Dosarul Barnevernet – Protecția copilului în Norvegia. Reguli și controverse

Photo Obiectiv Vocea Brailei

Photo Obiectiv Vocea Brailei

Dosar internaţional – Protecția copilului în Norvegia. Reguli și controverse.

Ca principiu, sistemul norvegian de protecţie a copilului nu diferă cu mult de cel în vigoare în multe state europene, printre care şi România. La fel ca în toate aceste țări, interesul superior al copilului este absolut. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nevoia de îngrijire a copilului e mai puternică decât drepturile părinților și decât principiul biologic. Revenim un la amănunt important de la care norvegienii nu se abat – nivelul de toleranţă în ce priveşte abuzurile îndreptate împotriva minorilor este zero.

Norvegia are o istorie de 120 de ani de reglementăr în în privinţa protecţiei copilului. E printre primele ţări din lume care a introdus un astfel de act, în 1896.

Din 1992, de binele minorilor se ocupă Barnevernet – Serviciul de Protecţie a Copilului. Misiunea sa: să se asigure că toţi minorii care trăiesc în condiţii ce le pun în pericol dezvoltarea şi sănătatea primesc ajutorul necesar, atâta timp cât este necesar.

În abordarea norvegiană, copiii sunt priviți ca indivizi independenți, care au drept la „educație, servicii medicale, o copilărie decentă, protejată de neglijare și de abuz”. Asta înseamnă că statul intervine nu doar pentru protejarea copilului de rele tratamente, ci și pentru a garanta egalitatea de șanse a tuturor copiilor din societate.

Iar copiii sunt informaţi prin toate mijloacele şi canalele media despre drepturile lor şi sunt încurajaţi să raporteze cazurile de abuz.

În Norvegia, copiii au – legal – un cuvânt de spus sau au sunt consultaţi în situaţiile care îi privesc direct. Ei trebuie să fie informaţi şi să aibă posibilitatea să îşi spună punctul de vedere înainte de o decizie care îi priveşte.

Ne întoarcem la situaţiile în care un copil sau un adolescent are nevoie de ajutor. Principiul este rezolvarea problemei, cu ajutorul statului, în sânul familiei.

Statisticile arată că doar într-o treime dintre cazuri copiii sunt luaţi din familie. În ceea ce priveşte ordinul de plasament, acesta este întotdeauna o măsură de ultimă instanță şi este emis numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz.

Un raport recent al Consiliului Europei arată că Norvegia este printre țările cu număr scăzut de copii aflați în îngrijire alternativă.

În ceea ce priveşte darea spre adopţie, aceasta este o măsură foarte rar folosită în Norvegia. Numărul copiiilor abuzaţi şi mai apoi adoptaţi este în jur de 20 într-un an. Iar la adopţie se ajunge în cazuri extreme, când copilul este abuzat sau expus la alte agresiuni grave în casă; este foarte probabil că sănătatea sau dezvoltarea copilului să fie grav afectate, iar părinţii nu sunt în masură să-şi asume responsabilitatea pentru copil; pentru deficienţe grave în îngrijirea zilnică pe care copilul o primeşte; părinţii sunt prea săraci pentru a acoperi nevoile speciale de tratament şi de formare în cazul unui copil bolnav.

Până la plasament sau adopţie, premisa de bază în legislaţia norvegiană este aceea că minorii ar trebui să fie în grija părinților lor.

CITESTE mai MULT aici – http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Dosar+international+Protectia+copilului+in+Norvegia+Reguli+si+co

Reclame

Încep consultări între agențiile pentru protecția copilului din România și Norvegia de săptămâna viitoare

Ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Claudia Costea Photo capital.roMinistrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Claudia Costea, a anunțat, marți seară, că de săptămâna viitoare vor începe consultări bilaterale în cazul Bodnariu între agențiile pentru protecția copilului din România și Norvegia pentru a se identifica soluțiile posibile.

Până acum, discuțiile despre acest caz s-au purtat doar pe cale diplomatică.

Am reușit ca de săptămâna viitoare, cu acordul premierului norvegian, care a avut discuții cu premierul român, să înceapă consultări bilaterale între agențiile specializate. Sperăm ca, în baza legislației, pentru că trebuie să vă precizez legislația norvegiană în această materie se supune tot reglementărilor conținute de Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului…sperăm că vor fi două runde de negocieri, astfel încât agențiile specializate să identifice soluțiile”, a afirmat Claudia Costea.

SURSA – http://www.activenews.ro/stiri-social/Ministrul-Muncii-despre-cazul-Bodnariu-Incep-consultari-intre-agentiile-pentru-protectia-copilului-din-Romania-si-Norvegia

VIDEO – O delegație formată din 11 parlamentari din România a avut o întâlnire cu prefectul județului și cu autoritățile regionale din orașul Førde

Delegatia parlamentara romana la Barnevernet, Fjorde, Norway

CLIK pentru VIDEO

Delegația parlamentară din România s-a întâlnit cu prefectul (Fylkesmannen) județului (fylke) Sogn og Fjordane.

Anne Karin Hamre

Anne Karin Hamre photo via nrk.no

O delegație formată din 11 parlamentari din România a avut o întâlnire cu autoritățile regionale din orașul Førde, județul Sogn og Fjordane.

Reprezentantii instituțiilor norvegiene au informat delegația română despre modul de lucru al ”Protecției Copilului” în Norvegia, fără a discuta despre cazuri particulare.

Parlamentarii români au solicitat ca cei cinci copii să fie înapoiați familiei până la o decizie a Tribunalului Districtual. Reprezentanții români vor accepta hotărârea instanței, dar nu consideră normală despărțirea copiilor de familie până când nu există o decizie în instanță.

Cele două părți, norvegiană și română, nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce înseamnă ”interesul superior al copilului”

http://www.nrk.no/sognogfjordane/ trad. Jurnalul de Nord

 

In Norvegia, Acasa la Familia Bodnariu (VIDEO)

Ruth Bodnariu

Clik pentru video

Ana Moraru şi Dragoş Stoian (de la Observator TV) i-au întâlnit pe soţii Bodnariu în casa lor şi a copiilor, imediat după ce şi-au auzit fetele. Şi au înregistrat primele mărturii emoţionante în Norvegia.

 

Europarlamentarul Maria Grapini a solicitat Comisiei Europene să apere drepturile familiilor europene care au ales să trăiască în altă țară din lume, față de cea de origine.

Photo pressalert.ro

Photo pressalert.ro

Europarlamentarul Maria Grapini a solicitat Comisiei Europene să apere drepturile familiilor europene care au ales să trăiască în altă țară din lume, față de cea de origine.

Europarlamentarul a cerut Comisiei să apere cetățenii europeni în conformitate cu tratatul și interesul superior al copilului, așa cum este prevăzut în Carta Drepturilor Fundamentale ale Copilului, să solicite autorităților norvegiene explicații și să sprijine reîntregirea familiei Bodnariu.

„În țara mea, familia este foarte importantă! Atât cazul familiei Bodnariu, cât și alte cazuri similare ale altor familii din România care trăiesc în Norvegia au făcut înconjurul lumii, stârnind revolta a milioane de oameni datorită modului în care au acționat autoritățile norvegiene”, a spus Grapini.

„Autoritățile norvegiene au recurs la măsura finală, au luat copiii fără o anchetă socială, supraveghere, evaluare. Familia Bodnariu are cinci copii, cum de nu a existat nicio atenționare la primul copil, la al doilea, până la al cincilea, privind modul de creștere?”, se întreabă europarlamentarul.

CITESTE mai MULT aici – http://www.tion.ro/maria-grapini-cere-comisiei-europene-sa-sprijine-reintregirea-familiei-bodnariu/1609173

Protectia copilului, gunoiul si…taraboanta!

Un editorial SPLENDID!

ENCOURAGE by cornelilioi

BARNEVERNET

Se spune ca la iesirea dintr-o fabrica de scule, la un moment dat, unul din muncitori se apropie de poarta, la terminarea schimbului de lucru, impingand o taraboanta aproape goala. In mijlocul ei se afla doar o cutie mica de carton. Paznicul de serviciu de la poarta il intreaba ce are in cutie. Omul raspunde ca span de aluminiu sau …gunoi (reziduri de la prelucrarea materialelor) pentru fiul sau (necesar unui proiect pentru scoala).  Paznicul deschide cutia, o verifica si ii da drumul omului sa plece. Istoria se repeta de doua ori pe saptamana, cu acelasi scenariu tras la indigo. Dupa a zecea saptamana, paznicul incepe sa aiba unele suspiciuni. Dupa trei luni, il opreste pe muncitor zicandu-i: „Nu se poate un proiect de scoala sa fie asa de lung si copilul tau sa aiba nevoie de asa mult „gunoi”! Iti promit ca nu spun nimanui si nici conducerii fabricii, dar te…

Vezi articolul original 548 de cuvinte mai mult

Sorin Badragan – Insomnii pe teme norvegiene (I)

Iata opiniile pastorului baptist Sorin Badragan, decanul Institutului teologic baptist din Bucuresti:

Photo credit Sorin Badragan, decanul Institutului teologic baptist din Bucuresti:

Photo credit www.itb.ro

După cum era de așteptat, și în privința cazului Bodnariu au apărut voci care mai întâi au invitat la reținere până se face publică situația de fapt în familie (probabil aceștia anticipând abuzuri), pentru ca mai apoi să auzim tot mai des refrenul ‘Să ne vedem noi de-ale noastre, că avem mult mai multe bube decât ei.’
Acelora care resping orice încercare de a analiza critic și a condamna politica Barnevernet-ului pentru că păcatele noastre în același domeniu sunt mai mari, le reamintesc că sunt vreo patru săptămâni de când s-a încheiat Campionatul Mondial de handbal feminin din 2015; momentan, nu mai este niciun meci Norvegia-România – la Campionat ne-au bătut de două ori și, da, ne bat la mai toate capitolele: în privința drepturilor politice și a libertăților civice, ei scorul 1, noi scorul 2 (1 este scorul cel mai bun:-), hotărâri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului (CEDO) în 2015: împotriva României sunt de cateva zeci de ori mai multe decizii (în general, legate de proprietăți și condiții de detenție) decât împotriva Norvegiei.

E adevărat, statisticile ne sunt defavorabile, doar că nu e meci între aceste două țări! E o pistă falsă, în timp ce în condeiul unora, asta devine un soi de manipulare cu scopul de a slăbi forța valului de simpatie pentru familia Bodnariu.

Cifrele ar trebui să ne dea de gândit, dar ACUM ar trebui să fim lăsați să ne preocupăm de această realitate cutremurătoare: conaționalii noștri ce au luat drumul pribegiei pentru varii motive și-au pierdut copiii – temporar sau permanent – în condiții realmente suspecte. Părinte fiind, nu-mi pot imagina ceva mai tragic, mai devastator, o sursă mai sigură a suferinței absolute, decât pierderea copiilor. Înainte de a face o dezolantă comparație între CIFRELE celor două țări, ar trebui să ne uităm îndelung la acești OAMENI: TAȚI, MAME și la COPII care plâng și nu pot fi mângâiați pentru că lumina ochilor lor nu mai este aproape, n-o mai pot atinge.

Nu suntem așadar, nu în fața unui simplu exercițiu matematic – cât greșim noi versus cât greșesc ei, ci a unei chemări la OMENIE. Cazul Bodnariu împreună cu cazul Nan și toate celelalte ar trebui să ne strângă, nu să ne divizeze! Dar când am știut noi oamenii să fim solidari măcar în fața suferinței totale? (Nu sunt puțini aceia care neagă ororile Holocaustului)

La aceasta se rezumă poziționarea față de cel puțin aceste două cazuri care au fost mai mediatizate, Bodnariu și Nan, la OMENIE! Nu am nevoie să aștept o veșnicie să picure Barnevernet-ul informații legate de caz când îi văd, îi aud pe acești oameni de treabă care își iubesc copiii mai mult decât orice altceva, care au încercat să îi crească frumos, să fie OAMENI.

Dacă mi se cere să aleg pe de-o parte, între niște oameni a căror poveste o aud, despre care cei ce îi cunosc îndeaproape îmi spun ce oameni deosebiți sunt și, pe de altă parte, o instituție pofticioasă, nesătulă, fără stăpân, ‘fără față’, cu istorie recentă de nenumărate abuzuri, nici măcar nu clipesc să cred pe aproapele ce suspină. De aceea aleg să îmbrățișez cauza familiei Bodnariu fără să am toate detaliile: și eu sunt părinte și văd în ce lume trăim.

Încă ceva aici: mărturisesc o ‘deformație confesională’ – ca baptist, eu nu cânt ‘simfonii’ împreună cu statul, ci sunt SEPARAT de acesta; separat de stat, mă găsesc însă lângă aproapele; astfel, imboldul primar este către o suspiciune față de stat și o solidaritate cu aproapele – până la proba contrarie!

Tocmai de aceea cred că este momentul să ieșim din zona noastră de confort și să îmbinăm rugăciunea cu acțiunea (NB: ar trebui să facem asta mereu!)
Nădăjduiesc că toate manifestațiile publice pentru susținerea familiei Bodnariu și a celorlalte familii vor crește în intensitate. Nu-i drum’napoi și nici nu ne vom opri!

PS: Insomniile au fost mai lungi, cuvintele-s mai multe, însă ajunge zilei necazul ei.

Sorin Badragan

Ben Oni Ardelean in Norvegia, in vizita la Marius si Ruth Bodnariu si prezentare in fata autoritatilor

Ben Oni Ardelean Cu Marius si Ruth Bodnariu

Photo Ben Oni Ardelean

Photo Ben Oni Ardelean

Photo Ben Oni Ardelean

Întâlnire de consultare cu avocatul Reikeras, un excepțional specialist și celebru pentru lupta cu Barnevernet și împotriva sistemului ce face posibile astfel de anomali.

Ben Oni Ardelean,Marius Reikeras, Titus Corlatean,Mircea Lubanovici

Zi complicată, lungă, cu multă încărcătură emoțională, în care am prezentat în fața autorităților municipale, județene și a prefectei, situația incredibilă prin care trece familia Bodnariu.

Mircea Dolha – Acasă la familie Bodnariu!!!

acasa la fam. Marius si Ruth Bodnariu cu Mircea Dolha

Acasă la deja celebra familie Bodnariu!!!

Marius si Ruth Bodnariu cu Mircea DolhaCu siguranță nu și-au dorit o astfel de celebritate. Vă spun sincer că după discutiile pe care le-am avut cu vecinii, cu Ruth și Marius Bodnariu, precum si cu familia acestora, după ce am vizitat casa și camerele copilașilor, vă asigur că acești bieți parinti (sunt realmente devastați și căzuți moral) iși iubesc foarte tare copiii, le-au asigurat un trai decent într-un cadru sănătos și ce se întampla este de domeniul inimaginabilului!!

Deputat in Parlamentul Romaniei Camera Deputatilor

 

Au Fugit Din Norvegia Pentru A-Și Păstra Copiii (I). „Am Plecat În Secret Fără Să Anunțăm Pe Nimeni. Conduceam Și Plângeam”

familia RadoiCazul Bodnariu, familia care a rămas fără cei cinci copii după ce a fost acuzată de abuz și îndoctrinare religioasă, a făcut ca spaţiul public să devină scena unei dezbateri crescânde despre regulile pe care românii plecaţi în Norvegia trebuie să le respecte odată ce au ales să trăiască în această ţară, despre autonomia părintelui în educarea propriului copil, dar și despre legitimitatea măsurilor de separare a familiilor și despre soliditatea motivelor în baza cărora s-a acţionat astfel. Dar, cazul Bodnariu nu este singular

Povestea dramatică a familiei Rădoi începe în aprilie 2013, în Spania. Ca mulți alți români, Jan și Ionela au plecat din România în speranța că vor putea asigura copiilor lor, Mădălina și David, un trai mai bun. Din cauza problemelor financiare, tatăl a fost nevoit să-și caute de lucru în altă parte, în Norvegia, în timp ce restul familiei a rămas în Spania. „Fata, după ce eu am plecat, a devenit foarte rebelă, chiulea de la școală, era obraznică cu profesorii, nu mai învăța. Soția se plângea mereu la telefon că ea singură nu se mai descurcă cu ea. De unde, inițial, doream ca fata să termine școala în Spania, ne-am răzgândit și am hotărât că, imediat ce voi avea un job sigur și voi găsi o casă, voi aduce familia cu mine în Norvegia, tocmai pentru a nu scăpa fata de sub control”, povestește Jan Rădoi.

[…]

După discuții cu mai multe persoane care aveau legături cu Serviciul sau informații despre funcționarea acestuia, familia s-a decis să nu mai aștepte verdictul Protecției Copilului și să plece din Norvegia. „Am plecat în secret fără să anunțăm pe nimeni. Nici pe prieteni, nici pe șeful meu. Am lăsat cheile de la muncă în camera noastră, cu un bilet în care explicam motivele gestului nostru. Am lăsat tot ce aveam – televizor, electronice, sculele mele de construcții -, pentru a nu-și da nimeni seama că am plecat. (…) Ne era frică, eram disperați, ne temeam că nu vom putea părăsi teritoriul Norvegiei. Am scos bateriile din toate telefoanele, am luat doar lucruri din dormitoare ca nimeni să nu bănuie că suntem plecați până ieșim din Norvegia. Am condus continuu, am ocolit 800 km în plus prin Suedia, deoarece la Kristiansand, cu bac-ul, era control și ne temeam. Am ieșit dimineața din Norvegia, conduceam și plângeam cu toții gândindu-ne prin ce am trecut. Am ajuns cu bine în România, dar complet epuizați. Aceasta e povestea noastră, am spus totul chiar dacă soția m-a sfătuit să nu mai zic nimic, să îngrop totul”, își încheie povestea tatăl.

CITESTE mai MULT aici – http://www.expunere.com/au-fugit-din-norvegia-pentru-a-si-pastra-copiii-i-am-plecat-in-secret-fara-sa-anuntam-pe-nimeni-conduceam-si-plangeam.html

Jurnalism de doi bani – IONUŢ VOLOŞEN

Photo credit moodle.galenaparkisd.com

Photo credit moodle.galenaparkisd.com

Am rămas surprins zilele acestea, când am văzut peste tot în media românească jurnaliști care mai de care sărind în apărarea instituției norvegiene de protecție a copilului, cunoscută sub numele de Barnevernet, și ponegrind atât familia Bodnariu cât și pe cei care au ieșit în stradă în semn de solidaritate. Au dat cu pumnul în masă cu indignare zicând că Norvegia este țara respectabilă și civilizată, că ăia respectă litera legii și dacă ai călcat pe bec ești executat imediat, nu ca la noi în România unde se aplică legea după cum bate vântul. Au ponegrit pe cei care s-au sinchisit să iasă în stradă învinuindu-i ba că sunt sectanți, ba că au prea puțini cerebeli și prin urmare sunt incapabili să înțeleagă cum funcționează un stat de drept exemplar, ba că sunt părinți sălbatici care nu știu alt mod de educare decât cu bâtă.
Nu aș fi zis nimic dacă acești domni jurnaliști ar fi făcut cercetări amănunțite și mai apoi să vorbească în cunoștință de cauza, dar din păcate au vorbit așa la rece, bazându-se doar pe ce au mai citit pe Facebook de la unul și altul, dar în rest nimic. Așa că m-am gândit zilele acestea să mă documentez si eu cum stau lucrurile și să îi ajut pe domnii jurnaliști cu niște date, cine știe probabil că distinșii domni jurnaliști sunt prea ocupați de cazul Borcea ca să se ocupe de cazul Bodnariu. Nu am nici măcar un gram de experiență jurnalistică, sunt doar un biet programator analist și recunosc că în școala generală nu prea am fost prieten cu limba și literatura română (mai ales ca profesorului nostru ii era tare drag sa tragă la măsea si sa fie hazliu) , de aceea va rog să îmi iertați greșelile gramaticale și deficiențele de exprimare.
 .
În Codul Deontologic al Jurnalistului adoptat de către Convenția Organizațiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004, am găsit că „jurnalistul este dator să caute să respecte și să comunice faptele, așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile-în virtutea dreptului publicului de a fi informat”, și că „jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală”. Ori domnule jurnalist, tu nu poți să îți dai cu părerea despre un caz și să exagerezi faptele doar bazat pe povești, ci mai degrabă trebuie să te documentezi dintr-o sursă directă. Ceea ce știm este că copiii familiei Bodnariu au fost ridicați de către agenții Barnevernet fără nici un fel de notificare prealabilă, fetițele direct de la școală, iar băieții și bebelușul din brațele mamei. Domnule jurnalist, care acuzi familia de minciună în legătură cu acuzația de creștinism radical, dacă te-ai fi documentat direct de la sursă ai fi aflat că primul document primit de părinții Bodnariu în legătură cu acest caz conținea și acuzația de creștinism radical pe lângă acuzația de abuz fizic. Mai aflai, că directoarea școlii avuse de mult timp dispute cu părinții Bodnariu în legătură cu învățătura creștină pe tema educației sexuale ale copiilor, la care a fost chemată instituția Barnevernet să medieze cazul. În final, Barnevernet a scos afară acuzația de creștinism radical, dar asta abia după ce părinții făcuseră public această acuzație. Ca urmare, părinții au rectificat și au făcut public informația că doar acuzația de abuz fizic a mai rămas.
.
Codul Deontologic al Jurnalistului mai specifică clar că „in relatarea faptelor și a opiniilor, jurnalistul va acționa cu bună credință”. Părinții Bodnariu au fost sinceri ai au recunoscut că ei nu foloseau pedeapsă fizică ca mod zilnic de educare ci au recurs la pedeapsa fizică, cum ar fi o palmă la fund sau un tras de ureche, doar în cazuri de excepție. Cum îți permiți tu domnule jurnalist să pornești de la aceea mărturie și să ajungi la bătaia unsă pe pâine? Da este adevărat, bătaia la fund este împotrivă legii din Norvegia, la fel cum este și să țipi la un copil sau să îl pui la colț, fiindcă acestea pot fi interpretate ca abuz emoțional. Exagerarea dumneavoastră nu face altceva decât sa va discrediteze punctul de vedere. In plus, scopul final al legii norvegiene este binele suprem al copilului, ori reacția agenților Barnevernet atât in cazul Bodnariu cat si in alte cazuri similare creează un abuz psihic, exponențial mai mare decât cel pe care au încercat sa îl corecteze. Deci însuși agenții Barnevernet prin reacția lor abuzivă au încălcat legea care cu atâta ardoare încearcă sa o implementeze.
.
Un alt principiu menționat de codul deontologic este acela că „jurnalistul este dator să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel”. Domnule jurnalist, cum poți să sări în apărarea sistemului Barnevernet fără a face măcar minimum de investigații? Simplu fapt că Barnevernet este un sistem norvegian înseamnă că este scutit de orice practici abuzive? Sau poate v-a blocat răspunsul lor standard de „no comment” invocând clauza confidențialității? Știm că părinții Bodnariu sunt acuzați de lucruri mai grave decât o palmă la fund, dar ei nici în ziua de azi nu pot înțelege în ce mod abuziv au reușit agenții Barnevernet să ajungă la astfel de concluzii. Domnule jurnalist, iluminați-ne când v-a face Barnevernet public procedurile abuzive de interogare a copiilor? Nu înțelegi că ei vor apela la aceeași clauza a confidențialității chiar și după soluționarea cazului? Sau indicați-ne ce sistem judiciar trage la răspundere Barnevernet? Până va treziți dvs. domnilor jurnaliști din „somnul cel de moarte” va indic eu câteva date despre acest sistem demonic:
.
• Un prim semn de îngrijorare ar trebui să fie numărul mare de copii racolați de sistemul Barnevernet cât și motivele pentru care sunt luați de la părinți. Distinșii jurnaliști, nu au ezitat să ne arunce în față declarația doamnei Westberg, ambasadorul Norvegiei în București, care spunea că Barnevernet desparte copiii de părinți „numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz”. O simplă privire la datele publicate de Barnevernet, de arată cu totul o altă poveste. În 2012 dintr-un total de 8.288 de cazuri în care copiii au fost luați definitiv de la părinți, 510 copii au fost luați pentru abuz fizic, și 139 pentru abuz sexual, adică mai puțin de 8%, numere care contrazic direct ceea ce declară doamnă Westberg (http://www.barnevernsaksjonen.no/at… ). Mai mult Barnevernet declara că numărul de copii luați de la părinți a crescut în ultimii zece ani de la 5,5 per 1 000 de copii (anul 2005), la 7,6 per 1 000 de copii (anul 2014), adică o creștere de aproape 40%. Coordonat cu scăderea numărului de cazuri în care Barnevernet oferea măsuri de asistentă în familie, însuși agenția de statistica a Norvegiei constată că „acest lucru denotă o trecere de la un serviciu de protecție a copilului prin servicii de bunăstare care să vizeze îmbunătățirea condițiilor de viată, la un serviciu de protecție a copilului al cărui principal scop este scoaterea copiilor din familiile unde se observă neglijentă” (http://www.ssb.no/en/barneverng ). Ori principiul acesta este contrar oricărei recomandări psihologice.
• Această creștere a numărului de copii răpiți din sânul părinților este și mai evidentă în zona municipiului Naustdal unde locuiește familia Bodnariu. Echipă Barnevernet Førde din municipiul alăturat, se bătea cu pumnul în piept că în primele șase luni ale anului 2014 au reușit să dubleze numărul de cazuri de la 32 la 64 comparat cu anul precedent(http://www.firda.no/nyhende/fekk-in… ). O fi fost ceva fenomen meteoritic la începutul anului 2014 care i-a făcut pe părinții din zona Naustdal să devină dintr-o data monștri care își snopesc din bătaie copiii? Nerăbdarea agenților Barnevernet din municipiul Naustdal de a se implica în cât mai multe cazuri iese și mai tare în evidența atunci când ții cont de faptul că sunt 3 agenți la o populație foarte mică (din păcate Barnevernet Naustdal a șters pagină web care lista numărul și numele agenților, iar eu nu mi-am dat seama să fac un screen-capture). Statistica din 2010 ne arată că în municipiul Naustdal locuiau 2.715 persoane, dintre care 651 de copii cu vârstele cuprinse între 0-17 ani (http://www.ssb.no/a/barnogunge/arki… ). Deci un singur agent Barnevernet avea de monitorizat doar 217 copii. Țineți cont că acești agenți au dea face strict cu protecția copilului, fiecare școală având alți angajați pentru consiliere. Este de înțeles deci că pentru ași justifica salariul, acești agenți Barnevernet sunt gata să intervină și să răpească copiii la cea mai mică semnalizare. Până și directoarea școlii care a făcut inițial reclamația, a refuzat să arate agenților Barnevernet în ce clasă sunt fetițele, ea sugerându-le să îndrume doar părinții. Ori părinții Bodnariu nu au primit nici măcar o atenționare în privința vreunui presupus abuz fizic.
• Jurnaliștii noștri atotștiutori ne-au mai asigurat că sistemul norvegian Barnevernet este curat ca lacrima și că investigațiile lor sunt 100% corecte. Însă, o simplă privire asupra unui studiu făcut de emisiunea norvegiană de investigații Brennpunkt, arată că peste 50% din psihologii angajați de stat să reprezinte atât copilul cât și părinții în instanță, sunt aceeași psihologi angajați de Barnevernet la nivel administrativ, ceea ce constituie o gravă abatere (http://www.nrk.no/dokumentar/xl/bre… ). De exemplu, un singur psiholog a câștigat 900.000 de coroane (aprox. $100.000 de euro) într-un singur an din contractele cu o singură municipalitate. Un alt doctor psiholog, a întocmit în anul 2012, 36 de rapoarte doar pentru Barnevernet (aproape unul pe săptămâna) si asta pe lângă practica în sistemul privat, câștigând 1.7 milioane coroane (aproape $200.000 de dolari). Studiu mai menționează ca peste jumătate din psihologii folosiți la nivel de district, au fost angajați și la nivel de municipalitate. Prin urmare, chiar și atunci când părinții fac apel la nivel de district, ei se luptă cu aceeași psihologi care sunt folosiți la nivel de municipiu unde a început necazul lor.
• Dar oare suntem noi ăștia ieșiți în strada singurii care critică sistemul Barnevernet? În Iunie 2015, avocatul pentru dreptul copiilor Thea Totland, critica dur micro analizele psihologilor care au rezultat în abuzuri grave, cum ar fi luarea unui copil de la părinți bazat pe un raport care sancționa grav faptul că bebelușul nu a avut contact cu ochii mamei (http://www.abcnyheter.no/nyheter/20… ). Sistemul Barnevernet este criticat în și mai mare măsură de către doctorul psiholog Sverre Asmervik (http://www.advokatbladet.no/2015/05… ). El demonstrează că în peste 95% din cazuri, judecătorii i-au deciziile bazat pe raportul psihologilor plătiți de Barnevernet. Deci în consecință, psihologii angajați de Barnevernet sunt cei care i-au decizia finală, fiindcă judecătorilor le este rușine să treacă peste hotărârea psihologilor. Lista acuzațiilor continuă cu unul dintre cei mai proeminenți avocați din zonă Trondheim, doamna Venil Katharina Thiis (http://www.adressa.no/nyheter/trond… ). Cu toată iscusința ei de avocat, începând cu anul 1991 și până în anul 2009 când a ieșit la pensie, doamna Venil Thiis nu a reușit să câștige decât două cazuri împotriva Barnevernet: primul ei caz, și ultimul. Ea critică dur atât rapoartele psihologilor, cât și întregul sistem de justiție, cerând ca întreg sistemul de protecție al copilului (Barnevernet) să fie schimbat. Lista poate continua, dar mai menționez doar încă o critică adusă de un doctor de familie Jacob Christian Norup, care împreună cu un grup de peste 90 de doctori au reclamat modul abuziv de operare ar agenților Barnevernet (http://www.bt.no/nyheter/lokalt/–F… ).
Și totuși, lucrul cel mai grav comis de agenții Barnevernet este modul abuziv și total ilegal de interogare a copiilor. Ei folosesc metode incorecte de interogare, cum ar fi întrebările direcționale (sugestive), căutând cu orice preț să ajungă la concluzia dorită de ei. Fac referire doar la un studiu despre „Sugestibilitatea copiilor” (http://law2.umkc.edu/faculty/projec… ) care expune în mod clar că interogatorul poate influența răspunsul copiilor prin întrebări direcționale (sugestive). Și nu numai atât, ci și că odată infiltrat un astfel de eveniment în mintea copilului, acel copil nu mai poate fi considerat o sursă sigură de informații. Acest mod abuziv de interogare este folosit chiar și de doctorii norvegieni renumiți, cum ar fi psihologul Turid Kavli, premiata cu Medalia de Merit a Regelui, care așa cum arată acest video (http://crestintotal.ro/2016/01/16/f… ) se folosește de întrebări sugestive și abuz psihologic până ce primește răspunsul dorit. Această fetiță a trebuit să aștepte 12 până să obțină eliberarea acestui video, ca să poată demonstra nevinovăția tatălui ei vitreg. Domnule jurnalist, va întreb: câți ani v-a trebui să aștepte familia Bodnariu până ce modul abuziv de interogare al fetițelor lor v-a fi expus?
În final, închei prin a atrage atenția asupra faptului că nu numai „sectanții” penticostali din România și întreg mapamondul (așa cum au fost catalogați susținătorii familiei Bodnariu) s-au hotărât să iasă în stradă, și nu numai Cehii, Rușii, Polonezii și Indienii au ceva cu Barnevernet. De fapt și cetățenii norvegieni ai orașului Samnanger s-au săturat într-o zi de abuzurile Barnevernet și s-au hotărât să iasă cu toții în stradă și să ceară autorităților să nu mai distrugă familiile, ci să lase copii în familie și să educe părinții in schimb (http://thirdseconds.org/barnevernet… , http://www.barnevernsaksjonen.no/ ).
Domnule jurnalist care nu eziți să critici suportul adus părinților Bodnariu, ști tu ce înseamnă să fi părinte? Ști tu ce înseamnă să intri obosit de la lucru pe ușă și să îți săra în brațe copiii agățându-se de hainele tale? Ști tu ce înseamnă pentru o mamă alăptarea unui bebeluș de 3 luni? Ști tu ce înseamnă ca o casă care mai ieri era plină de râsetele copiilor să devină dintr-o data mormânt? Iar dacă ți-a fost greu să investighezi abuzurile Barnevernet-ului, chiar consideri pe părinții Bodnariu criminali pentru acea palmă la fund? Oare mintea ta de om nu îți spune că acei copii nu trebuiau despărțiți unii de alții? O căutare rapida pe Google, ne indica acest studiu publicat de Child Welfare Information Gateway ( https://www.childwelfare.gov/pubPDF… ) care arată clar că „frații separați în asistență maternală sau adopție au risc mai mare sa nu se ajusteze, inclusiv sa fugă, și niveluri mari de probleme de comportament”. Oare mintea ta de om, nu ți-a sugerat că era mai bine pentru acei copii să fie plasați la rudele apropiate (bunicii sau mătușele lor din același sat)? Dacă nu, iți indic acest studiu făcut de Providence College (http://digitalcommons.providence.edu/… ) care dovedește clar „că plasamentul într-o familie rudă, este total superior plasamentului într-o familie străină, datorită legăturilor emoționale și sociale preexistente între copil familia rudă”. Poate nu ști că, copiii din sistemul Barnevernet au o rată de sinucidere de 8 ori mai mare decât cea a copiilor din populația generala (pagina 18: http://www.nibr.no/filer/2005-12.pd… ). Domnule jurnalist, scuza de confidențialitate a Barnevernet-ului nu v-a expira niciodată. Daca nu ești în stare sa găsești informații in alt mod, atunci mai bine taci. Vai de el jurnalism, nu dau nici doi bani pe el.
Ionuț Voloșen,
College Station, Texas
Referințe:
Codul Deontologic al Jurnalistului: http://www.paginademedia.ro/2010/05…
Doar câteva dintre alte cazuri Barnevernet si articole din media norvegiana:

VIDEO Mass demonstrations all over the world against Barnevernet abuses and in support for Marius and Ruth Bodnariu

Familia Bodnariu PROTEST in fata Ambasadei Norvegiana

Mass demonstrations all over the world against Barnevernet abuses and in support for Marius and Ruth Bodnariu

Protest Stop Barnvernet în New Delhi, India pe data de 31 Ianuarie

Protest India Bodnariu

Protest în New Delhi, India pe data de 31 Ianuarie! Mulțumim Suranya Aiyar pentru organizarea acestui protest! Daca aveti rudenii, cunostinte care vor sa participe, va rugam sa ii invitati! Multumim!

Upcoming protest in New Delhi, India on January 31st! Thank you Suranya Aiyar for organizing this protest! If you have any relatives or friends who are wishing to participate, please invite them! Thank you!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari