Ministru norvegian: Barnevernet este deasupra legii norvegiene

Solveig Horne via twitter

Solveig Horne via twitter

Presa din Norvegia nu mai ignoră posibilitatea că asupra acțiunilor Barnevernet planează suspiciuni, în cazul familiei Bodnariu, și scrie că ministrul Copiilor și Egalității, Solveig Horne, știa că s-au comis abuzuri în 2013.

Articolul cu pricina a fost publicat în ABC nyheter (site-ul în limba norvegiană a ABC news), după care a fost preluat de

Jurnaliștii norvegieni notează că Horne, în cadrul unei discuții cu tatăl unui copil care a fost traumatizat de CPS, admitea că pare că CPS (Serviciul pentru Protecția Copilului) are propriile legi, deasupra legii norvegiene.

Declarația a fost făcută în 2013, imediat după promovarea lui Horne, iar de atunci Barnevernet nu a fost reformat.

ABC News a cerut o opinie, iar ministrul a declarat că este îngrijorată de drepturile legale ale unor familii, drept urmare se va asigura că vor primi ajutorul necesar, la timpul potrivit. Tot în articolul de pe site-ul norvegian se mai arată că unii psihologi sunt presați să fie de acord cu poziția exprimată de cei de la Protecția Copilului, iar dacă sunt de partea familiei sau a copilului nu mai sunt contactați pentru a-și exprima părerea.

Articolul a apărut ca urmare a mediatizării cazului Bodnariu, care a dus inclusiv la acțiuni politice. O delegație parlamentară din România va merge în Norvegia pentru mai multe explicații pe marginea acestui caz.


„P I N U L” Slujirii

o abordare foarte interesanta! Multumim!

Ciprian I. Bârsan

Pinul slujirii

Viața adevărată începe în momentul în care omul se întâlnește cu Isus! Acceptarea ofertei aduce inevitabile schimbări, aduce Mântuirea sufletului!

Când întâlnirea este reală, autentică, se schimbă:

– Stăpânul

– Scopul vieții

– Sensul, direcția drumului, destinația

Iată-l pe Domnul Isus, trecând pe țărmul marii Galileei – acolo doi frați: Andrei (un evreu interesat de spiritualitate, suflet) și Petru (un evreu autentic, rațional și sentimentalist: ,,Ce vom primi”)

– Cei doi frați, de meserie pescari, au șansa de a mai auzi încă o dată chemarea Domnului.

– Nu a fost prima întâlnire cu Isus, cu ceva timp în urma (Ioan 1:35-42) Andrei transformat de cuvintele Domnului, transfigurat a ales să transmită fratelui său mesajul: „Noi l-am găsit pe Mesia”,

atunci chemarea a fost una la Mântuire.

– Mântuirea este oferta lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Este darul extraordinar pentru fiecare.

Descrisă simplu mântuirea este:


– Nu trebuie…

Vezi articolul original 546 de cuvinte mai mult

Ce pot face AZI pentru slujitorii Bisericii? 

Ciprian I. Bârsan

Ce să fac pentru slujitorii bisericii?
1. PRIVIȚI-I bine…

(1Tes. 5:12)

2. PREȚUIȚI-I foarte mult

(1Tes. 5:13; 1Cor.16:18)

3. PRIMIȚI-I în Domnul

(Fil. 2:29)

