Dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Cristos,
În zilele următoare, prin bunăvoinţa Domnului şi alegerea noastră, vom privi încă o dată la suferinţele lungi, la moartea îngrozitoare şi la învierea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu. Recitind pasajele biblice ce descriu evenimentele din Săptămâna Patimilor şi din Duminica Învierii, sper să ne reamintim bine cine este Fiul şi cât de mare a fost sacrificiul Său oferit pentru noi. Înţelegând iubirea ce L-a motivat, mă rog să pricepem mai bine logica aşteptărilor Lui pentru noi şi nevoia unei atitudini zilnice corecte faţă de El şi faţă de cerinţele Sale.
Dacă vom înţelege că fără coborârea Fiului în lume şi fără jertfirea Mântuitorului ne îndreptam sigur spre iad, sigur vom deveni mai mulţumitori.
Dacă vom înţelege că Jertfa Sa ne aşează pe toţi cei mântuiţi în acelaşi Trup, în aceeaşi Familie sfântă, sigur vom deveni mai iubitori de fraţi.
Dacă vom înţelege că fără auzirea Evangheliei semenii se îndreaptă în mod sigur spre iad, sigur vom deveni mai responsabili şi vom decide să mărturisim Evanghelia la mai mulţi.
Dacă vom înţelege că transmiterea Evangheliei, indiferent de metoda folosită, implică multe costuri, siguri vom deveni mai darnici.
Dacă vom înţelege că mesajul Evangheliei trebuie întărit de conduita noastră zilnică, sigur vom deveni mai atenţi şi mai sfinţi.
Dacă vom înţelege că diavolul caută să înşele pe cât mai mulţi, sigur vom deveni mai veghetori.
Dacă vom înţelege că Isus Cristos este viu şi ne însoţeşte în fiecare moment, sigur vom deveni mai bucuroşi şi mai încrezători.
Dacă vom înţelege că revenirea Domnului Isus este aproape, sigur vom deveni ucenici mai ascultători.
Dragi fraţi şi surori de credinţă, având în vedere cele menţionate şi, mai ales, cele scrise în Cuvânt, vă rog frumos să ne unim în rugăciune, gândire, simţăminte şi acţiune şi să folosim zilele următoare pentru:
Mai multă mulţumire. Să ne facem timp să mulţumim Domnului pentru tot sacrificiul depus pentru noi. Să mulţumim Domnului individual, cu familia şi cu cei prezenţi în ocaziile de închinare publică.
Mai multă iubire. Să îi iubim sincer pe toţi fraţii şi surorile de credinţă din casă şi din adunare. Să îi iubim pe cei ca noi şi pe cei diferiţi, dar care sunt fraţii noştri. Să ne creăm ocazii pentru mărturisirea iubirii şi pentru demonstrarea ei. Să-i iubim şi pe cei care considerăm că nu merită. Cristos a făcut la fel.
Mai multă mărturisire. În zilele acestea, semenii sunt mai deschişi pentru Evanghelie. În perioada aceasta putem aborda aspecte ce ţin de suferinţele Mântuitorului mult mai uşor. Să facem în aşa fel ca zilnic să vorbim la cât mai mulţi despre iubirea şi sacrificiul Mântuitorului. Nu trebuie să spunem multe şi nu trebuie să ne gândim la ceva complicat. Poate găsim un bătrân sau un copil la care să le citim un capitol dintr-o Evanghelie. Poate găsim o familie căreia să îi spunem ce a adus sacrificiul de pe Golgota pentru familişti. Poate aflăm un tânăr căruia să îi spunem ce viitor îi poate oferi Cristos cel viu unui tânăr ce se încrede în El.
Mai multă dărnicie. Să dăruim bisericii din care facem parte, să dăruim asociaţilor care se implică în transmiterea Evangheliei şi să nu uităm de cei mai nevoiaşi. În aceste zile de sărbătoare ar fi frumos să ajutăm pe cei săraci să aibă parte măcar de o masă mai îmbelşugată.
Mai multă bucurie. Ştiu că există multe greutăţi. Să nu uităm însă că Domnul Isus Cristos este viu şi Biserica este în atenţia Sa. Să ne bucurăm de ce am primit prin Salvatorul nostru, să apreciem prezenţa Lui în noi şi cu noi şi să privim la viitor plini de speranţă. Cel veşnic viu, Împăratul, ne pregăteşte veşnicia şi va veni curând să ne ducă acasă, acolo unde ne aşteaptă răsplătiri cereşti şi bucurie veşnică.
Sărbători binecuvântate împreună cu cei dragi sub binecuvântarea Celui ce ne iubeşte pe toţi!
Cu preţuire,
Viorel Iuga – Președinte
agnus dei - english + romanian blog 