Marius Livanu – Leacurile care nu aduc vindecarea si doctorii care nu aduc sanatate
Cartea Ieremia este o carte scrisa intr-o perioada numita de apostazie, adica de lepadare de credinta, de cadere din punct de vedere spiritual. Versetul acesta pune cateva intrebari si intrebarile acestea sunt retorice. Adica, ele nu asteapta un raspuns pentru ca raspunsul il stie deja poporul Israel.
Ieremia 8:22 Nu este niciun leac alinător* în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”
Leac alinator, adica un medicament care trebuia sa vindece rana. Am spune noi in zilele noastre: un antibiotic, un medicament, un tratament. Nu este nici un leac? Leacurile, ei le aveau. Nu este nici un doctor acolo? Era plin de doctori. Si atunci, vine Dumnezeu si spune: Daca aveti leacuri, daca aveti medicamente, daca aveti doctori, de ce nu se face vindecarea? Si raspunsul la aceasta intrebare „de ce nu se face vindecarea” este ca leacul nu era cel potrivit. Si medicii sau doctorii nu erau cei buni. Si in seara asta, pe scurt, as vrea sa vorbesc despre leacurile ce nu duc vindecare si doctorii care nu aduc sanatate. Pentru ca poporul Israel avea o religie. Avea preoti. Aveau jertfe, aveau templu. Aveau legea, dar nu o respectau. Citim:
4 Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?»
5 Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri*, stăruie în înşelătorie** şi nu vrea să se întoarcㆠla Dumnezeu?
6 Căci Eu* sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
Nimeni nu se caieste. Nu se poate vindecare fara cainta. Nu se poate vindecare fara pocainta si pocainta daca ar fi asa cum se foloseste metafora aceasta a leacului, a doctorilor, a sanatatii, a vindecarii- pacatul e ca un microb. Microbul, la un moment dat cand ia proportii, cand se inmulteste, cand incepe sa afecteze un organ, provoaca dureri la un moment dat. Si omul vrea sa reactioneze numai la durere. Daca ai o infectie la un dinte, infectia la un moment dat ajunge sa provoace dureri. Si omul ar vrea doar sa scape de durere. Daca-i spui, mergi la doctor sa vindece infectia, sa scapi de infectie, spune: „Nu. Da-mi un calmant. Fa-mi o injectie, o anestezie doar sa nu simt durerea.”
Si ei doar asta faceau. Luam calmant. Cunosc oameni care, oridecateoriii dureau dintii, luau pastile si atat. Dar, pastile doar ca sa nu-i mai doara. Nu antibiotic care sa reactioneze asupra infectiei. La fel faceau oamenii si atunci.
7 Chiar şi cocostârcul* îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua**, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu† nu cunoaşte Legea Domnului! 8 Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea* Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9 Înţelepţii* sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?
Foloseau leacuri, foloseau invatatura, dar nu Cuvantul lui Dumnezeu, nu legea lui Dumnezeu. Nu mesaj al pocaintei. Nu mesaj al intoarcerii. Si vedem mai departe, la versetul 10 doctorii nu erau cei potriviti. Erau multi doctori, dar nu cei potriviti.
10 De aceea, pe nevestele* lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig** mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! 11 Leagă în chip uşuratic* rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace**! Pace!» Şi totuşi pace nu este.
Leaga in chip usuratic rana: „Las’ ca-i bine. Nu te pocai, Las’ ca-i bine. Pace. Pace. Important e ca noi avem lege, avem templu. Mergem mai departe. Ne rugam Domnului. Venim la adunare si incepem noi cu cate facem noi. „Leaga in chip usuratic.” Toate aceste lucruri, fara pocainta, n-au nicio valoare- nici jertfa, nici sa te urci la Casa Domnului, nici zeciuiala, nimic nu are nicio valoare in ochii lui Dumnezeu fara pocainta.
Dar oamenii de atunci spunea: „Nici o problema. Pace. Pace. Totul o sa fie bine. Dumnezeu este cu noi. Noi o sa aducem jertfe, noi o sa ne rugam. Si totu-i bine.” Si, da-i cu calmant. Si, da-i cu leac alinator. Adica, doar sa calmeze durerea. Sa aline durerea. Dar pacatul ramane acolo, infectia ramane acolo. Microbul ramane acolo si nimeni nu spune: Trebuie sa-l scoatem de acolo.” Asta vrea Dumnezeu de la noi in aceasta seara, folosind imaginea aceasta, pilda aceasta, sa vedem pacatul ca un microb care trebuie dat afara. Trebuie scos afara. Daca nu-l scoti afara, degeaba anestezie. Degeaba calmant. Ca vrem vorbe bune. Pace. Pace. Ca vrem sa vorbim frumos. Ca vrem cantari. Vrem. Daca nu ne pocaim, daca nu scoatem afara pacatul din inima noastra, din viata noastra, toate astea nu vor avea nici un rezultat.
De aceea, Dumnezeu vine si spune: De ce, nu au leac alinator? Ba da, au leac alinator. Tocmai ca au prea mult. Si e un leac alinator usuratic, inselator. Toti insala, spune, si prorocul si preotul. Las’ ca-i bine. Totu-i bine. Nu-i nicio problema. Important e ca dai bani. Important e ca vii la biserica sa te mai rogi din cand in cand. Si ata. Si leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu. Nu este nici un doctor acolo? Ba da, erau. Multi erau doctori si multi erau carturari. Dar nu-i interesa ce vrea Dumnezeu. Ii interesa doar religia, doar ritualul, doar lucrurile de suprafata. Si nu-i interesa sanatatea adevarata. Si sanatatea adevarata inseamna: pacatul trebuie scos afara.
De aceea, in aceasta seara, ne rugam Domnului si dorim ca Dumnezeu sa ne vindece.. Doresc ca Dumnezeu sa aduca vremuri de inviorare. Spunea in vers. 15 Aşteptam* pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” Si toate lucrurile mergeau din rau in mai rau pentru ca oamenii n-au ascultat. Si Neemia spune la un moment dat in capitolul anterior cap. 7:28 De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu* vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul**, a fugit din gura lor.»
Poporul care n-asculta de glasul lui Dumnezeului Sau e un popor care n-are parte de vindecare. Care va merge din rau in mai rau. Si va merge inspre moarte. Ieremia este profetul care plange, care a prevestit toate urgiile care aveau sa vina peste ei. Ei n-au crezut. Aveau prorocii lor, aveau invatatorii lor, aveau doctorii lor, care le spunea: „Pace. Pace. Totu-i bine. Mergem inainte. Domnul este cu noi. Avem templul Domnului. Pai, cum sa ingaduie Domnul ca in templul Domnului sa vina alte popoare straine?” Dar pana sa vina popoarele straine, pana sa vina babilonienii, ei acolo in templul Domnului au asezat Baal si Astartee. Acolo in templul Domnului erau casele sodomitilor. Acolo era toata uriciunea si tot ce era rau si stricat. Toti idolii erau acolo in Casa Domnului, dar ei spuneau: E templul Domnului si templul Domnului nu poate fi daramat. Ca isi puneau increderea intr-o religie, in ritualuri, asa cum alta data Israel a luat chivotul Domnului si au spus: Chivotul Domnului e ceva sfant, Domnul e acolo. Nu se poate ca cineva sa puna mana pe chivotul Domnului, imediat il trazneste Dumnezeu.” Si l-au luat chivotul Domnului la lupta. Si la-u pus in fata, in linia intai. Si sa-u dus cu chivotul, au spus preotii: „Mergem cu chivotul Domnului si o sa fie prapad, o sa cada secerati.”
Si au ramas inselati pentru ca chivotul Domnului a fost luat. Preotii au fost ucisi si poporul Israel a fost invins. Si toti se intrebau de ce. Pentru ca nu ne putem pune increderea in ritualuri. Nu ne putem pune increderea in religia pe care o avem, in evlavie si in formele de religie pe care le avem. Astea nu ne ajuta la nimic. Daca nu exista pocainta, religia n-are nici o valoare. Ritualurile nu au nici o valoare. Rugaciunile noastre n-au nici o valoare. Cantarile noastre n-au nici o valoare si nimic din ce facem noi n-are nici o valoare daca nu exista pocainta. Si pocainta inseamna sa scoti raul afara, sa scoti pacatul afara. Este inutil sa dam calmante. Este inutil sa punem doar anestezie, doar sa nu simtim durerea. Daca infectia ramane, daca pacatul ramane, nu se face vindecarea. „Va fi bine pentru o vreme. Important e sa nu simt. Important e ca nu doare,” spun unii. Ca totu-i bine. Ca nu ne mai mustra nimeni. Ca nu ne atentioneaza. Asta ne place. Asta vrem si mergem inainte. Dar, inainte, unde?
LEACURI CARE N-ADUC VINDECAREA: PREDICI CARE NE PLAC, CARE NE INCANTA, CARE NE DISTREAZA – Pentru ce nu se face, dar, vindecarea poporului mei? Leacuri care nu aduc vindecare. Predici care nu ne indeamna spre pocainta. Invataturi care nu ne invata ca sa o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si cu pacatul. S-au transformat de multe ori predicile in show-uri, in glume, in distractii. Si asta vor oamenii astazi. Vin la biserica si vor sa se simta bine. Vor sa le placa. Dar biserica in primul si in primul rand eu o vad ca un spital. Si e greu. Nu stiu cati dintre voi ati suporta sa lucrati la spital. Sa vedeti oamenii care vin din accidente. Trebuie sa tai, trebuie sa… E greu. Dar spiritual vorbind, asa este biserica. E un spital. Si nu vii la spital ca iti place. Nu vii la biserica sa te simti bine. Vii sa te faci bine. Daca esti bolnav, Dumnezeu iti spune: Acesta e medicamentul. Asta e tratamentul. Doare, dar face bine. Acesta e mesajul Evangheliei. Acesta e mesajul harului. Acesta e mesajul pocaintei. Doare, dar face bine.
DOCTORI CARE N-ADUC SANATATE, CARE ADUC DESFRAU, CARE ADUC LIBERTATE, LIBERALISM SI TOT CE VRETI SI NICI O FARAMA DE POCAINTA. De ce nu se face vindecare fiicei poporului Meu? Pentru ca nu exista leacul potrivit si nu exista doctorii potriviti. Ei le aveau, dar nu erau cele potrivite. Nu erau cele bune. Pentru ca ei au spus: Pe noi nu ne intereseaza. Doar sa ne simtim bine. Doar calmant. Doar pace, pace. Si totusi, pace nu este si vindecare nu este si sanatate nu este. Ne rugam Domnului sa ne dea lumina intotdeauna.
Cuvantul Domnului e ca o sabie care strapunge. Ei au ramas strapunsi in inima in Ziua Cincizecimii. N-au fost mangaiati: „Ce bine a fost…” Au ramas strapunsi. Cuvantul Domnului este ca un ciocan care sfarama. Cuvantul Domnului este ca un foc care arde. Cuvantul Domnului: Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Cuvantul lui Dumnezeu, am spune noi de multe ori, ne face rau. Adica, ne doare. Dar in realitate ne face bine daca ne pocaim. Asta-i mesajul pocaintei. Ne doare, dar face bine. In schimb, leacurile lumii, leacurile oratorilor de duzina sunt leacuri care n-aduc vindecare. Aduc anestezie, aduc calmant, apa dulce si atat. Trebuie sa dorim si sa urmarim mesajul pocaintei. Leacuri care aduc vindecare. Leacuri care aduc pocainta, pocainta de care nu te caiesti niciodata.
agnus dei - english + romanian blog 