CRESTINII – SINGURII PRIETENI AI ISRAELULUI
Doua treimi din israelitii care traiesc in Israel se considera „seculari” si putin peste jumatate se considera „traditionali”. Israelul pare sa aibe tot mai multi dusmani si tot mai putini prieteni. Occidentul nu mai e un aliat de baza a Israelului asa cum a fost cu zeci de ani in urma. Asta se datoreaza, cum scriam mai sus, influentei secularismului in Europa. Si asta explica de ce, ironic vorbind, Beniamin Netanyahu se simte ca la el acasa mai mult in Romania, Ungaria ori Polonia decit in Germania, Franta ori Marea Britanie. Situatia e identica si in Statele Unite. Crestinii Americii sunt printre putinii prieteni autentici pe care Israelul ii mai are. Prietenia aceasta se reflecta si in decizia Administratiei Trump de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. De fapt, SUA a fost si prima tara din lume care, in 1948, a recunoscut Israelul. Notam ca si Romania exprima simpatii similare si considera mutarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim. Ar fi, zicem noi, o decizie salutara.
ANTI-SEMITISMUL OCCIDENTAL – O PROBLEMA GRAVA CARE NECESITA ATENTIE
Anti-semitismul nu este o valoare crestina. E, insa, asa cum explicam astazi, o valoare a secularismului european incurajat si justificat de stanga politica a Europei seculare. Inca nu am scris despre anti-semitism, dar e vremea sa-l discutam, avind in vedere numarul relativ mare de articole care au aparut si continua sa apara in doar in ultimele luni privind subiectul. Subiectul e relevant si pentru ca pe 18 aprilie, dupa calendarul evreiesc, Israelul a sarbatorit 70 de ani de existenta ca stat suveran dupa o absenta de 2000 de ani. Romania si, in general, tarile est europene, au fost acuzate aspru de catre occidentali, vreme de secole, de anti-semitism. Dar, ca de obicei, elita politica si intelectuala a Occidentului vede paiul din ochiul aproapelui nu birna din propriul ochi.
Evidenta privind anti-semitismul in Occident, insa, s-a acumulat si a devenit atit de masiva in ultimii ani, incit subiectul nu mai poate fi ignorat. Mai lamentabil, insa, este ca elita intelectuala si politica de stanga justifica anti-semitismul contemporan. Anti-semitismul a devenit politica oficiala in Scandinavia, mai ales in Suedia, iar in Marea Britanie si-a gasit un loc comfortabil in Partidul Laburist iar dincolo de Atlantic in Partidul Democrat din Statele Unite. Majoritatea politicienilor democrati de culoare din Statele Unite sunt anti-semiti, fac frecvent declaratii anti-semite, chiar virulente, se asociaza public cu anti-semitul Farrakhan din Chicago, fara, insa, ca mass media americana sa-i critice ori sa-i traga la rapundere. Dimpotriva, comentatorii de stanga atribuie anti-semitismul liderilor de culoare din Statele Unite populatiei albe, care zic ei, „a abandonat” si „marginalizat” populatia de culoare a Americii. Nu o data ori sproradic ci frecvent liderii de culoare din America se refera la evreii Americii in mod derogatoriu ca „White Jews”, adica „evreii albi”. Inainte ca Obama sa devina Presedinte, s-a pozat cu virulentul antisemit musulman de culoare Farrakhan din Chicago. Mass media americana nu a discutat subiectul nici nu a publicat pozele pina dupa expirarea mandatului lui prezidential.
Date Statistice
E suficient doar sa citim titlurile unor articole din marile publicatii occidentale, fara a lectura articolele in sine, sa ne dam seama de panica justificata a evreilor privind ascensiunea antisemitismului in Occident. In ianuarie, Alexandre Aciman a publicat un comentariu in New York Times Can a Jew Love France? („Poate an evreu sa iubeasca Franta”?), iar un alt articol cu un titlu la fel de ingrijorator a fost publicat in 2015 de Jeffrey Goldberg, al carui bunici au trait la Leova (Basarabia), in The Atlantic, cu titlul Is it Time for the Jews to Leave Europe”? („E vremea ca evreii sa plece din Europa”?). [Articolul https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/04/is-it-time-for-the-jews-to-leave-europe/386279/%5D Chiar daca nu e timpul ca evreii sa paraseasca Europa, unde au locuit de peste 2000 de ani, ingrijorarea lor e justificata. Anti-semitismul occidental e virulent. Libertatea evreilor de a-si practica traditiile, ritualurile si credinta este ingradita tot mai mult. Nu in Europa de Est, cea „iliberala” cum ne califica intelectualii occidentali, ci in Europa Occidentala, cea care se crede fara repros. Tribunale din Germania, de exemplu, au emis decizii care interzic circumcizia baietilor evrei dupa regula talmudica, iar in Olanda si Franta evreilor li se interzice sa taie animale in conformitate cu legea iudaica. Asta, se spune, pentru a proteja „drepturile animalelor”.
Suedia a fost prima tara din lume care a recunoscut organizatia terorista Palestine Liberation Organization („Orgalizatia pentru Eliberarea Palestinei”) in anii 70. Iar de atunci a promovat cauza teroristilor in ONU si in forurile europene in detrimentul Israelului. Orasul Malmo cunoaste cel mai mare numar de incidente anti-semite din Suedia. Malmo are 300.000 de locuitori, dintre care 50.000 de musulmani si 1.000 de evrei. In ultimii 10 ani au fost inregistrate acolo aproximativ 150 de incidente de agresiune anti-semite, atit verbale cit si fizice. Cind evreii au facut plingere pe linga autoritati, li s-a spus ca Suedia nu accepta „nici sionismul nici anti-semitismul”. Conform unui sondaj facut de Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale, 60% din evreii care traiesc in Suedia ezita sa se identifice public ca fiind evrei de teama represaliilor anti-semite.
In Danemarca vecina un imam a propovaduit vreme de mai multi ani exterminarea evreilor de catre musulmani, iar saptamina asta presa daneza a anuntat ca danezii au lansat o petitie care are ca obiectiv interzicerea circumciziei baietilor evrei. [Detalii: https://www.kristeligt-dagblad.dk/debat/joediske-landsmaend-har-krav-paa-stoette-intacts-kampagne-mod-omskaering-er-dybt-problematisk%5D
Marea Britanie
In Marea Britanie traiesc aproximativ 300.000 de evrei. In 2009 au fost inregistrate acolo 931 de incidente anti-semite, 1.168 in 2014, 1.346 in 2016 si 1.382 in 2017. Tot in 2017 au fost inregistrate cele mai multe incidente de agresare fizica a evreilor, 145, o crestere grava in comparatie cu 108 in 2016. Majoritatea covirsitoare a agresarilor se produc in Londra si Manchester, ambele avind un numar mare de musulmani. [Detalii: https://www.theguardian.com/society/2018/feb/01/antisemitic-incidents-in-uk-at-all-time-high%5D
In Franta locuiesc aproximativ 500.000 de evrei iar agresiunea anti-semita e in marea ei majoritate de natura musulmana. Tot la un evreu care locuieste in Franta locuiesc 10 musulmani. Periodic, presa franceza si internationala publica stiri privind vandalismul si atacurile la adresa evreilor. Nu e de mirare ca evreii Frantei parasesc Franta cu miile in fiecare an. Doar in 2014 au plecat din Franta 7.000 de evrei, iar in 2015, anul atacului islamist impotriva lui Charlie Hebdo, 8.000. Majoritatea s-au stabilit in Israel. In 2017 numarul incidentelor anti-semite in Franta a fost cu 26% mai mare ca in 2016. Stanga franceza ezita sa critice anti-semitismul pentru ca asta ar insemna critica la adresa musulmanilor. Iar critica musulmanilor ar insemna, zic ei, cresterea numarului simpatizantilor Frontului National a lui Le Pen.
In Statele Unite anti-semitismul e o problema relativ minora. In opinia jurnalistului evreu DavidHarsanyi, editor sef al influentei publicatii conservatoare online The Federalist, „anti-Smitism is a relatively minor problem in American life” („anti-semitismul e o problema relativ minora in viata Americii”). In 2017 au fost inregistrare in America 1.986 de incidente anti-semite, un numar relativ mic in comparatie cu Marea Britanie. Cum scriam mai sus, in 2017 in Marea Britanie, care are 65 de milioane de locuitori, au fost inregistrate 1.382 de incidente anti-semite, la o populatie de evrei de 300.000. In contrast, in America, cu o populatie de 325 de milioane de locuitori, din care aproximativ 5,5 milioane de evrei, au fost inregistrate doar aproape 2.000 de incidente. Dintre ele, insa, multe au fost triviale si unele cauzate de persoane suferinde mintal ori chiar de catre alti evrei. Un evreu, de exemplu, a amenintat de 163 de ori prin telefon ca va ataca cu bomba sinagogi. David Harsanyi remarca ca „every single one of the bomb threats … were made by a single deranged self-hating Jewish teenanger who was arrested in Israel” („fiecare amenintare cu atac de bomba a fost facuta de un singur adolescent evreu bolnav care a fost arestat in Israel”) Spre deosebire de evreii Europei occidentale, evreii Americii nu se simt in pericol si nici nu emigreaza in Israel din cauza nesigurantei in America. Dimpotriva, sondajele de opinie facute periodic in America indica ca cea mai acceptata si mai bine vazuta credinta religioasa din America e iudaismul. Cum remarca de altfel si Goldberg in 2015, antisemitismul in America e unul periferic nu institutionalizat cum e in Europa („but this is still anti-semitism on the margins”) Pericolul principal pentru evreii Americii, insa, este asimilarea lor de catre populatia crestina.
Antisemitismul in Germania
In Germania, numarul evreilor este relativ mic si scade vertiginos. In 2013, in Germania s-au nascut 250 de evrei si au murit peste 1000. Mai devreme in an, israelitul David Ranan a publicat o carte despre antisemitismul din Germania. [Recenzie: http://www.spiegel.de/international/germany/david-ranan-wrote-a-book-about-muslim-anti-semitism-in-germany-a-1199942.html%5D Dupa cum ne-am astepta, sursa principala a anti-semitismului in Germania, ca si in Franta si Marea Britanie, sunt musulmanii. Anti-semitismul a devenit o problema atit de acuta in Germania incit Merkel si-a anuntat intentia de a numi un comisar special pentru combaterea anti-semitismului. Datele statistice privind anti-semitismul in Germania sunt alarmante. In 2017 au fost inregistrate in Germania 1.453 de incidente anti-semite, in medie cam patru pe zi. La fel ca stanga politica americana care justifica anti-semitismul populatiei de culoare pe faptul ca populatia alba a marginaziat populatia de culoare, Ranan atribuie anti-semitismul musulman din Germania esecului Germaniei de a-i integra pe musulmani. („The problem isn’t Islam. It’s the fact that integration still isn’t working” „Problema nu e islamul. E faptul ca integrarea a esuat”) Asta probabil explica si de ce anti-semitismul in America e periferic in comparatie cu cel european. Occidentul a urmarit o politica de multiculturalism pe cind America a incurajat, urmarit si practicat o politica de integrare si asimilare culturala a tuturor grupurilor etnice si religioase.
Antisemitismul de stanga
Anti-semitismul stangii e o problema grava dar justificat de stanga intelectuala. Mai devreme in an jurnalistul Neve Gordon a publicat in London Review of Books un scurt comentariu intitulat The New Anti-Semitism(„Noul Anti-Semitism”). E un comentariu desemnat sa justifice anti-semitismul de stanga. [Articolul: https://www.lrb.co.uk/v40/n01/neve-gordon/the-new-anti-semitism%5D Gordon face parte din miscarea intelectuala care, zice el, nu e anti-semita, ci doar critica abuzurile drepturilor omului comise de autoritatile israelite impotriva palestinienilor. Anti-semitismul stangii politice isi are originea in conferinta internationala impotriva rasismului tinuta la Durban in Africa de Sud in 2001 („World Conference against Racism, Racial Discrimination, Xenophobia, and Related Intolerance”). Unii comentatori care au participat la conferinta au numit conferinta „cea mai virulenta conferinta internationala anti-semita de dupa anii 30”. Conferinta a denuntat „subjugarea” palestinienilor de catre evrei, iar participantii au lansat o miscarea care de atunci incoace e cunoscuta in Occident ca miscarea pentru Boycott, Divestment and Sanctions („Boicot, dezinvestitii si sanctiuni”). Miscarea e cunoscuta dupa acronimul BDS, iar scopul ei e „de-colonizarea” Palestinei, pin care se intelege „eliberarea” Palestinei de evrei, adica eliminarea, in ultima instanta, a statului Israel.
Miscarea BDS are o prezenta puternica in campusurile universitarea americane unde se manifesta in tandem cu o alta miscare, Students for Justice in Palestine („Studentii pentru dreptate in Palestina”). La ora actuala gruparea aceasta este prezenta si activa in aproape 200 de universitati americane. Organizatiile evreiesti din Statele Unite au intocmit liste ale universitatilor in care aceste grupuri anti-semite activeaza si multi evrei au declarat ca au fost agresati fizic ori verbal de studenti care apartin miscarii BDS. Sporadic, BDS organizeaza demonstratii ori conferinte anti-semite in zile care coincid cu sarbatorile religioase evreiesti. Cele mai active grupuri antisemite sunt la Universty of California si University of New York.
Anti-semitismul virulent e vizibil si la liderii de culoare din Statele Unite, in special musulmani. Luna trecuta o femeie de culoare din Brooklyn, membra a consiliului municipal, l-a acuzat pe „senatorul evreu din Brooklyn” ca vrea sa-i fure casa, fara a-l identifica cu numele ci doar dupa identitatea lui etnica. Democratul Keith Ellison e singurul congressman musulman din Congresul Statelor Unite. Amic bun al anti-semitului Farrakhan din Chicago, Ellison a declarat intr-un recent interviu acordat publicatiei Mother Jones ca „evreii albi europeni cauta sa exploateze toate minoritatile lumii” („European white Jews are trying to oppress minorities all over the world”)
In Marea Britanie anti-semitismul a devenit ideologie a Partidului Laburist. Un articol din New York Times din 29 martie a comentat pe larg asupra acestui fenomen nefast. Titlul articolului e sugestiv: Jeremy Corbyn, Accidental Anti-Semite(„Jeremy Corby, anti-semit prin accident”). Dupa cum se stie, Corbyn e liderul Partidului Laburist din Marea Britanie iar pozitiile lui critice la adresa Israelului sunt justificate de dorinta de a acapara voturile musulmanilor. Comentarii similare despre anti-semitismul lui Corbyn au aparut si in presa britanica, in special The Spectator si The Telegraph. Pe 1 aprilie The Telegraph a publicat un comentariu cu un titlul care se intelege de la sine: The anti-Semitism Crisis Shows that Labour is now truly the nasty party(„Criza anti-semitismului arata ca Partidul Laburist a devenit partidul cu adevarat murdar”).
Se sterge memoria Holocaustului
Conform unui sondaj de opinie tocmai publicat in Statele Unite cu prilejul celor 70 de ani de existenta a statului Israel, memoria Holocaustului devine tot mai estompata in Statele Unite. De exemplu, 66% dintre tinerii americani si 41% din intreaga populatie a Americii nu stiu ca Auschwitz a fost un lagar de concentare pentru evrei pe vremea lui Hitler. Deasemenea, subiectul devine de tot mai putin interes atit la americanii varstnici cit si la cei tineri. In plus, 11% dintre americani nu stiu nimic despre Holocaust, iar acest procent e de 22% la tinerii americani.
Crestinii – singurii prieteni ai Israelului
Doua treimi din israelitii care traiesc in Israel se considera „seculari” si putin peste jumatate se considera „traditionali”. Israelul pare sa aibe tot mai multi dusmanisi tot mai putini prieteni. Occidentul nu mai e un aliat de baza a Israelului asa cum a fost cu zeci de ani in urma. Asta se datoreaza, cum scriam mai sus, influentei secularismului in Europa. Si asta explica de ce, ironic vorbind, Beniamin Netanyahu se simte ca la el acasa mai mult in Romania, Ungaria ori Polonia decit in Germania, Franta ori Marea Britanie. Situatia e identica si in Statele Unite. Crestinii Americii sunt printre putinii prieteni autentici pe care Israelul ii mai are. Prietenia aceasta se reflecta si in decizia Administratiei Trump de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. De fapt, SUA a fost si prima tara din lume care, in 1948, a recunoscut Israelul. Notam ca si Romania exprima simpatii similare si considera mutarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim. Ar fi, zicem noi, o decizie salutara.
http://www.alianta-familiilor.ro
agnus dei - english + romanian blog 