Newsweek: „România, prima țară care se va alătura SUA în procesul de mutare a ambasadelor la Ierusalim”

On Friday, Parliament chief Liviu Dragnea said, “I think Romania should seriously consider moving its embassy in Israel to Jerusalem. We should think about it very seriously,” according to The Times of Israel. Newsweek
„România ar putea deveni prima țară care se va alătura președintelui Donald Trump în procesul de mutare a ambasadelor de la Tel Aviv la Ierusalim, după declarațiile făcute de șeful Camerei Deputaților”, se arată într-un articol publicat de newsweek.com.
Vineri, președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a declarat că România ar trebui să ia în serios în vedere mutarea ambasadei sale în Israel.
„Ar trebui să ne gândim foarte serios”, a subliniat liderul PSD. „Toate instituțiile centrale israeliene se află în Ierusalim, iar ambasadorii și personalul ambasadei pleacă de la Tel Aviv la Ierusalim”, a continuat acesta.
Primul Ministru israelian, Benjamin Netanyahu, a transmis la CNN că guvernul israelian este deja în contact cu o serie de țări care ”iau serios în vedere” să acționeze asemenea lui Donald Trump.
Cu toate acestea, majoritatea comunității internaționale a respins mișcarea Trump într-un vot al Organizației Națiunilor Unite, joi, sprijinind în mod copleșitor o rezoluție, care nu este obligatorie, dar care îl invită să-și reconsidere poziția.
SURSA – ACTIVE NEWS
Reclame

Lazar Gog – Astazi vi s-a nascut Isus

Luca 2:8-12

Păstorii din Betleem

În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, careeste Hristos, Domnul. 12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

Pasajul in sine este plin de frumusete, de prospatime, pentru ca este o prezentare speciala a nasterii Mantuitorului nostru Isus Hristos din fecioara Maria in Israel, mai precis, in Iudeea, in satul Betleem din apropierea Ierusalimului, locul unde se spune si se afiirma istoric ca se cresteau mieii si oile pentru jertfele de la templu din Ierusalim. Ce am putea noi spune de data aceasta,  despre nasterea Domnului Isus Hristos? Ce ar putea sa ne vorbeasca pasajul acesta, pe langa faptul ca Dumnezeu s-a intrupat , pe langa faptul ca Dumnezeu a intrat in lumea noastra. Deci, El, cel fara de inceput, a intrat in lumea noastra intr-o zi specifica, printr-o fecioara, prin fecioara Maria. Si de aceea, ca om, El are inceput pentru ca aici, Cuvantul Domnului spune: Astazi, in cetatea lui David, adica Betleem, vi s-a nascut in Mantuitor. Stim noi data exacta a nasterii Domnului Isus Hristos? Nu o stim. Aproximativ, putem sa o spunem pentru ca Scriptura ne lasa informatii speciale si am sa va spun data aproximativa in care s-a nascut Domnul Isus Hristos, dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, vreau inainte de a va spune aceasta, sa fac urmatorul anunt, urmatoarea specificatie.

A fost intentia lui Dumnezeu sa nu ramana o data cunoscuta general, cu privire la nasterea lui Isus Hristos. Motivul este idolatria. Stiti de ce? Este in natura oamenilor sa se inchine mai mult la lucruri si la zile, decat sa se inchine la Mantuitor. Stiti foarte bine, s-au creat tot felul de traditii in 2000 de ani de istorie bisericeasca. Una din traditii este inchinarea la moastele sfintilor, la ramasitele pamantesti, la oasele sfintilor. Nu este o doctrina biblica, desi in Biblie este referinta ca un mort a inviat, atingandu-se de oasele lui Elisei. Dar oamenii au creat aceasta traditie. Si de exemplu, daca ar fi dupa ceea ce spun bisericile istorice, biserica romano-catolica si biserica ortodoxa, ca moastele, ramasitele pamantesti ale lui Ioan Botezatorul sunt in Vatican, sunt in Moscova, sunt in Milan, sunt peste tot. Dupa cate oase sunt, avem vreo 200 de Ioan Botezatori. Dar, oamenii le venereaza. Sau, ceea ce pare si mai ciudat, unii spun ca au pastrat ramasitele pamantesti, oasele magarusului pe care a calatorit Domnul Isus Hristos cand a intrat in Iersualim. Si sunt multe locuri care pretind, sunt multe biserici , multe manastiri care pretind ca au un os sau doua din magarusul care a fost folosit de Domnul ca sa intre in Ierusalim cu el, ceea ce am citit in istorie. Va spun, nu este o aluzie la adresa nimanui sau o ironie la adresa nimanui, daca se aduna toate oasele care se pretind, de la acest magarus, sunt 167 de magarusi in total.

Si atunci, Domnul a luat aceasta masura speciala, sa nu se stie o zi, pentru ca atunci oameni se inchina la zi atunci. Se inchina la luna, se inchina la date, se inchina la haine, se inchina la oase. Numai la Creatorul nu se inchina. Dar totusi, daca ne uitam in paginile Sfintelor Scripturi, exista o posibilitate de cunoastere  aproximativa a datei nasterii Mantuitorului Isus Hristos. Lucrul acesta il gasim in Evanghelia dupa Luca, atunci cand el ne spune despre vestea pe care Maria a primit-o, ca va ramane insarcinata. Si de asemenea, despre vestea pe care preotul Zaharia a primit-o, ca il va naste pe Ioan Botezatorul. Si uitati-va, ce date avem, ca sa putem vorbi despre o data aproximativa a nasterii Mantuitorului Isus Hristos, pentru ca Biblia spune „Astazi, in cetatea lui David ,vi s-a nascut.” Care este astazi acesta? Si primul lucru pe care-l luam in considerare este acesta….

 

CRĂCIUN NEFERICIT pentru copiii Smicală. Oare MAE și Președinția vor trimite felicitări? Români, redați-le zâmbetul de sărbători!

„Când toți vă pregătiți de Crăciun,vreau să vă spun că Mihai și-a pierdut orice speranță că România îi va scoate de acolo. Sunt disperați, și eu cu ei.” – Camelia Smicală
Copiii doctoriței Camelia Smicală sunt chinuiți de sistemul finlandez și la sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului. Ei au fost siliți să-și „sărbătorească” Crăciunul anticipat și separat, pentru doar o foarte scurtă perioadă de timp alături de mama lor. Ar fi fost minunat ca de Crăciun președintele Finlandei să fi primit o cerere colegială de la Cotroceni pentru a se arăta o umbră de umanitate din partea sistemului finlandez, prin reîntregirea familiei Smicală, măcar de Crăciun. N-a fost să fie. Nici de la MAE n-am auzit să se fi deplasat cineva în celulele finlandeze pentru a le aduce un zâmbet și un cozonac celor doi copii, Mihai și Maria, și a le lumina astfel sărbătorile întunecate. Sau măcar să li se trimită un porumbel călător cu o felicitare. Nici acum nu-i timpul pierdut, din partea celor două instituții, dar și a noastră. Români, dacă vă pasă de soarta acestor doi copilași, rupeți-vă un minut din sărbătorile pe care le petreceți alături de cei dragi și trimiteți-le copiilor Smicală cel mai mic semn de solidaritate și dragoste: o felicitare de Crăciun. Rugați-i și pe copiii Dvs să le deseneze ceva. Adresa, așa cum apare în primul Protest al mamei, este: Nestorinkuja 6D, 33710, Tampere, Finland. De asemenea, vă puteți trimite mesajele de solidaritate, colindele cântate de voi pentru cei doi, fotografiile sau desenele și la adresele de pe Facebook, Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicală și copiii ei și cea a mamei, Camelia Smicală. La următoarea întâlnire, din ianuarie, aceasta le va arăta copiilor. Măcar astfel să le redăm speranța pierdută că România îi va ajuta. La urma urmei, noi suntem România. Să fim români pentru români. Să le aducem un zâmbet celor doi micuți odată cu îmbrățișările noastre virtuale și urările de Crăciun fericit!
Iată ce reclamă pagina Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicală și copiii ei:
„Sinistrul Lastensuojelu (echivalentul finlandez al Barnevernet-ului norvegian) le-a interzis Mariei și lui Mihai să se bucure de sfânta sărbătoare de Crăciun la timpul potrivit, cu familia lor.
Vineri 22 decembrie, Camelia Smicală a „sărbătorit” cu ei Crăciunul pe rând, câte o oră și jumătate.
Lastensuojelu nu dă semne că ar intenționa să demareze procesul de reintegrare a copiilor în familie, dar are în continuare în vedere „interesul superior al acestora”.
CONTINUARE aici – ACTIVE NEWS

Isus Din Nazaret

Isus Din Nazaret – Tot Filmul subtitrat in limba Romana

Dramă biblică şi amplă evocare a vieţii şi suferinţelor lui Iisus Hristos, de la naştere până la răstignire, impecabil realizată cinematografic şi dinamizată de muzica lui Maurice Jarre.

~~Prin actul intruparii, El a devenit opera Sa, s-a facut om. Binecuvantat sa fie numele Lui! S-a apropiat de noi. Marea taina si minune a intruparii consta tocmai in aceasta apropiere a lui Dumnezeu de noi, apropiere care-L face pe Dumnezeu accesibil. Care-L face pe Dumnezeu aproape de oameni. Si pe buna dreptate, ca in urma acestei mari actiuni Dumnezeiesti, s-a spus: DUMNEZEU ESTE CU NOI.

Concert de Craciun Biserica Baptista Maranata, Arad – PREDICA – Emanuel Fedur, Moise Ardelean

Concert Craciun 22 decembrie 2017 Seara (Maranata Arad)

Înregistrarea concertului, din 22 decembrie 2017. http://www.maranataarad.ro

Mesaje din partea pastorilor Moise Ardelean si

Corul si orchestra RVE Concertul „Deschide-ţi inima” ediţia a V-a, „Când Dumnezeu îţi scrie povestea!”

Corul si orchestra RVE Timisoara – Se aude clar în depărtări (I Heard the Bells on Christmas Day)
Dirijor: Lari Muntean

Mixaj sunet si masterizare: Narcis Rosca
Filmare: Prodocens Media

Eveniment organizat de Radio Vocea Evangheliei Timișoara • 92,2 MHz, in 5 Decembrie 2017, la Sala Olimpia din Timisoara. http://www.rve-timisoara.ro/
–––––––––––––-­––

1. Se-aude clar în depărtări
Sunt ale cerului cântări,
Care ne spun că S-a născut
Acel ce n-are început.

R: Din înalt răsună!
Ce frumos răsună!
Îngeri mii cum cântă!
Glorie Lui!
Și pace-n dar!

2. Dar azi eu fruntea mi-am plecat
E lumea plină de păcat.
Nu e nici pace, nu-i nici cânt
Nu-i bucurie pe pământ.

C: Iar îngeri tare au strigat
Că Dumnezeu nu ne-a uitat.
Că binele va birui
Și prin credință vom trăi,
Da, vom trăi!

3. Un prunc din Slăvi trimis, să știi
El a făcut din noapte zi.
Un cântec pentru cel salvat
Au pace cei ce L-au aflat.

R2: /: Din înalt răsună!
Ce frumos răsună!
Îngeri mii cum cântă!
Glorie Lui!
Și pace-n dar! :/
Glorie Lui! x3.
Și pace-n dar!

Casting Crowns – I Heard The Bells on Christmas Day Live

Legătură

Biserica Coreeană – Yonsei Central Baptist Church – Seoul – O, NOAPTE SFÂNTĂ, BINECUVÂNTATĂ – VENIȚI SĂ-L ADORĂM

O, NOAPTE SFÂNTĂ, BINECUVÂNTATĂ
– Korean language –
(O, Holy Night)
Author: Adolphe Adam, 1847
Yonsei Central Baptist Church – Seoul
(Coruri reunite)
(Dec.25, 2015)

1. O noapte sfântă, binecuvântată
Isus în iesle umil s-a născut
În lumea de păcate frământată
Mântuitorul azi s-a coborât
Speranța-n sufletul trudit răsare
A zorilor lumini ne strălucește.

R1: Îngenunchiat, e ceru-n sărbătoare
Mulțimi de îngeri azi îl preamăresc
Mulțimi de îngeri azi îl preamăresc.

2. Conduși de stea spre ieslea Lui săracă
Și noi ca magii adânc ne smerim
Vrem darul nostru pruncului să placă
Întreagă viață Lui o dăruim
El rege-al regilor stă într-o iesle
Simțind din plin necazul nostru greu.

R2: Glorie Lui, El printre noi trăiește
Și chiar în iesle El e Dumnezeu
Și chiar în iesle El e Dumnezeu.

3. Ne-a arătat iubirea-i jertfitoare
Cu pace El a venit pe pământ
Nu vor fi robi nici lanțurile-amare
Nici asuprire-n al Său nume sfânt
Cântări de mulțumire să-I aducem
Slăvitu-I Nume veșnic să-l cinstim.

R3: El este Domn, Hristos în veci e rege
Iubirea, slava Lui o preamărim
Iubirea, slava Lui o preamărim .

VENITI SA-L ADORAM

Richard Wurmbrand – Cântarea Crăciunului din închisoare

Sabina and Richard Wurmbrand - Photo credit http://richardwurmbrandfoundation.com

Sabina and Richard Wurmbrand – Photo credit Wurmbrand family 

Dragii noştri credincioşi

„Lăudați pe Domnul cu harfa; …Cântați-I o cântare nouă.” (Psalmul 33:2-3)

Misiunea noastră și-a primit cadourile: cadourile unor lacrimi noi și a unui sânge nou ce a fost vărsat acolo unde creștini sunt persecutați de către duşmanii lui Dumnezeu. Exact cu trei luni înainte de acest Crăciun, pe 25 septembrie, pastorul iranian Mohammed Ravanbakhsh a fost omorât. Familia lui cântă fără el. El cântă un cântec nou în cer. Atunci când vei cânta bucuros în jurul bradului de Crăciun, gândește-te la o soră sau un frate iranian sau chinez, care stă cu degetele atârnate într-un cui în perete și cu vârful picioarelor de abia atingând pământul, sau la alte asemenea torturi. Și dă-le ca și un cadou de Crăciun, cel puțin un gând de dragoste și o lacrimă.

Iată aici un poem compus în ascuns în închisoare de frații noștri din Rusia în urmă cu 30 de ani:

„Toți dorm, numai un prizonier
Nu poate dormi, nici visa
Ci îngenunchează în rugăciune.
El spune: „Dumnezeul meu, știu
Că Tu ești totdeauna cu mine.
Și chiar și aici în închisoare
Îmi amintesc de lucrarea mâinilor Tale!
Mântuitorul meu călăuzește-mă
Prin suferință, ispită și întuneric.
Chiar și aici voi răspândi veștile Tale
Voi spune altora ceea ce Tu spui.”

Cântece precum acestea sunt cântate în noaptea de Crăciun de către sfinții lui Dumnezeu în închisorile comuniste. Nu sunt colinde mai plăcute Domnului decât acestea. Noi considerăm că este datoria noastră de a vă reaminti în vremurile voastre de bucurie, de cei care au parte de cea mai mare bucurie: aceea de a suferi de dragul lui Hristos. (Filipeni 1:29)

Cu 45 de ani în urmă eram în închisoare și era în preajma Crăciunului. Iarna venise cu furtuni de zăpadă. Țurțuri mari de gheață atârnau de streașina acoperișului și promoroaca făcea forme ciudate de sticla de la fereastră. Frigul de afară îți tăia respirația. În decembrie zăpada ajunsese groasă de aproape doi metri. Se zicea că era cea mai grea iarnă din ultimii 100 de ani. Nu avem încălzire, dar fiecare aveam câte trei pături, deoarece de fiecare dată când cineva din Camera 4 murea, noi îl luam pătura. Dar mai apoi a avut loc o razie și am fost lăsați din nou cu o singură pătură fiecare. Dormeam îmbrăcați toată iarna. De multe ori nu primeam nici măcar o bucată de pâine. Supa făcută din morcovi, care erau prea putreziți pentru a fi vânduți, era din ce în ce mai subțire.

În ajunul Crăciunului discuțiile din închisoare erau foarte sobre, puține certuri, fără înjurături și nu prea multe glume. Fiecare bărbat se gândea la cei iubiți ai lui și exista un sentiment de comuniune cu restul umanități, sentiment care de obicei era departe de viețile noastre.

Vorbeam de Hristos, dar în tot acest timp mâinile și picioarele îmi erau reci ca și gheața, dinții îmi clănțăneau în gură, din cauza foamei stomacul îmi era un ghem de gheață care mi se răspândea în tot corpul până când nu-mi mai simțeam decât inima bătând. Când m-am oprit din vorbit, un amic, fermier simplu, a continuat de unde m-am oprit eu. Aristar nu fusese niciodată la școală. Totuși, vorbea așa de natural despre scena nativității ca și cum ar fi avut loc în grajdul lui în aceea săptămână și în ochii tuturor celor ce ascultau erau lacrimi.

wurmbrand 10Cineva a început să cânte în închisoare în acea seară. La început vocea lui a fost mai timidă și de abia și-a făcut loc prin mulțimea gândurile mele legate de soția și fiul meu. Dar încet încet vocea a început să răzbească tot mai minunat prin aerul limpede și rece, până când ecoul ei a inundat coridoarele și toți s-au oprit din ceea ce făceau.

Eram foarte tăcuți atunci când s-a oprit. Gardienii, adunați în cazarmele lor în jurul unei sobe de fontă, nu s-au agitat toată seara. Am început să spunem povești și când mi s-a cerut și mie să spun una, m-am gândit la cântec și le-am spus această veche legendă evreiască: Regele Saul al lui Israel, l-a adus la palat pe David păstorul adorat pentru nimicirea uriașului Goliat. David iubea muzica și era încântat să vadă la palat o harfă de o mare frumesețe. Saul i-a zis: „Am plătit scump acest instrument, dar am fost înșelat. Scoate doar sunete urâte.” David a luat instrumentul în mâini și a început să scoată din el o muzică încântătoare care a i-a mișcat pe toți cei prezenți. Harfa părea să râdă, să cânte și să plângă. Regele Saul a întrebat: „Cum se face că toți muzicieni pe care i-am adus doar au făcut larmă cu el și doar tu ai reușit să scoți muzică din el?” David, viitorul rege a răspuns: „Cei dinaintea mea toți au încercat să-și cânte propriile cântece pe aceste coarde. Dar eu am cântat propriul ei cântec. I-am amintit cum a fost un copac tânăr, cu păsări care ciripeau între ramurile lui și crengi verzi și frunze care înfloreau în soare. I-am amintit de ziua în care au venit să-l taie și ați auzit plânsetul lui din degetele mele, dar eu i-am explicat că acesta nu este sfârșitul. Moartea lui ca și copac însemna începutul unei noi vieți în care, ca și harfă, îi va da glorie lui Dumnezeu; și ați auzit bucuria ei din mâinile mele.” Tot așa, atunci când va veni Mesia, mulți vor încerca să-și cânte cu El propriile cântece, iar muzica lor va fi dură. Noi trebuie să cântăm pe harfa Lui, propria Lui cântare, cântarea vieții Lui, a patimilor, a bucuriei, suferințelor, morții și învierii Lui. Doar atunci muzica va fi cea adevărată.

