DREPTATE ȘI ADEVĂR ÎN DRAGOSTE!!

Fratele Mike Olari ne ofera cateva meditatii despre felul nostru firesc de a fi justitiari fata de semeni, dar indulgenti cu sinele….
si apoi ne anunta ca va oferi noi informatii despre Titel Maghiar:
„În tot acest timp, cu multă răbdare, eu am făcut anumite demersuri și am adunat tot felul de informații în ceea ce privește cazul Titel Maghiar (Emanuel Dumitru Maghiar) – detalii pe care în următoarea perioadă le voi prezenta pe blog sub formă de episoade scurte, pentru ca toți cei sincer interesați să afle câtuși de puțin din adevărul despre acest caz, să poată înțelege despre ce este vorba și să-și formeze propria părere despre acest om. ”

Intrati la link pentru mai multe detalii…

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Dacă dreptatea lui Dumnezeu, cerea pedepsirea întregii omeniri din cauza păcatului, dragostea lui Isus arătată pe cruce, a rezolvat mântuirea omenirii și de ce nu, a mea personală. Mă gândesc profund la situația mea și a întregii omeniri, în cazul în care Dumnezeu în dragostea lui nemărginită, nu trimitea pe Isus Cristos să plătească prețul păcatului meu și al întregii omeniri. Atât în discuțiile private, cât și pe Bloguri, pot mereu și mereu observa cât de justițiari sunt oamenii, unii față de alții, fără să țină cont de metoda dumnezeiască, în care DREPTATEA și DRAGOSTEA merg mână în mână. Pilda în care cel care a fost iertat de 10.000 de galbeni, iar la rândul lui el nu a putut ierta 100 (Matei 18:21-35), se poate vedea mereu și mereu în articolele și comentariile văzute pe bloguri. Ne bucurăm de faptul că Dumnezeu, în DRAGOSTEA Lui ne-a iertat de multele noastre…

Vezi articolul original 339 de cuvinte mai mult

Reclame

Florin Ianovici – CRED, DOAMNE! AJUTA NECREDINTEI MELE! – Turneul „Hristos Painea Vietii” – IASI

IASI Turneu Hristos Painea Vietii

IASI Turneu Hristos Painea Vietii

Vezi si –

Viata iti va oferi un extemporal dincolo de care sa afli cine esti prietene. Sa afli ce-i credinta ta. Sa afli ce-i viata ta cu Dumnezeu. Sa afli ce sunt acumularile tale. Sa dai socoteala de nadejdea care e in tine. Sa iti amintesti de predica care ai tinut-o. Sa iti amintesti de incurajarea care i-ai spus-o altcuiva. Pentru ca cu ce masura masori, cu acea masura Dumnezeu iti va masura si tie. Si asta nu-i o veste rea. As vrea masura noastra sa fie totdeauna o masura a bunatatii si a indurarii. Plateste-ne asa, Doamne, cum am dat.

[…..]

In aceasta seara, iubitii Domnului, vreau sa va spun in numele acestui Dumnezeu ca viata – ascultati-ma, pregatiti-va, n-o sa poti raspunde vietii cu ceea ce ai adunat. Daca ceea ce ai adunat este o diploma,  daca ceea ce ai adunat sunt banii in cont, daca ceea ce ai adunat nu reprezinta altceva decat niste maruntisuri ale vietii. Inca un etaj la casa… Ascultati-ma, in ziua incercarii, cu asta nu vei birui. Caci eu stiu pe cineva care are toata puterea in cer si pe pamant. Stiu pe cineva care a zis ca cine crede in El si in mormant daca va fi, se va ridica la viata. Si Numele Lui este Isus Hristos. Glorie sa-i fie in cer si pe pamant!

In aceasta seara, iubitii Domnului, pentru cei care se intreaba: De ce, Doamne? M-au intrebat unii: De ce, Pastore, trebuie sa iesim la examene in viata? De ce trebuie sa dam seama de credinta care este in noi? Si in aceasta seara, va spun tuturor, ca sa nu va pierdeti cu firea. Nu, nu sunteti mai rai decat altii. Nu sunteti mai neinsemnati decat altii. Nu, Dumnezeul vostru nu v-a uitat. Nu, Tatal vostru nu e departe de voi. Caci El n-ar nepoti si nepoate. Este un Dumnezeu care e un Dumnezeu al dreptatii si care te iubeste si pe tine si pe mine si pe fiecare dintre noi. Dar, de ce, Doamne, sunt aceste lucruri? Pentru ca in viata aceasta, iubitii Domnului, exista un adversar numit Satana. N-am gasit nici o sectie pe care sa scrie „demonologie”. N-am gasit nici o sectie de spital unde sa scrie „demonologie”. Eu vreau sa va intreb, cand un copil inebuneste si cand scrie in ziar ca si-a injunghiat mama cu 35 de lovituri de cutit, ti se pare un lucru normal? Nu mi se pare un lucru normal. Mi se pare un lucru dracesc. Pe pamantul acesta, iubitii Domnului, noi nu suntem singuri. Pe de o parte este Dumnezeul nostru care in fiecare zi ne poarta de grija. Si pe de alta parte e un vrajmas care vrea sa ne ia mintile. Un vrajmas care vrea sa ne ia controlul asupra vietii. Un vrajmas care vrea sa ne bage cu capul in lat. Un vrajmas care vrea sa ne ia orice urma de control asupra vietii noastre.

Si acest vrajmas pregateste atatea lovituri. Stiti de ce? Pentru ca uraste ceva cu desavarsire. Stiti ce uraste? Uraste pretul care Dumnezeu l-a platit pentru sufletul tau. Uraste faptul ca tu esti un copil a lui Dumnezeu. Satana uraste faptul ca tu esti credincios.  Si vrea cu toata puterea intunecimii lui sa-ti desfiinteze credinta si sa te aduca, sa te reduca la orice. Numai copil de Dumnezeu sa nu mai fii. Este asa o lupta pe pamantul acesta si va trebui sa dam socoteala. Dar, eu zic in aceasta seara: Ridica-te! Ridica-te in Numele Domnului Isus Hristos! (Aprox de la min 20-25 din predica, mesajul = 53 minute)

VIDEO by Prodocens Media

Povestea lui Simion Giagim, de 21 de ani – marturia mantuirii sale

Mă numesc Simion Dumitru Giagim sunt din Orșova, județul Mehedinți, am 21 de ani și sunt student în Timișoara la Facultatea de Litere.

Reîntorcându-mă în Orșova după 2 ani de școală la bunicii mei într-un sat în apropiere de Orșova, am reintrat în anturajul cu care copilărisem și am început să fumez, să beau cu ei, să ascult muzică hip-hop și chiar să mă modelez după această muzică, devenind ceea ce cuvintele melodiilor spuneau. După un timp, după ce am început să consum foarte des alcool și țigări, a venit la noi un băiat care ne-a întrebat dacă nu vrem să consumăm marijuana. Noi am fost de acord pentru că eram familiarizați cu drogurile din muzica pe care o ascultam și vroiam să vedem și noi efectul acestor droguri. Am început să ne drogăm și cu droguri legale, etnobotanice, fiind mult mai puternice decât marijuana. Acestea ne dădeau niște stări mult mai puternice, halucinații. De multe ori aveam impresia că o să murim fiindu-ne foarte rău de la acele droguri. A doua zi, în schimb, uitam tot și o luam de la capăt.

Toate aceste lucruri au continuat până când muzica pe care o ascultam a început să transmită mesajul Evangheliei, dragostea lui Dumnezeu față de om și calea spre pocăință. Aceste lucruri pe care le-am ascultat m-au motivat să citesc Cuvântul lui Dumnezeu și am luat o Biblie de la un prieten ca să pot citi. Apoi, întâmplător am deschis televizorul și am descoperit postul Alfa Omega TV. Am auzit pentru prima data o predică și cântări creștine, aceste cântări nu mi-au plăcut la început, eu fiind obișnuit cu un alt gen de muzică. Predicile mi-au plăcut foarte mult, am ascultat pentru prima oara o predică care combătea teoria evoluționistă în care spunea că omul nu este la întâmplare, creația nu este la întâmplare și toate sunt create de Dumnezeu. După această predică pe care am ascultat-o, în mintea mea s-a declanșat acest gând că Dumnezeu există cu adevărat.

Într-o seară, după ce fusesem cu prietenii mei afară, ne-am drogat, am băut iar când se făcuse ora 12, am plecat toți spre casele noastre. În drum spre casă eu eram tot mai înfometat să mai ascult o predică, tânjeam să mai aud despre Dumnezeu. În toate predicile pe care le ascultasem, auzeam despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și că viața veșnică înseamnă să-L cunoști pe El. Într-o rugăciune, am spus: Doamne, vreau să-L cunosc și eu pe Isus Cristos. Din clipa aceea am simțit ceva supranatural, niște furnicături, pur și simplu mi se ridicau mâinile, era o senzație pe care nu am mai avut-o până atunci.
A doua zi, lucrurile stăteau tot în același fel, doar că mintea mea era schimbată, vorbirea mea era diferită. Știam că nu mai era același om, dar încă aveam acel anturaj, iar atunci când prietenii mei au venit la mine și au adus plicul de marijuana, am cedat presiunilor lor. Am continuat să mă droghez, să beau cu ei, iar de tutun nu am putut să mă las imediat. Totuși, nu m-am lăsat nici de predici, nici de Alfa Omega TV, nici de Dumnezeu. Se dădea această luptă în mine, între Dumnezeu și aceste vicii, diavolul venea și îmi spunea că ce am trăit de fapt a fost o minciună. Tot într-o predică am auzit că, dacă viața ta a fost schimbată, dacă vorbirea ta a fost schimbată și gândești altfel, înseamnă că Duhul lui Dumnezeu ți-a vorbit, iar aceste lucruri mă încurajau.

Încurajez pe orice tânăr să-L accepte pe Isus Cristos și să accepte această cale, pentru că este singura cale unde poți găsi cu adevărat fericire și împlinire. Nici un fel de drog nu-ți poate aduce împlinire, bucurie adevărată și pace. Drogurile sunt așa cum le descrie și societatea, substanțe care îți distrug viața. Poate la început ai impresia că îți dau o stare de bine, dar Dumnezeu nu ne-a făcut dependenți de aceste lucruri, El ne-a făcut ca să-l slujim pe El și să fim în armonie cu El.

Simion Giagim: Cred că Dumnezeu a folosit postul de televiziune Alfa Omega TV pentru transformarea și schimbarea minții și vieții mele . Chiar dacă nu îmi aduc aminte numele emisiunilor sau numele oamenilor care au vorbit, îmi aduc aminte că Dumnezeu mi-a vorbit prin acei oameni. Cred că Dumnezeu lucrează foarte puternic prin acest post, pentru că, Dumnezeu ajunge în locuința oamenilor și le vorbește chiar în adâncul inimii lor. Încurajez postul de televiziune Alfa Omega TV să nu descurajeze prin efortul pe care îl depun să înregistreze pentru a transmite cât mai multe emisiuni, pentru că Dumnezeu face minuni în viețile oamenilor. Voi sunteți un mijloc prin care Dumnezeu populează cerul. O să aveți o răsplată mare pentru fiecare suflet care l-ați adus în cer.
Fii parte si tu: http://alfaomega.tv/partener/

Credința ca un ghiul fals – Nicolae.Geantă

 

Un pastor din Spania (care mi-e bun prieten), a găsit într-o zi un ghiul lucios. Frumos. Greu. Gravat. L-a dus la bijutier, la evaluare. Expertul l-a privit pe toate părțile și-a comunicat sec: „E fals!”. În secunda următoare, pastorul n-a mai fost interesat de ghiul. Ba, chiar l-a zvârlit în stradă. Curiozitatea lui era dacă-l va lua cineva…

Nicolae GeantaMulți oameni putem avea o credință ca ghiulul fals. Încărcată cu dogme, ornată cu obiceiuri, cu canoane. Atâta vreme cât credem că e ideală, ne purtăm cu ea cu grija unei comori neprețuite. O lustruim, o ținem mândrii pe deget. Cei ce nu-s experți ne zic de zor că-i valoroasă. Scumpă. Dar când vine Hristos Expertul cu zoom-ul, ne dăm seama că nu valorează nimic!

Până să știm că e non-valoare, nu doar că ne etalam ritualic falsul, dar și-l îngrijeam! Îi acordam atenție sporită. Cinste. Timp. Ne temeam ca „ghiulul” să nu ne fie furat! Apoi, pus sub lupa adevărului, dintr-o dată, pur și simplu nu ne mai atrage! Nu ne mai interesează. Aruncăm credința falsă la coșul de gunoi… Așa au făcut și Pavel, și Nicodim, și Augustin, și Luther, și alte miliarde de creștini.

Paradoxal, o mulțime covârșitoare de indivizi, deși află că au o credință nulă, o viață falsă, o religie de doi bani, continuiă s-o chivernisească! Ce amăgire! Autoamăgire.

Evaluați-vă credința! Aici. Acum. Altfel, acolo sus o să rămâneți cu buza umflată…

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/06/credinta-ca-un-ghiul-fals-de-nicolae.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

1. PRIMUL NOSTRU POPAS IN MADAGASCAR- ŞCOALA BIBLICĂ DIN ANTANANARIVO

Misiunea Genesis in Madagascar

Mai mult despre Misiunea Genesis aici –

http://genesismission.com

Trăiesc încă acele emoții, acele clipe intense provocate de întâlnirea cu cadrele didactice ale Şcolii Teologice din ANTANANARIVO: Ramanitra Manitra, profesor, Jim Thacker – misionar și director al Şcolii Teologice Assemblée de Dieu Madagascar și Jay Rostorfer – profesor misionar al studenților de la diferite niveluri din Antananarivo – Madagascar.

După  întâlnirea cu misionarul Şaitiș Marcel, primul gând a fost de a ne odihni, după o călătorie de aproape 20 de ore de zbor. Prima zi am inceput-o cu o vizită  la Institutul Teologic din Antananarivo. Totul din jur stârnea curiozitate. Oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată, dar care ne-au imbrătișat de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. Cei din conducerea  școlii care erau acolo, ne-au poftit la un ceai, la o cafea intr-o cameră  frumos amenajată, unde am purtat câteva discuții legate de modul lor de  învățământ teologic. Repede ne-am dat seama că suntem oameni din două lumi diferite, dar având aceeași credință. Părtășia noastră a fost atât de binecuvântată, încât nici nu am realizat ce repede a trecut o oră. Concluzia discuțiilor noastre a fost că, atât noi, cei din lumea vestică, cât și ei, cei din Africa, avem nevoie mai mult ca oricând de păstori și dascăli luminați de Duhul lui Dumnezeu, oameni cunoscători și trăitori autentici ai adevărului. Într-un cuvânt, lumea întreagă  are nevoie de oameni ai credinței, de lideri duhovnicești și nicidecum de actori cu sunete false. Indiferent pe ce continent am fi, e nevoie de lideri duhovnicești care să  ridice pe cei din jur cu viața lor, urmând pilda Mântuitorului, de a fi lumina și sarea pământului. Matei 5:13-14.

09 Doua lumi 08 Departe de tara 01 Biroul directorial al Scolii Teologice 06 Incurajare pentru o inima amarata                                                                                                           

Invitația de a participa la sălile de clasă, unde studenții își susțineau examenele, a fost un alt moment de neuitat. M-am așezat între ei in bănci, gata de a da răspuns la intrebările din examenul final. Am avut bucuria de a participa și la ceremonia de absolvire a studenților din Şcoala Teologică, prin Extensie Antsirabe, care a avut loc in biserica Karmela Eben Ezera din Antsirabe. Păstorii Manitra, Emilson, Minosoa și păstorul misionar Şaitiș Marcel au fost principalii profesori ai acestei școli, incă de la inceputurile ei, anul școlar 2013-2014.  Prima generație a cuprins 10 studenți, lucrători implicați deja în biserică și in slujbele de evanghelizare. Cea de-a doua generație a avut absolvirea în momentul în care noi eram acolo.

04 Intre studenti  03 La cursuri 03 Predica fr Utu Tomuta   01 Graduare SBExtensie Antsirabe07 Cadou o Biblie  09 Absolventi

Ca semn al prețuirii relațiilor dintre misiunea Genesis și ei, ca și studenți,  le-am înmânat fiecărui absolvent câte o Biblie. Acest gest i-a onorat într-un mod surprinzător Se vedea pe fețele lor bucuria de adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. N-am despărtit fără să știm care dintre noi am fost cei mai binecuvântați: ei că au putut să ne cunoască, sau noi că  am avut harul de a fi impreună cu ei pentru un timp scurt și binecuvântat. Vor rămâne  în analele istoriei noastre toate acele momente binecuvântate.

Rev. Ilie U. Tomuța

Dir. Genesis Mission   

Ne puteti contacta la
Tel: (1773) 575-8223

Citeste si –

Tabara de Misiune 2015!

Tabara de Misiune 2015!

Este pentru al cincilea an consecutiv când organizez, în parteneriat Apme și Wycliffe, Tabăra de Misiune!

Câteva din mărturiile celor prezenți în taberele anterioare vorbesc puternic despre influența acestora asupra lor:

„Pentru mine această tabără a fost ca o oaza în pustia lumii acesteia. În acest cadru Dumnezeu m-a modelat și mi-a vorbit în mod personal. Întrebările provocatoare pe care le aveam au primit răspuns, și mi-am schimbat perspectiva asupra scopului vieții!” Dori P. – Timișoara

„Tabăra de misiune a fost o binecuvântare pentru mine. Am înțeles că nu trebuie să fi un om extraordinar pentru a fi misionar, ci că este o chemare pentru fiecare creștin și că nu e obligatoriu să aștepți semne și minuni pentru confirmarea acestei chemări. Am înțeles că poti, și trebuie, să te implici în evanghelizarea lumii fie că ești cel care se roagă, care dăruiește sau care merge într-un loc necunoscut.” Melinda D. – Cluj Napoca

„În această tabără Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod personal și cu totul deosebit înțelegând chemarea Lui pentru o implicare activă în ducerea mesajului vieții acolo unde încă nu a ajuns.” Daniel M. – Braila

„Tabăra aceasta a fost pentru mine cea mai mare provocare de până acum, oferindu-mi o nouă perspectivă asupra vieții. Am participat la multe tabere, dar niciuna nu poate fi comparată cu aceasta. Aici am înțeles că planul Lui cu privire la viața mea este de a duce Evanghelia la cei care nu au auzit-o încă.” Iulia M. – Dej

„De multe ori am auzit că noi suntem Templul Duhului Sfânt, dar nu am realizat niciodată că, precum Templul avea Curtea Neamurilor, și noi ar trebui să avem un astfel de loc în inima noastră. O parte din inimă care să bată pentru neamuri, care să simtă împreună cu ei și să mijlocească pentru ei. Iar, acționând în acest sens, inima lui Dumnezeu se va umple de bucurie cu fiecare etnie nouă care va auzi de dragostea Lui.” Paula D. – Cluj Napoca

„Săptămâna petrecută în tabăra de misiune a fost una dintre cele mai frumoase săptămâni pe care le-am trăit vreodată! Fiecare zi petrecută acolo trezea în mine și mai mult dorința de a deveni un misionar!” Adela M. – Timișoara

„Tabăra de misiune e o experiență care te provoacă la o introspecție a vieții de credință. În acest cadru am învățat să privesc din perspectiva lui Dumnezeu scopul pentru care am fost creați. Dacă in viitor vrei să mergi în tabăra de misiune pregătește-te să vii schimbat, cu obiective proaspete și o viziune nouă.” Crina B. – Beiuș

Te aștept în tabăra de misiune pentru o săptămână în care poți să te bucuri de vacanță, munte, jocuri, foc de tabără; o săptămână în care parcurgem cursul Kairos și zilnic vei avea ocazia să asculți mesaje şi mărturii din câmpurile de misiune Budiste, Hinduse, Animiste sau Islamice.

Participarea la această tabără poate aduce o altă perspectivă asupra misiunii pentru tine, sau poate însemna momentul dedicării sau rededicării pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui.

Mai mult aici – http://vasuldelut.blogspot.ro/2015/06/tabara-de-misiune-2015.html

Vedere Aeriana din Ierusalim – Jerusalem by Drone

VIDEO by Bill Oak

Urmareste LIVE HRISTOS PAINEA VIETII – Azi, 25 IUNIE, SIBIU – Biserica Penticostala Emanuel , Luigi Mitoi cu The Messengers, Emma si Cristi Repede, Elim Harmony

Urmărește LIVE TURNEUL NATIONAL „HRISTOS PÂINEA VIETII” 25 IUNIE 2015 ora 19:00

aici – www.prodocensmedia.ro

sau aici www.TheMessengers.ro

Photo podocensmedia.ro

Photo podocensmedia.ro

TURNEUL NATIONAL „HRISTOS PÂINEA VIETII”.”

LIVE & In reluare: www.prodocensmedia.ro

TRANSMISIE LIVE

Hristos Painea Vietii Rodiagnusdei.wordpress.com

ASTAZI 27 IUNIE 2015 -SIBIU – BISERICA PENTICOSTALA EMANUEL, ORA 19:00 – LUIGI MITOI

TURNEUL NATIONAL „HRISTOS PÂINEA VIETII” ,www.prodocensmedia.ro

Astazi marti 25 Iunie 2015, PRODOCENS Media va transmite LIVE cea dea saptea zi din TURNEUL NATIONAL „HRISTOS PÂINEA VIETII”. Evenimentul va avea loc incepand cu ora 17 in SIBIU – BISERICA PENTICOSTALA EMANUEL
Invitati vor fi pastoriul Luigi Mioti impreuna cu Emma & Cristi Repede si grupurile de muzica The Messengers si Elim Harmony.

Saptamana 22 Iunie – 28 iunie

  • JOI – 25 IUNIE- SIBIU – SALA DE SPORT TRANSILVANIA – Luigi Mitoi – (S-a schimbat locatia, vezi mai sus)
  • VINERI – 26 IUNIEBLAJ – PARCUL AVRAM IANCU (aer liber) – Luigi Mitoi
  • SAMBATA – 27 IUNIETIMISOARA – PARCUL ROZELOR – Luigi Mitoi
  • DUMINICA – 28 IUNIE AM – ” ELIM „TIMISOARA – Luigi Mitoi
  • DUMINICA – 28 IUNIE PMARAD – „GLORIA-BUJAC „- Luigi Mitoi

Credinta Fiului lui Dumnezeu – Iosif Ton raspunde…

iosif tonEu propun sa intram intr-o competitie: Care dintre noi creaza Biserici si scoli si alte forme de educatie prin care se produc cei mai buni oameni. Aceasta intrecere Il va onora pe Dumnezeu.

Cineva a publicat un atac la adresa mea, pornind de la fragmentul de predică întitulat ”Dumnezeu crede în tine,” pe care l-am publicat pe această platformă.

Să-l binecuvinteze Domnul pe autor, pe familia lui și instituția prestigioasă unde lucrează. Nu voi intra în dialog cu el, ci doar vreau să aduc puțină lumină în problema ridicată de el, problemă de cea mai mare importanță pentru noi toți.

Punctul de plecare este Galateni 2:20: ”Am fost răstignit împreună cu Cristos și trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.”

În predica mea, am explicat că apostolul Pavel  nu scrie ”credința în Fiul”, ci ”credința Fiului”. Aceasta înseamnă că Fiul lui Dumnezeu crede ceva și eu trăiesc prin acea credință a Fiului lui Dumnezeu. Eu am interpretat că Fiul crede în mine, și de aceea El a considerat că merită să-Și dea viața pentru mine. Am accentuat că eu nu trăiesc prin credința mea, ci trăiesc prin credința Lui.

Stimabilul meu oponent e scandalizat că aș fi făcut o violență asupra textului grecesc și dânsul, ca expert în limba greacă, mă pune la punct și consideră că am comis o mare rătăcire.

Să stabilim faptele. Textul în limba greacă spune fără îndoială ”credința Fiului lui Dumnezeu”.  Cea mai venerată traducere în limba engleză, King James Verison, traduce prin ”the faith of the Son of God”. Multe alte traduceri de mare reputație în limba engleză, inclusiv unele dintre cele moderne, traduc în felul acesta.

Problema, deci, nu este una de traducere, ci este una de interpretare: Ce înseamnă credința Fiului lui Dumnezeu?

Trebuie să știm că Pavel folosește și în alte epistole expresia aceasta. Să ne uităm doar în textul cheie din Romani 3:21-22:

”Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu fără lege… și anume dreptatea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Fiul lui Dumnezeu pentru toți și peste toți care cred în El.”

Așa citim în traducerea românească. Privind cu atenție, vedem aici o dublură:

”care vine prin credința în Isus Cristos” și ”pentru toți și peste toți care cred în El”.

Dublura se elimină și înțelesul devine mai clar dacă citim după limba greacă: ”care vine prin credința lui Isus Cristos” și ”pentru toți și peste toți care cred în El”.

Din cele explicate de Pavel în continuare, rezultă că ”prin credința Lui” (a lui Isus),  Dumnezeu a făcut răscumpărarea noastră, și, la rândul lor, toți cei ce cred în Isus sunt considerați drepți, sau sunt îndreptățiți (Romani 3:24-26).

Cititorilor noștri le dau un sfat: Luați cărți de comentarii academice asupra epistolei către Galateni și asupra celei către Romani și uitați-vă la modul în  care se comentează acolo atât traducerea textului din Galateni 2:20, cât și cea din și Romani 3:21-22 precum și interpretarea expresiei ”credința Fiului lui Dumnezeu” și veți vedea că nu eu am inventat discuția aceasta, ci este veche de multe secole. În aceste comentarii, cele două poziții, sau interpretări, sunt discutate academic, și susținătorii uneia dintre poziții nu-i numește ”eretici” pe cei care argumentează pentru poziția opusă.

De la discuția lingvistică, referitoare la modul în care ar trebui tradus textul grecesc, trebuie să trecem la problema de doctrină pe care ne-o pune interpretarea textului. Problema fundamentală este: în ce fel de Dumnezeu credem.

Dezbaterile pe această temă sunt tot atât de vechi cât de vechi este creștinismul. Unii teologi cred într-un Dumnezeu absolut suveran, adică unul care a planificat și predestinat toată istoria în cele mai mici detalii și că totul în istorie nu este decât o împlinire exactă a scenariului scris mai dinainte, fără să fie posibilă vreo abatere de la ceea ce a fost decretat de la început. Primul care a lansat această concepție a fost Augustin (346- 430 d. Cr.), continuat apoi cu strictețe de Ioan Calvin (1509-1564). Ambii au fost foarte duri și au pledat pentru intervenția statului pentru pedepsirea celor care nu cred ca ei: Augustin a cerut zdrobirea donatiștilor, iar Calvin a ars pe rug pe unul dintre oponenții lui.

Alți teologi cred într-un Dumnezeu mai personal, unul care dă omului libertate de alegere, despre care Moise scrie că i-a părut rău că l-a făcut pe om (vezi Geneza 6:6) și  despre care Isaia scrie că spera că oamenii vor răspunde cu recunoștință și cu ascultare la investiția pe care o face El în ei (vezi Isaia 5:1-5). Subliniez că și  teologii care nu sunt augustinieni și calviniști cred în suveranitatea lui Dumnezeu, adică în faptul că, deși unii oameni aleg greșit, El totuși își duce la împlinire planul lui în istorie. Dacă ne gândim bine, aceasta este o mai mare suveranitate, fiindcă ea cere implicare personală și durere personală, decât o suveranitate prin planificare rigidă și printr-o împlinire mecanică a predestinației divine.

Eu nu sunt augustinian și nu sunt calvinist.  Eu cred în Dumnezeu ”Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”, așa cum Îl numește și Petru și Pavel; cred în Dumnezeul  pe care ni L-a revelat Domnul Isus Cristos, Tatăl din pilda fiului risipitor, care îi dă fiului Său partea de avere, la cerere, un Dumnezeu care îl lasă pe acest fiu obraznic și impertinent să plece în lume, dar care apoi îl așteaptă, scrutând orizontul, și care restaurează în toate drepturile pe acest fiu ”care era pierdut și s-a aflat, era mort și a înviat”; un Dumnezeu care ”este bun cu cei nemulțumitori și răi”, care iartă păcatele și nu-și mai aduce aminte de ele. Cred în Dumnezeul care ne ia să-i fim ”împreună lucrători” cu El. Cred în Dumnezeul care ne încredințează lucrările Lui aici pe pământ și care așteaptă de la noi ”credincioșie”.

Cred, împreună cu apostolul Ioan că esența Evangheliei este că avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul prin Duhul Sfânt. Cred că esența acestui Dumnezeu este dragoste și bunătate și că Fiul este manifestarea în istorie, sub formă de om a acestui Dumnezeu. Cred că scopul acestui Dumnezeu este să facă pe pământ oameni buni cum El este bun și să populeze planeta cu acest fel de oameni. Cred că acest Dumnezeu îl respectă atât de mult pe om încât consideră că dacă îl jignești pe un om cu un cuvânt denigrator, cum ar fi ”prost”, ”nebun”, și de ce nu, rătăcit, toxic, comiți o crimă și îți blochezi accesul la El.

Cred că bunătatea și iubirea sunt cele mai importante trăsături ale Tatălui Domnului Isus și că El dorește ca acestea să fie și trăsăturile noastre de caracter, care determină modul în care ne tratăm unii pe alții. Noua mea platformă de internet este dedicată formării unui asemena fel de oameni. Unii teologi nu cred că Dumnezeu va reuși să facă așa ceva. Eu cred.

Eu cred că Dummnezeu așteaptă ca noi să demonstrăm lumii că ceea ce vrea El este posibil și realizabil.

Încă odată. Sunt mulți teologi care obiectează la acest fel de credință în Dumnezeu. Apelul meu este ca în loc să ne împroșcăm cu invective, să dăm lumii un exemplu de oameni ai lui Dumnezeu care discută academic, cu calm și, mai ales, cu considerație unii față de alții. Dar ceva și mai concret: Eu propun să intrăm într-o competiție: Care dintre noi crează Biserici și școli și alte forme de educație prin care se produc cei mai buni oameni. Această întrecere Îl va onora pe Dumnezeu.

Cu toate că eu nu sunt membru într-o biserică din România, ci sunt membru într-o biserică română independentă din Statele Unite, eu nu sunt rebel față de cultele evanghelice din România. Ca dovadă, atunci când mi-am formulat crezul în trei broșuri, Puncte de cotitură în istoria creștinismului, O Evanghelie completă, și Cultura Împărăției lui Dumnezeu, le-am trimis Consiliului Uniunii Baptiste de la București cu rugămintea respectuoasă să-mi analizeze teologia. Mi-au răspuns că, fiindcă nu sunt membru într-o biserică din cultul baptist din România, dânșii nu au competența să mă judece. Am respectat această decizie.

Acum, când am pornit la drum să formulez o teologie a bunătății, este inevitabil să fac și greșeli. Iată, de exemplu, după ce am regândit totul în lumina criticilor pe care mi le-a adus preaiubitul meu adversar, consider că am greșit spunând că Dumnezeu crede în noi. Trebuia să rămân strict în limbajul biblic și să spun că Fiul lui Dumnezeu crede în noi. Indiferent ce implicații are lucrul acesta pentru unitatea dintre Tatăl și Fiul, în care cred cu tărie. Rămânând într-un limbaj biblic, n-aș fi fost atât de vulnerabil față de cei care caută cu lumânarea orice greșeală în ceea ce vorbesc și scriu.

Dar, vorbind și scriind în spațiul românesc, vreau să vă spun la toți că mă supun judecății tuturor celor care citesc și judecă. Aceasta o spun și teologilor și conducătorilor cultelor evanghelice din România.

Aș dori însă ca tot ce facem să fie făcut cu dragoste (1 Corinteni 16:14) și atunci ”Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu noi” (2 Cor.13:11).

SURSA – http://iosifton.ro/blog/credinta-fiului-lui-dumnezeu_2015_06_25_blog

www.iosifton.ro

Articole Iosif Ton –

Iosif Ton – TRINITATEA LUI DUMNEZEU – Emisiunea Elohim

LONDRA 2015

VIDEO by Mario Krug

Articole Iosif Ton –

 

INTERSECTII – CREDINŢA CREŞTINĂ INTR-O SOCIETATE RELIGIOASĂ PLURALISTĂ – Episodul 3 – Otniel Bunaciu in dialog cu Dr.George Hancock-Stefan

CREDINŢA CREŞTINĂ INTR-O SOCIETATE RELIGIOASĂ PLURALISTĂ

INTERSECTII – Episodul 3- Otniel Bunaciu in dialog cu Dr.George Hancock-Stefan

Prodocens Media impreuna cu Centrul de Cercetare „Credinta si Cultura” continua ciclul de emisiuni TV pe teme interdisciplinare intitulat „INTERSECTII” iar astazi va oferim cel de-al treilea episod.

  1. EPISODUL 1 – INTERSECTII – Otniel Bunaciu in dialog cu Daniel Maris – REVITALIZAREA SLUJIRII IN BISERICILE BAPTISTE DIN ROMANIA 
  2. EPISODUL 2 – VIAŢA POLITICĂ IN CONTEXTUL VALORILOR CREŞTINE – INTERSECTII – Episodul 2- Otniel Bunaciu in dialog cu senatorul Ben-Oni Ardelean

www.prodocensmedia.ro

Curbura Pământului – Imagini impresionante intr-un nou video de la astronauții din Stația Spațială Internațională

The Curvature of Earth

VIDEO by SpaceRip

The City of Oxford from the Air – Vedere Aeriana cu Oxford

The beautiful city of Oxford seen from above. Subscribe here to see more soon!

https://www.youtube.com/subscription_…

VIDEO by University of Oxford

How to Preach Repentance Like It’s Good News

Author: Ray Hollenbach via http://www.sermoncentral.com

Sometimes even preachers find themselves trapped within popular culture ideas—even of Biblical concepts. I think that’s the case with a very Biblical word: repent. Some of us jump to fire-and-brimstone: “First you have to deliver the bad news before you can bring the good news.” Others, who want to avoid unpleasantness in the pulpit, avoid the word altogether.

But what if there’s a third way? Perhaps you could try this approach the next time you preach about repentance:

Imagine receiving a message so good that it caused you to rethink your entire life. The bank made a mistake years ago calculating your mortgage and now suddenly you discover your house is paid off, or a total stranger has paid off your student loans. your abusive husband has turned a corner and now treats you like a queen; the doctors call to say the diagnosis was wrong, and you don’t have cancer after all.

All of these examples represent the best kind of news: no more coupon-clipping; your future is no longer clouded by debt; no more walking on eggshells, afraid that some trivial event will anger your spouse; your fears of endless treatments and medicines vanish in a moment. The good news has come from afar and has pitched its tent with you. The old reality is gone, and new day is born. But you quickly discover a problem: the morning after the good news arrives you wake up still worried about money, still afraid that your husband will relapse, or you wake up in a sweat thinking about hospitals and death. And we immediately understand why: we have spent months, even years, thinking about life based upon our problems. Financial woes are daily woes. Fear of abuse is factored into every choice you make. Health concerns are like a houseguest who has moved in forever. Old habits die hard, and the habits of the mind must be taken to the cross. This is the meaning of repentance.

To receive good news, to really receive it—to take it in and discover a new freedom—requires a new way of thinking. This new way of thinking has a Biblical name: repentance. I know: you thought repentance meant remorse, determination, trying harder or feeling guilty. Someone has lied to you. At its very core the word “repent” means rethink your life. The trick is: you have to have a valid reason to rethink your life. A positive mental attitude is not enough; simply trying harder won’t change your world. There must be some hard-core reality that changes the equation, wipes away the past or presents a future filled with joy. Better yet, all three. Jesus presented this hard-core reality when he said, “The Kingdom of God is breaking in. Right here, right now.” He wasn’t describing some new program or advocating a new philosophy. Jesus proclaimed the world would be forever different because God had come down, and he would do whatever was necessary to set people free.

God would not be stopped: the old order of things was condemned, and a new order was made real. He invited us to move to the side of victory with these words: “The time has come. The Kingdom of God is at hand. Repent and believe the good news.”

Grace comes with good news and a requirement: Rethink your life because everything has changed. Repentance is a rational response to God’s grace.

„Repent” is the first word of the good news. Belief comes as we help our listeners rethink a way of life based upon what God has already done. Good news requires that we rethink our way of life—have you preached this kind of repentance?

Ray Ortlund’s 10 Unforgettable Lessons on Fatherhood

In public, my dad was one of the great pastors of his generation. He served most notably for 20 fruitful years at Lake Avenue Congregational Church in Pasadena, where John and Noel Piper worshiped during their Fuller Seminary days. Dad and John were dear friends.

In private, my dad was the same man. There was only one Ray Ortlund, Sr.—an authentic Christian man. The distance between what I saw in the New Testament and what I saw in my dad was slight. He was the most Christlike man I’ve ever known: the kind of man, the kind of father, I long to be.

In no particular order, here are 10 lessons on fatherhood I learned from watching him, each lesson living on in my life from memories of his care for me.

1. He was never too busy.

My dad was a busy pastor, but he was never too busy for me. When he felt he hadn’t had enough time with me, he’d say, “Hey Bud, want to skip school tomorrow and go down to the beach?” It didn’t take me long to agree to that! So off we went. We surfed and talked and had fun together. The next day he’d write a note to the school to explain my absence, and when I took it to the principal’s office they always marked my absence “Unexcused.” I guess the reason didn’t count with them—a father wanting to catch up with his son. But dad didn’t care. I mattered to him. And I knew it.

2. He was a Bible man.

My dad was wholeheartedly devoted to Jesus. On my 17th birthday, he and my mom gave me a new Bible. In the front he wrote the following:

Bud,

Nothing could be greater than to have a son—a son who loves the Lord and walks with Him. Your mother and I have found this Book our dearest treasure. We give it to you and doing so can give nothing greater. Be a student of the Bible and your life will be full of blessing. We love you.

Dad
9/7/66
Philippians 1:6

When I read that, I knew my dad meant every word of it. He was a Bible man, and the blessing he wrote about was obvious in his own life.

3. He praised God.

As a kid growing up, I didn’t need an alarm clock most mornings. I woke up to the sound of my dad singing in the shower down the hallway. Every morning he sang heartily and cheerfully this hymn:

   When morning gilds the skies
My heart awaking cries
May Jesus Christ be praised
Alike at work or prayer
To Jesus I repair
May Jesus Christ be praised

Many men are hard to read. I have no idea what they stand for. But I never wondered about my dad—what he cared most about, what he was living for. Never once. At all. Not even a little. He did not take a keep-a-low-profile approach to life. Jesus was too wonderful to him. He praised the Lord throughout his life, in public, in private, in a clear and winsome way that could not be ignored.

4. He cheered me on.

My dad set me free to pursue God’s call on my life. He guided me in appropriate ways, of course, but he did not fearfully cling to me or hope I would always live nearby. Just the opposite. He urged me to follow Christ anywhere. Now and then he’d make this speech: “Listen, son. Half-hearted Christians are the most miserable people of all. They know enough about God to feel guilty, but they haven’t gone far enough with Christ to be happy. Be all-out for him! I don’t care if you’re a ditch-digger, as long as you love the Lord with all your heart.”

He was not impressed with worldly success and going to the right schools and all that pretense and bluff. He wanted something better for me, something I had to find on my own. But I never doubted how urgently he desired for me a clear call from God on my life. And I did receive it, partly because my dad didn’t intrude himself into it but cheered me on as I followed the Lord myself.

5. He had a real walk with God.

I remember going downstairs early one morning and walking in on my dad in the living room. There he was, on his knees, his face buried in his hands, absorbed in silent prayer. He didn’t know anyone else was up. It wasn’t for show. It was real. My dad had a real walk with God. It never occurred to me to wonder if Jesus was the Lord of his heart and of our home. Dad loved the gospel. He served the church. He witnessed to our neighbors. He even tithed when he couldn’t afford it. He set the tone of our home, and our home was a place of joy, honesty and comfort. Jesus was there.

6. He taught me theology in the backyard.

One day when I was 11 or 12, while we were doing yard work outside—I can’t remember the context—my dad stopped, looked me in the eyes, and said, “You know, Bud, before time began, God chose you.” I was floored. Almighty God thought of tiny me? Way back then? I felt so loved by God. Years later, when I became aware of the doctrine of election as such, I had no problem with it. I loved it. My dad had begun my theological education in my boyhood in the course of everyday conversation.

7. He loved us when it wasn’t easy.

My mom told me once that dad had a practice as he came home at the end of each day. He worked hard throughout the day and he came home tired. So as he walked up the back steps, before he reached out to open the back door, he would lift a simple prayer to God, “Lord, I need some extra energy right now.” And God answered that prayer. I never saw my dad walk in with no positive emotion to give. Instead, he’d walk over to my mom, kiss her with a huge kiss, and then turn to me and say, “Come on, Skip, let’s wrestle!” And we’d go out to the front room and wrestle on the floor and tickle and laugh and have a blast. The moment-by-moment reality of God in my dad’s heart gave him energy to love his family when it wasn’t easy.

8. He helped me love the church.

The fact that dad was a pastor made me “the preacher’s kid,” obviously. Every now and then, well-meaning church people said foolish things to me, as if I had to be perfect or superior or something they expected. So dad said to me once, “Son, when people say things like that, they don’t mean any harm. But it isn’t fair. They don’t realize that. I want you to know, you can ignore it.”

Dad had high standards for Christian living. But he was wise enough to know that a 10-year-old follows Christ in a way different from a 40-year-old. He was realistic and compassionate. He made allowances for me to be a Christian kid. And he is the primary earthly reason why I love the church today. He wisely showed me how church life does not need to be oppressive.

9. He lived his faith simply and practically.

Dad showed me how to walk with the Lord in practical ways. For example, here is a statement he settled on as his own daily path:

My Morning Statement of Faith

I believe that today:

  1. God is sovereignly directing my life as I yield myself to him, and that he loves me unconditionally, and I love him and put him first in my life.
  2. Christ is my Lord and Master, and I seek to abide in him and do his will immediately and exactly.
  3. The Holy Spirit is my friend, teacher and guide, who will open and close doors today and fill me with himself to make me an effective servant.
  4. I now commit my wife and family to the Lord, who loves them as well as others I love. They too are in his sovereign care.
  5. I step out in bold faith and relax in the Lord, and enjoy this day given to me by him. I trust him to use me today.

It’s simple, but valid. Dad exemplified how to make daily Christianity accessible and practical.

10. He told me ministry isn’t everything.

Being a “preacher’s kid” was sometimes difficult, as I mentioned. But more than offsetting this difficulty was my dad’s love for me and my admiration for him. I adored him. I still do. Even as I write this, I choke up. I miss him so. Being the son of a godly pastor was a sacred privilege given to me as a gift from God himself. My respect for my dad and his personal attractiveness—the real Christianity I saw in him, the beauty with which he served as a pastor even when he suffered—the personal impact of it all was that I grew to revere the pastoral ministry. And today I am rejoicing to be a pastor myself. Which brings me to my final scenario.

Early on Sunday, July 22, 2007, my dad woke up in his hospital room in Newport Beach. He knew it was finally his day of release from this life. He had the nurse call the family in. My wife, Jani, and I were far away in Ireland for ministry that day. We didn’t know what was happening back home. But the family gathered at dad’s bedside. They read Scripture. They sang hymns. Dad spoke a word of patriarchal blessing and admonition to each one, a message suited to encourage and guide. He pronounced over them all the blessing of Aaron: “The Lord bless you and keep you; the Lord make his face to shine upon you and be gracious unto you; the Lord lift up his countenance upon you and give you peace” (Numbers 6:24–26).

And then, quietly, he fell asleep.

Later I asked my sister about dad’s message to me. It was this: “Tell Bud ministry isn’t everything. Jesus is.”

My dad’s dying words summed up his parenting and his whole life.

Via SermonCentral.com – http://www.sermoncentral.com/pastors-preaching-articles/ray-ortlund-ray-ortlunds-10-unforgettable-lessons-on-fatherhood-2207.asp

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari