Florin Ianovici – SAPTAMANA MARE – Vineri

foto gloriatv.com

Saptamana Patimilor – Vineri

Vineri.O zi fara dimineata pentru Isus. Din noapte in noapte. Un ceas al intunericului. Al patimilor Lui Hristos

Vineri. Totdeauna cel ce se ridica e singur. Hristos e singur. Cel mai singur dintre toti solitarii. Prea sus esti Hristoase ca sa poata sta cineva langa Tine. Tu esti singurul treaz fiindca esti tare sus. Mai sus decat putem intelege noi, oamenii.

Iuda nu doarme. Pentru ca raul nu doarme. Umbla sa scoata oamenii din casa si sa le puna in mana ciomege si bate. Mai bine dormiti decat sa bantuiti in cautare de sange nevinovat.

Slugi, portari, oamenii ce tineau o matura pana mai deunazi, s-au suit sa puna mana pe Isus. Puterea gloatei. In fruntea ei e mereu un Iuda. Cu gesturi de prieten, cu sarutul perfid dar urmat indeaproape de cei usor de prostit .In frunte e diplomatul, in spate e prostimea. Se merita unii pe altii.

Bagati sabia in teaca! Nu faceti din mine o capetenie pamanteasca! Nu ma reduceti la dispute marunte, la luptele voastre firesti! Eu birui nu cu sabia ci cu crucea! Daca nu ati fi dormit ati fi auzit ce M-am rugat:”faca-se Voia Ta, Tata!”Pana sa plecati la razboi stati de vorba cu Mine!

Ana a fost Mare Preot 7 ani. Dar in 7 ani a strans destui bani si influenta ca sa domneasca in continuare prin ginerele Caiafa. Cinci din fii lui vor fi mari preoti. Unul dintre ei, pe nume Ana, va ucide cu pietre pe Iacov, fratele Domnului. Nu mai ai loc de ei. In biserici David moare batran, fluierand a paguba. Se reprofileaza pe doine triste. Pentru ca Ana cu familia va fi preot din neam in neam. Scapa-ne Doamne de blestemul sa ne fie Ana preot si ridica pe David!

Ana are un aprod. Slugoiul badaran care il palmuieste pe Isus. Totdeauna gata sa apere stapanul ros de patimi si invechit in rele. Il vezi mereu pe langa pastor. Cu o perie in mana si un pahar de apa. Sa isi clateasca gura uscata de atatea dulcegarii gretoase.

De la Ana la Caiafa drumul trece pe la Petru. Care se jura ca nu il cunoaste. Cu o privire Isus i-a spus: Eu tot te iubesc! Dar Petre, nu mai fi cocos! Mai bine miel. Transformarea sa va face prin noianul lacrimilor varsate cu amar. Asa devine orice cocos mielul lui Hristos! Iarta-ma sfinte Petru, ca eu despre mine vorbesc!

Caiafa e tot una cu Chifa. Adica piatra. Cand zorii se revarsa, Hristos e prins intre doua pietre. O piatra e Petru. Piatra prietenilor care L-au parasit. Caiafa e cealalta piatra. A religiei care omoara. Intre aceste doua pietre e graul care se macina. Din El se va face Paine. Painea vietii. Nu fugiti de cei ce va macina. Asa se face painea care hraneste pe cei flamazi.

Tot din cauza pietrelor va fi osandit. Atunci cand sufletul ti-e bolovan cuvintele Iubirii sunt acoperite. Si ce ai auzit nu intelegi. Dar crezi ca ai priceput si umflat de o mandrie desarta te ridici sa acuzi. ”Noi L-am auzit spunand ca va darama Templul si ca Il va rezidi in trei zile”. Da, ati auzit, dar ati inteles ceva?

Tacerea Lui e semnul Regelui. Cel ce are puterea tace si face. Cine nu are putere doar vorbeste. Dar de vorbit va vorbi pana la urma. Pentru ca Ana rosteste numele Celui Viu. Si inima lui Hristos tresare. Numele Tatalui Sau rostiti chiar si de o gura pungita si mincinoasa Il face sa vorbeasca:”Da, Eu sunt Fiul Omului!”

Din Eden sarpele a strecurat in urechea Evei cuvintele:”veti fi ca Dumnezeu cunoscand….!” Si iata ca dupa atata cunoastere oamenii se joaca de-a baba oarba. L-au legat la ochi pe Hristos si L-au lovit. Prooroceste, cine Te-a lovit! Bacsisul slugilor e sa petreaca pe seama Nevinovatului. Bestia a inghitit omul si mainile au devenit ghiare, vorbirea a devenit mugete si racnete, fata s-a schimbat in bot, iar dintii au devenit colti. Dar nu au indraznit sa il loveasca mai inainte ca un batran sau scrib sa vina si sa Il scuipe. Ca sa nu isi manjeasca mainile spalate, gata sa praznuiasca Pastele.

E posibil ca numele Pilat sa derive din pileus care era tichia sclavilor eliberati. Posibil sa fi fost libert. S-a straduit sa fie pe placul cezarului. La intrarea in Ierusalim a lasat steagurile romane cu chipul cezarului. A introdus in Templu tablite cu chipul cezarului. A luat din visteria Templului bani cu sila, ca sa construiasca un apeduct. Toata suflarea preotimii il ura. Preotime care in frunte cu Caiafa statea in fata palatului sau fara sa intre, ca sa nu se spurce. Un Pilat care avea sa fie exilat de Caligula si sa sfarseasca ucis de propria mana. Toate acestea pentru ca nu a putut intelege sansa de a fi stat fata in fata cu Adevarul. Nu L-a recunoscut pentru ca nu a venit in manta stralucitoare si cu coroana, ci legat, batut, umil…

Irod Antipa.Ucigas de prooroci, adulterin si tradator il astepata pe Isus ca pe una dintre distractiile zilei. Lui Irod ii place circul. Pentru ca viata lui e o bufonerie. Isus l-a numit vulpoi. Nu il condamna el pe Isus. E vulpoi siret. Il trimite indarat la Pilat. Dar il imbraca pe Isus cu o mantie alba in semn de batjocura. Mantia alba e un semn al regalitatii. Pana si nebunii au cateodata o scanteie de ratiune.

Claudia Procola era sotia lui Pilat. Era din ginta Claudia, care avea mare trecere la Roma. Ea il numeste pe Isus: Om drept, nevinovat! Nu stia politica, nu cunostea legea sau procedurile, nu privea spre prescriptiile religioase. Vazuse un Om drept si Nevinovat. Si era de ajuns sa intervina, chiar daca fara succes.

Un vot democratic. Asa a fost condamnat Isus. Putina apa pe mainile lui Pilat, urletele zarafilor alungati, a negustorilor biciuiti, a scribilor ofuscati, a fariseilor si saducheilor umiliti au dus la condamnarea lui Isus. Venise ziua politei care trebuia platita.

Soldatii au executat ordinul de biciuire si rastignire. Dar coroana de spini, mantaua stacojie, trestia ce l-a lovit in cap si i-a fost data ca sceptru, scuipaturile si batjocora nu erau porunci. Ci sufletul lor bicisnic si innebunit de rele. Nu cautati sa va intrebati: de ce? Nebunia nu are logica.

I, lector expedi crucem! Nu tu, Pilat L-ai trimis la cruce. Ci noi, cei blestemati la intuneric din cauza pacatelor. Quod scripsi, scripsi! Dar noi avem o sansa ca El sa sterga ce e scris de mana noastra. Noi ne-am semnat condamnarea la moarte. Noi am scris-o. Da, mai e o sansa pentru noi, toti.

Traditia spune ca a cazut de trei ori sub cruce. Nu stiu. Dar ce stiu e ca sunt lemn verde…Ajuta-ma, Isuse Hristoase!

Multumim, Simon din Cirena!

Tissot painting https://www.brooklynmuseum.org

Ultimul tribut! Strapuns in maini si picioare, tintuit pe cruce, puterea dragostei Lui mai aduce un rod.

Soarele refuza sa mai priveasca. Se ascunde si ne lasa in intunericul pe care il meritam.

S-a ispravit! Cuvintele refuza sa se mai astearna.

E vineri! Imi plange sufletul. Oare, Doamne, eu am ispravit? Nu vreau sa Te mai lovesc, nu vreau sa Te mai indurerez. Iarta-ma, te rog!

“Tata in Mainile Tale Imi incredintez sufletul! Si eu, Parinte! Primeste-l asa cum este!

Tissot painting https://www.brooklynmuseum.org

Reclame

HRISTOS E VIU! – Pastor Cigher Sorin

Foto crestini.com

Lupta nu e pierdută

Părea o cauză pierdută. Vise spulberate, mâhnire, descurajare… Mulți au plecat întristați de la cruce, iar alții jubilau pentru că sărbătoreau capturarea ,,trofeului”. Au scăpat de Cel care deranja, dar nu știau că sărbătoarea lor avea să țină doar trei zile. A murit o dată și a fost destul! El nu mai moare! Pentru ceilalți însă, moartea rămâne o realitate sigură. Despre Cel viu se vorbește de peste 2000 de ani, însă despre politicienii, soldații, martorii, spectatorii crucificării lui Hristos nu se mai știe nimic și nimeni nu mai vorbește despre ei. Așa se duce slava lumii, însă Slava Celui Viu nu trece niciodată. Cel care a fost răstignit pe cruce nu a fost oricine. A fost Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre! A înviat și astăzi șade la dreapta lui Dumnezeu, înviind pe unii, transformându-i pe alții! Este cea mai bună veste pe care o putem primi de sărbători! Hristos este viu! El are ultimul cuvânt! Chiar dacă la prima vedere dușmanii au fost satisfăcuți că legile lor au trecut, ce nu știau era că o Lege divină guvernează tot Universul.