Un astfel de cântec a fost auzit la acel Crăciun în închisoarea de la Târgu-Ocna. (Această istorisire poate fi găsită şi în cartea Cu Dumnezeu în subterană…)

Isus își hrănește oile Sale printre crini. Dorim doar să vă amintim de crini, suflete albe ca și zăpada, care își poartă crucea cu bucurie de dragul Mântuitorului. Cerem pentru ei o rugăciune, o lacrimă și un gând de iubire.

Al vostru în Hristos,
Richard Wurmbrand.

Articol publicat iniţial în Revista Vocea Martirilor, Luna Decembrie, Anul 1996, p. 2
Traducere: Daniel Făşie pentru Harfa de Aur.ro – Creaţie şi Cântare.

SURSA – http://www.resursecrestine.ro/

Scrisoare de Craciun – Traian Dorz

O poza personala pretioasa

O poza personala pretioasa

“…Lumea aceasta pe care a iubit-o Dumnezeu atât de mult, lumea aceasta pe care a răscumpărat-o Hristos cu preţul atât de mare al Sângelui Său sfânt, lumea aceasta se leapădă acum pe faţă şi în chip aşa de vinovat de către Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul ei şi se lipeşte atât de desfrânat de satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, care I-a luat locul lui Iisus în casa Lui, locul lui Dumnezeu în moştenirea Sa, locul Duhului Sfânt în lăcaşul Său, scoţând afară pe Dumnezeu şi spunându-I: „Tu nu mai ai loc aici!”.

Scumpii mei fraţi şi surori, iată gânduri la care trebuie să medităm adânc fiecare dintre noi. Şi, cu prilejul acestei sărbători, să învăţăm de la îngeri cât să fim de curaţi. Şi de la păstori, cât să fim de veghetori. Şi de la magi, cum să ostenim de credincioşi pentru aflarea Mântuitorului.

Dar şi mai mult să învăţăm de la Simeon cum să-L aşteptăm cu o viaţă sfântă, temătoare de Dumnezeu şi cu o nădejde neclintită şi puternică, iubitoare şi trează, fierbinte şi mereu proaspătă, până ce-L vom vedea, până ce-L vom întâmpina, până ce se va striga: „Binecuvântat este cel care vine! Osana, Împăratul şi Dumnezeul nostru!”.

Căci El, Iisus Cel ce vine, va veni în ceasul în care nu ne gândim şi răsplata Lui va fi nebănuită şi strălucită pentru toţi acei care L-au iubit şi L-au aşteptat în curăţie.”

Sursa http://www.oasteadomnului.ro Poza e personala, imi apartine

Poezii de Craciun – COSTACHE IOANID

Cititi alte poezii si biografia lui Coatache Ioanid aici-

sursa pozei c. Ioanid www.romaniantimes.org click pt alte poezii (layout design Photo credit www.rodiagnusdei.wordpress.com)

Din inepuizabila „materie primă” a Sfintelor Scripturi, C. Ioanid alege, potrivit structurii sale poetice – spirit predestenat pentru disecţie şi meditaţie – texte îmbibate de simbolisme şi bogate în semni­ficaţii spre a ne ofed, în final tabloul Aceluia pe care ni-L prezintă, mai întâi în detaliu: Dumnezeul-Om, Dumnezeul prieten, Dumnezeul-stâncă, îngerul Domnului, Căpetenia oştirii Domnului. Christos Domnul ne apare când în „rugul aprins” care arde sub privirile uimite ale viitorului conducător şi legiuitor Moise, fie în „susurul blând şi subţire” care revigorează sufletul descurajat al marelui profet Ilie, aflat la un moment de cotitură în istoria neamu­lui său.”

POEZII DE CRĂCIUN

DORMI, COPILE

Dormi, Copile Rege,
Domn şi rob sub Lege,
Slugă fără plată,
Prunc la piept şi Tată.

Dormi, Odraslă mică,
maica Ta Ti-e fiică.
Dormi uşor la sîn,
Roadă şi Stăpîn.

Dormi uşor, Copile troenit de zile,
Inger de departe, Preot fără moarte.

Tu vii din Lumină,eu, de jos, din tină.
Tu, din Raiul sfînt,eu, de pe pămînt.

Dormi, Copil de taină,bogat fără haină,
Păstor fără stînă,Logos în ţărînă.

Mama Iţi dă hrană,Tu îi dai coroană.
Mama-Ţi dă alin,Tu-i dai chip divin.

„Dormi, Copil Durere,Miel pentru junghere.
Eu te cresc spre cruce,Tu, spre cerul dulce.

Eu te cresc să sîngeri,Tu mă creşti spre îngeri.
Maică Ţie-s eu,Tu mi-eşti Dumnezeu!”

O, CE PRUNC ClUDAT!

O, ce Prunc, ce Prunc ciudat
s-a născut In Canaan,
într-un staul, pe-un suman !
Unii spun că-i un sărman.
Alţii spun că-i lmpărat.
Unii spun că-i un viclean.
Altii spun că-i minunat !

O, ce Prunc, ce Prunc de soare
s-a născut în Betleem,
între vite care gem !
Unii văd în El blestem.
Alţii văd în El salvare.
Unii văd un trist poem.
Alţii văd un rai în floare.

O, ce Prunc în două chipuri.Unii-l scad şi alţii-l cresc,
Unii rîd şi mulţi suspină.Unii spun că-i prea de tină.
Alţii spun că-i prea ceresc.Unii spun: prea grea doctrină.
Eu … spun numai: îl iubesc…

IN SEARA DE AJUN

A venit la mine mama
şi mi-a spus c-un zîmbet bun:
– Puiule, stai treaz, ia seama,
şi ascultă toată gama
cîntecelor de Crăciun!

Clătinînd apoi fereastra,
vîntul mi-a şoptit uşor:
– Puiule, în noaptea asta
îşi despică norii creasta
şi vin îngerii în sbor…

Iar o vrabie măruntă ciripi de pe pervaz:
– Puiule, stai treaz şi-ascultă…Ia auzi… ce oaste multă!…
Nu dormi!… Auzi? Stai treaz!…

Am răspuns la toate: Bine.Şi… am adormit in pat…
………………………..
Iar tîrziu, din zări senine,a venit Isus la mine
şi, zîmbind, m-a sărutat.

NAŞTEREA LUI ISUS

Isus se naşte ! Şi lumina
pătrunde-n sufletele noastre.
Şi steaua tainei străluceşte
deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinăm,
şi noi, cu sufletul mergînd,
o bucurie fără seamăn
simţim în inimă şi-n gînd!

Azi patimile se răpun
de-o putere preaînaltă!
Azi omul, lumintndu-şi gîndul,
spre cer cu inima tresaltă!
Nădejdile se nasc în suflet. Credinţa tainic reînvie,
căci harul sfînt acum coboară în viaţa stearpă şi pustie.

Şi orice suflet care simte că-n el răsare-o viaţă nouă,
e ca un crin ce în petale adună stropi curaţi de rouă!
Şi orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea,
pentru ISUS născut în iesle, azi lumineazi; ca o stea!

Se nimiceşte tot păcatul sub raza sfîntă a iubirii …
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mîntuirii!
Cu haina albă a virtuţii tot omul poate să se-mbrace,
căci sfînta naştere aduce în inimi linişte şi pace!

A căzut o stea…

A căzut o stea,steluţă de nea,
pe urechea mea,şi mi-a povestit,până s-a topit,
basmul unui vis,pe care l-am scris,
– pentru cei mărunţi,nu pentru cărunţi -.
Şi steluţa mea astfel povestea:

„Mări, se făcea şi se năzărea…
prin vâlcele sumbre şoptitoare umbre…
Şi-auzeai cum gem lângă Betleem
oile, stând ghem, câinii când şi când,
vitele pe rând, molcom rumegând.

Iar colo în şură peste-ngrăditură
se uitau, pleoştite şi nedumerite, caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic către cel comarnic,
pe-un mieluţ să-l vadă în ieslea de zadă,
pe-un mieluţ plăcut cum n-au mai văzut
să fii fost născut într-un aşternut
bun doar de… păscut.

Şi cel miel curat plângea-nsomnurat,
cu părul inele şi cu gene grele.

Numai biet măgarul ce purta samarul
pricepu tot rostu´: – „Ăsta… nu-i de-al nostru!…
Ochii doar mi-arunc şi pricep că-i prunc,
copil de păstori sau de călători…

Atunci ţapii, ciutele şi caprele slutele,
cu toate cornutele, capul şi-l dădură
mai fără măsură peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă, mestecând în barbă
un firuţ de iarbă, ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată şi-a sărit buimac sus pe-un bulumac,
vrând fără ruşine să vadă mai bine omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu behăia mereu:
– Neneee… vreau şi eeeu…

Numai Dumănica n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.

Şi atunci măgarul ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,spuse, ca din carte:
– Ei, sunt multe-n lume! Să le ştii anume,
va să fii umblat ţări în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş, culmi de munţi pieptiş,
fiare să răpui… precum eu făcui!…
Şi-apoi nu-i oricine un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare, să sunt de neam mare:
că eu în Sihar am un unchi măgar la un cărturar.
Şi că, după tată,- ştie lumea toată –
mi se trage viţa chiar din măgăriţa
ce-o purta în ham însuşi Balaam!
Deci, mai din bătrâni, mai umblând prin stâni,
multe am în sac! Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.

Un mieluţ bălai prinse iute grai:
– Haide, moş Asine, zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aş vrea să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci povestea dibaci
că i-a spus un vraci despre un prooroc
tot de prin Iudeea (de-i zicea… Miheea)
care-a scris răvaş că-n acest oraş
are să se nască Odrasla cerească,
Marele Păstor şi Izbăvitor,
carele va şti şerpii birui!
Şerpii birui!… Oare-aşa va fi?

Iar cel întrebat zise apăsat:
-Da!… E-adevărat. D-apoi ştiţi voi oare,
când va fi El mare, cine-L va purta
pe spinarea sa ca pe-un heruvim,
în Ierusalim? – Păi… nu ştim! nu ştim!
– Să vă spun atunci. (Că voi sunteţi prunci…)
Cel ce-Lva purta pe spinarea sa
va fi… un asin… de ştiinţă plin
ca un cărturar, ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă-ntâlnesc cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.

Şi tăcură toate vitele mirate.

Numai Dumănica n-anţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…

Atunci o oiţă cu ochi de crăiţă,
cu glăscior sfiit, astfel a grăit:
– Eu eram odată pe-o iarbă-nspicată.
Şi-am văzut în zare un chip ca de soare
ce zbura aproape şi striga pe ape
că Isus Păstorul şi Izbăvitorul
va fi dus pe uliţi prejmuit de suliţi,
blând şi fără glas în al morţii ceas,
precum mergem noi noatine şi oi…
Că va fi hulit şi batjocorit,de lemn ţintuit.
Că-n ceasul de sânge norii se vor strânge,
munţii se vor frânge, îngerii vor plânge…

– Asta nu se poate! se porniră toate.
– Voi sări să-L apăr, din coarne să scapăr!
zise din proţap inimosul ţap!
– Dar nici noi berbecii n-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face sfredel de bărdace,
foarfec de cojoace, pentru cel ce-ar fi
şi ar îndrăzni pruncu-a-L necăji!
Fie om duşman sau şarpe viclean!
– Eu… (îmi ştiţi amarul) glăsui măgarul,
…numai o copită bine potrivită
în acel zevzec, şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…

Dar atunci deodată o capră tărcată
a rămas mirată, cu gura căscată,
cu ochii ţintiş către-acoperiş,
de unde, furiş, dintr-un ascunziş,
cobora pieziş, cobora în jos
şarpe veninos, cu luciri sticloase,
cu limbile scoase, cu trupul molatec,
cu ochi de jăratec, iscodind sălbatic.

Iute bieţii boi se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei se bagă sub ei.
Tremură-n proţap inimosul ţap,
legănând în barbă firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul, ce purta samarul,
privea tulburat, cu capul plecat,
pe genunchi lăsat şi dând în vileag
coada ca un steag ca semn înălţat
că se dă mâncat…

Numai Dumănica nu ştia nimica.
Dormea mititica…

Şarpele venea şi se cobora.
Ceata tremura măgarul gemea.

Dar atunci… Minune! Cine-o poate spune?
Toţi privesc grămadă la ieslea de zadă
unde bălăiorul a întors căpşorul,
ochii şi-a deschis, ca din zări de vis.
Că în ei juca şi în ei sclipea
blândă mângâiere… dar şi o putere!
Flori de busuioc… dar şi-un arc de foc
săgetând pe loc!

Şarpele se-opreşte şi înmărmureşte,
neputând să-L vadă, neputând să şadă.
Bate-ncet din coadă. Parcă se înnoadă,
parcă se deznoadă… Apoi, zdup! grămadă
drept sub o gireadă păgubaş de pradă.

Iar toţi cei din şură stau şi tac din gură
şi privesc amarnic ieslea de comarnic
şi privesc umil tainicul Copil.

Doar abia târziu prind a îngâna
unul altuia: – Oare nu cumva?…
– Oare nu cumva??…

Dar steluţa mea, mări se topea…
basmul contenea…

A fost cândva un staul…

Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată,
o grotă de blestem.

Păstorul fără grijă
plecase pe poteci…
Dormeau pe sub păienjeni
ciorchini de lilieci.

O rază de lumină nu pătrundea din cer.
De zgură era ziua şi nopţile, de fier.

Alunecau culbecii pe jilavii pereţi.
În fânul ud şi putred se-nghesuiau bureţi.

Dar într-o noapte… îngeri cântară la zenit.
Şi parcă, printre stele, o stea a răsărit…

Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini de zori;
iar fânul era proaspăt şi mirosea a flori.

Zburară liliecii şi beznele s-au dus!
Iar eu cântam din fluier cu îngerii de sus…

Dar iată, într-o parte privirile mi-arunc
şi văd sclipind o iesle şi-n ieslea mea… un Prunc…

Veniţi, veniţi, voi îngeri, păstori şi oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii, că-i vremea de minuni!

Şi-pentru-a câta oară? – slăviţi pe Dumnezeu!
Căci Pruncul e acelaşi, iar staulul… sunt eu

De Crăciun

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

Dar tu, frate credincios, porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat, un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat? Cere hrană?…

După bezna cea de ani, şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani? Vin păstorii?

Simţi că Cel ce l-ai primit de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din Răsărit căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu, altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu, ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus, ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus… de hârtie.

Mielul

L-au găsit miraţi păstorii,
într-o iesle, înfăşat.
Şi, nestăvilind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.

Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roşii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neştiutoare
de păstori.

– “Cum?”, părea un glas că-ngână.
“Fiul Slavei, tocmai El, să Se nască în ţărână,
pe pătuţ de fân la stână, ca un miel?…”

Nici o şoaptă din tărie. Cerul sfânt părea ascuns.
Şi-au trecut ani mulţi, se ştie, când un glas dădu-n pustie un răspuns.

– Iată Mielul fără pată, Cel din staulul de oi,
Care-Şi frânge fără plată, viaţa Lui nevinovată, pentru noi!

Iată Mielul fără vină! Miel tăcut şi răbdător.
Azi e Mielul ce suspină, mâine-L vom vedea-n Lumină, ca Păstor!

O, sfânt locaş

O, sfânt locaş de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare…
Podoabe, cântece, lumini…

Se-aprind făclii… E masa plină.
Tradiţia îşi face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea… râde, cântă…
şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?…

O, sfânt locaş de umilinţă,
când toţi din tine-un basm îşi fac,
câţi mai păstrează cu credinţă
mesajul Prucului sărac?

Îmi zboară gându-n depărtare
şi desluşesc într-un ungher
o candelă pâlpâietoare
la ieslea sfântului mister…

Se-apleacă blând, ca o aripă,
peste copil, un abur greu.
Vezi tu, gândeşte-te o clipă.
Acest Copil e Dumnezeu…

Pe fânul strâns în vălmăşeală
Îl văd… în scutece de in.
Şi poate trupul de petală
a sângerat în primul spin…

Grăjdarul spre Copil se-arată,
uitându-se cu ochi de urs
cum pe-obrăjorii fără pată
întâia lacrimă a curs.

Atras de spaima unei drame,
Isus lăsă un cer slăvit.
Şi-acum… e-un prunc doar. Şi I-e foame.
Şi-ntâiul plâns a izbucnit.

Din înlăţimi o stea veghează
prin ramuri de eucalipt.
Curând îi va fi iar de pază
în pribegia spre Egipt.

Deasupra ieslei, bârne grele
îşi dau mireasma de brădet.
O, câte va ciopli ca ele
Copilul sfânt în Nazaret!

Un miel se uită cu uimire.
Şi pruncul s-a întors puţin.
Doi prunci uniţi într-o privire,
îngemănaţi într-un destin…

Abia născut… şi crucea, iat-o,
Isus o ia din prima zi.
În lumea care a creat-o,
El a venit spre-a suferi!

Iubind pe cei ce-o să-L sugrume,
iertând pe cei ce L-au scuipat,
în peşteră veni pe lume,
în peşteră va fi-ngropat.

Şi dacă azi, pe ´nalta-I treaptă,
Isus e Împărat ceresc,
El tot mai suferă şi-aşteaptă
pe toţi acei ce nu-L iubesc.

Iudei şi Neamuri, regi şi fameni,
vă cheamă Pruncul cel stingher!
El nu vrea cerul fără oameni,
însă nici oameni fără cer!

O, sfânt locaş! Ce dulce-ţi clatini
al amintirii viers de sus.
Cât farmec au aceste datini!
Dar unde, unde e Isus?…

Cu ce comori de veste bună
ni s-a trimis un Prunc din zări?
O, lasă altora să-şi pună
aceste mistice-ntrebări!

Că s-or găsi în lumea largă
niscai săraci în vreun ungher,
niscai ciobani pe vreo viroagă,
sau magi îndrăgostiţi de cer.

A ta e clipa! Sus paharul!
Chemaţi taraful cel mai bun!
Să cânte la urechi cobzarul!
Că doar… e noaptea de Crăciun!

Voi, miei, din staule-nnoptate,
din nou cu voi mă reculeg.
Isus, divinul Miel, vi-i frate!
Şi-al vostru-i cerul Lui întreg!

Acolo veşnic împreună
ne va păstra Emanuel…
Şi orice spin va fi cunună.
Şi orice lacrimă, inel.

O, sfânt locaş! E sărbătoare.
Şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
Se cântă… se ciocnesc pahare…
Dar unde, unde e Isus?

Si a fost Isus copil…

Şi a fost Isus copil…
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.

Şi a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii.
Şi a fost Isus sărac, ca să aibă toţi săracii bogăţii.

Şi a fost Isus flămând. Şi plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii, cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând, ca să fie toţi flămânzii săturaţi.

Şi a fost Isus un miel… ce-l pândeau pe-afară leii
– şi din culmile Iudeii şi-n pustiul arzător -.
Şi a fost Isus un miel, ca să aibă-n El toţi mieii un Păstor.

Şi a fost un rob Isus… sus, slujind Împărăţia,
jos, la Iosif şi Maria. Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea lui Isus…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari