Mărturie Lucia Varga – „Unde este Dumnezeul tău? Ai spus că te vindeci!”
Lucia Varga este cetatean american. A emigrat in Statele Unite inainte de Revolutia anticomunista. Nascuta intr-o comuna din Satu mare, s-a nascut tarziu tatalui ei instarit care avea varsta de 60 de ani. Tatal ei era rus din Uniunea Sovietica, acolo se nascuse, si era general in tinerete si mare comunist. Il cunoscuse pe Stalin. Desi a crescut intr-o familie atee, la varsta de doar 6 ani Dumnezeu a chemat-o pe Lucia Varga la o viata noua impreuna cu Isus Hristos.
La 12 ani, cand tatal i-a zis ca il face de rusine mergand la biserica, i-a cerut sa plece la un frate care nu avea copii. Lucia Varga nu a renuntat sa mearga la biserica si astfel tatal ei a izgonit-o de acasa. „Ca si copil,” spune Lucia, „decat sa ma las de biserica, mai bine ma duc la fratele Tamas.”
„Mi-a placut, eram la scoala duminicala cu fratele asta si ne spunea- imi placea istoria lui Iosif, istoria lui Daniel. Deci, la scoala duminicala, ne povestea si eu ca copil, asa mult imi placea. Ziceam: Cum Dumnezeu l-a ajutat si pe Daniel sa iasa din groapa cu lei si pe Iosif, sa ajunga om mare si sa-si ajute familia. Deci, astea mi-au ramas in memorie. Mi-am pus hainele sa plec si zice tati: Chiar e adevarat? Vrei sa pleci? Zic: Pai, daca m-ai trimis. Zice: Nu. Faci ce vrei. Nu pleca. Eu eram singurul lor copil. Aveam un om care ne ajuta mult, taia lemne, lucra pe la casa. Eu aveam doica mea. Omul care ajuta pe langa casa era adventist. La intrebat tata: Ce sa fac cu fata asta, ca numai la pocaiti merge? Fratele adventist i-a zis: Ea face bine. Dar mai bine te-ai pune pe genunchi, sa inchizi ochii si sa te rogi asa ( cu mainile impreuna). Intr-o dimineata, il vad pe tata asa. Daca tata nu avea o vedenie la prima lui rugaciune, nu cred ca s-ar fi intors. Dar eu totdeauna mijloceam inaintea Tatalui, ca Domnul sa se atinga de inima lui tata si a lui mama si ziceam: Doamne, cand o rasara soarele si peste casa noastra? Si a sosit timpul. Tata, la 74 de ani a luat botezul. Mai tarziu s-au intors si parintii, iar cei sapte copii pe care i-a nascut mai tarziu, au calcat si ei cu totii pe urmele pasilor ei.
La prima lui rugaciune a avut o vedenie, a vazut sub patul lui, cum de la el a plecat o soparla. Era cu corp de om dar picioare si coada de soparla. A trecut si a iesit dinc asa afara. S-a speriat tata, nu a stiut nimic. S-a speriat, s-a ridicat si a zis: Lucica, n-ai vazut nimic? Am zis: Eu n-am vazut nimic. El mi-a zis: uite ce am vazut ca a iesit de la mine si a plecat afara. S-a mai rugat a doua oara. A doua oara, la fel. A avut o vedenie cum ingerii canta si se bucura pentru intoarcerea lui. A chemat pastorul. sa intrebe ce se intampla. Pastorului ii era frica. A venit. Cand era primar tata, el a umblat sa ii inchida pe pocaiti. Umbla cu politia sa-i prinda. Si cand i-a gasit ca erau la socru tatalui in casa, bunicul meu era avocat si avea casa la tara si avea si la oras in Satu Mare. Si in casa socrului tatalui se adunau pocaitii. Erau doar 10 persoane. Din casa bunicului niciunul nu s-au intors la Domnul, dupa 14 ani doar baiatul mai mic si eu. Cand i-a prins [pe pocaiti acolo] a zis tata: Nu-i fac rau la socru. Si i-a lasta in pace. Si acuma, l-a chemat pe pastor si pastorului i-a fost frica ca iarasi pune tata la cale ceva.
A zis pastorul: Eu nu stiu sa zic nimic. Daca vrei,a vem program Joia si Duminica la biserica intre orele – si poti sa ne vizitezi. Asa a ramas tati, s-a intors la Domnul. Dupa casatoria mea, la patru ani, s-a intors si mami. Ea era mai impietrita. Cineva a fost la o nunta si era un proroc. Era o sora. A venit la noi in casa ca a pierdut autobuzul. Si unde sa se opreasca sa faca popas? Mergem la Luci. A venit si mami a avut o lucrare: Daca nu te intorci, am sa iti iau fiica prin nastere. Si mama s-a devotat, a luat legamantul si eu n-am spus la nimeni. Am mers la o rugaciune si cum am intrat inauntru: Femeie, pentru ceasul de doliu am lasat doua solii sa mijloceasca. Nu te teme. La doua saptamani, tot aceeasi lucrare: Crezi femeie, si nici nu crezi. Ca asa era. Credeam si nici nu credeam. Vedeam numai rau in fata mea, deci, ca voi muri. Zice: Ca semn ca ti-am vorbit, vei naste fara nicio durere. Asta nu a fost numai o prorocie. Am simtit. Eu am nascut al doilea copil fara nicio durere. Nimic, absolut. Asa cum a fost lucrarea. Femeile si moasa nu credeau. Cand am vazut ca-i adevarat, atunci am crezut pe deplin. Ce trebuia sa cred despre ceasul de doliu este ca Domnul a intervenit ca sa-mi lungeasca viata. Acum nu mai trebuia sa ma tem ca voi muri.
Acum era foarte frumos in familie. Aveam rugaciuni in fiecare zi ca familie. Si rugaciunea familiara din copilarie o avem si acuma. Tata devenise un om foarte bun. AJuta saracii, mama la fel. Deci, am invatat numai lucruri bune pe urma de la parinti. Acum, tata a avut foarte mult de suferit pentru ca de oricate ori era sedinta de partid, veneau si luau cu trasura, cu masina. El era omul de baza la sedintele de partid. Cand s-a intors la Domnul, au venit de la Bucuresti, tata a mers si a spus: predau carnetul de partid ca eu m-am hotarat sa-L slujesc pe Domnul, sa ma pocaiesc. Am luat botezul. I-au zis: Nu se poate asa ceva. Au inceput sa-l urmareasca pe pastorul, ca de ce a facut treaba asta. Ca l-a botezat si n-avea voie sa ia om comunist la botez. L-au purtat de atatea ori. Au zis ca-l inchid. Stia ca nu-l inchide ca era deja batran. Au venit pe urma sa-i ceara carnetul de partid. El zice: Pai, nu-l am. Ei zic: Pai ce-ai facut? Tata: L-am jertfit. Ei: Cum lai jertfit? Tata: Am vrut sa vi-l dau si nu l-ati luat. Au venit in trei randuri de la Bucuresti sa ia masuri. A avut de suferit chiar si biserica de unde faceam parte din cauza aia. Veneau Joia seara cand eram la rugaciune. Era intuneric si politaiul intotdeauna statea la geam sa asculte ce se intampla. Sau intra inauntru, nu ne facea nimic, dar reclama. Si dupa reclamatie, cei de la partid il chemau mereu pe tata la Securitate. La un moment dat l-au lasat in pace ca nu a vrut sa le spuna ce a facut cu carnetul de partid. El, intr-adevar l-a jertfit. L-a bagatin foc si la ars. El le-a spus ca l-a jertfit, dar ei n-au inteles. Dar a avut mult de suferit, foarte mult de suferit.
Cat timp nu era credincios avea prieteni. Toti veneau la noi, judecatori – era Tribunalul vizavi de casa noastra. Veneau sa manance si avocati. Dupa ce l-a primit pe Domnul, a fost strain complet. Nu l-a cunoscut nimeni. A fost acum cel mai de jos. Au zis unii: Da, saracul, si-a pierdut mintile ca-i batran. In schimb, el l-a primit pe Dumnezeu. In fiecare saptamana, ziua lui de post era Miercuri si Vineri, pana la sfarsitul vietii lui. A murit la 96 de ani. Intotdeauna a fost lucid. A avut o moarte foarte usoara. Sotul meu l-a barberit si in timp ce-l barberea, si-a dat duhul si l-a luat la Domnul.
Eu am crescut, eram singurul copil, parintii mei au fost foarte instariti. Dupa ce s-au intors ei, cantam in cor si eraam foarte implicata in biserica cu tineretul, cu corul, rugaciune, staruinta, intotdeauna eram prezenta. La 18 ani m-am botezat. La 19 ani m-am casatorit. Tatal meu a avut vedenie cine o sa-mi fie sotul, ce-o sa fie, si numele. Cand a intrat prima data in casa, s-a uitat la el si i-a zis: Cum te cheama? Si-i spune: Tu vei fi ginerele meu. Imi era asa de rusine. A fost prima data cand l-am vazut. El a intrat in casa, cauta pe cineva. Ne-am casatorit, am avut o viata foarte frumoasa in casnicie. Sotul meu era foarte credincios. Am sapte copii, toti il slujesc pe Domnul. Am inceput rugaciunea in fiecare zi, aceea a ramas si azi si copii mei la fel fac. Dar familiar, facem odata pe saptamana. Deci, pentru rugaciune, odata pe saptamana se strang toti copiii acasa si facem rugaciuni. E adevarat ca rugaciunea fierbinte deschide cerul. Eu n-am avut chemare cand am mers in America. In 1987 mi-am pus toata familia la un post necurmat. (Din primele 19 minute, mai sunt aprox 20 minute din marturie inclusiv partea din marturie despre vindecare- )
agnus dei - english + romanian blog 