Miracol de Paști – Un evreu ortodox visează cu Isus

Trad. Agnus Dei – Sursa – Israel Today

M-am culcat și am dormit timp de 48 de ore! Mai târziu am dormit trei zile. I-am spus psihiatrului neâncrezător că Yeshua m-a vindecat – iar rezultatele testului au arătat o recuperare de 98% a creierului. Am strigat către Yeshua: „Eu sunt al Tău!” și am fost eliberat patru luni mai târziu. – Yonatan Perry

(Israel) – [Israel Today] Când ne amintim de moartea lui Isus în împlinirea Paștelui, sărbătorim și miracolul învierii și marea eliberare a lui Dumnezeu din sclavie în libertate. 
Și ca exemplu actual, nu trebuie să ne uităm mai departe decât la mărturia evreului ortodox Yonatan Perry.

După ce s-a întors de la Dumnezeu când tatăl său a murit la întoarcerea sa din datoria de armată și rabinul local i-a oferit puțină mângâiere, el a simțit un gol înlăuntrul său.

Așa deci, când i-a fost înmânat un card cu rugăciunea Domnului într-un autobuz, el a decis să se roage acea rugăciune. „Corpul meu a început să tremure, chiar mă simțeam ca și cum să plâng”, a spus el în ediția din martie a Raportului Maoz Israel.

El a căutat pe internet, care l-a dus pe un site „Mesianic”, dar când a descoperit că era vorba despre Yeshua (Isus), a respins această opțiune, deoarece nu dorea să fie un „creștin”.

Apoi, războiul a izbucnit în Gaza și, ca rezervist, a fost chemat pe linia frontală. În timp ce se afla în gardă, el a observat că șiretul de la bocanci i s-a desfăcut și, în timp ce s-a aplecat să și-l lege, un gloante i-a  periat părul!

Infiorat  până-n adâncul inimii, a realizat că o „Putere Superioară” i-a salvat viața. Mai târziu, în timpul unui somn tulburat, el a visat un bărbat într-o haină albă care și-a întins mâna înspre el și i-a spus: „Fiule, păcatele tale sunt iertate. Du-te de aici”.

El nu a înțeles și, în haosul care a urmat, a uitat totul. Apoi, într-o zi a fost lovit de o presimțire „că trebuie să ieșim imediat din clădire” și a ordonat soldaților săi să facă acest lucru.

Șase minute mai târziu, clădirea a ars în flăcări, în timp ce grenade cu rachetă au explodat prin fereastra camerei unde dormeau.
Yonatan a fost grav traumatizat ca rezultat și a petrecut peste un an într-un spital militar. În cele din urmă, și-a amintit de visul său și de omul în alb, spunând că păcatele sale au fost iertate.
S-a dus la internet pentru a vedea ce însemna asta – în ebraică, desigur. „Când am realizat că ei pretind că Yeshua a fost Mesia, i-am cerut reprezentantului armatei să-mi aducă un Nou Testament – fiecărui soldat îi este dat un Tenach (Vechiul Testament pentru creștini), dar au avut doar unul în limba engleză și, cu ajutorul Traducerii Google, am văzut cum Noul a fost conectat la Vechiul și am fost uimit de cât de clar profețiile Mesianice ale lui Tenach se refereau la Yeshua, în cele din urmă mi-am dat seama că însuși Domnul a apărut în visul meu și m-a salvat! Si I-am cerut Lui să mă ajute, dacă a fost într-adevăr El.
„M-am culcat și am dormit timp de 48 de ore, apoi am dormit trei zile, i-am spus psihiatrului neâncrezator că Yeshua m-a vindecat – iar rezultatele testului au arătat o recuperare a creierului de 98%.” Am strigat către Yeshua: Eu sunt  al Tău!” și am fost eliberat patru luni mai târziu. ”
Acum vindecat, restaurat și iertat, Yonatan a fost botezat în Marea Mediterană și este membru al Congregației Tiferete Yeshua din Tel Aviv.
Pastorul său, Gil Afriat, a spus: „A fost atât de minunat să-i vedem entuziasmul în timp ce el înțelegea din ce în ce mai mult credința”.
Ca și în cazul lui Yonatan, Isus a spus ceva foarte asemănător unui paralitic adus la el: ..Indrăznește, fiule!, păcatele îți sunt iertate!”. (Matei 9.2)
Yonatan lucrează acum ca administrator al unui centru de infrastructură medicală la un spital. Povestea lui este o dovadă vie că Isus este într-adevăr viu și că aduce vindecare și iertare lumii noastre pline de păcat.

 

Reclame

Hristos a INVIAT, iubitilor! – Frumoasa familie Smicala

 

Cititi – Bucurie mare de Paste –  Camelia Smicala impreuna cu Mihai si Maria pentru a doua oara

Ieremia 29

11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. 12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. 13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima. 14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război…

Cand va plecati la rugaciune astazi, rostiti si numele familiei Smicala. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa induplece inima tuturor celor implicati in cazul acesta pentru eliberarea acestor copii dragi. Va multumim ca ii purtati in inima si va rugati pentru ei.

Carmen admin. la – Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei:

Hristos a înviat, iubiților!
„Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!”
(Rugăciunea unui dac-Mihai Eminescu)

Beniamin Faragau – Implicatiile Invierii

Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau 20 Aprilie 2014

Coloseni 3:1-3

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Textul din ziua de astazi vorbeste despre implicatiile invierii Domnului Isus Hristos. Duminica invierii, dupa cum se vede si in decorul din fata noastra, nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Imaginati-va un mormant in care au intrat ucenicii si au vazut giulgiul, ca si cum trupul ar fi fost in continuare in el, dar gol. Doar stergarul de pe cap era impaturat si pus deoparte. Piatra, data la o parte si puterea invierii aparand inaintea lor in ziua aceea. Dar, Duminica invierii nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Pavel vorbeste si despre una si despre alta, la aceeasi biserica, in aceeasi scrisoare, in acelas text. In Capitolul 2:20, el spune  ca- aţi murit împreună cu Hristos…’ si asta este Vinerea Mare. Iar, capitolul 3:1 continua cu Duminica invierii- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos… 

Beni Faragau Paste 2014

Noi ne-am bucura sa incepem viata crestina cu invierea si intr-adevar, prin invierea Domnului Isus Hristos am fost nascuti din nou, la o nadejde vie, la o mostenire nestricacioasa, neantinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi. Dar, practic, viata noastra incepe in Vinerea Mare, viata de crestin. Si acolo, in mormantul Domnului Isus Hristos s-au ingropat doua lucruri, doua feluri de lucruri. In primul rand, vers. 20 continua- Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii,- Cred ca odata cu Hristos au fost ingropate toate incercarile nereusite ale omului de a se impaca cu divinitatea. Am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui. Suntem religiosi in structurile noastre. Oriunde ai umbla in istorie, in lumea aceasta, oamenii au cautat pe Dumnezeu. Au cautat mijloace de a se apropia de El, de a se impaca cu El. Dar, Domnul Isus Hristos, atunci cand a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine„, practic a anulat orice alta incercare, deschizand drumul spre casa, drumul spre Tatal. Si lucrul acesta l-a facut pentru ca El si numai El a putut plati in Vinerea Mare, pacatele noastre, ale tuturor.

De aceea, Pavel le scrie Colosenilor, care, ca si astazi, erau incoltiti de tot felul de idei  care li se imbiau ca sa se apropie de Dumnezeu. Vers. 8 spune – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8) Vers. 16 continua –  Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti19 şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu. Odata cu Hristos s-au ingropat toate incercarile nereusite ale omului, ale omenirii de a se impaca cu Dumnezeu.

Dar, in Vinerea Mare s-a mai intamplat ceva. Impreuna cu Hristos a fost ingropata intreaga omenire. Dragii mei, si tu si eu am iesit din giulgiul acesta, pentru ca acolo am fost si noi, in coapsele Domnului Isus Hristos. Dupa cum toti am fost in Adam, in coapsele Lui si de aceea purtam, intr-un fel, semnele pacatelor lui. Tot asa, toti am fost in al doilea Adam, incepatorul unei noi rase umane, in Cel care a venit sa mantuiasca planeta aceasta din caderea primului Adam. Asadar, nu doar Hristos a murit fata de invataturile incepatoare ale lumii, ci si noi am murit impreuna cu El, fata de ele. 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, continua vers. 20, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti. 

Relatia cu Dumnezeu, si as vrea sa subliniez, dragii mei, relatia cu Dumnezeu nu poate fi mijlocita. Nu poate fi garantata nici de reguli alimentare, nici de ritualuri religioase, nici de experiente mistice, chiar daca ai avut vedenii si ai vazut ingeri, si nici de practici ascetice. Poate ca toate acestea isi au locul si rolul lor, in purtarea in mod aspru cu trupul nostru, spune Pavel. Dar nu in felul acesta te apropii de Dumnezeu. Scoateti-l pe Hristos si toate astea n-au nici un rost, nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti. Ele sunt doar niste invataturi si porunci omenesti. Doar o incercare a firii noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Dar Hristos n-a murit in Vinerea Mare doar pentru invataturile incepatoare ale lumii, pentru filozofiile  sau religiile care croiesc sau incearca sa croiasca un drum spre Dumnezeu. Ci, a murit pentru pacatele intregii lumi. Ascultati implicatia acestui fapt.

„Dupa cum prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna. Iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu, tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos Domnul nostru.” Dati-mi voie sa eliminim din text acel ‘in Isus, Domnul nostru’. Stiti ce ar ramane din viata crestina? O incercare de a zice: Am murit fata de pacat, am inviat pentru Dumnezeu. Am murit fata de pacat. Well, ar fi incantantii inutile pentru ca nu te-ar ajuta la nimica. Daca n-as fi fost impreuna cu Hristos in mormant si daca n-as fi inviat impreuna cu Hristos, cum spune Pavel, dragii mei, ce ma socotesc eu, sau ce ma gandesc eu n-ar avea absolut nici o valoare. Baza obiectiva este acolo, in aceasta realitate istorica a mortii si a invierii Domnului Isus Hristos.

Viaţa crestină începe in Vinerea Mare, dar nu se opreşte acolo

Asadar, viata crestina incepe in Vinerea Mare, dar nu se opreste acolo. Hristos a inviat! Dupa moartea impreuna cu Hristos urmeaza si o inviere impreuna cu El. Coloseni 3:1- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. 

De fiecare Paste, dupa ce ne salutam unii pe altii cu ‘Hristos a inviat’ si ‘Adevarat ca a inviat’, cantam cantarea ‘Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le’. Nu stiu ce simtiti dvs. cantand aceste cuvinte, dar este un mesaj de biruinta, un mesaj in care, in sfarsit, lupta cu pacatul, lupta cu cel rau, lupta cu  Satana, cu sarpele, pare sa fi fost castigata. Aproape ca ai spune, dupa ce ai terminat de cantat: „In sfarsit, ce este greu a trecut.”

Ma intorc cu vreo 35 de ani in urma si imi aduc aminte de o experienta a familiei noastre. Andreea era mititica, Filip o tinea pe Nora de fusta si Benisor avea vreo 5 ani si deja facea cea pasi cu noi. Cu doua valize imense si cu o plasa plina de scutece ne-am dus sa facem concediu la mare. Ne-am tarat cumva pana la aeroport, am urcat si tot drumul pana la Constanta, stewardesele n-au stiut cum sa linisteasca ba pe unul, ba pe altul. Ii durea urechile. Cand termina unul de urlat, incepea celalalt. In sfarsit, am ajuns, am coborat. Am ajuns cumva in centrul Constantei, am luat trolebuzul si am ajuns la Mamaia. Nu stiam unde-i hotelul; aveam biletele. Ne-am luat valizele si pruncii si ne-am tarat cumva pana in usa hotelului. Am intrat in hol si am cerut cheia, sa intram, in sfarsit, dupa toata oboseala, sa ne asezam intr-un fotoliu sau sa ne intindem in pat. Receptonarea ne spune: „Imi pare rau, mai trebuie sa asteptati. Camerele nu sunt gata.” Am asteptat o ora, o ora jumate. In sfarsit, am primit cheia. Am tarat valizele si pruncii, am deschis usa, le-am trantit toate in mijlocul camerei, am cazut intr-un fotoliu si am zis: „Whew.. in sfarsit sunt in concediu.”

Cati dintre noi nu ne imaginam viata crestina in acest tipar? Eu am crescut intr-o familie crestina. Cu toate acestea, cantam in cor, aveam chitara pe gat, dirijam corul. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo in fata lui Hristos- stiti primul tablou din Coloseni- noi in fata Lui, punandu-i intrebarile, am avut o framantare incredibila, incredibila. Timp de o luna de zile, cand intram in adunare, izbucneam in plans. Nu mai stiam ce-i cu mine. Ziceai ca am inebunit. Pana intr-o Duminica dimineata, cand in sfarsit, am capitulat. A urmat botezul. Ca si cum as fi primit cheia de la camera de hotel. Am deschis usa si am zis: „Whew.. lupta s-a terminat.”

Ce-i viaţa crestină? Umblaţi si gândiţi-vă.

Ce-i viata crestina? Viata de dupa invierea noastra, impreuna cu Hristos. Pavel foloseste doua cuvinte. Nu promit prea mult: a umbla si a gandi. Umblati si ganditi-va. Coloseni 3:1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Traducerea nu este foarte fericita. Dar, nici daca as schimba cuvantul  pe care-l foloseste Cornilescu in toate celelalte texte din Noul Testament, tot nu m-ajutaprea mult. In celelalte texte, el spune ‘cautati lucrurile de sus’. Poate ca cuvantul acesta are mai multa forta. ‘A umbla dupa cele de sus’- umbli cand ai timp, cand nu esti tare obosit. ‘A cauta cele de sus’ este ca si cum ti-ar lipsi ceva si ai vrea sa castigi lucruri, sau sa gasesti lucruri pe care l-ai pierdut sau pe care-l cauti. Si apoi continua: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ca sa intelegem forta, totusi, a acestor cuvinte, as lua 3 texte din Noul Testament, care folosesc exact acelasi termen in limba greaca: 

  1. Fuga in Egipt a lui Iosif si a Mariei cu pruncul, pentru ca Irod cauta sa-L omoare.
  2. 12 ani mai tarziu, sfintii parinti coboara cu Isus Hristos la 12 ani, in Ierusalim ca sa se inchine la Templu. Probabil ca  era momentul in care El era uns intre barbatii lui Israel.
  3. Al treilea text este o pilda a Domnului Isus Hristos cu oaia ratacita.

1. Umblaţi după lucrurile de sus

1. Fuga in Egipt – Dati-mi voie sa le iau pe rand si sa va port pe scena in dreptul acestor texte. Pruncul s-a nascut; nu stiu cat timp avea, cand intr-o noapte, un inger a venit la Iosif si i-a zis: „Iosife, scoala-te, ia pruncul si fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu. Caci Irod are sa caute (asta este cuvantul) sa caute pruncul, ca sa-L omoare.” Irod umbla sa omoare pruncul. Stiti istoria. Magii nu s-au mai intors la Irod. Irod, infuriat, a zis: „Un imparat a lui Israel?” Era nebun, oricum. Si-a ucis doi dintre fii si nevasta. Ce era pentru el un prunc? Irod umbla sa omoare pruncul. Mi-as putea imagina ca Irod s-a pornit sa caute pe pruncul. L-a cautat aici, l-a cautat acolo, a vazut ca nu-i: „Un prunc… ce poate fi un prunc?” Nu, nu. Istoria continua astfel. In mania lui, si asta este forta cuvantului, in mania lui si-a trimis ostenii si a colindat  imprejurimile Betleemului si toti copiii sub 2 ani  au fost macelariti, toti copiii de parte barbateasca. Poate ca acum ne putem imagina forta acestui cuvant: sa umblati.

2. Domnul Isus, la varsta de 12 ani, la Templu – 12 ani mai tarziu, din Nazaret, Iosif si Maria impreuna cu Isus, cu toti satenii, toti cei din cetatea Nazaretului, au pornit spre Ierusalim. Era una din sarbatorile lui Israel. Isus Hristos venea cu ei. A intrat in templu, s-a uitat. Probabil ca acolo au fost ritualuri. Dupa ce s-au terminat sarbatorile au pornit spre casa. Era, de obicei, un puhoi de oameni. Isus era cu verisorii Lui, cu prietenii Lui, cu vecinii si la un moment dat, parintii baga de seama ca nu-i copilul. Il cauta peste tot si cand nu-L gasesc, in Luca 2:45-46 ni se spune: Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să -L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. S-au intors la Ierusalim sa-L caute. Sa-L caute. Acesta este termenul. Dupa 3 zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor ascultandu-i si punandu-le intrebari. Maria a venit tremurand in fata Domnului Isus si a zis: „ şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.` (vers 48) Nu stiu daca va puteti imagina inima Mariei in cele 3 zile, cautarea celor doiin cele 3 zile. Ei umblau, cautau lucrurile de sus fara sa fi stiut precis ce cauta.

3. Pilda cu oaia ratacita. Dati-mi voie sa inchei cu pilda cu oaia ratacita. In Luca cap. 15 sunt mai multe pilde. Oaia ratacita, banul ratacit si fiul ratacit. Vers. 4 – ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? Sau se duce dupa cea pierduta si o cauta pana o gaseste. 

Priviti, va rog, cele 2 instante. Se cauta un copil sau se cauta o oaie. As putea sa-mi imaginez, daca as fi in locul pastorului, ca da, o oaie este valoroasa si ma duc s-o caut. Dar, daca am colindat toti spinii, toate rapele, si a venit seara si intunericul si oile mele-s pe izlaz, m-as da batut la un moment dat si m-as intoarce la cele 99. Cel putin, sa nu mai fure leul sau lupul inca una. V-ati putea imagina ca Maria si Iosif sa fi facut a fel cand a cazut seara? Sa zica: „Nu-i. Hai sa mergem inapoi in Nazaret dupa 3 zile?” Dragii mei, daca am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam, sa cautam lucrurile de sus pana cand vom ajunge sa ne bucuram de ele. Pana le vom gasi; pana ele vor deveni o realitate in adancurile noastre, in fiinta noastra, in relatiile noastre. Asta este mesajul textului. Astea sunt implicatiile invierii.Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 

2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus

Dar, apoi, Pavel adauga al doilea cuvant: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, umblati dupa lucrurile de sus si cand umblarea a incetat, continuati-o in gandurile voastre; ganditi-va la lucrurile de sus.

Ma intorc inapoi la Maria si Iosif, cand Il cautau pe Isus, la 12 ani. S-au intors in Ierusalim sa-L caute si textul spune: Dupa 3 zile L-au gasit in Templu. Naratorii Scripturii lasa suficiente goluri ca imaginatia noastra  sa poata construi mai departe, sa poata face punti peste goluri. Va puteti imagina ce s-a intamplat dealungul celor 3 zile? Seara, in Ierusalim, incepea la ora 18:00, ora 6 dupa masa, ora noastra; sunau trompetele pe zidul templului, se inchideau usile cetatii, lumea se retragea in case si venea noaptea, pentru ca dimineata venea devreme. La 5:45 suna trambita si toata viata incepea sa miste in Ierusalim. Imaginati-i pe sfintii parinti. S-au aciuit, probabil unde statusera in timpul sarbatorii, le-au spus ce s-a intamplat, au pus capul pe perna, pe paie, nu stim exact, si cred ca Iosif a adormit, cum fac barbatii. A inceput sa sforaie. Uitati-va la Maria, care se fosnea in asternutul ei, se intorcea de pe o parte pe alta. Se gandea- unde ar putea fi pruncul? Observati, cand am terminat umblarea, punem capul pe perna, dar atunci incepe gandirea. Si in felul acesta, umblarea si gandirea creeaza ciclul celor 24 de ore. Si daca Dumnezeu iti da harul sa te si visezi la lucrurile la care te-ai gandit, nu te opresti o clipa. 

De ce e important sa ne gandim? Cand Iosua se pregatea sa intre in lupta, Iosua 1:8, Dumnezeu ii spune: „Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! Daca veti rasfoi cartea Iosua, veti vedea un lucru interesant. Dumnezeu vorbea cu el noaptea si ii spunea strategia pe care trebuia sa aplice. In zorii zilei, probabil cu noaptea in cap, Iosua isi chema generalii si le spunea ce au de facut. Intotdeauna am ramas uimit si am zis: Incredibil conducator. Da, pentru ca el nu s-a multumit sa umble doar, ci el a cugetat, a gandit, a stat de vorba cu Dumnezeu, cand nimeni nu era in jurul lui. Iar cand au venit zorile, a putut sa dea ordinelede lupta. 

Dati-mi voie sa spicuiesc cateva versete din Psalmul 119: 15-16;48

  • Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
  • Vers 48 – Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. 
  • Vers 52 –  Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
  • Vers 148 – O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Cat de mult iubesc legea Ta? Toata ziua ma gandesc la ea. Cand, in felul acesta te gandesti la lucrurile de sus, dragii mei, gandirea va genera umblarea. Gandirea va controla umblarea. Cand Domnul Isus Hristos ne naste din nou, incepe aici, ne inoieste in duhul mintii noastre. Avem o metanoia, o schimbare a gandirii, a raportarii noastre la Dumnezeu. A raportarii la adevarurile Lui. Si in momentul in care gandirea noastra se schimba, vom observa, chiar daca trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului, ca incetisor, gandirea trage dupa ea umblarea. La o astfel de gandire se refera Pavel cand spune- Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Dati-mi voie sa ma intorc in Ierusalim. Ma uit la Iosif, el doarme, O vad pe Maria fosninduse, intorcanduse dupa o parte pe alta. Nu putea sa inchida ochii; n-avea liniste. Prin minte ii trec tot felul de evenimente. Si-aduce aminte de noaptea aceea in care Iosif a trezit-o si a scuturat-o, si i-a zis: „Scoala-te, ia pruncul; trebuie sa fugim in Egipt.” „Ce te-a apucat in mijlocul noptii?” „Irod cauta pruncul, sa-L omoare, un inger al Domnului a venit la mine si mi-a spus.” Infrigurata, a luat pruncul si au plecat in Egipt. Dar apoi, si-a adus aminte de momentul acela in care, in Nazaret, a intrat lumina, arhanghelul Gabriel. Si a inceput sa-i vorbeasca despre pruncul pe care-l va naste in chip miraculos. Si-a adus aminte de cuvintele lui: El va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt si Dumnezeu, Tatal Lui ii va dascaunul de domnie al Tatalui Sau, David.” Apoi, si-a adus aminte de momentul intrarii in Ierusalim, doar cu 3 zile in urma. Momentul intrarii in Ierusalim in care pruncul abia a asteptat sa intre in Templu si cand a intrat in Templu, a inceput sa se uite in jur si a inganat „Casa Tatalui Meu”. L-a scuturat pe Iosif si a zis: „Scoala-te, hai sa fugim la Templu.” Nu stiu daca intelegeti modul in care gandirea iti poate determina si controla umblarea.  Ascultati-l pe psalmist in Psalmul 119:59-60-

Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

Observati, gandirea controleaza umblarea. So, dati-mi voie sa citesc, nu e foarte lung Psalmul 1- aproape toti il stim pe dinafara. Incepe cu umblarea, dar as vrea sa notati felul in care gandirea te ajuta in umblare si iti controleaza si iti directioneaza si iti calauzeste umblarea:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

De unde vine puterea aceasta ca omul sa nu se duca la sfatul celor rai? In vers. 2. – ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte se gandeste, cugeta la Legea Lui. Vers. 4 – oare de ce e asa cu cei rai? [Pentru ca] nici nu gandesc, nici nu umbla dupa cele de sus. [Ei] gandesc si umbla dupa cele de pe pamant. Gandul castigarii premiului ceresc, premiului alergarii ar trebui sa te insufleteasca zi si noapte.

Dragii mei, poate va intebati, cum este posibil astazi, intr-o lume aglomerata lucrul acesta? Foarte simplu. Cum isi va tine tanarul cararea sau umblarea curata? Indreptandu-se dupa Cuvantul Domnului. Stiti ce face el, ca sa fie lucrul acesta posibil? „STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (28) Faceti odata recensamantul minutelor din 24 de ore. Vedeti cate clipe pierdute aveti. Rascumparati-le, zilele sunt rele. Memorati Scriptura, adunatio, cititio in fiecare dimineata. Nu porni la drum fara ea. Vei avea la ce gandi, la ce medita. In timp ce stai in statia de autobuz, poti rasfoi versetele pe care le memorezi, poti repeta un verset.

Ce inseamna a umbla dupa lucrurile de sus

Viata crestina este, deci, zugravita de Pavel prin aceste doua cuvinte care se completeaza unul pe celalalt. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus si sa va ganditi la lucrurile de sus. Acuma, daca v-as lasa aici, poate ca imi veti spune: Dar ce inseamna sa umbli dupa lucrurile de sus? Care sunt ele? Il las pe Pavel sa dea raspunsul si voi citi din Coloseni 3:12-17-

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Numai cei care au inviat impreuna cu Hristos sunt niste alesi ai lui Dumnezeu. Cei care n-au inviat sunt alesii lui Satan. Sunt doar doua imparatii, doar doi dumnezei. As vrea sa vedeti ciudatenia acestei afirmatii (din vers. 12 ) ca parca e o gandire ebraica turnata in straie grecesti. Tu imbraci ceva pe tine, nu imbraci in tine lucruri. Ori, aici este vorba de ‘in tine’, sursa sau pupitrul de comanda, de izvorul fiintei tale. „Pazeste-ti inima mai mult de cat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.” Si textul spune: „Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.” Astea sunt lucrurile de sus. Textul continua. Ce inseamna sa umblam dupa lucrurile de sus? Inseamna sa ne imbracam cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu ingaduinta unii fata de altii si daca chiar avem pricina sa plangem cu iertare unii fata de altii, cu dragostea care crede totul, iarta totul, nadajduieste totul, cu pacea lui Hristos care stapaneste in inimile noastre, cu Cuvantul lui Hristos care locuieste din belsug in noi.

Stiti care este dictonul celui rau de cand e istoria? Dati-le mult de lucru, sa nu aiba vreme sa umble dupa naluci. Noi ne numim crestini. Credem ca Hristos a inviat si noi am inviat impreuna cu El. Credem ca Dumnezeu nu-i un om, ca sa minta. Ce-a promis, El va face. Si ascultati ce ne-a promis. „Cautati”, asta este termenul, „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” si toate aceste lucruri, mancarea si imbracamintea, vi se vor da pe deasupra. Si daca aveti ce manca si ce imbraca, va este de-ajuns.

Credinta noastra se vede in umblarea noastra. Sau mai bine zis, in lucrurile dupa care umblam, in lucrurile care ne framanta ziua si noaptea gandul. Ce inseamna, sau care sunt lucrurile de sus? Dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crenciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Asta este roada Duhului.

Din vers. 4 am sari in vers. 12, ça sa las, in dimineata invierii, gustul acesta a lucrurilor de sus. Dar, exista o problema. Si problema v-as ilustra-o printr-o intamplare pe care  am trait-o si eu in toamna anului trecut. Am fost in Italia si intre biserici, in fiecare seara a trebuit sa fug intr-un oras sa predic. Cineva ne-a dus sa mancam niste mititei intr-un loc foarte frumos. Era pe malul unui lac urias in Italia. Si acolo, candva, un patron avea o fabrica de nu stiu ce. In timpul razboiului, nemtii au cucerit tot locul, au transformat-o intr-o fabrica de hidro-avioane; existau si pistele pe care lansau hidro-avioanele in apa. Un loc absolut feric, dragii mei, cu iesire la lac. Din pacate, totul era in paragina. Casa unde locuise patronul respectiv n-avea geamuri, usi, mizerie pe dinauntru. Toate hangarele si halele daramate, prabusite. lemnele putrezite acolo, in mijlocul acelui loc feric. Balarii, murdarii, O fundatie, primind locul respectiv, nestiind ce sa faca cu ea, o pus pe un Roman sa o ingrijeasca. A umplut-o cu gaini si ratuste si  si cu toate cele pe acolo; nici nu stiai pe unde sa calci. Am zis: „Wow, daca ar veni un investitor si ar lua locul acesta cu iesire la mare… ” Era un munte, care foarte bine a fost ales, dragii mei. Nici macar avioanele nu puteau bombarda casa omului respectiv, pentru ca treceau peste munte, peste casa. Era un tunel care te scotea pe sub munte pana la malul lacului. Mi-am imaginat cumparand terenul acela. Si dorind sa construiesc ceva nou, frumos, ceva din lucrurile de sus pe el. Da, dar era o problema. Era plina de daramaturi, de molozuri, de mizerie. Degeaba as fi venit cu cel mai fantastic plan. In primul rand, ar fi trebuit sa aduc o echipa care sa scoata toata murdaria, molozul si mizeria de pe locul respectiv si sa las terenul viran. Sa ma uit la plnurile lucrurilor de sus si sa incep sa construiesc. Spuneti-mi, nu-i  la fel in viata noastra?

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos,” Sa nu va imaginati ca terenul vietii voastre este ca un loc viran, in care vine Hristos cu planurile si incepe sa puna lucrurile noi pe ele. In nici un caz. Dati-mi voie sa continui cu textul: să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Nu stiu daca ati umblat vreodata iarna in padure. Frunzele se vestejesc, dar se incapataneaza sa stea atarnate de crengile copacului ca si cum… si daca ai fi destul de departe si n-ai vedea bine culorile, ca pomu-i verde. Dar vine primavara si viata incepe sa pompeze dinlauntru inspre afara. Si cand plesnesc mugurii, arunca moartea jos si vine viata la lumina. Si totul se umple de verdeata si flori. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, nu cumva sa va imaginati ca incepe concediu. Nu exista nici un cuvant in tot textul nostru care sa sugereze „in sfarsit”, pot sa ma arunc in fotoliu, sa las mainile jos, dau drumul la vasle, pentru ca a inceput concediul. Nu stiu ce simtiti dvs. citind astfel de texte, dar mie imi vine sa spun: „Daca nici dupa ce am inviat impreuna cu Hristos n-am liniste si odihna, atunci, da-o incolo. Mai bine fac si eu ce a facut pastorul respectiv, care n-a facut-o in pilda noastra [cu cele 99 de oi si oaia pierduta]. N-am gasit-o; n-am gasit-o. Ma intorc cel putin la cele 99.”

Inainte de a va da batuti, as vrea sa va dau o veste buna: Hristos a inviat! Hristos a inviat! Hristos a inviat! „Si, ce daca a inviat? La ce ma ajuta?” Daca si cel care a inviat din morti are de dus o batalie. Mai intai, sa omoare ce e vechi, sa curete terenul si apoi cu truda sa adune in viata lui tot felul de lucruri care nu-i obisnuit. Ca nu-s obisnuit cu iertarea, cu indelunga rabdare, cu bunatatea, cu smerenia, cu blandetea. Nu-s in firea mea. Nu sunt in firea mea. Eu sunt obisnuit cu celelalte, cu manie, cu vrasmasie. Cu astea am crescut. Astea se tin de mine. Si ce daca a inviat Hristos? Dragii mei, dati-mi voie sa inchei citind a nu stiu catea oara, cateva versete din prima rugaciune a lui Pavel din Efeseni. Si asta este rugaciunea pentru mine, rugaciunea luata pentru mine, pentru casa mea. Pentru noi toti, cei care astazi sarbatorim invierea Domnului Isus. Ascultati-l pe el. Dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce exista in viata Efesenilor, in Galateni 1 vers. 17 continua-

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Vers 17 & 18, Duminica trecuta am vazut ca aceasta bogatie a slavei mostenirii Lui in sfinti, o adunam intocmai dezbracand si imbracand, in fiecare moment, este ca bulgarele acela care creste de la un pas la altul. Este ca painea de toate zilele, care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Fiti atenti la vers. 19-20. Hristos a inviat! Si atata vreme cat stam in Cel care a biruit moartea, stam in locul biruintei. Cata vreme suntem in Hristos, puterea invierii lucreaza si in noi credinciosii. Ati vazut oameni vechi inoinduse. Ati vazut curvari vindecati? Hoti transformati in propovaduitori ai lui Hristos? Dar intrebarea mea, daca ai inviat impreuna cu Hristos, da, simt si eu, simti si tu lupta. Dar vezi pasi spre biruinta? Bogatia slavei, mostenirea adunanduse in tine. Un caracter schimbat, chipul tau modelat dupa chipul Domnului Isus Hristos. Dragii mei, Domnul Isus este cinstit cu noi. Cand ne pornim pe urmele Lui, ne spune: „Vulpele au vizuini, pasarile cerului au cuiburi, Fiul Omului n-are unde a-si apleca capul. Vrei sa vii dupa Mine?” Daca cineva iti induce o imagine gresita, iti vei frange gatul la al doilea pas. De aceea, citeste Biblia cu ochii deschisi. Si accepta ce iti spune Scriptura. Viata crestina nu-i concediu, e razboi. Dar este razboi pe urmele Imparatului, pe urmele invingatorului. Si chiar daca avem de luptat, daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Diavolul? Ingerii lui? Mama, tata, vecinii, sefii mei? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Cum altfel as putea termina, decat:

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

20 Aprilie 2014 – Coloseni 3:1-3 – Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Florin Ianovici – „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? „

E timpul să ne împăcăm unii cu alții.
E timpul să ne împăcăm cu Dumnezeu.
E timpul să slujim cu lepădare de sine. 

Să crezi că politica e stăpâna lumii, iar prin ea poți reduce la tăcere glasul rugăciunii, al Bibliei, al credincioșilor născuți din nou prin sângele ispășirii de la Golgota, e ca și cum din nou Goliat ar păși împotriva lui David. Nu ați învățat lecția?

„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? ”

Când l-au pus pe Isus în mormânt au îngropat acolo și o parte din Petru. Să nu mai ai timp să îți ceri iertare de la cei cărora le-ai greșit, înseamnă să mori și tu odată cu ei. Astăzi e un timp bun să spuneți: îmi pare rău și iartă-mă.

Să crezi că poți înmormânta adevărul, că poți înăbuși prin viclenie lumina să răsară e prostie pur și simplu. Nu poți sărbători Învierea fără de adevăr. Să trăim frumos ca în timpul zilei și să fim cinstiți cu noi înșine. Până mâine ai încă timp să îți plângi păcatele, să îți mărturisești vina pentru că Adevărul oricum va ieși din mormânt și va lumina. Mai devreme sau mai târziu.

Când l-au pus pe Isus în mormânt și-au frecat mâinile de bucurie cei ce făcuseră din religie o sursă din a-și umple buzunarele. ,,Pericolul’’ trecuse. Nimeni nu le mai tulbura acum jocurile de culise, iar lucrurile reveniseră la ,,normal’’. Dar Isus nu e doar un mesager, ci e Însăși Mesajul, Isus nu doar a rostit adevărul, ci e Însuși Adevărul.

Voi cei care iubiți arginții, strângeți-i tare la piept pentru că e tot ce veți avea vreodată. Pentru săracii lumii acesteia Hristos oferă aurul credinței.

Să crezi că sabia și sigiliul Romei sau al celor de la Bruxelles vor închide gura credinței e dovada unei naivități și mândrii fără egal. Să crezi că politica e stăpâna lumii, iar prin ea poți reduce la tăcere glasul rugăciunii, al Bibliei, al credincioșilor născuți din nou prin sângele ispășirii de la Golgota, e ca și cum din nou Goliat ar păși împotriva lui David. Nu ați învățat lecția? Nu vă mai puneți nădejdea în armura, înălțimea și experiența lui Goliat, ci mergeți alături de David și psalmul lui: ,,Domnul este Păstorul meu, nu mă tem de niciun rău.’’

E timpul să ne împăcăm unii cu alții.
E timpul să ne împăcăm cu Dumnezeu.
E timpul să slujim cu lepădare de sine.
E timpul să dăm lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu și să ne punem toată încrederea în El.

E timpul Învierii.

Hristos e Viu în vecii vecilor.

Biserica penticostala „Invierea” din Oradea se deschide in ziua de Pasti!

Biserica penticostala „Invierea” din Oradea se deschide in ziua de Pasti!

Duminica, 8 aprilie, 2018 se deschide o noua biserica penticostala in Oradea, jud. Bihor:

https://youtu.be/4gNt3FFJ5iY

Pastorul Dan Lucaci, impreuna cu ceilalti initiatori, au ales numele bisericii, „Invierea”, pe care au decis sa o deschida tocmai in ziua de Pasti, cand crestinii sarbatoresc „Invierea Domnului”.

Dumnezeu sa binecuvanteze aceasta viziune, sa le dea multa propasire si aceasta noua biserica locala de pe malul Crisului Repede sa se inmulteasca si sa dainuie pana la cea de-a doua venire a Domnului nostru Hristos, Cel Inviat!

Octavian D.  Curpas

CONCERT special de PASTE – DAR DIN DAR – Mesaj Nicolae Geanta [Video]

CONCERT special de PASTE – DAR DIN DAR [Video]

COMUNICATUL CULTULUI CREȘTIN BAPTIST DIN ROMÂNIA ADRESAT PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Citiți – Comunicatul Cultului Creștin Baptist din România adresat Președintelui României

COMUNICATUL CULTULUI CREȘTIN BAPTIST DIN ROMÂNIA ADRESAT PARLAMENTUL ROMÂNIEI

În atenția Comisiei Juridice
Delegații Bisericilor Creștine Baptiste din România, întruniți cu ocazia Conferinței Naționale organizată la Caransebeș în data de 30-31 martie 2018, în acord deplin cu învățătura Sfintelor Scripturi, temelia credinţei noastre şi norma noastră de conduită zilnică, reafirmă în unitate credinţa fermă în:
1. Originea divină a omului. Credem că omul a fost creat de Dumnezeu, a fost binecuvântat de Dumnezeu şi este responsabil faţă de Dumnezeu (Geneza 1:26-28).
2. Claritatea identităţii de gen. Omul a fost creat cu identitate sexuală bine definită: bărbat şi femeie (Geneza 1:27). Identitatea de gen este determinată exclusiv de identitatea sexuală. O persoană născută cu identitate sexuală masculină este de genul masculin toată viața. La fel stau lucrurile şi în cazul unei persoane născute cu identitate sexuală feminină. Identitatea sexuală este cunoscută înainte de naştere (Geneza 17:19, Luca 1:13), trebuie respectată de fiecare persoană şi ne obligă să fim categoric împotriva promovării ideologiei de gen în orice formă de școlarizare din sistemul public şi privat din România.
3. Valoarea vieţii. Deoarece viaţa este darul lui Dumnezeu, susţinem sacralitatea vieţii de la concepţie până la finalul decis de Creator prin moartea naturală (Geneza 9:5, Psalmul 90:3).
4. Exclusivitatea familiei. Familia se întemeiază pe legământul căsătoriei liber consimțit doar între un bărbat și o femeie(Geneza 2:18). Din perspectiva Celui care a creat și a binecuvântat familia, bărbatul și femeia își păstrează identitatea, își pot folosi darurile și își pot împlini rolurile doar într-o relație heterosexuală (Matei 19:4-6). Decizia divină ne obligă să nu recunoaştem niciun parteneriat, religios sau civil, care subminează autoritatea şi sacralitatea familiei.
5. Rolul părinţilor.Fiecare tată şi mamă au dreptul și îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, atât în domeniul religios, cât şi în cel laic (Deuteronomul 11:19, Efeseni 6:4). Conform învățăturii biblice, copiii pot crește echilibrat și sănătos din punct de vedere spiritual, emoțional și social doar într-o familie formată prin unirea liber consimțită între un bărbat și o femeie.
6. Rolul statului.Autorităţile statului sunt lăsate de Dumnezeu pentru a promova binele şi a stopa răul (Romani 13:1-15). Cetăţenii ţării trebuie să se supună legilor, să-și îndeplinească îndatoririle cetățenești, iar credincioşii au și datoria de a se ruga pentru autoritățile statului (Tit 3:1; 1 Timotei 2:1-3; 1 Petru 2:13, 14). În același timp, statul trebuie să-și îndeplinească menirea pentru care a fost instituit și să nu se substituie Autorităţii Supreme, autorităţii divine (Faptele Apostolilor 5:29).
7. Libertatea de conştiinţă.Fiecare cetăţean este liber să îşi aleagă credinţa şi modul de manifestare în închinare, dar fără a-i discrimina în vreun fel pe cei ce aleg o credinţă şi o manifestare diferită.

Având în vedere cele exprimate anterior, delegaţii Bisericilor Creştine Baptiste din România întruniți în Conferinţa Naţională cer în mod democratic, dar cu insistenţă, implicarea Parlamentului României, într-un mod mai vizibil şi într-un ritm mai urgent, în organizarea Referendumului dorit de milioane de cetățeni români. Delegaţii bisericilor baptiste, în unanimitate şi cu fermitate, cer respectarea dreptului fiecărui cetățean român de a se exprima informat și liber în cadrul legal asupra Articolului 48, alineatul 1, prin care se dorește definirea cu claritate în Constituția României a termenului „soți” prin expresia „un bărbat și o femeie”.
Vă mulţumim frumos pentru eforturile pe care le veţi depune pentru a păstra moştenirea creştină a României – factor definitoriu al identității și unității noastre naționale. Conform învăţăturii Mântuitorului Isus Cristos, ne rugăm bunului nostru Dumnezeu să fiţi binecuvântaţi cu sănătate, cu protecţie şi cu înţelepciune cerească pentru a lua decizii pentru binele naţiunii. Dumnezeu să binecuvânteze fiecare cetățean al ţării și fiecare familie din România, indiferent unde se află la momentul de faţă!

Preşedinte, pastor Viorel Iuga
Secretar, pastor Ioan Ardelean

Samy Tuțac: „Întrebările lui Pilat” – Ioan 18:28-19:16

  • Intrebările lui Pilat…
    1. Ești Tu Împăratul Iudeilor?
  • 2. Ce ai făcut de i-ai supărat?
  • 3. Ce este adevărul?
  • 4. De unde ești Tu?
  • 5. Nu știi că totul depinde de mine?

Spune versetul 28 ca au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata. Era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata ca sa nu se spurce si sa poata manca pastele. Liderii lui Israel, liderii evrei nu puteau, conform legii, sa intre in casa unui neevreu, dar puteau sa intre in curte. Acum, care este ironia, cunoscand intregul context? Ironia este ca liderii evrei erau preocupati sa nu se spurce. Adica, ei evitau necuratia rituala. Dar in acelasi timp, ei planuiau o crima. Pentru ei ar fi fost o tragedie sa intre in casa unui pagan. In schimb, comiterea unei crime era un fleac…

Uitandu-ne in cele patru Evanghelii, care ofera un spatiu amplu acestei ultime saptamani din viata Domnului Isus Hristos, putem observa ca fiecare dintre cei patru evanghelisti subliniaza anumite aspecte de evenimentele care s-au intamplat  in urma cu mai bine de 2000 de ani in niste seri ca si serile acestea sau in niste zile ca si zilele acestea. Evanghelistul Ioan este cel care ofera cel mai mul spatiu pentru ceea ce s-a intamplat in aceasta ultima saptamana, cu privire la invataturile care Domnul Isus Hristos le-a dat in saptamana aceasta si practic intr-o seara ca si aceasta. De fapt, de la capitolul 13 incepand, Ioan se concentreaza asupra practic ultimelor zile incepand cu Joia Mare, cum spunem noi, si apoi sigur finalizand cu Ziua Invierii si cateva aspecte  care vorbesc despre eveimente intamplate dupa prima zi a Invierii. Uitandu-ne in pasajul acesta mai lung, din care am citit doar o parte, Ioan relateaza intalnirea pe care Domnul Isus o are cu Pilat. De fapt. Pilat are doar unul din mai multi care L-au judecat pe Domnul Isus in acele zile, practic in cateva ore adunate laolalta. Domnul Isus a trecut prin cel putin sase procese in orele acelea. Pilat a fost guvernator al Iudeii, spune istoria intre anii 26 si 36 dupa Hristos. Evreul Filo spune despre el ca a avut un caracter neinduplecat  si lipsit de scrupule. In vremea lui, in Iudeea,  au domnit mita, violenta, jafurile, asuprirea, umilinta, executiile, fara pronuntarea sentintei si cruzimea nelimitata si insuportabila. Pe de alta parte, istoricii spun despre el ca a avut o buna colaborare cu Caiafa, cel care era Marele Preot in anul acela. De obicei, Pilat locuia in Cezareea, dar in timpul marilor sarbatori, era prudent pentru el sa se afle in Ierusalim. In caz de revolta sau in caz de insurectie, trebuia sa fie aproape. Asa cum spuneam si Duminica la sarbatoarea Floriilor, Pastele erau deosebit de periculoase pentru ca sentimentele mesianice ale evreilor erau starnite de amintirea eliberarii lor din Egipt.

Spune versetul 28 ca au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata. Era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata ca sa nu se spurce si sa poata manca pastele. Liderii lui Israel, liderii evrei nu puteau, conform legii, sa intre in casa unui neevreu, dar puteau sa intre in curte. Acum, care este ironia, cunoscand intregul context? Ironia este ca liderii evrei erau preocupati sa nu se spurce. Adica, ei evitau necuratia rituala. Dar in acelasi timp, ei planuiau o crima. Pentru ei ar fi fost o tragedie sa intre in casa unui pagan. In schimb, comiterea unei crime era un fleac. Augustin are o observatie deosebit de adanca vizavi de caracterul acestor lideri ai poporului lui Israel. „O,” spune el,”Ce orbi erau acesti oameni neevlaviosi, de se considerau intinati de o locuinta care nu le apartinea, dar nu si de o crima care le apartinea cu totul. Ei se temeau sa nu se intineze de  pretoriul unui judecator strain. Dar nu se temeau sa se intineze de sangele unui frate nevinovat.” Frati si surori, nimic nu este mai dizgratios in ochii lui Dumnezeu decat acei oameni plini de ravna pentru forme goale si ritualuri, dar plini si de ura pentru altii. Un alt comentator scrie: Vai voua, preoti, carturari, batrani si ipocriti, nu peretii lui Pilat, ci inimile voastre sunt necurate. Pilat este cel care trebuie sa se teama ca peretii lui se vor intina de prezenta unor inegalabili monstrii ai faradelegii.

De la vers. 29-31 avem un dialog intre Pilat si liderii evreilor. Pilat, de fapt, se observa lucrul acesta pe parcursul intregului proces al Domnului Isus, a incercat sa se eschiveze de raspundere, pasand-o iudeilor. Dar ei au raspuns ca nu au autoritate  pentru a executa pe cineva. „Noi nu putem,” au spus ei. Pilat zice: „Luati-L voi si judecati-L.” „Nu putem sa facem asta.” Cata ipocrizie, pentru ca daca ne uitam tot in Evanghelia dupa Ioan in capitolul 11:47-53, imediat dupa invierea lui Lazar cand foarte multi au inceput  sa creada in Domnul Isus si au inceput sa vina dupa El, preotii cei mai de seama si carturarii si fariseii si liderii lui Israel s-au adunat impreuna si au zis: Daca nu facem ceva, omul acesta o sa ia pe multi si multi o sa mearga dupa El. Si o sa vina romanii si noi o sa ne pierdem si privilegiile si pozitiile si banii si tot ceea ce avem. Numai ca versetul 32  spune ca refuzul lor  de a aduce la indeplinire pedeapsa cu moartea, n-a facut altceva decat sa implineasca Scripturile si profetiile Domnului Isus. Zice: Aceasta s-a intamplat ca sa se implineasca  vorba prin care aratase Isus cu ce moarte avea sa moara. Domnul Isus insusi spusese la Matei 20:19  vor merge la Ierusalim, desigur, si El va fi dat in mainile neamurilor.

Iar in Evanghelia lui Ioan  capitolul 3;14, Domnul Isus a vorbit despre faptul ca El va fi inaltat, adica moartea Lui va fi o moarte prin rastignire- Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului pentru ca oricine crede in El  sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Daca l-ar fi ucis evreii, evreii nu omorau prin rastignire. Ei omorau cu pietre. Numai ca mai era o profetie in Psalmi care stiti ce spunea? Ca niciunul din oasele Lui nu va fi atins, nu va fi frant. (Din primele 10 minute ale predicii)

Versiunea YOUTUBE –

Versiunea FACEBOOK –

Predica incepe la minutul 55:00 (sau -1:06:47)

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari