După un an de zile, Abi canta același cântec, Dumnezeu a rămas de gardă.

După un an de zile de la începerea tratamentului, după câteva ore de la transplant, Abi canta același cântec. Înregistrarea de azi. Dumnezeu a rămas de garda.

Doamna Maria Grapini, în țările nordice și Marea Britanie, s-au reîntors practicile din Evul Mediu. STATELE fură copii.

Dr. Camelia Smicala

Doamna Maria Grapini, în tarile nordice și Marea Britanie, s-au reîntors practicile din Evul Mediu. STATELE fura copii. 

Doamna Maria Grapini, au fost încălcate legile finlandeze.

Doamna Maria Grapini, au fost încălcate legile finlandeze. Un exemplu simplu e acela că, ambasadorului României nu i s-a permis sa vadă copiii, timp de 1,5 ani, încalcandu-se astfel Convenția Consulara. Motivația a fost ca nu este în interesul copiilor.

protest la Deva pentru familia Smicala 6 mai 2017

După 3 comisii, i s-au permis, în sfârșit vizitele, însă sub supraveghere stricta:doua toape de la social cu școala profesionala de 2 ani, plus jurista orașului care abia a terminat facultatea, plus translator. Menționez ca domnul ambasador a lucrat la CEDO și Geneva. Un alt exemplu simplu e acela ca, în 2015 s-a dat hotărâre fără proces, fără sa fiu ascultată și fără măcar sa fiu înștiințata de hotărâre. Au venit trei executori care ne-au maltratat, fără sa ne prezinte vre-un document oficial, în baza căruia au venit la noi acasă. În Finlanda, doar poliția are voie sa pună mâna pe tine. Executori, conform legii finlandeze, chiar dacă i-aș fi agresat, nu aveau voie sa ne atingă. Trebuiau sa cheme poliția.

În plus, copiii au fost separați, Andreea e acasă, nu au voie la biserica, ca și asta le dăunează, le-a fost schimbată școală care a protestat vehement, șamd. În plus, conform legii finlandeze, orice suspiciune de agresiune asupra copiilor, trebuie cercetată. Tatăl copiilor a spus în fata autorităților ca, „copiii trebuie băgați cu capul sub apa pana nu mai pot respira și ii implora mila”. Pentru aceste vorbe, eu am fost amendata cu 40.000, pentru ca tatăl nu are venituri.

Doamna Maria Grapini, în tarile nordice și Marea Britanie, s-au reîntors practicile din Evul Mediu. STATELE fura copii(sunt destule video pe youtube), aceștia sunt ridicați cu poliția, ca cei mai mari infractori, iar părinții care protestează sunt aspru pedepsiți. Iar UE închide ochii

Camelia Smicala

DOAMNA MARIA GRAPINI,

CITITI despre NEDREPTATEA FACUTA dr. CAMELIA SMICALA si celor doi copii MIHAI si MARIA –

– Cazul Dr. Camelia Smicala din Finlanda

Florin Ianovici – Socotelile din suflet

Viața se petrece între colții nemiloși ai unei lumi crude care caută pe cine să sfâșie și mâinile calde și ocrotitoare ale unui Tată Ceresc care ne acoperă cu îndurarea Sa.

Loviturile lumii te scapă de entuziasmul exaltat și de proiecțiile nerealiste specifice visătorilor, iar mânile Tatălui Ceresc te ajută să găsești acel punct de echilibru în care privești cu maturitate și înțelegere duhovnicească tot ceea ce ai trăit și trăiești.

Prin rugăciune am căutat și am găsit acel punct de echilibru în care nu am rămas înțepenit în durerea întâmplărilor din anul ce trece, am depășit și dorința de bravadă și de demonstrativ specifice inimilor rănite și mă odihnesc în recunoștința față de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Nu sunt împuternicit și nu am vreo inspirație profetică anume, dar am o convingere deplină că cheia întregului bine stă în pocăința personală.

Nu mă sperie nimic din perspectivele specialiștilor pe anul 2018 care anunță o nouă criză economică. Mă sperie în schimb modul în care oamenii din biserică se mint pe ei înșiși atunci când își închipuie că sunt bine deși nu se roagă, nu postesc, nu își schimbă faptele și înaintează în necinstirea lui Dumnezeu.

Mă tulbură să văd că sunt căutate emoțiile de moment în locul unei permanente trăiri cu Dumnezeu, că se respinge perspectiva biblică a pocăinței care presupune efort, durerea lepădării de sine, fapte luminate de credință și roade duhovnicești și se preferă o amăgire în care fiecare trăiește după capul lui, dar se proclamă pocăit.

Am fost martorul unor răutăți fără seamăn în acest an și m-a speriat faptul că a dispărut sentimentul veșniciei și al judecății divine din conștiință credinciosului. Nu știu ce anestezic blestemat a amorțit conștiința atunci când fratele face rău fratelui și nimeni nu se mai teme de judecata lui Dumnezeu.

Am privit cu durere cum ungerea este înlocuită cu abilitățile omenești în care deși Dumnezeu este proslăvit în cuvinte, în fapt se promovează omul cu dorințele de mărire. Singurul gen – muzical, de predicare, de administrare – care aduce ungerea e genul duhovnicesc. Și el nu se găsește în lume, ci în zdrobirea unei inimi care caută să zidească Împărăția lui Dumnezeu.

Am văzut cu ochii mei șubrezimea unei învățături în care se caută uneori obsesiv vorbirea în limbi, în care oamenii întreabă pe Domnul și așteaptă răspunsuri, dar nu vor să facă nimic în a se schimba, nu vor să dobândească înțelepciunea de sus și atunci când sunt puși în fața unor decizii, atunci când ar trebuie să se cântărească și să urmeze poruncile biblice caută alt proroc, sau caută vreo întălnire unde prin emoții conjuncturale își liniștesc sufletul pe care Dumnezeu l-a tulburat tocmai ca să îl scoată din minciună și să îl vindece.

Am fost martorul devastării pe care o aduce politica bisericească și religiozitatea unor suflete măcinate de neîmpliniri și ambiții deșarte. Am regăsit bucuria ștergarului și trăiesc cu frica de a nu mai fi amăgit să îmbrac hainele regale ale lui Saul. Mă lupt să râmăn în pasul vioi și cântecul plin de dor aprins al lui David.

Am cunoscut durerea în forme noi, am trăit sentimente pe care nu le știam, am plâns cum nu știam că pot să plâng, am fost mângâiat și susținut cum nu m-am gândit, am fost trântit și lovit peste măsură, dar și iubit cum nu știam că pot fi iubit. Am trăit între: nu meritam să fiu așa de încercat și nu meritam să fiu așa de iubit. Așa că din toate, doar El strălucește.

E o reflecție între ani. Pe unii poate vă va ajuta. Pe alții, nu. E o pagină ca oricare alta. Ce nu vă ajută, ce nu vă caracterizează, dați la o parte. Sunt atâtea alte pagini și postări inspirate.

Tot ceea ce simt, tot ceea ce mă rog fierbinte înainta lui Dumnezeu este să ne regăsim calea spre pocăința personală. O cântărire lucidă, o privire atentă spre sine însuși, o evaluare realistă, biblică a tot ceea ce înfăptuim și simțim, cu gândul de a ne pocăi este îndemnul pe care îl simt în inimă.

Cheia binelui pentru anul 2018, pentru întreaga viața, de altfel, este pocăința.

Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim.

Luca 3:8 „Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. ”

Un An Nou, 2018, plin de binecuvântare.

Ioan Cocîrțeu – NU UITA CINE TE-A ȚINUT !

 

NU UITA CINE TE-A ȚINUT !
„Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…” Faptele Apostolilor 7:49, 50

La final de an, Unul singur este vrednic de toată lauda buzelor noastre, DUMNEZEU. Spre El trebuie să se întoarcă toate privirile. În fața Lui trebuie să se plece orice genunchi. Către El trebuie înălțat fiecare glas. Din El, prin El și pentru El sunt toate cele în ființă și cele în neființă.

Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați care aveau responsabilitatea de a se ocupa de văduvele din rândul neamurilor. Luca îl descrie ca pe un om „plin de har și de putere, și făcea minuni și semne mari în norod” (Fapte 6:8). Dar lucrarea lui a stârnit împotrivire. Un grup de dușmani geloși l-a acuzat de blasfemie. Aceștia l-au dus înaintea Sinedriului și i-au cerut să se apere singur. Și s-a apărat! Nici n-a deschis bine gura că a și stârnit o mare agitație: „Toți cei ce ședeau în Sobor, s-au uitat țintă la Ștefan, și fața lui li s-a arătat ca o față de înger” (Fapte 6:15). Obrajii strălucitori. Lumina ieșind prin porii feței lui. Ce s-a întâmplat: cerul l-a scăldat într-un tunel de lumină? Nu știu cum să-mi imaginez scena, dar știu cum să o interpretez. Dumnezeu a fost Cel care a vorbit prin el. Predica aceea a ieșit nu din mintea lui Ștefan, ci din inima lui Dumnezeu. Fiecare vocală, fiecare consoană și fiecare limpezire a vocii a fost a Lui. Mesajul acesta nu a fost deloc întâmplător. Și nu a fost nici superficial. Cincizeci și două de versete i-au purtat pe ascultători de la Avraam la Isus. Două mii de ani de istorie a evreilor au dus la o singură acuzație: VOI UITAȚI CINE VĂ ȚINE!

Toate acestea nu ne spun nouă nimic? Ne începem călătoria spirituală ca oameni mici. Actul convertirii este unul zdrobitor. Ne mărturisim păcatele, cerem milă, ne plecăm în genunchi. Lăsăm ca cineva să ne coboare în apa botezului. Începem ca niște suflete lipsite de egoism. Ca niște copii timizi care își întind mâinile pline de noroi spre Dumnezeul nostru neprihănit. Ne comparăm cu tâlharul de pe cruce, ne identificăm cu David, păcătosul iertat, și ne găsim speranța în trădarea iertată a lui Petru. Nu suntem de acord cu Pavel că el este cel mai mare păcătos din lume și ne întrebăm dacă mai există cineva în lume care să aibă nevoie de mai mult har ca noi.

Venim la Dumnezeu cu umilință. Apucăm inimile noastre murdare în mâini și le oferim lui Dumnezeu, așa cum I-am oferi o floare călcată în picioare ce și-a pierdut parfumul: „Poți să pui viață în ea.”

Și El pune. El pune. Noi nu putem să facem acest lucru. El este Acela care face miracolul mântuirii. El ne cufundă în mila Lui. El coase împreună sufletele noastre zdrențuite. El pune Duhul Lui în noi și ne dă daruri cerești. Dumnezeul nostru mare binecuvântează credința noastră mică.

Și, treptat, Dumnezeul nostru mare ne schimbă. Și, recunoscători, poftim mai puțin, iubim mai mult, lovim mai puțin și privim mai mult spre cer. Ne plătim facturile, dăm atenție soțiilor, ne respectăm părinții. Iar oamenii observă diferența. Ne admiră. Ne pun în funcții. Și îndrăznim să ne implicăm, așa încât viața noastră să aibă un impact veșnic. Noi, care am venit la Hristos ca niște păcătoși murdari și mici, ajungem să realizăm lucruri mari. Construim orfelinate, conducem companii, îi ajutăm pe depresivi să iasă din starea lor și pe bolnavi să fie vindecați de boala lor. Și nu ne mai simțim chiar atât de mici. Oamenii vorbesc cu noi de parcă am fi speciali. Ce influență ai! Ce credință puternică ai! Avem nevoie de credincioși ca tine!

Și ne simțim bine. Aprecierile pentru realizările noastre devin trepte în sus, și începem să ne înălțăm pe noi înșine. Și uităm. Uităm cine ne-a adus unde suntem. Credem că zguduim lumea, când de fapt noi suntem purtați tot timpul de altcineva.

Fă-ți timp să meditezi la cuvintele apostolului: „Uitați-vă la voi care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales” (1 Cor. 1:26). Amintește-ți cine ai fost la început. Amintește-ți cine te ține astăzi.

Cel mai mare exemplu de smerenie este nimeni altul decât Isus Hristos. Cine altul ar fi avut mai multe motive să se laude? Cu toate acestea, nu S-a lăudat niciodată. El a umblat pe ape, dar nu S-a mândrit după ce a revenit pe țărm. A transformat un coș cu alimente într-o masă pe cinste, dar nu a pretins niciodată laude. Un eliberator și un profet au venit să-l viziteze, dar nu a menționat niciodată întâmplarea aceasta în predicile Sale. Ar fi putut să spună: „Ieri am stat de vorbă cu Moise și cu Ilie.” Dar Domnul Isus nu s-a lăudat. A refuzat chiar și să accepte creditul pentru ceea ce a făcea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi” (Ioan 5:30).

La final de an, te rog să te întrebi, ce lucru ai putea să-I dăruiești pe care să nu ți-l fi dăruit El mai întâi? Ce adevăr ai putea să propovăduiești pe care să nu-l fi propovăduit El mai întâi? Iubești. Dar Cine te-a iubit mai întâi? Slujești. Dar Cine a slujit cel mai mult? Ce lucru faci pentru Dumnezeu pe care El să nu-l fi putut face singur?

AN NOU BINECUVÂNTAT !

Cocîrțeu