Într-o zi nu vom mai auzi de președintele nostru! Într-o altă zi guvernații își vor părăsi funcțiile efemere! Vom asista la înscăunări și la detronări, pentru că toate sunt temporare. Nimic nu este veșnic pe pământ! Ceea ce rămâne veșnic este Împărația Celui înviat. Uneori ni se pare că legile ce se dau sunt cotrare voii divine, dar să așteptăm finalul.

Legea familiei, chiar dacă este în chinurile facerii, într-o zi va fi, pentru că Altcineva guvernează și nu dușmanul care a rânjit la focul din curtea ororilor. La cruce Hristos a biruit! Nu este o poveste, nu este o glumă, nu este o farsă, ci o realitate pură! Au încremenit când planurile le-au fost date peste cap de către Cel mort și înviat! Așa se va întâmpla în toate domeniile vieților noastre! El va birui, doar să așteptăm și să ne încredem pe deplin în El. Din păcate, bucuria unora este de scurtă durată, ei trăiesc ca și cum ar exista veșnic, uită că sunt trecători și toate sunt goană după vânt! Să luptăm cu Adevărul! Să cucerim cu dragoste! Să perseverăm cu nădejde! Să așteptăm cu bucurie deznodământul!

De sărbătorile acestea priviți mai mult la înviere, pentru că mulți au murit, dar Unul singur a înviat în acea dimineață însorită de primăvară! Aceasta rămâne bucuria noastră! Nu fiți întristați dacă partidele își schimbă macazul după interese! Nu fiți dezamăgiți dacă legile se schimbă, sunt trimise, retrimise…întoarse pe toate părțile pentru a le amâna… Într-o zi ne vom bucura, pentru că Biruința este a Domnului!

Dragi creștini, priviți la Cruce și apoi la Mormânt! Crucea a zdrobit planul dușmanilor, iar mormântul a validat dumnezeirea lui Hristos! Hristos este viu și astăzi, El este prezent, râde de toate manevrele și tertipurile inventate de cei care se bucură că au scapat de El la cruce…, care uită de mormânt,  de înviere!

Hristos e Viu! El nu este în mormânt! Credem și ne bucurăm de această veste ce nu poate fi contestată și pe care nimeni nu o poate umbri!  Vine și duminică!

Hristos a înviat!

Pastor, Cigher Sorin, Sibiu

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – CRESTINISMUL E VIU PENTRU CA EL, HRISTOS, E VIU

Cartea recent (2018) publicata a istoricului american Bart D. EhrmanThe Triumph of Christianity („Triumful Crestinismului”) adauga la explicatiile date de istorici de-a lungul veacurilor de ce crestinismul a biruit paganismul si nu invers. Autorul, insa, nu e crestin ci apostat. Cu ani in urma a fost un apologet crestin dar in ani recenti a ajuns la concluzii diferite privind identitatea Mantuitorului. Pentru el, la fel ca si pentru multi alti istorici si intelectuali, Mantuitorul e doar Iisus din Nazaret, nu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, ori Mantuitorul. Recomandam totusi cartea, in special celor interesati sa cunoasca explicatiile istoricilor privind buruinta crestinismului asupra paganismului. Fenomenul in sine e uimitor. Privind longevitatea lui ca religie, crestinisimul urmeaza iudaismului, dar e cea mai numeroasa religie. Astazi nu se mai inchina nimeni lui Zeus, Apolo, Zamolxe, Ra, Amon, Mitra si alte zeitati antice. Aceste zeitati au disparut din mintile oamenilor iar crestinismul le-a sters din memoria lor. Pe Hristos, insa, nu l-a sters si nu poate sa il stearga nimeni. Astazi, Hristos are mai multi adepti ca oricind, iar numarul lor creste zilnic. Cum si ce explica asta?
 
Crestinsimul si lumea veche
Meritul principal a lui Ehrman consta in examinearea minutioasa a explicatiilor istoricilor privind triumful crestinismului si a lui Hristos asupra zeitatilor antice. In plus, insa, el propune si un numar de explicatii originale. Ehrman merita aprecieri si pentru tonul politicos al discursului lui. Cu toate ca a devenit apostat, el foloseste un vocabular cuviincios, spre deosebire de vocabularul ireverentios al furibunzilor atei ai zilelor noastre, Dawkins, Harris, Hitchens, si altii. Lecturarea cartii e lejera si cele aproape 300 de pagini de text ale cartii trec repede, fiind structurate in asa fel incit cititorul de rind sa-i poata intelege argumentele. Interesante sunt si datele istorice, sursele si izvoarele scrise pe care Ehrman isi fondeaza argumentele, cit si detaliile inedite pe care le da privind credinta si practicile crestine ale inaintasilor nostri. Ehrman stapineste bine limba greaca si poseda o cunostinta buna a Sfintelor Scripturi.
E indisputabil, in opinia lui, ca in primele patru veacuri ale erei crestine in istoria omenirii s-a produs o revolutie de proportii gigantice pe care istoria nu a mai repetat-o. „The ancient triumph of Christinity, scrie el, proved to be the single greatest cultural transformation our world has ever seen” („Triumful crestinismului s-a dovedit a fi cea mai mare transformare culturala cunoscuta vreodata in lume”) Un grup mic de oameni simpli, fara carte, („analfabeti” cum ii numeste el), care se identificau ca si urmasi ai unui Iisus din Nazaret – pe care ei il identificau ca fiind Fiul lui Dumnezeu – cel rastignit si omorit de romani dar inviat trei zile mai tarziu, au intors lumea pe dos. Fara a avea la dispozitia lor putere politica, institutii de invatamint, academii, seminarii, tiparnite, cladiri, ori resurse finaciare. Au cucerit intregul Imperiul Roman, de la rasarit la apus, cu toate ca promovau o religie cu totul diferita de toate celelalte, si mai ales una care impunea exclusivitate si respingerea tuturor celorlalte religii. Convertitilor li se impunea sa se lepede de credintele pagine si sa se inchine unui singur Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei.
Crestinismul a adus perspective si norme culturale si morale noi. Bogatilor li s-a impus sa aibe grija de saraci. Comunitatile crestine trebuiau sa se ingrijasca de bolnavi, vaduve, si orfani. Crestinii au incetat sa mai avorteze si sa isi abandoneze copiii. Dupa legea romana copiii nascuti deformati trebuiau omoriti. Crestinii, insa, ii adoptau. Familiile cu copii multi care nu isi mai puteau hrani copiii nu ii mai lasau sa moara de foame ci ii dadeau in grija comunitatilor crestine. Crestinii deasemenea aveau un mesaj si pentru autoritati: puterea politica trebuie pusa la dispozitia oamenilor si folosita spre folosul lor. In felul acesta, afirma Ehrman, „it was Christianity that became dominant and, once dominant, advocated an ideology not of dominance but of love and service. This affected the history of the West in ways that simply cannot be calculated”. („Crestinismul a devenit dominant si, odata devenit dominant, a promovat o ideologie nu a dominatiei ci a dragostei si a slujirii. Asta a afectat istoria Occidentului in dimensiuni care simplu spus nu pot fi calcutate”.) (Pagina 6) Intrebarea cheie pentru el si alti istorici, insa, este cum a ajuns aceasta doctrina ori ideologie destinata mortii sa domine istoria omenirii. Ce intrebare mai importanta ori interesanta ca asta, scrie Ehrman, ar putea preocupa istoricii si pe cei interesati de istorie, cultura si evolutia societatii? O intrebare si mai directa este „how did a handful of the followers of Jesus come to convert an unwilling empire”? („cum doar o mana de urmasi ai lui Iisus au ajuns sa converteasca un intreg imperiu ostil”?)
 
Argumentele istorice traditionale
Capitolul 4 al cartii lui Ehrman discuta explicatiile istoricilor dinaintea lui privind triumful crestinismului. Unul dintre primii istorici care a incercat o explicatie seculara a subiectului a fost germanul AdolfHarnack, in The Expansion of Christianity in the First Three Centuries („Expansiunea crestinismului in primele trei secole), tradusa si publicata in engleza in 1908. Conform studiilor lui si al altor istorici dinaintea lui, la inceputul Secolului IV cind Imparatul Constantin s-a convertit la crestinism, doar intre 7 pina la 10% din populatia Imperiul Roman era crestina. Dupa convertirea lui Constantin s-a produs o convertire la crestinism in masa in intregul Imperiu Roman, astfel incit la sfarsitul Secolului IV jumatate din intregul Imperiu Roman a devenit crestin. Se presupune ca la vremea aceea populatia Imperiului era de 60 de milioane de oameni. Cum ajungem de la 20 de crestini in Ziua Invierii la 30 de milioane in doar 370 de ani? Explicatiile sunt multiple.
Unii istorici au argumentat ca la inceputul erei crestine s-a produs un colaps general al paganismului. Se presupune ca, subit, paganismul nu ar mai fi fost „la moda”, colapsul lui a generat un vid moral si intelectual, iar crestinismul l-a umplut. S-a produs, zic ei, o subsituire naturala a religiilor asa cum s-a observat si la egiptenii antici. (Pagina 106) Paganismul a slabit, fiind luat cu asalt de o religie noua, plina de energie si vitalitate, care a generat interes de partea paganilor si, in timp, i-a convertit la crestinism.
O explicatie mai sofisticata si structurata a fost facuta de reputatul istoric britanic, Edward Gibbon in The History of the Decline and Fall of the Roman Empire („Istoria declinului si prabusirii Imperiului Roman”). Cartea lui Gibbon e una din capodoperele istoriografiei moderne, fiind publicata in mai multe volume intre 1776 si 1789. Gibbon merita aprecieri pentru ca a recunoscut ca o simpla explicatie seculara a triumfului crestinismului e insuficienta si ca ea trebuie atribuita si „interventiei lui Dumnezeu”. (Pagina 107) Pe linga „interventia divina”, Gibbon a identificat cinci (5) alti factori: (1) zelul inflexibil si intolerant al crestinilor; (2) doctrina imortalitatii; (3) miracolele facute de crestinii primelor secole; (4) moralitatea stricta si inflexibila a primilor crestini; si (5) o puternica structura eclesiastica a crestinismului incipient. (Pagina 107)
 
Personalitati
Istoricii au continuat sa mearga pe traseul initiat de Gibbon dind explicatii similare privind triumful crestinismului. Si aici ne intoarcem din nou la Ehrman si explicatiile pe care el le incearca. In primul rind, Ehrman discuta factorii umani. In opinia lui, doua personalitati mai mult ca oricare altele au cauzat expansiunea crestinismului. Primul a fost Apostolul Pavel, un om deosebit de educat, cunoscator al limbilor antichitatii si a marilor culturi din vremea lui si priceput sa prezinte mesajul Evangheliei intr-un vocabular simplu, pe intelesul tuturor, si in limba greaca, o limba universal cunoscuta in zilele lui. Apostolul Pavel a calatorit mult, a vorbit la multimi mari de oameni, in special iudei, dar si neamurilor carora le-a explicat, pe intelesul lor, doctrine pina atunci necunoscute lor: viata vesnica, notiunea de pacat, mantuirea si invierea mortilor. Mesajul lui, zice Ehrman, a influentat adinc si ireversibil pe multi din cei care i-au auzit mesajele si care la rindul lor au devenit apologeti si propovaduitori ai noii religii.
A doua persoana care a facut un aport important la extinderea crestinsimului a fost Imparatul Constantin, convertit la crestinism in 312 si care a legalizat crestinismul in 313. Dupa convertirea lui, cresterea numerica a crestinismului a fost fulgeratoare. Spre deosebire de alti istorici, insa, Ehrman nu vede in convertirea lui Constantin un factor decisiv in expansiunea crestinismului si nici in decizia lui de a acorda libertate de inchinare crestinilor. Edictul de la Milan emis de Constantin nu a fost un gest strategic desemnat in mod constient sa propulseze crestinismul in detrimentul altor religii.  Dimpotriva, Ehrman crede ca pina la anul 313 crestinismul deja a atins o inertie ireversibila care nu mai putea fi stopata. Relevanta principala a convertirii lui Constantin, adauga el, a fost ca peste noapte crestinismul a incetat sa mai fie o religie persecutata iar libertatea religioasa de care au inceput sa se bucure crestinii a fost factorul principal care a catapultat crestinismul in religia majoritara a Imperiului Roman cu un secol mai tarziu. Daca pina la anul 313 misionarismul crestin se manifesta pe ascuns, dupa 313 s-a manifestat in public si mult mai pronuntat.
 
Credinte si practici
Ehrman devizeaza si argumente originale privind triumful crestinismului asupra paganismului. El crede ca practicile si teologia crestinilor au avut un efect decisiv in extinderea crestinismului. In primul rind, spre deosebire de toate religiile antichitatii, observa Ehrman, crestinii practicau misionarismul si prozelitismul, si cautau in mod activ si constient sa converteasca paginii la crestinism. Nimeni altcineva in antichitate, inclusiv iudeii, nu faceau asta. Locuitorii Imperiului Roman se inchinau zeitatilor lor fara a cauta sa-si convinga vecinii ori prietenii sa se inchine altor zei. Nu exista, zice Ehrman, nicio dovada in istoria antichitatii a unor incercari misionare organizate intre pagini pentru a-si extinde influenta ori castiga adepti. (Pagina 116) In contrast, zice el, spiritul evanghelic si misionar al primilor crestini a fost fara precedent si a rezultat in convertirea multora la crestinism. („The evangelizing mission of the Christian movement was unparalleled and unprecedented”; „Christians were convinced they had to convert the world”.) („Misionarismul evanghelic al miscarii crestine a fost fara precedent”. „Crestinii erau convinsi ca trebuie sa converteasca lumea”) (Pagina 117) Misionarismul si castigarea de adepti a fost impusa crestinilor de Apostolul Pavel si Iisus, un aspect al crestinismul pe care crestinii primelor veacuri l-au practicat cu ardoare. Daca inainte de 313 misionarismul crestin a fost afectat negativ de prigoane, dupa 313 libertatea religioas i-a dat un impuls fara precedent. Asta explica, din perspectiva lui Ehrman, de ce de la doar 7 pina la 10% din populatia Imperiului Roman dinainte de legalizarea crestinismului, jumatate din populatia Imperiului a devenit crestina 100 de ani mai tarziu.
Cum au castigat crestinii adepti inainte de anul 313 cind prozelitismul si misionarismul crestin erau interzise? Explicatia lui Ehrman este cu totul fascinanta: crestinii erau misionari in familiile lor, iar apoi in comunitatile lor. Spuneau despre Iisus vecinilor lor, rudeniilor lor, si oamenilor cu care intrau in contact zilnic. Un morar marturisea despre Hristos celor care veneau sa le macine grauntele. Un timplar celor care veneau sa le faca ori sa le repare o masa. Un fierar celor care veneau sa le potcoveasca caii ori sa le ascuta uneltele de lucru. Un macelar celor care veneau sa cumpere carne. Un cizmar celor care veneau sa li se faca ori sa li se repare incaltamintea. In familii, zice Ehrman, persoana care de obicei se convertea prima era femeia, care apoi isi convertea sotul si copiii. Cei care aveau robi, sclavi ori lucratori ii converteau si pe ei. Asa, adauga Ehrman, s-a produs convertirea paganilor la crestinism an dupa an: „Year after year after year: one reason Christianity grows is that it is the only religion like this: the others are not missionary and they are not exclusive”) („An dupa an crestinismul creste pentru ca e singura religie de acest fel, celelalte nu misioneaza si nu sunt exclusiviste”) (Pagina 120) Surprinzator cu ni s-ar parea noua celor care traim in 2018, exclusivismul crestinismului primar a fost, zice Ehrman, un avantaj in convertirea paganilor. Crestinii propovaduiau renuntarea la alte zeitati si inchinarea la un singur Dumnezeu si un cod moral nou care excludea orice amestec cu viata pagana. Ehrman chiar afirma, emfatic, ca evanghelismul si exclusivismul crestinismului au fost factorii decisivi in triumful lui. („That combination of evanglelism and exclusion proved to be decisive for the triumph of Christianity”) („Combinatia misionarismului si exclusivitatii s-au dovedit a fi factori decisivi in triumful crestinismului”) (Pagina 125)
 
Misionarismul crestin al primelor veacuri
Privind misionarismul primilor crestini remarcam un citat dat de Ehrman din scrierile lui Celsus de pe la anul 170. Scrierile paganului Celsus par a fi primele care explica crestinismul si ascensiunea lui din perspectiva autorilor pagani. Pe la anul 170 Celsus scrie: „peste tot pe unde dai peste un grup de baieti, o gramada de sclavi, ori o gramada de prosti, vei da si peste niste invatatori crestini care isi etaleaza noua lor filosofie. In casele oamenilor ii vezi ingramaditi si ascultind: albitori de haine, cizmari, tesatori, prosti, analfabeti, si toti se intretin in discutii, fara insa a avea curajul sa intretina discutii cu oamenii cu carte …” (Pagina 132) Celsus scrie si el ca primii care se converteau la crestinism au fost copiii si femeile „superstitioase” si „analfabete”. Izvoarele antice sprijina afirmatiile lui. Conform unui document facut de autoritati pe cind crestinismul era inca in ilegalitate, dintr-o biserica din Nordul Africii au fost confiscate 16 tunici de barbati, 38 de voaluri, 82 de tunici de femei, si 42 de perechi de sandale purtate de fete tinere. E deci incontestabil ca majoritatea crestinilor primelor secole au fost femeile si fetele. (Pagina 134)
Un alt factor care a propulsat crestinismul a fost natura lui totalitara. Spre deosebire de paganism, crestinismul si doctrina lui permeau toate aspectele existentei umane, inca dinainte de nastere, dupa nastere si chiar dupa moarte. (Pagina 127) Crestinismul poseda o doctrina care tinea de fiecare aspect al fiintei si existentei umane. Oamenii aveau in crestinism un ghid cuprinzator privind viata, viata intima, moravurile, valorile, igiena, relatiile, familia, casatoria, modul de a-si castiga painea, viata economica, viata politica, relatiile cu semenii, relatiile cu strainii, relatiile cu statul si autoritatile si asa mai departe. In contrast, paganilor le lipsea o ideologie de viata structurata.
Miracolele primelor veacuri ale crestinismului au avut si ele un rol in convertirea paganilor la crestinism, afirma Ehrman. (Pagina 130) Intregul Capitol 5 al cartii e devotat de fapt acestui aspect. Un alt factor a fost sensul apartenentei de grup pe care comunitatea de crestini o dadea. Crestinii formau comunitati specifice unde era solidaritate, siguranta si afectiune reciproca. Nimeni nu murea de foame, ori mureau toti de foame. Crestinii se socializau. Formau si intretineau relatii si prietenii. Intre ei nimeni nu era marginalizat ori strain. Se vizitau unii pe altii. Se intruneau cel putin o data pe saptamina, in casele oamenilor, unde cintau si citeau din Evanghelie. Se intrebau de sanatate. Se interesau de sanatatea altora. Ajutau saracii, vaduvele si orfanii. Adopau copiii abandonati. Iar, lucrul care i-a impresionat pe pagini in mod deosebit a fost ca, atunci cind apareau epidemii si oamenii mureau cu miile abandonati in casele lor, crestinii ii vizitau pe ce suferinzi si muribunzi. Multi dintre ei au devenit crestini inainte de moarte. Izvoarele istorice atesta ca nu putini dintre paganii bolnavi s-au insanatosit, fie datorita unor miracole, ori, zic Ehrman si alti istorici, pentru ca isi reveneau dupa ce crestinii ii ingrijau si hraneau. Majoritatea acestor bolnavi insanatositi deveneau crestini. Nu putini dintre crestinii care ajutau pe bolnavi se infectau si mureau, fara, insa, ca zelul ori compasiunea lor pentru paganii bolnavi sa le slabeasca. (Pagina 135-139) A supravietuit un document din Secolul IV care descrie acest zel al crestinilor. („Heedless of the danger, they took care of the sick, attending to their every need and ministering to them in Christ, and with them departed this life serenely happy …) („Fara sa tina seama de pericole, ei aveau grija de bolnavi, de oricare nevoi si le slujeau in Hristos, si asa treceau cu serenitate din lumea aceasta…”) (Pagina 138)
 
Crestinsimul e viu pentru ca El, Hristos e viu!
Am reusit sa parcurgem in comentariul nostru de astazi doar jumatate din cartea lui Ehrman. O recomandam din nou, dar, repetam, doar ca tratat istoric, nu doctrina. Ehrman si istoricii isi au explicatiile lor privind triumful crestinismului. Avem si noi, insa, explicatia noastra. Aceea pe care o gasim in Sfintele Scripturi si in care credem: crestinismul a biruit paganismul si e viu pentru ca El, Hristos, e viu. Crestinismul e viu pentru ca Dumnezeul nostru e si El viu! Va salutam deci, in aceasta saptamina a patimilor care precede sarbatorirea Sfintelor Paste cu eternul si adevaratul Hristos a Inviat!
 
AFR Va Recomanda: Oferim o recenzie a cartii lui Ehrman publicata pe 13 februarie de New York Times. Atentionam insa ca, subtil, recenzia e sarcastica la adresa crestinilor, si reflecta genul de jurnalism practicat de New York Times: https://www.nytimes.com/2018/02/13/books/review/bart-d-ehrman-the-triumph-of-christianity.html
 
SOLICITAM VOLUNTARI PENTRU REFEREND
Informatiile publicate in presa in ultima saptamina ne dau nadejde ca referendumul pentru casatorie va fi programat curind. Avem la dispozitie cel mult 30 de zile sa ne mobilizam pe noi si publicul din Romania sa se prezinte la vot. E nevoie ca cel putin 30% din intregul electorat roman sa se prezinte la vot pentru ca amendamentul la Articolul 48 sa fie adoptat. Conform datelor oficiale, in intreaga lume sunt aproximativ 18 milioane de cetateni romani cu drept de vot, adica persoane care locuiesc in Romania ori in afara Romaniei, au peste 18 ani si detin un buletin de identitate ori pasaport romanesc valabil, si un cod numeric personal. Restul romanilor ori cetatenilor romani care nu ideplinesc aceste conditii nu pot vota.
Concret, deci, e nevoie ca cel putin 5,4 milioane de cetateni sa se prezinte la referend si sa voteze. Daca luam in calcul ca 10% din voturi ar putea fi anulate din diferite motive, e necesar ca cel putin 6 milioane de cetateni sa se prezinte la vot. La prima vedere, numarul acesta pare sa intimideze si sa descurajeze, o impresie pe care mizeaza cei care se opun referendumului.
Am ajuns pe ultima suta de metri si se impune sa ne continuam alergarea cu toata convingerea, perseverenta si determinarea pina la capat. Din 2006 incoace ati dat 3 650 000 de semnaturi pentru Articolul 48 si trebuie sa dublam acest numar pentru revizuirea lui oficiala prin prezenta la vot. Lucrul acesta e posibil, dar avem nevoie de mobilizare. Incepind chiar de astazi sugeram cetatenilor tarii sa faca din referend preocuparea lor principala zilnica si subiectul lor principal in discutiile cu cei din familie, biserici, parohii, omilii si persoane terte. Sa-si incurajeze prietenii, colegii si pe toti ai lor sa voteze.
 
De ce e nevoie?
Vom coopera cu celelalte grupuri pro-familie din Romania si ne vom coordona eforturile pentru mobilizarea publicului. In principal, avem nevoie de voluntari care sa distribuie fluturasi si materiale in sprijinul referendumului peste tot unde este permis de lege: in spatiul public, la birou, in biserici, la vecini, etc. Avem nevoie de mii de voluntari.
Intentionam deasemenea sa facem intruniri cetatenesti in diferite orase si localitati din Romania pentru mobilizarea publicului. Nu mizam pe acces la mass media. Dimpotriva, ne asteptam ca mass media sa ne stea impotriva, sa dezinformeze, sa distorsioneze mesajul nostru si al vostru, sa va descurajeze, sa atace Biserica, persoanele si organizatiile cetatenesti care promoveaza referendumul, si sa acorde spatiu generos celor care ni se opun.
 
Repetam: avem nevoie de mii de voluntari. Cei interesati sa ajute ca voluntari sunt rugati sa raspunda acestui email ori sa ne scrie separat la adresa office@alianta-familiilor.ro. Avem nevoie de (1) numele dvs intreg; (2) orasul in care locuiti; si (3) numarul de telefon pentru a va putea contacta in timp util. Important: avem nevoie de toate aceste informatii. Daca una din ele lipseste nu va vom putea contacta si, deci, folosi.
 
Sali de conferinte: Cei care ne puteti pune la dispozitie sali de conferinte unde ne putem intilni cu voluntarii si cetatenii, va rugam sa ne scrieti.
 
IMPORTANT: Ca urmare al apelului lansat duminica, deja am primit multe mesaje din partea dvs dorind sa fiti voluntari. Datorita numarului mare de mesaje, nu putem raspunde individual fiecarui voluntar care ne scrie, dar confirmam primirea mesajelor dvs. Va vom contacta odata ce data exacta a refendumului este anuntata oficial de autoritati.
Pentru familie, casatorie si viitorul copiilor nostri si al Romaniei!
Va multumim! Alianta Familiilor din Romania!
 
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
 
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

O privire la posibilul loc unde Isus a fost judecat

Access to Kishle excavations following renovations

A fost o săptămână aglomerată în Ierusalim, în care oamenii au sărbătorit Săptămâna Patimilor și Paștele. Dorim să trecem de zidurile Orașului Vechi și să mergem la palatul lui Irod, care are 2 000 de ani de istorie scrisă. E și un loc unde se crede că Pilat l-ar fi condamnat pe Isus la moarte.

La marginea de apus a Orașului Vechi, Turnul lui David se ridică deasupra zidurilor. Acum 16 ani, arheologii au descoperit o clădire în timp ce construiau Muzeul Turnul lui David. Date despre zidurile acestea se găsesc încă dinainte de vremea lui Isus și a guvernatorului roman care l-a condamnat la răstignire, Pilat din Pont.

Ani de zile experții au fost de părere că Pilat rostea sentințele de la fortăreața Antonia, aflată în cealaltă parte a orașului, unde erau cazați soldații romani. Dovezi recente însă au descoperit că aici, în palatul lui Irod, dat fiind că Pilat iubea luxul, e mai probabil că el a rostit judecata de aici.

Arheologul Amit Re’em a descoperit palatul în 1999. El cunoaște istoria acestor ziduri, din vremea lui Irod până ce britanicii le-au transformat într-o închisoare în anii ’40. Până acum, acele ziduri impresionante sunt singurele rămășițe din palatul lui Irod.

Nu știm ce s-a întâmplat cu structurile superioare, cu palatul în sine. Poate că a fost distrus într-o mare răscoală, sau de către romani, de cruciați sau otomani.
Nu știm cu certitudine locul unde Isus a fost judecat și unde a fost interogat de Pilat din Pont, dar știm că a fost undeva în palatul lui Irod.

Știm că palatul lui Irod a devenit proprietate romană după moartea lui Irod și că, în fiecare an, de Paște, Pilat din Pont venea de la Cezareea la Ierusalim pentru a se asigura că toate lucrurile decurg în siguranță în timpul sărbătorii pe care evreii o numeau „Sărbătoarea Libertății”. Dacă era o vreme în care puteau apărea probleme în Ierusalim, era în timpul sărbătorilor pascale.

Pileggi spune că, într-un fel, Turnul lui David cuprinde întreaga istorie a lui Isus. Învățații au tot spus, de 50 de ani, că viața lui Isus începe la Turnul lui David, pe atunci palatul lui Irod, fiindcă aici au venit magii, dar și viața lui se sfârșește aici, când Pilat din Pont Îl condamnă la moarte, cam în același loc. E o ironie interesantă în toată această poveste.

Arheologul israelian Renee Sivan încă e mirată de forța și opulența palatului, deși a fost prezentă la începutul săpăturilor. Ierusalimul e asemenea unei cepe, unde tot decojești strat după strat și parcă nu se mai termină.

Apoi, mai și plângi puțin. Așa se întâmplă și aici. Pileggi spunea că muzeul de la Turnul lui David este cel mai important muzeu din oraș și că turiștii ar face bine să își înceapă călătoria aici.
Am mai descoperit ceva, locul unde Isus a fost condamnat la moarte de către Ponțiu Pilat.
Aceasta îi va ajuta pe creștini să înțeleagă mai bine acele evenimente monumentale care au avut loc în viața lui Isus Mesia din Nazaret, în ultima săptămână a vieții Sale.
La doar câțiva kilometri depărtare se află Muntele Măslinilor, locul unde, conform Bibliei, Isus va reveni.

Evreii au sarbatorit Pastele – cum se fac azimile Matzah

Biblia o numește „pâinea întristării”, pâine nedospită sau matzah. An de an, evreilor li se poruncește să istorisească din nou povestea ieșirii lor din Egipt și să mănânce pâine nedospită vreme de șapte zile. Deoarece Domnul i-a făcut să plece în grabă, au făcut pâine care n-a avut timp să crească și au mâncat această pâine plată, numită matzah.

Evreii sărbătoresc în fiecare an ieșirea din Egipt prin Sederul Paștilor. Un element cheie era pâinea nedospită sau azima, matzah. Când o națiune întreagă mănâncă matzah vreme de o săptămână, vorbim de multă matzah.

Biblia o numește „pâinea întristării”, pâine nedospită sau matzah. An de an, evreilor li se poruncește să istorisească din nou povestea ieșirii lor din Egipt și să mănânce pâine nedospită vreme de șapte zile. Deoarece Domnul i-a făcut să plece în grabă, au făcut pâine care n-a avut timp să crească și au mâncat această pâine plată, numită matzah.

Cei mai mulți israelieni iau în serios porunca de a mânca matzah și multora chiar le place.
Magazine precum acesta au secțiuni întregi cu matzah. În plus față de matzah obișnuită, se găsește și matzah cu ou, matzah integrală, și unele chiar cu ciocolată.

Matzah obișnuită se face doar din făină și apă. Făina poate părea una obișnuită, dar nu e așa.
Roy Wolf e vicepreședintele companiei Matzot Aviv și a explicat pentru știrile CBN întregul proces, de la amestec, la rulare, la formare, la coacere, care trebuie efectuat în 18 minute, fiindcă în momentul în care apa atinge făina, începe să crească. În realitate, procesul e mult mai rapid și dorim să fim cât mai eficienți posibil. Întreg procesul nu durează mai mult de 3-4 minute, însă tot la 15 minute, pentru a se evita apariția vreunei rămășițe de aluat dospit, trebuie să curățăm sistemul cu malaxor.
Wolf reprezintă a șasea generație care lucrează în afacerea de familie, care a început în 1887. Ei se află în această fabrică încă din 1946.

La subsol, unde astăzi avem camerele pentru depozitarea făinii, Haganah, primele forțe de apărare israeliene obișnuiau să ascundă arme în timpul mandatului britanic. Din 1946 facem aici matzah.
Desigur, fabrica a fost renovată de câteva ori. La Matzot Aviv se fac aproximativ 20 de tone de matzah pe zi.
Ei încep în octombrie și lucrează non-stop în această lună, cu excepția sabatului, pentru a aproviziona cu matzah comunitățile evreiești din Israel și din întreaga lume.
Exportăm în peste 35 de țări, către toate comunitățile evreiești din lume, de la marile comunități din America de Nord până la cele mai mici, pentru că avem și o singură persoană în Insula Wallis.
El e doctorul insulei și îi trimitem matzah în fiecare an, ca să poată avea un seder cu matzah din Israel. Avem de asemenea comunități de creștini din Coreea și Singapore care cumpără matzah.

Mi s-a spus că în unele biserici, e folosită ca și pâine sfințită. Cina cea de taină pare să fi fost Sederul Paștilor, luată cu pâine nedospită. De aceea, mulți creștini doresc să ia cina cu matzah.
Unii spun că forma ei, cu dungi și străpungeri, e un simbol al lui Mesia Însuși.
Cu tot acest proces de fabricare de matzah, ați putea crede că familia Wolf e extenuată de Paște, dar nu e chiar așa. „Abia așteptăm acest seder. De obicei ajungem obosiți, pentru că lucrăm până în acea zi după-masa. Dar această sărbătoare înseamnă foarte mult pentru noi.”
Un israelian a comparat matzah cu o unitate de stocare de date, transferând mai departe informația, din generație în generație.

„Rugați-vă pentru mine,” un Pastor ….

Într-o scrisoare recentă către soția sa, el și-a deschis inima. „Sunt tare descurajat: „Rugați-vă pentru mine. Vă iubesc și nu reușesc să mă împac cu gândul că voi îmbătrâni în acest loc fără să vă am alături.”

Revenind la știri, guvernul turc a ținut după gratii un pastor american mai bine de 500 de zile. A apărut o acuzație care l-ar putea condamna pe Andrew Brunson la închisoare pe viață. Dosarul acuzației cuprinde 62 de pagini și îl acuză pe Andrew Brunson de spionaj militar, pretinzând că ar aparține unui grup terorist înarmat. Procurorii vor să-i dea 35 de ani de închisoare pastorului de 50 de ani.
Pe scurt, Turcia socotește convertirea ca fiind terorism. Nu au nicio dovadă că pastorul Brunson ar fi comis vreun delict. Faptul că el e creștin și pastor, pentru ei înseamnă terorism. Acestea sunt faptele comise.

Pentru ca aceasta postare a fost blocata si ascunsa pe reteaua sociala principala ca sa nu fie citit aritcolul si sa nu fie ajutat pastorul, am fost nevoiti sa facem un al doilea articol mai scurt, fara informatiile date prin care il puteti ajuta pe acest pastor.  Intrati aici sa aflati cum puteti sa-l ajutati pe acest pastor. ( Aproape jumătate de milion de oameni au semnat o petiție pentru eliberarea pastorului Brunson. )

 

Un caz nerezolvat îl aduce pe un anchetator față în față cu Mântuitorul

În spatele meu e mormântul unde mulți cred că Isus Hristos a fost îngropat și apoi a înviat din morți. E fundamentul credinței creștine. După cum relatează Paul Strand, un anchetator a folosit tehnicile cazurilor nerezolvate pentru a determina validitatea învierii lui Isus.

Ca detectiv de succes în cazurile nerezolvate, Jay Warner Wallace e arhicunoscut pentru rezolvarea crimelor făcute cu zeci de ani în urmă. A ajuns expert de top la emisiunile True Crime. Wallace era ateu și a decis să-și folosească abilitățile de detectiv pentru a demonstra că Isus n-a înviat din morți, sau să demonstreze că a înviat, dacă dovezile îl conduc într-acolo. Trebuia să mă gândesc cum pot evalua veridicitatea situației având abilitățile de detectiv pe cazuri nerezolvate.
De ani de zile, unii sceptici susțineau teoria că Isus n-a murit pe cruce ci, fiind aproape mort, și-a revenit mai târziu.

Wallace spunea că, atunci când examinezi mereu cadavre umane, ca în cazul său, și așa cum făceau și oamenii de pe vremea lui Isus, cu siguranță poți să distingi când cineva e mort sau aproape mort. „Sângele cald încetează să mai circule și corpul se răcește. Se numește „algor mortis”. Corpul va fi rece la atingere și poți ușor să declari moartea cuiva după cât de rece e. Am văzut în toată cariera mea, ceva numit „rigor mortis”, că un om mort nu e atât de flexibil ca și unul în stare de inconștiență.” a spus Warner.

Warner a găsit în cartea Ioan un indiciu cheie, despre apa și sângele care au curs din trupul lui Isus de pe cruce, când soldatul roman l-a străpuns cu sulița. „Apa se adună în plămâni și, dacă împungi acel loc, se poate vedea curgând sânge și apă. Faptul că Ioan a notat acest lucru l-a mișcat profund pe Wallace. Fie a fost atât de deștept încât să includă un mic detaliu biologic de a cărui însemnătate urma să se afle doar prin anii 1800, fie omul a descris ceea ce a văzut. Ca rezultat, avem o mică parte de știință, ascunsă, care confirmă că Isus a murit pe cruce de stop cardiac și că era mort când a fost luat de pe cruce.” a spus el.
Curentul renascentist spunea că noi n-avem nevoie de Dumnezeu fiindcă „iată, ce măreț e omul!” Ca ateu, Josh McDowell s-a apucat să scrie „Mărturii care cer un verdict” pentru a arăta că dovezile despre Hristos și învierea Sa erau atât de slabe încât verdictul era „neadevărat”. „Ca necredincios, știam că Învierea era un eveniment pe care trebuia să-l infirm.” a spus el.

În schimb, a devenit convins că aceasta a avut loc, încât o parte din cartea sa se ocupă să demonteze teoriile false precum aceea că Hristos n-a murit în adevăr, ci și-a revenit și a scăpat din mormânt.
A fost îmbălsămat cu miresme care cântăreau peste 40 de kg și aveau consistența unui ciment. Erau strânse pe el în trei rânduri de pânză și se întăreau pe corp. Apoi, dacă era într-o asemenea stare, cum s-ar fi putut mișca și să dea la o parte un pietroi de două tone?

Cât despre teoria că ucenicii i-au furat trupul după răstignire, liderii evrei care erau împotriva lui Isus erau atât de îngrijorați că aceasta se va întâmpla încât i-au convins pe romani să pună de strajă un grup de vreo 16 soldați lângă mormântul lui Hristos. Cât de imposibil trebuie să fie! Să se cațere până acolo, să se furișeze pe lângă toți acei soldați, apoi să devină invizibili pentru soldații de la mormânt, să rostogolească o piatră de două tone care, în acele zile se spunea că nu putea fi mișcată de 20 de oameni.

Wallace nu e de acord că toate acestea au fost doar o conspirație, fiindcă detectivii știu că acestea deseori se destramă când cei implicați sunt amenințați să se dezică.
„Nu avem nicio dovadă că vreunul din ucenici s-ar fi dezis de învierea lui Isus, dat fiind faptul că cei care-i persecutau pe creștini tocmai aceasta încercau să facă.”

Alex McFarland, care a organizat această conferință, ne arată cum s-a schimbat totul după ce Isus a înviat. „Cum de evreii pioși, pentru care relația cu Dumnezeu era strâns legată de respectarea Sabatului, ceva ce făceau de sute de ani, cum, dintr-o dată, peste noapte, încep să se închine duminica? Trebuie să se fi întâmplat ceva. Duminica era ziua învierii.”

„Trebuie să înțelegeți că pentru evreu, să încalce Sabatul, putea însemna moarte sigură. Totul stă în faptul că mormântul e gol. Eu spun oamenilor că mormântul a fost lăsat gol ca viața lor să fie umplută. Îmi oferă speranța că, deoarece Hristos a înviat din morți, și eu voi învia. Dacă Hristos a înviat trupește, aceasta dovedește identitatea, mesajul și CV-ul Său. Identitatea Sa era aceea de Dumnezeu întrupat. Mesajul Său era mântuirea prin credința în ceea ce El a făcut la cruce. CV-ul său era: S-a născut din fecioară, a trăit o viață fără păcat, a înviat din morți.”
Pe scurt, El e Mântuitorul.

„Rugați-vă pentru mine,” Pastorul american Andrew Brunson riscă închisoare pe viață în Turcia – Semnează petiția pentru eliberare

 

Cititi – Pastorul american Andrew Brunson este prizonier în Turcia. Conform acuzației, vestirea Evangheliei este un act terorist

Într-o scrisoare recentă către soția sa, el și-a deschis inima. „Sunt tare descurajat: „Rugați-vă pentru mine. Vă iubesc și nu reușesc să mă împac cu gândul că voi îmbătrâni în acest loc fără să vă am alături.”

În 2016, Casa Albă a anunțat că președintele Trump și vicepreședintele Pence au adus de trei ori în discuție starea pastorului Brunson la întâlnirile cu Erdogan.E ceva fără precedent că președintele SUA aduce în discuție această problemă de fiecare dată când discută cu președintele Turciei.

 Aproape jumătate de milion de oameni au semnat o petiție pentru eliberarea pastorului Brunson. Semnează și tu aici – https://aclj.org/persecuted-church/free-american-pastor-andrew-brunson

Revenind la știri, guvernul turc a ținut după gratii un pastor american mai bine de 500 de zile. A apărut o acuzație care l-ar putea condamna pe Andrew Brunson la închisoare pe viață. Dosarul acuzației cuprinde 62 de pagini și îl acuză pe Andrew Brunson de spionaj militar, pretinzând că ar aparține unui grup terorist înarmat. Procurorii vor să-i dea 35 de ani de închisoare pastorului de 50 de ani.
Pe scurt, Turcia socotește convertirea ca fiind terorism. Nu au nicio dovadă că pastorul Brunson ar fi comis vreun delict. Faptul că el e creștin și pastor, pentru ei înseamnă terorism. Acestea sunt faptele comise.

ACLJ îl reprezintă în instanță pe Brunson, care a slujit în Turcia fără niciun incident de 23 de ani.
După o lovitură de stat eșuată în 2016, președintele turc, Recep Erdogan, a înlăturat mii de oponenți politici. Pastorul Brunson a fost unul din creștinii prinși în aceste arestări. Cei mai mulți pastori creștini au fost deportați, nu însă și pastorul Brunson. Anul trecut, Edrogan s-a oferit să-l dea pe Brunson în schimbul liderului exilat, Fethullah Gulen.

Gulen e acuzat că ar fi organizat lovitura de stat.
Mulți îl văd pe Brunson ca pe un pion într-o confruntare politică cu mize mari între SUA și Turcia. În 2016, Casa Albă a anunțat că președintele Trump și vicepreședintele Pence au adus de trei ori în discuție starea pastorului Brunson la întâlnirile cu Erdogan.
E ceva fără precedent că președintele SUA aduce în discuție această problemă de fiecare dată când discută cu președintele Turciei.

Între timp, Brunson are de suferit într-o închisoare turcească, lipsind la evenimente majore precum absolvirea școlii și, anul trecut, nunta fiicei sale.

Într-o scrisoare recentă către soția sa, el și-a deschis inima. „Sunt tare descurajat: „Rugați-vă pentru mine. Vă iubesc și nu reușesc să mă împac cu gândul că voi îmbătrâni în acest loc fără să vă am alături.”
Mai mult ca orice, cred că trebuie să ne rugăm ca, în tot acest șuvoi, în toată această dramă, el să poată rămâne tare și în credință. Mai mult, să ne rugăm să primească pacea lui Dumnezeu în fiecare zi.
Acest lucrător creștin, căruia îi ascundem identitatea pentru protecția lui, spunea că pastorul Brunson își continuă munca de o viață chiar și în închisoare, împărtășind credința în Isus Hristos: „O cunoștință avea un prieten care a fost coleg de celulă cu el și el spunea despre americanul de acolo care tot vorbea despre credința lui și care nu mai tăcea.”

Aproape jumătate de milion de oameni au semnat o petiție pentru eliberarea pastorului Brunson.
„Aceasta ne e de mare ajutor în munca nostră de a-i fi avocat, de a arăta administrației turcești că lumea e cu ochii pe ei în ce privește acest caz și de a solicita eliberarea pastorului Brunson.” a spsu avocatul lui.
Dacă aceasta e o confruntare la nivel geopolitic, cazul lui Brunson trece
dincolo de politică, asemenea apostolului Pavel când era în temniță.

Desigur, nu e vorba doar despre el ci și despre lucrarea Domnului din Turcia și a ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Până la urmă e la mijloc nu numai el, ci tot creștinismul. Într-un mod similar, apostolul Pavel a slujit ca martor pentru creștinătate, el fiind un simbol al mișcării lui Isus din acea vreme, iar el a stat cu capul sus.

Cred că Andrew nu va fi cu nimic mai prejos. Dacă doriți și dvs să semnați petiția, puteți accesa http://www.aclj.org.
Să continuăm să ne rugăm pentru eliberarea lui Brunson.

Free American Pastor Andrew Brunson

A Christian pastor in Turkey has been imprisoned for over 17 months. He is in great danger.

American Pastor Andrew Brunson – a U.S. citizen – has been falsely accused of membership in an armed terrorist organization and military espionage, yet no evidence has been presented. He has been a Christian pastor in Turkey for 23 years.

Turkey – our NATO ally – has begun increased crackdowns on Christians. If convicted, Pastor Andrew could now face the rest of his life in prison based on extremely serious – and false – charges.

The Turkish prosecutor just turned in an indictment to the court asking for a 35 year prison sentence. Pastor Andrew is 50, and that is essentially a life sentence for the innocent pastor.

At the ACLJ, we’re representing Pastor Andrew, mobilizing our international resources – including our offices in the region – demanding Pastor Andrew’s freedom. Take action with us before it’s too late.

Petition to Free American Pastor Andrew Brunson

SIGN HERE – https://aclj.org/persecuted-church/free-american-pastor-andrew-brunson

Erdogan vs. Israel

Unii chiar cred că el dorește să învie gloria Imperiului Otoman.

Erdogan vs. Israel

Unii sunt de părere că detenția pastorului Brunson e încă un semn al puterii crescânde a președintelui Turciei, Recep Erdogan. După cum relatează și Dale Hurd, unii chiar cred că el dorește să învie gloria Imperiului Otoman.

Omul care se prezintă pe sine ca fiind noul sultan al Imperiului Otoman renăscut are visuri mari, dintre care ar putea fi și acela de a clădi o armată musulmană împotriva Israelului.

Un ziar apropiat președintelui Erdogan și partidului său la putere a publicat un articol în decembrie: „Apel la o acțiune urgentă”. Institutul MEMRI relatează că articolul a fost trimis de unul din consilierii cei mai apropiați ai lui Erdogan și pare a fi un plan pentru o acțiune militară islamică împotriva Israelului. Se făcea apel la cele 57 națiuni islamice din organizația cooperării islamice, OIC, de a lansa o operațiune militară comună împotriva Israelului.

O asemenea armată ar fi imensă, fiindcă națiunile membre IOC cuprind peste 1.5 miliarde de oameni. Planul chema la pregătirea zonelor de lângă granița Israelului, de unde o forță inițială de 250 000 de soldați ar urma să atace Israelul. E aceasta o amenințare reală?

Fostul parlamentar turc, Ayakan Erdemir e sceptic în această privință: „Aș spune că aceasta are mai mult de-a face cu politica internă decât cu cea externă. Erdogan e un politician complex și când vine vorba de Israel, el face categorii. Pe de-o parte, Israelul deseori e în topul țintelor sale, dar în același timp Erdogan reușește să continue relațiile bilaterale comerciale și de cooperare.”

După ce administrația Trump a recunoscut oficial Ierusalimulca fiind capitala Israelului, Erdogan s-a îndârjit cu discursuri anti-Israel, numindu-l un stat de ocupație și terorist.
El s-a mai întors și împotriva unui aliat din cadrul NATO, împotriva SUA, mai ales din cauza susținerii kurzilor, avertizând că americanii ar putea primi o palmă otomană.

Erdogan continuă să facă amenințări la adresa SUA, acuzând că ar fi în spatele unei conspirații globale care, împreună cu evreii, doresc să submineze Turcia.

Turcia continuă să țină în detenție pe misionarul și pastorul american, Andrew Brunson, sub acuzația că ar fi fost între cei ce au pus la cale lovitura de stat eșuată din 2016, acuzație pe care ACLJ, care îl asistă pe Brunson, a numit-o ca fiind „ridicolă”.

Erdemir încuviințează. Susținem faptul că pastorul Brunson e un ostatic și că Erdogan îl folosește ca pion.
Campaniile lui Erdogan anti-SUA și anti-Israel au funcționat, încât mulți cetățeni turci cred acum că SUA e amenințarea primă pentru Turcia, după cum o majoritate copleșitoare dintre ei sunt antisemitici și anti-Israel.

Fie că planul pentru o armată islamică ce să atace Israelul e sau nu o amenințare reală. Faptul că există voci care îndeamnă la o asemenea acțiune e ceva alarmant.
Faptul că provine de la persoane apropiate lui Erdogan e mai grav. Aceste voci din lumea islamică nu par să dispară prea curând.

EVZ.ro – Polonia, țară de AZIL pentru norvegienii care FUG să-și SALVEZE copiii de Barnevernet

Photo Stop Barnevernet Facebook group

Problema norvegiană este cunoscută în Polonia prin intermediul emigrației poloneze. Presa vorbește și scrie deseori despre dramele familiilor cărora Barnevernet le confiscă copiii.

O norvegiancă așteaptă cu emoție decizia ministrului de Externe de la Varșovia în legătură cu solicitarea sa de azil în Polonia. Decizia șefului diplomației polonez Jacek Czaputowicz în legătură cu solicitarea Siljiei Garmo trebuia să fie anunțată inițial în februarie, apoi pe 28 martie, însă ministrul și-a acordat un nou termen de reflecție până la jumătatea lunii aprilie.

Oficiul polonez pentru străini a emis un aviz favorabil, confirmând că cetățeana din Norvegia se confruntă în țara natală cu un risc grav la adresa drepturilor sale familiale și că aceste drepturi în general nu sunt respectate în țara scandinavă, scrie BVoltaire.

Norvegia este chemată în acest moment să răspundă în fața Curții pentru Drepturile Omului în opt cauze legate de copii „confiscați” anuziv din sânul familiilor lor de serviciile sociale, celebrul Barnevernet.

Silje Garmo nu este prima norvegiană care se refugiază în Polonia cu copiii, dar este prima care a depus cerere de azil. Ea a ajuns în Polonia în mai 2017, cu fiica sa Eira, care are astăzi 14 luni. Ea se teme că Barnevernet, oficiul de protecție a drepturilor copiilor, îi va anula dreptul asupra copilei, pe care o crește singură.

Femeia a fost acuzată de funcționarii Barnevernet că abuzează de medicamente analgezice și că are un stil de viață neregulat.

Locuind astăzi în apropierea Varșoviei, „Silje Garmo nu dă deloc impresia unei mame căreia ar trebui să i se ia copilul”, scrie ziaristul Olivier Bault, de la BVoltaire. Micuța Eira este liniștită și zâmbitoare și se comportă ca orice copil de vârsta ei.

Așa cum românii au aflat pe pielea lor, răpirea copiilor de către Stat a devenit o practică curentă în Norvegia….

Află mai mult – http://evz.ro/polonia-azil-norvegienii-fug-copiii-barnevernet.html

Ce s-a petrecut între “Osana!” și “Răstigneşte-L!”?

“(…) strigătul celui căruia nu-i tremură glasul pentru a urla: <Răstigneşte-L!>. Nu este un strigăt spontan, ci unul construit din dispreţ, calomnie, provocare de mărturii false (…). E glasul celui care manipulează realitatea, imaginând o versiune în folos propriu, şi n-are probleme să-i înfunde pe alţii pentru a se descurca (…). E strigătul celui care n-are scrupule să caute mijloacele pentru a se întări pe sine şi a reduce la tăcere glasurile disonante. E strigătul care se naşte din denaturarea realităţii şi zugrăvirea ei astfel încât ajunge să deformeze chipul lui Isus, făcându-L să apară ca un răufăcător. E glasul celui care vrea să-şi apere propria poziţie, discreditându-L cu deosebire pe cel care nu se poate apăra. E strigătul plăsmuit de uneltirile autosuficienţei, orgoliului şi mândriei, care decretează: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”.

Şi iată cum, în cele din urmă, e redusă la tăcere sărbătoarea poporului, e demolată speranţa, sunt ucise visele, suprimată bucuria. Finalmente, inima împietreşte, se răceşte milostenia. E strigătul acelui <salvează-te pe tine însuţi> care vrea să adoarmă solidaritatea, să stingă idealurile, să facă insensibilă privirea. Strigătul care vrea să şteargă empatia, acel <a pătimi cu>, empatia care este slăbiciunea lui Dumnezeu.

În faţa tuturor acestor glasuri care urlă, cel mai bun antidot e să privim crucea lui Crstos şi să ne lăsăm în voia ultimului Său strigăt. Cristos a murit strigându-Şi iubirea faţă de fiecare dintre noi. Faţă de tineri şi bătrâni, de sfinţi şi de păcătoşi, de cei din timpul Său şi din timpul nostru. Pe crucea Sa am fost mântuiţi, pentru ca nimeni să nu stingă bucuria Evangheliei, pentru ca nimeni să nu rămână departe de privirea milostivă a Tatălui. A privi crucea înseamnă a ne lăsa influenţaţi în priorităţile, alegerile şi acţiunile noastre. Înseamnă a pune în discuţie sensibilitatea noastră faţă de cel care trece printr-un moment de dificultate. Fraţi şi surori, ce vede inima noastră? Isus continuă să fie motiv de bucurie şi de slavă în inima noastră ori ne ruşinăm de priorităţile Sale faţă de cei păcătoşi, de cei din urmă, de cei uitaţi?

Şi în ce vă priveşte, dragi tineri, bucuria pe care Isus o trezeşte în voi e pentru unii motiv de deranj, chiar de iritare, altminteri un tânăr bucuros e greu de manipulat. Un tânăr bucuros e greu de manipulat!

Există însă, în ziua aceasta, posibilitatea unui al treilea strigăt: <Atunci unii farisei din mulţime I-au spus: Învăţătorule, mustră-Ţi discipolii! Dar El le-a răspuns: Vă spun, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele>. A-i reduce la tăcere pe tineri este o ispită care a existat mereu. Fariseii înşişi se leagă de Isus şi Îi cer să-i calmeze şi să-i facă să stea liniştiţi.

Sunt multe modalităţi de a-i face pe tineri tăcuţi şi invizibili. Multe moduri de a-i anestezia şi de a-i adormi, ca să nu facă gălăgie, ca să nu-şi pună întrebări şi să nu se pună în discuţie – <Voi staţi liniştiţi!>. Sunt multe modalităţi de a-i face să stea liniştiţi, ca să nu se implice, iar visurile lor să piardă din altitudine şi să devină fantasmagorii mediocre, meschine, triste (…).

Dragi tineri, vouă vă revine decizia de a striga, vă revine vouă să vă decideţi pentru <Osana!> de duminică, ca să nu cădeţi în acel <Răstigneşte-L!> de vineri… De voi depinde să nu staţi liniştiţi. Dacă alţii tac, dacă noi, bătrâni şi responsabili – de atâtea ori corupţi – stăm liniştiţi, dacă lumea tace şi îşi pierde bucuria, vă întreb: voi veţi striga? Vă rog să vă decideţi, înainte să strige pietrele”.

Francisc, episcop al Romei

Platforma ÎMPREUNĂ: ‘În agenda progresistă implementată în România, nu este loc pentru manifestarea publică a valorilor creștine sau conservatoare’

Platforma civică ÎMPREUNĂ vine cu noi precizări, după ce partidul înfiinţat de Dacian Cioloş a preluat denumirea folosită deja de ONG-urile reunite în jurul valorilor creştine în platforma civică. STIRIPESURSE.RO vă prezintă luarea de poziţie a Platformei ÎMPREUNĂ, organizaţie care susţine, printre altele, referendumul pentru familie.

„Pentru că facem obiectul unor atacuri și manipulări pe care nu le credeam posibile într-un regim democratic, ne facem datoria de a prezenta activitățile Platformei civice ÎMPREUNĂ desfășurate în cele 8 luni de la înființare și până în prezent. Aceste activități, reprezintă, probabil, și explicația pentru care se încearcă anihilarea noastră prin confiscarea denumirii.

Un partid politic nou și-a anunțat, cu putin timp în urmă, denumirea prescurtată, adică „brandul”, ca fiind tot… “Împreună” adică exact denumirea pe care noi o purtam în spațiul public de aproape un an. Devine inevitabil un efect de confuzie si mixare derutantă a scopurilor si valorilor. Un fel de “trans” de la valori pentru apărarea cărora peste 1000 de ong-uri si intelectuali s-au unit, la interese de partid. Reafirmând, încă o dată, lipsa oricărei legături între noi si partidul nou înființat cu aceeasi denumire ca a noastră, ne facem o onoare din a prezenta tot efortul susținut de membrii platformei  ÎMPREUNĂ în această perioadă, fără niciun sprijin din partea nimănui si slujind exclusiv interesului de a apăra valorile identitare românești in contextul valorilor europene.

Iată activitățile Platformei civice ÎMPREUNĂ desfășurate în cele 8 luni de la înființare și până în prezent, activități realizate toate sub această denumire pentru care există, de altfel, si rezervare de denumire emisă de către Ministerul de Justiție…

Află mai mult – STIRI PE SURSE

LIVE Concert de Paște la la Palatul Copiilor: Organizația Viață și Lumină, Alin și Emima Timofte, Paula Seling, Renovatio One Way, Florin Ianovici – Fii la înălțime într-o lume căzută

Îndemnul bisericii primare era deseori: ,,sus inima”.

Nu e vorba doar de o stare afectivă, ci un mod de viață. Inima sus înseamnă curaj, atitudine plină de încredere în Dumnezeu, viziune duhovnicească asupra vieții, cunoașterea profundă a rostului pentru care trăim.

Cozmin Popescu – Cum ne închinăm? | BISERICA RENOVATIO

Cozmin Popescu – Cum ne închinăm? | BISERICA RENOVATIO

“Drumul Crucii”, o prezentare dramaticã a ultimilor zile din viata Mântuitorului.-Lugoj

“Drumul Crucii”, o prezentare dramaticã a ultimilor zile din viata Mântuitorului.-Lugoj

ALBUM FOTO

Legea referendumului, trimisă la reexaminare de către preşedinte, ADOPTATĂ de Camera Deputaţilor în forma iniţială

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat miercuri, în calitate de for decizional, cu 195 de voturi „pentru”, 71 de voturi „împotrivă” şi 6 abţineri, Legea referendumului, trimisă la reexaminare de către preşedinte Klaus Iohannis. Astfel, aceasta urmează să ajungă din nou la preşedinte pentru promulgare în forma iniţială.

Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a respins marţi cererea de reexaminare a preşedintelui, iar deputaţii au votat miercuri proiectul exact în forma în care a fost adoptat şi prima dată.

Potrivit textului legii, “cetăţenii sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută în Constituţie, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale, Guvernul având obligaţia de a aduce la cunoştinţa publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia şi data referendumului”.

Afla mai mult – https://www.news.ro/politic-intern/legea-referendumului-trimisa-la-reexaminare-de-catre-presedinte-adoptata-de-camera-deputatilor-in-forma-initiala..

Familia monoparentală este și va fi recunoscută și ocrotită și după referendumul de revizuire a Constituției

Revizuirea Constituției clarifică definiția căsătoriei, fără a anula vreun drept existent

Modificarea propusă a fi introdusă în textul Constituției în urma inițiativei cetățenilor reprezentați prin Coaliția pentru Familie privește exclusiv definiția căsătoriei, restul articolului fiind păstrat neschimbat. Cu alte cuvinte, urmează a fi consacrat în textul Constituțional că soții pot fi doar doi și doar de sexe biologice diferite. De notat că nu este vorba despre o normă constituțională nouă, ci de o clarificare a normei existente, în care se face vorbire simplu despre „soți”, termenul fiind explicitat în Codul Civil. Clarificarea este necesară în această perioadă în care mai multe țări au decis că termenul soți poate avea și un alt înțeles decât cel consacrat. Faptul că reprezentanții „minorităților sexuale” au solicitat în mai multe rânduri recunoașterea statutului de „familie” al cuplurilor unisex și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex în România demonstrează clar necesitatea demersului nostru, prin care poporul urmează să își exprime voința suverană (conform art. 2 din Constituție) în legătură cu una din instituțiile fundamentale ale societății.

Astfel, noua formă a alin. 1 al art. 48 urmează a fi „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Evident, toate celelalte condiții obligatorii la încheierea căsătoriei, stipulate în Codul Civil, rămân valide.

Din această perspectivăniciunul dintre drepturile constituționale deja existente nu va fi anulat și nici nu vor fi create drepturi noi.

În plus, aliniatul 3 al aceluiași articol 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie” rămâne neschimbat.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte sau de ambii părinți necăsătoriți ca și celor crescuți de ambii părinți, așa cum o face și în prezent, conform legislației în vigoare.

Familia monoparentală și cea extinsă sunt recunoscute și ocrotite de legislația românească

Pentru o mai bună înțelegere sunt necesare câteva precizări referitoare la formele de familie existente în România, din punct de vedere sociologic și juridic[1]:

  1. Familia definită prin Constituție – este familia nucleară, monogamă, completă formată din soț, soție și eventualii lor copii. Este modelul, tipul de familie care asigură mediul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea personală armonioasă a copiilor. Relațiile din această familie sunt: de căsătorie (între soți), de filiație (părinți-copii) și de consangvinitate (între frați).
  2. Familia monoparentală, formată dintr-un singur părinte și copiii pe care acesta îi crește, este numită și familia incompletă, lipsind unul dintre părinți prin deces, prin divorț, prin abandonul familiei sau prin decizia personală a părintelui prezent de a-și crește singur copiii. Relațiile în acest tip de familie sunt de filiație și de consangvinitate. Familia monoparentală are ca model de referință familia monogamă completă, din care provine de multe ori, prin divorț, abandon sau deces – sau în care se transformă, prin căsătoria părinților. În interesul copiilor, statul ocrotește copilul și pe părintele care îl crește și le acordă acestora drepturi nediscriminatorii față de cei din familii complete. Și chiar mai mult: de exemplu, prin pensia de urmaș, suplinește contribuția financiară a părintelui decedat etc.
  3. Cuplul în concubinaj (uniunea consensuală), cu copii, este de fapt format dintr-o familie monoparentală și un partener al părintelui care are copiii în întreținere, partener care poate fi sau nu și părinte al copiilor. Statul ocrotește, ca și în cazul familiei monoparentale, copilul și pe părintele care îl crește. Spre deosebire de familia nucleară, cuplul în concubinaj are mai puțină stabilitate, mai ales dacă unul dintre parteneri nu este și părinte al copiilor.
  4. Familia extinsă sau lărgită, sau, după caz, substitutivă, are în centrul ei familia nucleară, care se completează cu rude prin filiație (bunici, nepoți), prin consangvinitate (unchi, mătuși, veri), prin căsătorie (soți și soții ai/ale rudelor consangvine) sau prin relație de afin (naș). Existența familiei extinse nu presupune menajul în comun și nici obligații pentru creșterea sau îngrijirea rudelor de gradele 3 și 4. Doar în anumite împrejurări, de exemplu în cazul decesului ambilor părinți ai unui copil sau în cazul moștenirilor, apar drepturi juridice ale membrilor familiei extinse.

În concluzie, în România, toate „celelalte variante de familie” sunt de fapt derivații ale modelului familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului. Familia monoparentală și celelalte tipuri de familie beneficiază de ocrotire în prezent, iar acest lucru nu se va schimba în niciun fel prin revizuirea propusă a art. 48(1) din Constituție.

Nu negăm realitatea faptului că există familii care se destramă, dar, din perspectivă legală, trebuie să căutăm modelul ideal pentru societate, pentru că prin astfel de modele operează legea. De aceea, Statul are interesul direct și indiscutabil să ocrotească și să întărească acel model de familie care asigură copiilor cadrul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea lor personală, iar națiunii continuitatea demografică, socială și economică, a identității culturale și spirituale, și totodată corespunde moralei dominante în societate.

Măsuri propuse de „Coaliția pentru Familie” în sprijinul familiilor monoparentale

Proporția familiilor monoparentale în România este în acest moment de 10-12%. Cauzele principale sunt divorțul, separarea părinților sau existența copiilor născuți în afara căsătoriei. Principalul „generator” de familii monoparentale rămâne, însă, divorțul. Conform datelor INS, rata divorțialității (divorțuri/1000 locuitori) avea în 2015 aceeași valoare ca în 1990 (respectiv 1,42), după un maxim în 1998 (1,75) și un minim în 2014 (1,22).

Așadar, din acest punct de vedere, nu ar fi motive pentru a reevalua legislativ familia monoparentală.

Afla mai mult – http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/03/13/familia-monoparentala-este-si-va-fi-recunoscuta-si-ocrotita-si-dupa-referendumul-de-revizuire-constitutiei/

Comunicat pentru Bisericile Creştine Baptiste din România

Comunicat pentru Bisericile Creştine Baptiste din România.

Delegații Bisericilor Creștine Baptiste din România, întruniți cu ocazia Conferinței Naționale organizată la Caransebeș în data de 30-31 martie 2018, în acord deplin cu învățătura Sfintelor Scripturi, temelia credinţei noastre şi norma noastră de conduită zilnică, reafirmă în unitate credinţa fermă în:

  1. Originea divină a omului
  2. Claritatea identității de gen
  3. Valoarea vieții
  4. Exclusivitatea familiei
  5. Rolul părinților
  6. Rolul statului
  7. Libertatea de conștiință

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari