photo credit http://www.parentdish.co.uk
Ți-aduci aminte, mamă, de vremea fericită,
când mă țineai pe brațe că păru-mi sărutai ?
Când nu aveam în lume ființă mai iubită,
nici ochi mai plini de farmec, și nici mai dulce grai …
Ți-aduci aminte mamă, când păru-mi sărutai ?
Ți-aduci aminte, mamă, cum te țineam cuprinsă,
să spui cu mine seara duioase rugăciuni ?
Și cum în nopți de veghe, sub candela aprinsă,
lăsai să-ți cadă lacrimi pe-o carte din străbuni ?
Ți-aduci aminte mamă, ce sfinte rugăciuni ?
De-atunci trecură anii ca frunza scuturată
și-au troienit să-mi stingă credința de copil.
Dar într-o zi de taină scânteia de-altădată
s-a prefăcut în soare și-n albe flori de-april …
urcând pe-o nouă treaptă credința de copil.
Dar ochii tăi par astăzi acoperiți de ceață
și mă privesc cu teamă ca niște ochi străini.
Și caut ochii mamei să-i văd din nou în față,
cum mă priveau odată de duioșie plini.
Dar ochii tăi par astăzi, ca niște ochi străini.
O, vino iarăși, mamă, de brațul meu cuprinsă,
să-ngenunchem alături ca-n vremea ce s-a dus !
Și vom simți în suflet o candelă aprinsă
ce ne va duce-odată în țara lui Isus !
O, vino, astăzi, mamă, cu mine la Isus !
agnus dei - english + romanian blog 