, in partea dreapta era un grup de rugaciune si se ridica si cand ma vede acolo barbat in negru s-au speriat. L-au intrebat pe fratele: ce e cu asta aici? A zis fratele, „L-am gasit in gara si l-am adus aici. Cred ca s-a intors la Dumnezeu. Au zis sa ne rugam.

In momentul cand ne-am pus jos sa ne rugam, din nou cercetarea aceea a Duhului Sfant care am avut-o in manastire si am inceput sa pland. Imi era rusine sa planf intre femei. Eram barbat si la noi in mansatire nu stiam sa plangem din cauza invataturii, din cauza intunericului si a racelii. Dar cand Hristos se descopera in om, el sparge inima de piatra. El deschide mintea, ochii lumineaza. Ii cad solzii de pe ochi si vad ca e viu Domnul nostru! E o lucrare minunata cand Dumnezeu intoarce pe om de la pacat la El. Apoi sora Gabi Lunca mi-a dat niste Biblii si le-am spus ca eu vreau sa vad ce vrea Domnul cu mine.

Am plecat de acolo si m-am pus pe tren spre Galati unde m-am bagat in doua manastiri vechi ukrainene. Cand am vazut din nou ca mirosul de luminare, mirosul de tamaie, cand am vazut sfintii aceia care erau atata de intunecati si cand am vazut intunericul care era, am zis, „Doamne, daca Tu imi dai putere sa ies de aici, eu nu mai intru cat traiesc. Si slavit sa fie Domnul ca mi-a dat putere sa ies din locul acela. Am iesit intr-un parc mare in Galati si am ridicat capul spre cer si am zis, „Tata, din manastire am plecat. Capul nu mai am unde sa mi-l plec. Unde ma voi duce?” Si atunci peste mine a venit o cercetare si nu ma mai puteam opri din plans caci Dumnezeul cerurilor, care vede pe oricine a venit in locul acela unde am strigat dupa El ca sa aiba mila de mine. Slavit sa fie Domnul, ca El vede lacrimile fiecaruia si nu-i lasa. Cuvantul Domnului spune caci „cu nici un chip n-am sa te las”.

Au venit cateva persoane la mine si m-au intrebat, „Parinte ti-e rau, ce ai patit? Parinte, ce e cu tine?” Am zis, „Dati-va la o parte ca eu stiu ce e cu mine”. Si stiam ca ma cerceteaza Dumnezeu. N-a durat mult timp pana am iesit la trotuar pe drumul care duce de la Galati la Calarasi. Trei sau cinci minute am stat in locul acela si iata ca opreste o masina albastra, Dacia 1100 si spune, „Parinte, incotro?” Am zis, „Eu nu sunt Parinte, Isus Hristos fiul lui Dumnezeu, eu nu mi-s nimic”. Zice el, „Intra in fata.” Pentru ca am avut hainele astea negre am intrat in spate (era mai spatios) si am pornit la drum. Zice, „La ce manastire”. Am zis, „Nu mai sunt, am iesit de acolo”. „Dar, incotro mergi?” „Nu stiu unde ma duc”.

El era din biserica din Calarasi. El zice, „Mai omule, inainte de a ajunge eu unde esti tu mi s-a oprit motorul la 100 de metri”. I s-a oprit motorul brusc. El s-a dat jos din masina si a zis, „Doamne, oare ce ai tu de lucru cu mine in locul asta de mi s-a oprit masina? ” Dumnezeu a facut ca eu , pana ce ies la locul acela, sa i se strice masina. I-a stricat Dumnezeu masina ca sa vina si sa ma ia pe mine si sa ma duca cu el. In masina am spus sa-mi predice evanghelia. A inceput sa imi predice evanghelia cu atata har, plangea, nu mai putea. Am tras la o parte. Plangea in hohote. O parte din biserica din Calarasi s-a intors prin fratele acesta. Dupa aceea, Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine si am avut aceeasi intamplare cum am avut inainte. L-am luat in brate si l-am sarutat. Nu mai ma puteam desparti de el, acolo era Domnul. A zis, „Vii cu mine acas”. „Merg unde vrei tu, dar du-ma la Dumnezeu. Du-ma acolo unde crezi tu ca trebuie sa merg”. Cand am ajuns la el acasa, avea 5 copii mai mici care s-au speriat cand m-au vazut in negru. A zis sotia lui, „Ce-i cu asta?” I-a zis, „Cred ca s-a intors la Domnul”. Ne-am pus toti 3 cu copii sa ne rugam si ii zice Domnul prin Duhul Sfant acestei femei (era vas de lucru): Asculta barbate ce vorbeste Domnul. Te-am scos din locurile acelea intunecoase. Te-am scos din adancul cel mare ca pe baza marturiei tale si lucrarea care vreau sa o fac prin tine sa spui din cetate in cetate de unde te-am scos pentru ca am multe persoane care sa le scot de la intuneric la lumina.

Eu n-am inteles lucrarea Duhului Sfant pentru ca nu cunosteam lucrarea Duhului Sfant. Am fost extraordinar de cercetat in acea rugaciune. M-am ridicat in picioare si am zis, „O ce ma bucur ca o sa intru si eu la lucru”. „Nu,” a zis el, „Lucrarea a fost ca tu o sa depui marturie prin locurile unde vei merge despre locul din care te-a scos Domnul ca oamenii sa se intoarca la Dumnezeu”. M-au dus si m-au prezentat la biserica din Calarasi. Cand am auzit cantarile alea pline de har am crezut ca ma coplesesc de tot. Eram singurul care incepeam sa plang si imi era rusine. Dumnezeu deschidea izvorul din inima mea. Fratele pastor a zis ca cine vrea sa urmeze pe Domnul sa vina in fata. M-am dus si m-am prabusit inaintea adunarii si adunarea a cerut pentru mine eliberari de duhuri rele si de legaturile care s-au facut pe mine in viata mea, ca Dumnezeu sa le rupa prin sangele Lui cel sfant si sa ma faca un alt om, un om nou.

Dupa aceasta rugaciune, eu m-am ridicat de jos, am fost altul. Slavit sa fie Dumnezeu. Mi-am dat haina de calugar jos, m-am ras, fratii mi-au dat un costum. Cand am dat mana ‘pacea Domnului’, fratii nu m-au mai cunoscut cine sunt. Le-am spus ca eu sunt calugarul ala. Toata adunarea s-a bucurat si va dati seama ce bucurie a fost acolo. Am facut catecheza si am inceput sa invat din cuvantul lui Dumnezeu. Dupa aceea am intrat in apa botezului si cand am iesit din apa botezului, o alta bucurie. Ca zice Dumnezeu ca pana si ingerii se bucura in cer cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu. Daca stau si ma gandesc, sunt 65 de preoti si calugari acuma in toata Romania care ne-am intors.

Apoi am mers prin locurile unde am fost inainte marturisind lucrarea in viata mea. Eu nu sunt predicator, nu sunt evanghelist, dar numai pe baza marturiei, Dumnezeu folosea si lucra in inimi la oameni ca sa se intoarca la Dumnezeu. Dupa aceea m-am casatorit si la un timp am plecat la Bruxelles. Aveam diabet foarte grav si imi faceam 4 insuline pe zi. Am zis, „Doamne, ca sa nu fiu o povara pe familie, ia-mi viata si cel putin sotiei si fetitei sa le fie mai bine”. Toata biserica din Bruxelles (suntem aproape 800 de membri) s-a rugat ca Dumnezeu sa ma elibereze de Duhul acesta de boala. A venit un vas de lucru de la Suceava si a spus, „Scurta este vremea barbatule cand te vei vindeca, cand ti se va face ungerea. Slavit sa fie Dumnezeu ca El vindeca, vine vremea cand vindeca si El stie de ce o lasa povara. Nu dupa mult timp am auzit ca vin fratii de la Zalau la noi ca sa faca ungerea la noi in Bruxelles. Adevarul e ca nu se prea face ungeea la noi ca e o biserica tanara, formata acum si nu sunt asa cu experienta in domeniul acesta. Si eu am stiut ca daca vin fratii, Dumnezeu lucreaza si mi se va face ungerea si voi fi vindecat. Seara, la 9:30 imi fac ultima insulina in adunare si am zis, „Doamne, Tu ma vezi ca sunt aici pe scaun si mi-am facut insulina. Doamne, cu credinta vin ianintea Ta ca eu nu mai folosesc ace”. Ma impungeam de 120 de ori pe luna. Am zis, „Doamne, eu cu credinta vin inaintea Ta ca in seara asta ma vindeci.” Cand mi-a venit randul sa intru pe scena si sa mi se faca ungerea fratii se rugau pentu mine. Am simtit cercetarea Duhului lui Dumnezeu si eliberarea trupului meu de boala. Am coborat de pe scena si le-am zis fratilor ca simt o bucurie si ca ceva s-a petrecut in el. A zis, „Cred ca nu mai am diabet”. Toti erau nedumeriti. Dimineata cand trebuia sa imi fac insulina si sa mananc ca sa nu cad in coma diabetica, eu m-am pus i ngenunchi cu sotia si fetita si am zis, „Doamne, iti multumesc ca mi-ai luat duhul de boala. Eu nu mai am nevoie de insulina.” Trece ora 12. Am zis, „Doamne, iti multumesc ca nu mai iau insulina.” A trecut ora 5 seara, „Doamne iti multumesc ca nu mai iau insulina”. A trecut 9 seara si am zis, „Doamne, pot manca orice si sant bine”. Vine ziua a doua, vine ziua a treia, toata lumea se uita la mine si se bucura toata adunarea ca Dumnezeu a facut aceasta lucrare. In seara aceea au fost 8 suflete vindecate, 11 botezuri cu Duh Sfant, au fost niste seri minunate. Slavit sa fie Domnul!

Doctorii din Bruxelles au constatât ça e o perioada cand mi-a scazut mie glicemia dar sa intru in spital si sa fac din nou insulina ca s-ar putea sa paralizez sau sa fac emfart. Dar uitati, ca de atunci sunt un om sanatos. Pot sa muncesc, pot sa imi intretin familia. I-am zis, „Dar, doamana doctor, medicul suprem m-a vindecat”. A vrut sa imi dea pensie (de boala) 700 de euros dar eu am refuzat pentru ca eu nu aveam nevoie de pensia lor. Astazi muncesc si Il laud pe Dumnezeu.

Dupa aceasta inregistrare, Florin Pistriceanu urma sa faca o calatorie la o manastire in Tulcea, impreuna cu Cristian Florea, sa depuna marturie despre intoarcerea lor la Hristos fata de 60 de calugari. Acolo urma sa se inchida manastirea 5 zile ca ei sa faca post, rugaciune si evanghelizare.

Related articles