Vezi articolul original

My Frustration with Norwegian Journalists ~ John Voloşen

I decided to publish the conversation thread between me (John V.) and a Norwegian journalist which I will refer to simply as “Journalist”. Journalist response is in italics.
From: John V.
(… original request to provide coverage for international protests …)
From: Journalist
We have covered the story with three articles. Two of them are translated into English since the case has gained international interest:
From: John V.
Dear Journalist, please STOP spreading wrong information about the international protests against Barnevernet.
  • We are protesting against the abusive practices of Barnevernet!
  • We are protesting against the decision to take the 5 Bodnariu children and split them in 3 separate foster homes, 2-3 hours away.
  • We are protesting against removing a 3 month old baby from the mother’s breast!
  • We are protesting against Barnevernet’s refusal to place the children with close relatives (families).
  • We are protesting against the corruption in the Barnevernet organization where psychologist write bogus reports.
How about you make some journalistic investigations into this? What a shame that you keep throwing out the Christian Indoctrination charge. Stop it, be a real journalist. If you have any journalistic integrity you would stop changing the purpose of our protests. People go out in the streets because it hurts them seeing 2 parents whose children have been ripped apart.
This is why we are protesting:
From: Journalist
Dear Sir, it is not me that is throwing the «Christian indoctrination» claims. The supporters do, and they still do. Take a look on the FB-page and the petition. That claim is the first that meets people who are liking or signing. The Romanian MPs (Members of Parliament) who visited Norway last week lifted up that claim, so don’t blame me.
It is also a fact that the main group of supporters are Christians, so that claim it is an essential factor in boosting the protests. As a Christian Newspaper, we are obliged to follow up such claims. And if they were true, we would have printed that as well. There are a lot of information circulating in this case, and I find a lot of false information. That make me very skeptic towards any claims. I don’t write hear say, I only write what I can verify. We have granted the Bodnarius the opportunity several times to tell their story, but they refuse. They won’t open their file to us or release the Barnevernet from confidentiality, and their lawyer won’t comment.
It feels brutal to remove children from their parents, but what if the suspicion the Barnevernet have are right? Isn’t it brutal to live with parents who are hitting them? I hope that the Barnevernet are wrong and thus the Bodnarius can be reunited.
And one final thing: Do you really think people would listen to you when you are comparing them with Nazis and orcs?
From: John V.
Mr. Journalist, first of all I want to thank you for your response. I have written letters to almost 100 Norwegian journalists, yet you are the only one that took the time to reply. I also want to apologize for my harsh tone, but is out of desperation that I am witting. I would like to reply to some of your points.
1. If you had taken the time to read the official press release regarding the protests in over 23 countries and over 30 cities, you would have realized that the „Christian indoctrination” charge is just one item on the list. (…)
2. If you had been to any of these protests you would have realized that the most revolting thing for protesters was the removal of the 3 month old baby from his mother’s breast, the separation of the children form the parents. How can you claim you know what the people are thinking at these protests without interviewing a single protester? The atrocity of the breastfed baby’s separation from the mother, the separation of the kids in 3 different foster homes and the refusal to place the children with close relative family is what got people in the streets. This cause is so grave that it managed to unite even the Orthodox Church together with the Pentecostals and Baptists, and if you knew anything about Romanian politics you would have known that nobody ever thought this would be possible.
3. Yes the Romanian MPs (Members of Parliament) clarified the „religious liberty” charge, and based on their investigation they considered it had merit. But those same MPs had a press conference after their return to Romania in which they stated that during their trip to Norway they gave extensive interviews to the press, yet when they came back home they were astonished to realize that almost none of the arguments they brought to the press were published. Why is this Mr. Journalist? Why did the Norwegian press refuse to publish any of the arguments brought up by the Romanian MPs? Why is the Norwegian press silent when it comes to investigating Barnevernet corruption? Do you know that there are hundreds of families, leaving in fear, whose children have been taken by Barnevernet on baseless allegations? I am sad to inform you but the majority opinion in countries affected by the Barnevernet scandals (such as Romania, Poland, Lithuania, Russia, Czech Republic, etc.) is that the Norwegian press refuses to do any investigations because they are dependent on the government subsidies. But if you need a head start, here is my research based on as much as I could gather using google translate: (…)
4. If you had done any research regarding the „religious liberty” aspect of case, you would have found that Barnevernet had previously raised issues with the Bodnariu parents as it pertains to their theological teachings, and that the first documents they were given after their arrests, included the charge of “Christian indoctrination” (accusation which was later not included in the final charges). The Norwegian’s press attempt to discredit the thousands of people protesting internationally (in its attempt to hide the Barnevernet corruption) is not fooling anybody. We are not that stupid not to see behind your blush. Were the protests before the Bodnariu case in Samnanger, Oslo, Czech Republic, Lithuania, India, etc. related to „religious liberty” as well? Clearly no. Did the Norwegian press do anything to investigate? With a few exceptions (such as Aftenposten) nobody has done much investigation into these cases. I am sure you understand why the lawyer of the Bodnariu family does not want to reveal too much (in case you don’t, ask any lawyer). But when a source is closed, what do you do? You stop investigating? Any self-respecting journalist knows there are other ways of getting information (I can list them, but I am sure as a professional you know better than me).
5. You state that „what if the suspicion the Barnevernet have are right? Isn’t it brutal to live with parents who are hitting them?” Well by normal deductive reasoning it is pretty easy to find out if the physical abuse charges are valid and if they merit such abusive response by Barnevernet:
  • The entire case rests on the interrogation of the girls. Based on previous cases and statements from the girl we have suspicions that these interrogations were done improperly (I am giving you just one example:…)
  • the medical exams showed zero evidence of physical or psychological harm (even thou they put the 3 month old baby thru dangerous levels of radiation)
  • all neighbors and people that knew the Bodnariu family closely (including living in the house) said they never saw the parents abuse the children
But the whole essence of our protests is that even if the allegations are true, the way in which Barnevernet reacted is insane. They never attempted to work with the parents and help them improve. Their decision to put the children with foreign families and to split then in 3 separate foster homes goes against any psychological recommendation. Do you even comprehend the irreversible trauma that these children are going thru? Do you understand that it is exponentially worse than any physical abuse they might have suffered? What level of insanity is required to not understand this basic concept? I never called Barnevernet Nazis, but we Romanians experienced the oppression of the communist regime for many years, yet in all these years not even the worst of the communists had such abusive practices of stealing the children from their parents. So please forgive us if we are revolted.
Thank you again for giving me a chance to respond and I hope that as a Christian you find it in your heart to realize that even if the charges were true, the abusive way in which Barnevernet agents reacted surpasses all reasoning. And I ask that if you have any regard for the ethics of journalism, you stop discrediting the international protests based solely on the „Christian Indoctrination” aspect, and rather document yourself and see that our protests as about much more than that. Or you could join us at our protests and interview the people directly.
From: Journalist
Hi. I try to answer everybody that contacts me, but I don’t have time to go into polemics, therefor this is unfortunate my last response, but I will try to explain some more
The BIG questions is why did the Barnevernet need to go to such acute measures, and was it proportional. I am very interested in getting answers here. But the government bodies handling the case are bound by confidentiality. The police have charged the parents for family violence. The question is how severe?
Let’s say, and this is a rumor circulating, that one of the girls told Barnevernet that Marius shock the baby like a ragged doll. If this is true the Barnevernet had no other option. Have you heard about the shaken baby syndrome? Like I wrote in my last email, I hope they are wrong.
Most of your concerns are against consequences from the first move – removing the children.
1. Separation of the siblings: The emergency homes are mostly not capable of taking in five children. It is regular families trained and vetted for the purpose, and were one of the adults have it as a full time job to be stand by for Barnevernet. In contrary to what many believes, it is not lucrative to be a foster parent or emergency home. Therefor it could be some distance between them, especially in rural areas as Sogn og Fjordane.
2. If there is suspicion of violence, is it right to put the children with relatives who probably would give the parents access to the children? It could also interfere with the investigation, because both the relatives and the parents could influence on what the children tell Barnevernet/police.
3. Information from the MPs (Members of Parliament) is second or third hand, we cannot verify it because we can’t get the file from the Bodnarius. And they won’t let themselves be interviewed by Norwegian press. Why?
4. By calling the Barnevernet system for Gestapo, the MPs are making themselves irrelevant. If that was true there would be massive demonstrations here in Norway as well. Here it was 40.
5. Yes, the press get subsidies from the state, Vårt Land as well, but that is based on objective criteria. The state doesn’t interfere with was the press writes. And there is a lots and lots of examples were the press strongly criticizes the state and its institutions.
I could write more, but I’m out of time…
From: John V.
Mr. Journalist, thank you again for your answer. I tried to be respectful and give you the last word, but 12 hours after reading your response I could hold back no more. You write that:
1. „ are mostly not capable of taking in five children…” Are you telling me that the hundreds of millions in Barnevernet’s budget are not enough to find a place to house 5 siblings? Are you saying that it is OK to inflict lifelong trauma (as a result of sibling separation) because Barnevernet was incapable to find a solution to keep them together? It is like having a child with a minor scrape on his foot, and instead of cleaning the wound and applying a Band-Aid you decide to amputate his entire foot? Do you not understand the gravity of the situation? Norwegians might consider themselves the smartest people in the world, but this level of reasoning requires either dishonesty or complete ignorance.(By the way, if Barnevernet agents were concerned that the parents will not stop beating their children, it would have been cheaper and more effective to just pay for 24 hour police protection in Bodnariu’s house)
2. „…is it right to put the children with relatives who probably would give the parents access to the children? …”. Are you Mr. Journalist insinuating that the relatives would be incapable of protecting the children from the „violent” parents? Are you insinuating that the relatives would let the parents come to their house and abuse the children? Do you think things thru before writing them down? You also say that „It could also interfere with the investigation …„! Are you saying that almost 3 months have passed and Barnevernet didn’t have time to finish their investigation? Why were the children removed from the family if the investigation was not completed? How many years will it take Barnevernet to finish their reports? Are you not aware that this is in fact a strategy used by Barnevernet to never return the children to the parents? Are you not aware that there are many cases in which the parents were finally cleared of all charges, yet Barnevernet refused to give the children back to their parents because they claimed they are too attached to the foster parents? If the Bodnariu parents are cleared of the charges, who will pay for the irreversible trauma suffered by the children and parents? Let me tell you who: nobody!
3. „Information from the MPs are second or third hand” are you insinuating that the MPs (Members of Parliament) failed to document themselves properly, or that they are lying? Are you saying that everything the MPs talked to the press about is irrelevant? Why did the Norwegian media censor almost everything the MPs said?
4. „By calling the Barnevernet system for Gestapo, the MPs are making themselves irrelevant…” You see Mr. Journalist, this is where the Norwegian media loses all credibility. Norwegians might consider themselves of superior intelligence, but if you cannot comprehend the gravity of the pain and suffering resulting from the separation of a 3 month old baby from his mother’s breast, the separation of the other children from their loving parents and the placement of the siblings in 3 different foster homes (3.5 hours away), then you are inhumane. If you cannot see an issue with Barnevernet’s refusal to allow the parents to see their daughters even in the presence of police agents, then you are a cruel person. If you cannot see an issue with the fact that Barnevernet coerced the mother (Ruth) to lie and declare that the father (Marius) is abusive by promising to return the children to her, then you are unjust. If you cannot see an issue with Barnevernet threatening Marius that he will never see his children again if he goes public with this case, then you are heartless. If you cannot see an issue with the manipulation of the children with leading questions designed to inculpate the parents, then you are prejudiced. Yes Mr. Journalist, this is how Gestapo behaved. And you wonder why „... they won’t let themselves be interviewed by Norwegian press…„?
5. „if that (Barnevernet’s abusive practices ) was true there would be massive demonstrations here in Norway as well.” Are you insinuating that if the number of protesters is smaller, it means there is no oppression? Have you documented yourself about Barnevernet’s practice of forcing parents to sign forms prohibiting them to talk to anybody about the case? Are you aware of the threatening methods used to stop the victimized parents from asking for help? Are you aware of lawyers, professors and Barnevernet agents that have raised alarms regarding the corrupt practices? Are you calling the people that protested in May 2015 in Oslo irrelevant (…)?
6. „The state doesn’t interfere with was the press writes. And there is a lots and lots of examples were the press strongly criticizes the state and its institutions„. Please illuminate us then, why for years and years the Norwegian press has refused to investigate Barnevernet’s practices, even thou there have been high level officials such as lawyers and professors that have raised alarms again and again. Are Norwegian journalists so void of compassion as not to care for the broken families?
As I already said, thank you Mr. Journalist for at least caring enough to respond, and I know there will come a time when the unnecessary pain and suffering produced by Barnevernet will come to light. Too bad that until then, the lives of many more children and parents will be destroyed.

Protest against Barnevernet in Melbourne, Australia, January 30, 2016

Photo credit

Photo credit Iulian Manole

Photo credit

Photo credit Sussan Danil

Mai multe poze aici:

si aici

VIDEO – Dumnezeu e taria mea

Comunicat official pentru

autoritatile Norvegiene

Pastor Mircea Cimpean – Comunicat official pentru autoritatile Norvegiene, in cazul familiei Bodnariu.
Acest comunicat contine cerea de rezolvare acestui caz si semnaturile membri bisericilor din Australia si Noua zeelanda.

VIDEO by bisericaperth

Protest la Torino si Roma pentru familia Bodnariu (Video)

Protest la Torino

VIDEO by Om iubit de Dumnezeu

Protest la Roma

VIDEO by Denes Marius

Familia Bodnariu – Protest în fața ambasadei Norvegiene din Madrid (Video)

Protest Madrid

Antonio Miguel Carmona consilier in primăria din Madrid.
Daniel Brândușe.
Vasile Șagău.

VIDEO by Marin Priala

TVR1 Reportajul FULL ‘În numele copilului – totul despre povestea norvegiană a familiei Bodnariu’

Screen Shot 2016-01-29 at 9.27.43 AM

Reportaj realizat de Irina Păcurariu după ce i-a vizitat în Norvegia pe Ruth şi Marius Bodnariu. Filmul a fost difuzat pe TVR1 pe data de 29 ianuarie.

Raport european 10 ~ ianuarie 2016 ~ Situaţia actuală a conflictului israeliano-palestinian

Photo credit

Calea Adevarul si Viata 528 –

Raport european 10 – ianuarie 2016

VIDEO by Alfa Omega TV

SIBIU NEWS: Presa norvegiană e, deja, la Sibiu! Pentru MITINGUL de mâine!

Sibiu Photo credit Sibiu News

Eystein Rossum – corespondent al departamentului politic la publicația Mediehuset Bergens Tidende, o publicație de mare tiraj din Norvegia de Est și Naustdal – împreună cu o echipă de fotojurnaliști, a sosit la Sibiu pentru a participa la marșul-miting de protest, de sâmbătă, 30 ianuarie 2016.

Suntem uimiți de numărul impresionant de persoane angajate în aceste demersuri. Vrem să aflăm mai multe detalii despre reacția României în acest caz”, a declarat Eystein Rossum.

Scopul mitingului este acela de a protesta pașnic față de abuzurile săvârșite de instituția Barnevernet din Norvegia, și de solidaritate cu familiile Bodnariu, Nan și Rădulescu, despărțite în mod inuman și violent de proprii copii.

Demonstrația va începe la ora 12.00, în fața Gării din Sibiu, urmând mai apoi traseul: str. Constituţiei, Bdul Corneliu Coposu, Teatrul Radu Stanca, pietonala Nicolae Bălcescu, și Piaţa Mare din Sibiu, unde vor avea loc câteva cuvântări ale personalităților invitate, autorități locale, politicieni și reprezentanți ai comunității evanghelice. Și-au confirmat prezența la eveniment, repreprezentanți ai bisericilor ortodoxă, evanghelică CA, lutherană și reformată.

Prin acest marș-miting, o inițiativă a bisericilor evanghelice neoprotestante din Sibiu, creștinii își exprimă public și ferm, solidaritatea cu familiile Ruth și Marius Bodnariu, Mihaela și Dumitru Nan și cu Claudia și Marius Rădulescu, dar și cu celelalte familii ale căror copii au fost răpiți de statul norvegian, în mod abuziv, la adăpostul unor legi inumane și nedrepte.

Organizatorii apreciază și susțin eforturile făcute de autoritățile române pentru întregirea familiilor afectate, și cer statului român să se implice ferm, pe toate căile diplomatice și juridice, în vederea revenirii copiilor români din Norvegia în mijlocul familiilor lor.

Cerem instituțiilor europene și autorităților române, să se implice în corectarea abuzurilor făcute de statul norvegian împotriva drepturilor fundamentale ale copilului și ale familiei. Potrivit Sfintelor Scripturi, noi credem că familia este unirea dintre un bărbat și o femeie, care își cresc împreună copiii. Vrem să ne apărăm familiile, valorile și identitatea noastră creștină”, a declarat lect. univ. dr. Ioan BRIE, rectorul Institutului Teologic Penticostal din București și pastor al Bisericii Creștine „Emanuel” din Sibiu.

Locuitorii din Sibiu și împrejurimi, indiferent de naționalitate, confesiune sau religie, sunt invitați să se alăture acestui demers de solidaritate cu familiile BODNARIU, NAN și RĂDULESCU. Organizatorii estimează participarea unui număr de 2.000 de persoane.


Activitatea Barnevernet – Norvegia în ultimii ani: În 40% dintre cazuri sunt implicați părinți imigranți

Activitatea Barnevernet în cazul copiilor proveniți din familii de imigranți:

Norway flagAproximativ 3% dintre copiii străini din Norvegia sunt plasați în creșterea unor familii surogat. De asemenea, aproximativ 40% dintre copiii aflați în grija Barnevernet provin din părinți cu statut de imigranți.

Afternoon paper, citat de Thinkprogress, raportează că Barnevernet a luat în custodie în anul 2013 aproximativ 3.000 de copii din părinți proveniți din alte țări decât Norvegia.

În momentul de față, Barnevernet instrumentează 7 cazuri în care sunt implicați 16 copii cu părinți români, inclusiv cel al familiei Bodnariu, a explicat ambasadorul României la Oslo, Adrian Davidoiu, pentru Gândul.

Într-un interviu pentru ziarul norvegian Verdens Gang, avocata Thea Totland a declarat că a observat în ultimii ani o creștere a cazurilor în care nu există o problemă a lipsei de îngrijire, ci mai degrabă abilitatea unui părinților de a-și îngriji copiii este judecată pe baza unei opinii și a unui set de cerințe pe care mulți nu le pot îndeplini.

CITESTE mai MULT aici –

TVR1 – Mărturia unei norvegience despre un caz similar cu cel al familiei Bodnariu

Cecilie Bedsvaag cu parlamentarii romani

Povestea mamei norvegiana, Cecilie Bedsvaag, casatorita cu un cetatean roman, a carei fetita a fost luata de Barnevernet intr-un caz similar cu cel al familiei Bodnariu.


„Ipocrizie norvegiană!” ~ Octavian D. Curpaș

In Norvegia sunt doua unitati de masura. Una pentru violatori si pedofili si alta pentru parintii care isi disciplineaza copiii. Cititi mai departe ca sa vedeti unde duce o politica care l-a scos pe Dumnezeu din mintea si inima lor: REVOLTĂTOR: Ce “pedepse” primesc norvegienii care violează minore!

„Ipocrizie norvegiană!

Octavian Curpas 2In Norvegia dacă părintele îi dă o palmă peste fund copilului riscă să i-l ia statul.

Dacă, însă, copila minoră este violată de un infractor sau de un grup de infractori, respectivii primesc pedepse extrem de blânde. Aceasta denotă foarte clar cât de mult le pasă norvegienilor de copii și faptul că în jurul lui Barnevernet nu gravitează grija pentru copii ci este o afacere financiară profitabilă. Confiscarea unui copil dă de lucru unei armate de oameni pentru o perioadă de câțiva ani. 

Am intrat în dialog pe forum cu mai multi norvegieni și am constatat cu stupoare că norvegienii consideră că, “copiii nu sunt proprietatea părinților“, deci copiii tăi nu sunt ai tăi!

I-am întrebat atunci ai cui sunt? Mi-au răspuns că “children are people, they are not someone’s property“.  Le-am spus că totuși copiii nu sunt maturi și cineva trebuie să decidă în dreptul lor. Mi-au spus că statul decide, dar nu admit că aceștia sunt proprietatea statului. Nu cred că le place cum sună ideea aceasta.

Iată ce pedepse ridicole au primit acești violatori. Unul care a violat bestial o fetiță a primit vreo 2 săptămâni de închisoare iar un grup de bărbați care au violat o minoră, în Norvegia, au primit ca pedeapsă “munca comunitară” :

Iată cele doua cazuri în norvegiană pe care le puteți traduce cu google translate:

Deci grija norvegienilor se limitează la părinți, nu cumva părinții să-i disciplineze fizic.

Când încerci să duci discuția mai departe mintea li se blochează.

În rest, dacă copiii sunt violați bestial sau abuzați sexual nimeni nu ripostează.

Mentalitate scandinavică aburdă.

O jurnalistă norvegiancă îmi spunea că de multe ori cea mai bună opțiune pentru copil este ca acesta să fie luat din familie și plasat la foster parents.

Am întrebat-o de unde poate ști cineva care e cea mai bună opțiune pentru copil din moment ce există atâtea cazuri în Norvegia în care copiii au fost luați din sânul familiei pentru o palma la funduleț și au ajuns să fie agresați sexual de către foster parents?

Le-am dat să citească acest studiu făcut tot de norvegieni în care se spune ce se întâmplă de obicei cu acești copii plasați in foster homes.

În orice caz, norvegienii sunt capabili să ducă discuția până la un punct pe acest subiect, după aceea li se blochează creierul. Refuză să gândească.  Aceasta și pentru că ei nu mai fac copiii. Nu știu ce înseamnă legătura emoțională dintre un copil și un părinte.

Ei știu un singur lucru: părintele nu are voie să atingă copilul nici cu un deget.

Dacă o face, norvegianul se revoltă și e în stare să decreteze cele mai aspre pedepse.

În mod paradoxal, însă, același norvegian, consideră că un individ care-ți violează fiica de 10 de ani merită să primească pedeapsa “180 de zile de muncă în folosul comunitatii…“.

Oare câte zile de muncă în folosul comunității n-ar face părinții cărora le-au confiscat statul norvegian copiii? Nu li se dă însă această șansă!

Mai multe detalii despre aceasta instituție numită Barnevernet, aici:

În unele cazuri violatorii sunt minori, iar norvegienii spun că sistemul lor se axează mai mult pe reabilitare decât pe, pedeapsă, mai ales când infractorul e minor. In acest sens, un adolescent de 17 ani poate viola liniștit fetițe de 10-11 ani pentru că el  știe că nu riscă mai nimic în această țară…

Octavian D. Curpaș


Think-thank: În 2016, tendința majoră va fi izbucnirea unui război civil în Europa. Evoluții și previziuni pentru 2016.

Europa Map Photo Active News

2015 a fost un an extrem de greu pentru Europa: situația instabilă din lumea islamică, mai ales din Siria, a adus haosul pe continentul european, când mai mult de un milion de imigranți au păstruns în Europa.

Katheon este platforma unui think-thank unde contribuie cu articole autori din toată lumea, inclusiv din România.
Conform propriei descrieri, „Think-thank-ul Katheon este o organizație indepedentă – formată dintr-o rețea internațională de oameni cu specializări variate – specializată în analiza geopolitică, geostrategică și politică a evenimentelor.
Printre cei care publică pe Katheon sunt: Patrick J Buchanan, Zygmunt Bauman, Peter Wilson, Alain de Benoist sau Arhimandritul Efrem.
2015 a fost un an extrem de greu pentru Europa: situația instabilă din lumea islamică, mai ales din Siria, a adus haosul pe continentul european, când mai mult de un milion de imigranți au păstruns în Europa.
În Uniunea Europeană, politicile privind imigrația resping orice formă de identitate colectivă care să stea la baza Uniunii. Acest lucru a condus la escaladarea conflictelor etno-sociale. Ca urmare a acestui fenomen al imigrației, politica în UE s-a schimbat pe măsură ce Europa a ajuns să fie populată de grupuri etno-sociale de imigranți proveniți din Orientul Mijlociu, care sunt, în fond, exponenții unei culturi islamice arhaice și inflexibile, care nu este cunoscută de europeanul obișnuit.
Principiile exagerate de toleranță, de drepturi acordate în susținerea individualismului și multiculturalismului, impun elitelor politice europene să confere imigranților libertăți maxime fără a cere nimic în schimb. Drept rezultat al acestei politici privind imigrația aplicate în UE în 2015: 1) balanța etnică dintre europenii nativi și imigranți s-a schimbat semnificativ; 2) s-a creat polul socio-cultural uriaș al unei populații islamo-arabe (existența acestuia este pe deplin ignorată de elitele europene liberale, din cauza absenței criteriilor care să definească o identitate colectivă în legislația și politica europeană modernă); 3) au fost create condițiile pentru dezvoltarea unor forme de islamism radical (printre imigranții s-au aflat și membri ai grupurilor islamiste radicale).
Două exemple care reflectă „ciocnirea civilizațiilor” în 2015 sunt atentatele din Paris din noiembrie și agresiunile sexuale în masă din Köln. Acest „9/11” francez a fost cea mai mare tragedie din întreaga istorie a Franței, iar atentatul din Paris au fost unul dintre cele mai grave atentate comise în Paris de la al Doilea Război Mondial încoace. Ceea ce s-a întâmplat de Anul Nou în Köln reflectă diferența dintre Europa și culturile islamice în privința modului cum sunt percepute deosebirile dintre sexe și faptul că există o discrepanță la nivel de mentalitate între societatea islamică (cu modelul ei rigid de patriarhat) și Europa, unde predomină politici flexibile referitoare la gen.
Singura țară care a aplicat efectiv o politică anti-imigraționistă a fost Ungaria. Prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, practic a prezis tulburările sociale care vor izbucni în UE în urma primirii imigranților și a fost primul lider european care a apelat la măsura închiderii granițelor (gardul împotriva imigranților a fost construit la granița Ungariei cu Serbia).
CITESTE mai MULT aici –


Mircea Lubanovici: Romanii din diaspora, nu vor inceta protestele pana ce familia Bodnariu nu va fi reintregita!

lubanovici MirceaDelegatia-Norvegia a fost cea mai emotionanta si cea mai tensionata delegatie din viata mea! Nu am vazut niciodata comunitatea romana din diaspora mai unita si mai determinata sa participe la rezolvarea unei situatii ca acum!

Romanii din diaspora, nu vor inceta protestele pana ce familia Bodnariu nu va fi reintregita! Am participat la aceasta delegatie ca reprezentant oficial dar si in calitate de parinte si tata a 5 copii. Sentimentele pe care le-am trait aici au fost extrem de puternice si unice in felul lor. Nu cred ca exista o durere mai mare ca atunci cand ai o casa plina cu cinci copii,ai o familie frumoasa si fericita pe care multi ar dori s-o aiba si deodata sa te trezesti cu casa goala in care fiecare obiect,fiecare jucarie sau hainita iti trezeste amintiri si iti umple instantaneu ochii de lacrimi. Durerea de pe fata si ochii parintilor Bodnariu, va ramane cu mine pentru multa vreme.

Vom merge ori unde va trebui sa aparam drepturile omului,drepturile familiei si a copilului! Personal observ ca lupta demonica impotriva primei institutii creata de Dumnezeu pe pamanat(familia) se inteteste! cine stie daca nu pentru vremuri ca acestea ne-a pus Dumnezeu in aceste pozitii inalte.Personal sunt decis sa merg oriunde si ori de cate ori va fi nevoie sa apar institutia familiei,a copilului si drepturile omului. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mircea Lubanovici



Irina Păcurariu “În numele copilului” Serie VIDEO cu Marius si Ruth Bodnariu: “Nimeni nu ne iubeşte copiii aşa cum îi iubim noi”

Marius si Ruth Bodnariu

TREI Clipuri VIDEO acasa la Marius si Ruth Bodnariu:

  1. “Nimeni nu ne iubeşte copiii aşa cum îi iubim noi”
  2. Ce s-a întâmplat înainte ca soţii Bodnariu să fie despărţiţi de copii

  3. Ruth şi Marius Bodnariu, despre sistemul norvegian de protecţie a copilului

Irina Păcurariu a fost în Norvegia unde a stat de vorbă cu Ruth şi Marius Bodanriu şi ne aduce detalii despre cazul care a polarizat opinia publică din România în reportajul “În numele copilului – totul despre povestea norvegiană a familie Bodnariu”, vineri, 29 ianuarie, de la ora 21:00, la TVR1

Până atunci, vă invităm să urmăriţi câteva imagini în exclusivitate care nu vor apărea în reportajul de vineri.

Mai multe detalii găsiţi pe

Ce s-a întâmplat înainte ca soţii Bodnariu

să fie despărţiţi de copii

Ruth şi Marius Bodnariu,

despre sistemul norvegian

de protecţie a copilului

Când statul nu mai serveşte populaţiei, ci populaţia serveşte statului

Photo credit

Photo credit

Când statul nu mai serveşte populaţiei, ci populaţia serveşte statului
Ceea ce a ȋnceput drept cazul unei familii româno-norvegiene, scoate la iveală lucruri foarte grave, ba chiar mostruoase, atunci când iei situaţia ȋn care se află această familie ȋn serios, şi ȋncepi tu ȋnsuţi să faci cercetări. Lucrurile sunt atât de evidente, ȋncât ajunge doar să cauţi informaţii prin internet (singura condiţie fiind aceea de a ȋnţelege limba engleză), ȋncât să-ţi dai seama că statul norvegian şi-a creat un cadru legal prin care să poată să răpească copii ȋn mod sistematic. Ca să vezi acest lucru, nu trebuie nici măcar să dispui de informaţii secrete, totul este disponibil ȋn internet pentru cei ce vor să vadă, problema o reprezintă doar faptul că prin internet sunt multe lucruri despre care noi nu ştim că ele se află acolo, aceasta până ȋn momentul ȋn care ne izbim de ele… Şi cred că exact acesta este şi motivul pentru care Dumnezeu a permis să-i fie luaţi copiii unei familii de creştini, şi anume pentru că mulţumită comunităţii mari de creştini serioşi de pe glob, s-a aflat ce se ȋntâmplă ȋn ţara aceea mai mult sau mai puţin izolată din nordul Europei, şi pentru că strigătele oamenilor care se află ȋn aceeaşi situaţie ca şi această familie, au ajuns probabil până la Tronul lui Dumnezeu, şi ca atare El vrea să le facă dreptate.  
Cine a făcut deja o cercetare prin internet, a aflat că există foarte mulţi oameni la care statul norvegian le-a luat copiii pe nedrept. Printre ei se numără atât norvegieni, cât şi stăini, diferenţa constă ȋnsă ȋn faptul că străinii au avut posibilitatea să se adreseze cu problema lor autorităţilor statelor din care provin, care nu au nici un interes să acopere ȋncălcările statului norvegian, ȋn timp ce norvegienii nu prea au avut cui să i se adreseze cu problema lor, deoarece tocmai autorităţile lor sunt cele care operează ca nişte traficanţi de persoane, care ȋn nici un caz nu ar admite acest lucru… Şi astfel, din cauză că Norvegia a preferat să răpească ȋndeosebi copii care provin din Estul Europei, la ora actuală există mai multe eforturi diplomatice din partea acestor ţări de a-şi obţine copiii ȋnapoi. Printre acestea se numără Lituania, Republica Cehă, Letonia, Rusia şi România. Eforturile diplomatice nu au avut până acum un efect prea mare, aceasta din mai multe motive. Primul dintre ele constă ȋn faptul că autorităţile norvegiene, şi ȋn mare parte şi populaţia norvegiană, sunt foarte aroganţi şi emană un aer de superioritate greu de suportat. Din cauză că Norvegia deţine petrol, resursă naturală care a făcut-o să fie ȋnstărită, crede că stă bine ȋn picioare şi că poate să facă orice vrea, pentru că nu o să cadă niciodată. Din cercetarea făcută prin internet, rezultă că norvegienii ȋi consideră ȋndeosebi pe oamenii din Estul Europei drept nişte oameni de calitate inferioară (cu privire la acest aspect le recomand la toţi aceia care ȋnţeleg limba engleză să citească această ‘Scrisoare deschisă a unui lituanian către norvegieni’:, fapt care explică de ce copiii oamenilor din Estul Europei sunt buni de confiscat, dar părinţii lor trebuie să dispară, şi de asemenea de ce norvegienii ȋndrăznesc să li-i ia fără nici un fel de scrupule.  
Alt motiv pentru care eforturile diplomatice nu au avut un succes prea mare până acum, constă ȋn faptul că Norvegia nu aparţine la Uniunea Europeană, şi ca atare aceste alte ţări nu pot să aibă o influenţă prea mare asupra chestiunilor interne ale Norvegiei. Dar totuşi, Norvegia este membră ȋn ONU şi ȋn Consiliul Europei, care este o organizaţie cu totul diferită de Consiliul European al Uniunii Europene. În plus, Norvegia este membră NATO. Aici trebuie de asemenea menţionat că ȋn urma cercetării efectuate prin internet, a rezultat că Norvegia nu este singura ţară care şi-a creat un cadru legal de răpire a copiiilor, ci că toate ţările scandinave au făcut acest lucru. Iar una din dificultăţile rezolvării acestei probleme pe cale diplomatică, constă ȋn faptul că ȋn ciuda acestui lucru, nu poţi să tratezi toate ţările scandinave ca un bloc, deoarece ȋn timp ce Norvegia nu este membru UE, dar este membru NATO, de exemplu Suedia este membru UE, dar nu este membru NATO. De aceea, după cum vom vedea pe parcursul acestei Poşte Creştine, ȋn momentul ȋn care Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului s-a adresat Parlamentului European cu privire la această problemă, el a menţionat ce se petrece ȋn Norvegia, dar şi-a concentrat atenţia ȋn principal asupra Suediei, deoarece doar aceasta este membru UE, şi ca atare Parlamentul European poate să exercite o influenţă mai mare doar asupra ei.
Rămâne de văzut cum va soluţiona Dumnezeu această problemă, deoarece este vorba de zeci de mii de copii care au fost răpiţi de către autorităţi de la părinţii lor, şi ȋn fond acest lucru reprezintă ȋn cel mai blând caz o criză umanitară, şi ȋn cel mai grav caz o crimă ȋmpotriva umanităţii. Şi datorită faptului că autorităţile acestor ţări sunt cele care facilitează aceste răpiri, nu ne putem aştepta ca ele să recunoască acest lucru şi să dea aceşti copii pur şi simplu ȋnapoi părinţilor lor. Aproape că eu nu pot să-mi imaginez decât două soluţii posibile: prima, Isus vine şi răpeşte Biserica, şi după cum ştim toţi, la răpire vor fi luaţi toţii copiii la cer, deoarece aceştia au statut de ‘nevinovat’ ȋn faţa lui Dumnezeu; iar a doua soluţie o reprezintă un atac armat din exterior (deoarece părinţii vor să-şi primească copiii lor imediat ȋnapoi, nu peste zeci de ani, când s-au maturizat sau au murit), ȋn urma căruia sunt adunaţi toţi copiii laolaltă, după care li se face analiză la sânge şi sunt daţi apoi doar acelor oameni care ȋi revendică, şi al căror sânge confirmă că sunt părinţii lor biologici (bineȋnţeles cu unele excepţii, precum cazurile ȋn care au avut loc adopţii corecte, etc.).
Şi acest lucru poate că pare ficţional, dar nu este atât de neimaginat. Să ananizăm un pic problema din punctul de vedere al situaţiilor geopolitice de pe glob. Conducătorii anumitor ţări sunt mereu disperaţi să intre ȋn posesia diferitelor resurse naturale de pe glob, mergând până acolo că răstoarnă oameni de la conducere, pe care ȋi ucid apoi, şi lasă ȋn urma lor zone vaste de pe glob ȋn haos. Acestora le place de obicei să-şi motiveze intrevenţiile mârşave cu diferite ‘crize umanitare’, care ori se ȋntâmplă chiar să existe ȋn paralel, ori dacă nu, sunt inventate. Ei bine, ȋn cazul nostru de faţă avem o ţară care dispune atât de petrol, cât şi de criza umanitară/crima ȋmpotriva umanităţii, rămâne de văzut dacă cineva nu va ştii să profite de această situaţie.
Dacă ne aducem aminte de profeţia femeii din Norvegia, pe care am discutat-o tocmai ȋn Poşta Creştină trecută, ea a spus următorul lucru: “Cel de-al 3-lea Război Mondial va ȋncepe ȋntr-un fel cum nimeni nu ar fi anticipat şi ȋntr-un loc neaşteptat.” Prin aceasta nu vreau neapărat să spun că cel de-al 3-lea Război Mondial va ȋncepe cu siguranţă de la situaţia copiiilor răpiţi din Scandinavia, deşi este uimitor că femeia exact asta spune că a văzut: “Am văzut lumea ca un fel de glob şi am văzut Europa, ţară după ţară la rând. Am văzut Scandinavia, am văzut Norvegia.” Acum desigur că se poate argumenta prin faptul că, “Femeia provenea de acolo, bineȋnţeles că asta a văzut, ce altceva…”, dar totuşi este uimitor că tocmai aceasta este ceea ce a văzut ea, pentru că până la urmă, chiar dacă ea provenea de acolo, dacă războiul avea să ȋnceapă ȋn Coreea de Nord, Dumnezeu i-ar fi arătat Coreea de Nord, nu? Un lucru este clar, această situaţie are potenţial de conflict, iar globul este mai mult decât gata pentru un al 3-lea Război Mondial. Ajunge să ȋnceapă ceva mare undeva, şi se văd şi ceilalţi ȋndreptăţiţi să sară unii la alţii, de exemplu conflictul SUA-Rusia (chiar pe mai multe fronturi), şiiţi-suni, SUA-China ȋn Marea Chinei de Sud, SUA-Coreea de Nord (ȋn care Coreea de Nord ameninţă mereu că armele nucleare sunt menite pentru SUA) etc.
Pe lângă toate acestea, mai există alte două lucruri importante care privesc această ţară, Norvegia:
Primul, eclipsa totală de soare din 20 martie 2015, care vesteşte Judecata lui Dumnezeu asupra neamurilor, s-a văzut cel mai puternic din următoarele ţări de pe glob: Norvegia, Suedia, partea de nord a Finlandei, partea de nord-vest a Marii Britanii, Islanda şi Groenlanda. Deci, din acest punct de vedere, acestea nu se pot aştepta ca asupra lor să vină lucruri prea bune… (Sursa hărţii:
Şi apoi mai există un lucru tare interesant, ȋn timp ce Norvegia se străduieşte prin intermediul copiilor răpiţi (care provin ȋn principal din Estul Europei conform propriilor ei dorinţe sau poate doar a posibilităţilor) cică printre altele să-şi repare ‘materialul genetic’ (deci are o imagine clară despre genul de populaţie pe care doreşte s-o creeze), se confruntă totodată cu un număr mare de oameni originari din ţările arabe, şi astfel cu o islamizare puternică, care nu poate să ȋnsemne decât că aceasta reprezintă unul din felurile prin care o judecă Dumnezeu, deoarece numai o forţă atât de barbară ar mai putea să-i surpe sistemele care sunt atât de bine ȋnchegate. Iată aici doar două articole care atestă acest lucru: primul, „NORVEGIA: O municipalitate ȋn principal creştină se supune supremaţiei islamului, aceasta incluzând chemarea prin megafoane la timpul de rugăciune al musulmanilor şi violarea fetelor norvegienelor foarte tinere de către musulmani.” (vezi –; şi cel de-al doilea, “Poliţia din Oslo (afirmă): am pierdut controlul asupra oraşului (care acum se află sub controlul musulmanilor, inclusiv a legii islamice Şaria)” (vezi printre altele aici:
Şi ȋn continuare, pentru că aceasta facem ȋntotdeauna, dar şi pentru că unii din media românească nu au putut să-şi explice “isteria cu privire la cazul familiei Bodnariu”, să vedem ce are Dumnezeu de spus ȋn această privinţă:
·         Psalmul 58:1 afirmă: “Oare tăcând faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?”  
De aici rezultă că Dumnezeu nu vrea ca noi să stăm indiferenţi ȋn faţa problemelor altor oameni, ci vrea ca noi să intervenim şi să facem (sau să ajutăm) la facerea dreptăţii.
·         În Matei 7:12, dar şi ȋn Luca 6:31, Isus afirmă: “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;”
Cu alte cuvinte, cu privire la cazul familiei Bodnariu, fiecare dintre noi trebuie să acţioneze aşa cum am vrea să acţioneze ceilalţi dacă ni s-ar fi luat nouă proprii noştri copii pe nedrept. Unii se pare că ar fi stat indiferenţi acasă şi nu ar fi făcut nimic, ȋn timp ce alţii de exemplu au ieşit ȋn stradă ȋn multe locuri de pe glob şi au protestat, pentru că numai aşa mai poţi spera să-ţi primeşti copiii ȋnapoi din ghearele aparatului monstruos norvegian – nici unul dintre aceeia care nu şi-au făcut cazul public nu şi-a mai primit vreodată copilul ȋnapoi. De aceea este Serviciul Norvegian al Protecţiei Copilului (Barnevernet) aşa de rabiat cu privire la aceasta, pentru că este singura soluţie care promite să aducă rezultate.
În plus, indiferenţa nu are nici o scuză, ȋn cazul ȋn care cineva se justifică prin faptul că nu are de unde să ştie dacă copiii chiar au fost “confiscaţi pe nedrept”. Acest lucru poate fi cercetat, după cum am spus deja, o simplă cercetare prin internet a revelat că se află foarte mulţi oameni ȋn aceeaşi situaţie ca şi familia Bodnariu. Şi ca să fim serioşi, copiii nu par a fi nici abuzaţi, nici maltrataţi, nici neglijaţi, unde credeţi că le-ar fi mai bine ȋn acest caz, acasă cu părinţii lor, sau pe mâinile unor străini?!
Ambele două puncte de mai sus ne mai transmit un lucru, şi anume că există un singur caz, cel al familiei Bodnariu (deşi ȋntre timp este vorba de zeci de mii de copii şi părinţii lor, care sunt victimele acestui sistem de răpire a copiilor), şi foarte multe dosare, atâtea câtă populaţie de pe glob ştie despre acest caz. În timp ce noi ne ȋnchipuim că este cazul lor, al membrilor familiei Bodnariu, Dumenzeu ne documentează la fiecare dintre noi, ȋn propriul nostru dosar, cum ne comportăm faţă de acest caz (aşa cum se petrece de altfel cu orice lucru care stă ȋn legătură cu vieţile noastre pe pământ).
În plus, ȋn Evrei 13:2 scrie următorul lucru: “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” Ce rost ar avea oare ca unii oameni să fi găzduit vreodată ȋngeri? Ei bine, acest lucru are de-a face tot cu propriul dosar al fiecăruia dintre noi, pe care-l alcătuieşte Dumnezeu. Aceştia au vrut să vadă cum ne-am fi comportat noi cu ei, dacă ar fi fost şi ei doar nişte simpli oameni ca şi ceilalţi din jurul nostru. Aceasta din cauză că fiecare muritor de pe pământ şi-a depus (fără poate să fie conştient de aceasta) cererea de cetăţenie ȋn cer, iar cei de acolo vor să-i verifice bine pe pretendenţii la cer, ca să vadă dacă ȋntr-adevăr sunt vrednici să trăiască acolo printre ei. Aduceţi-vă aminte că au mai existat unii care au făcut urât chiar şi acolo, ȋn cer…
·         În 1 Împăraţi 3:16-28 citim despre două femei care au venit la Împăratul Solomon, pentru că acesta deţinea şi rolul de judecător, ambele pretinzând a fi mama aceluiaşi copil. Rolul lui Solomon ȋn acest caz era acela de a identifica adevărata mamă a copilului, deoarece nici nu se punea problema că copilul ar fi putut/trebuit să crească la o altă mamă decât la cea biologică, aceasta deşi ȋn versetul 16 ni se spune că femeile erau de fapt două “curve” (Deci Dumnezeu nu le ia copiii nici măcar la curve… Să-i spună asta cineva statului norvegian!) Solomon, dându-şi seama că adevărata mamă va fi cea căreia ȋi va păsa de copilul ei, s-a prefăcut că intenţionează să taie copilul ȋn două, ca să le dea la amândouă câte o jumătate din el. Deşi una dintre femei a fost dispusă să accepte această soluţie, adevărata mamă a preferat mai curând să renunţe cu totul la copilui ei decât să-i fie omorât. De aici rezultă deci că Dumnezeu nu-i consideră decât pe părinţii biologici ca fiind ȋndreptăţiţi şi capabili să-şi crească proprii copii. Acelaşi lucru ni-l confirmă printre altele şi 2 Împăraţi 4:1-7, care ne spune ȋn plus că familiile trebuiesc ajutate să treacă ȋmpreună prin dificultăţi, atunci când se confruntă cu ele, nu să fie separate.  
Făcând aluzie la aberanţa Serviciilor de Protecţie a Copilului din Scandinavia, Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului, pentru că tocmai a fost perioada Crăciunului, a publicat pe pagina lui din internet o felicitare caricaturizată ȋn care o lucrătoare socială a venit ȋn iesle la Iosif şi la Maria, ca să constate condiţiile ȋn care se afla bebeluşul Isus. Aceasta documentează următoarele: “Lăsarea unui nou-născut afară…, nevaccinat…, insalubru…, nou-născut ţinut la un loc cu animalele…”, şi ȋn ȋncheire ȋi ameninţă pe Iosif şi Maria, spunându-le: “O să mai aveţi de-a face cu noi.” Deci Serviciile de Protecţie a Copilului din Scandinavia l-ar fi răpit şi pe Isus de la părinţii Lui pe care i-a ales Însuşi Dumnezeu. (vezi –
·         În Geneza 14:1-16 avem cazul răpirii lui Lot, nepotul lui Avraam. Şi iată cum a reacţionat şi acţionat Avraam când a auzit de aceasta: “Cum a auzit Avram că fratele său (frate de neam) fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.”
Isus a spus ȋn Matei 5:38-39: “Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.’ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Şi tot Isus i-a spus lui Petru ȋn Matei 26:52: “Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.” Însă ȋn Luca 22:36 Isus a spus: “cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.”
Din aceste pasaje de mai sus rezultă că creştinul nu trebuie să fie un atacator şi un bătăuş, dar are voie să se apere pe el şi pe ai lui, inclusiv folosindu-se de arme. Pe de altă parte, ȋn cazul copiiilor lui Israel, care (se poate spune că) erau ostatici ȋn Egipt, Dumnezeu le-a dat izbânda intervenind ȋn mod miraculos, fără să trebuiască să recurgă ei la arme.  
În continuare urmează articolele pe care le-am găsit ȋn internet (şi tradus), cu privire la Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia (Barnevernet), şi care ne ajută să ne formăm o părere despre el şi să tragem propriile noastre concluzii. Aici trebuie menţionat că am ales un singur articol care a fost publicat după apariţia cazului familiei Bodnariu (aceasta pentru că el reprezintă o reacţie profesională la declaraţia Ambasadei Norvegiei de la Bucureşti cu privire la acest caz), toate celălalte articole provin de pe vremea când acest caz nici măcar nu se ȋntrevedea, astfel ȋncât să putem să judecăm cum este acest Serviciu de Protecţie a Copilului din Norvegia (Barnevernet), fără să-l privim neapărat prin prisma cazului acestei familii.


Dr. Daniela MarisAm urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.

Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului.

Le luam pe rand. Teoria atasamentului este o teorie lansata de psihiatrul britanic John Bowlby si completata de psihologul canadian Mary Ainsworth, care, pe scurt, sustine (pe model evolutionist), ca la baza comportamentului relational al oricarui individ sta relatia de atasare fundamentala, genetic determinata, formata inca de la nastere, de o anumita persoana. Initial aceasta persoana a fost considerata mama, ulterior insa a fost denumita generic “persoana de referinta”. Aceasta relatie de atasare este atat de importanta pentru copil, incat acesta isi va organiza comportamentul si gandirea in asa fel incat aceasta relatie sa aiba continuitate, aceasta continuitate fiind esentiala pentru insasi supravietuirea individului respectiv. Copilul va “plati” chiar cu deranjamente functionale pastrarea atasamentului fata de persoana de referinta. Relatia de atasament copil-persoana de referinta este atat de puternica, incat afectarea ei, ruperea ei, disparitia ei, duce la tulburari emotionale si cognitive mai mult sau mai putin grave atat in copilarie, cat si in viata de adult, tulburari care se traduc prin: pasivitate, apatie, retardul dezvoltarii, agitatie, hiperactivitate, lipsa de atentie, incapacitatea de a stabili relatii semnificative si de lunga durata, instabilitate emotionala, depresie, etc.

Este important de precizat aici ca exista cateva tipuri de atasament considerate NORMALE, chiar daca nu toate sunt optime: atasamentul autonom (optim), relational-evitant, nesigur-preocupat, neprelucrat si neclasificat. De asemenea, exista tipuri de tulburari de atasament PATOLOGICE, care se diagnosticheaza de catre psiholog sau psihiatru, in urma unor evaluari minutioase, prin teste standardizate si prin verificarea criteriilor de incadrare intr-o anume categorie de patologie psihiatrica (pe baza DSM – Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale), si se trateaza numai la indicatiile psihiatrului. Cauzele cele mai grave care duc la tulburari de atasament patologice sunt: neglijarea, abuzul sau violenta persoanei de referinta asupra copilului.

Toate (aproape) bune si frumoase, insa problemele incep la modul in care agentii Barnevernet aplica aceasta teorie. Ca peste tot in lume, “practica ne omoara”. (Si daca nu ne omoara, atunci spune multe despre noi). Am identificat cateva probleme majore, care devin cauzele dramelor prin care trec, fara exceptie, familiile despre ale caror situatii am citit:
1. De departe, aspectul cel mai condamnabil este ca se porneste de la prezumtia de VINOVATIE a parintilor. Se pleaca din start in sens invers fata de normal, si anume de la convingerea de nestramutat ca acei copii (care in final vor fi luati din familie) sufera, de fapt, de tulburare PATOLOGICA de atasament. Asta ar insemna automat ca au fost fie abuzati, fie neglijati, fie loviti in vreun fel, astfel incat trebuie neaparat inlaturati din mediul agresiv. Urmarea fireasca a acestei prezumtii este sa se caute (sau sa se fabrice ad-hoc) dovezi in acest sens.

2. Aceasta prezumtie de vinovatie pleaca de la niste “ingrijorari”, “presupuneri”, exprimate de persoane care nu au calitatea de a evalua situatia dpdv psihiatric, dar li se ofera recomandarea si puterea de a o face, deschizand calea larga spre abuzuri ale sistemului. Vezi situatia fetelor Bodnariu, care au fost luate pe un denunt in care directoarea isi exprima “ingrijorarea” ca “s-ar putea” ca fetele sa fie disciplinate acasa.

3. O alta mare problema este ca diagnosticul de tulburare patologica de atasament (care, in marea majoritate a cazurilor, este FALS) il pun niste persoane care NU SUNT PSIHIATRI. Daca, in cel mai bun caz, sunt psihologi, din toate relatarile de pana acum reiese ca acestia nu aplica nici teste standardizate, nici evaluare repetata, cu stabilirea diagnosticului in functie de toate criteriile din DSM. Nici nu ar avea cum, caci totul se face pe fuga, se declara scurt ca asa ar sta lucrurile, fara dovezi, si se iau copiii in regim de urgenta. Psihologii care au incercat sa semnaleze discordanta intre situatia familiilor si severitatea masurilor luate au devenit indezirabili pentru sistem, din declaratiile activistului norvegian pentru drepturile omului Marius Raikerås. Conferentiara Gunn Astrid Baugerud, de la Colegiul Universitar de Stiinte Aplicate din Oslo, a sesizat, intr-un studiu de psihologie criminalistica, aceasta discrepanta intre problemele familiilor si masurile extreme de preluare de urgenta a copiilor intr-un numar nejustificat de cazuri

4. Felul in care se fabrica dovezile este o batjocura la adresa psihologiei si a medicinei civilizate, in mod special a psihiatriei. Cateva exemple: copilul intoarce fata cand este spalat pe fata de tata – asta inseamna ca se teme de tata sa nu fie lovit, nu o reactie normala a copilului atunci cand i se pune mana uda pe fata, cum este de fapt; copilul priveste cu interes alti oameni de pe strada – aceasta inseamna pentru Barnevernet criteriul A2 din DSM-IV-TR la tulburari reactive de atasament, si anume sociabilitate indiscriminativa a copilului (si nu interesul normal pentru alte fiinte, care denota dezvoltarea neuro-psihica normala a copilului, cum este de fapt); mama plange cand i se smulge copilul din brate de catre Barnevernet – deci este depresiva – fara evaluare, fara criterii de diagnostic, fara diagnostic diferential; mama sufera de o profunda ambivalenta in ce priveste angajarea in relatii interpersonale (ambivalenta pe care tatal copilului o neaga) – acest lucru sugereaza, pentru Barnevernet, ca mama are o tulburare patologica de atasament, care se va reflecta in atasamentul copilului fata de mama, aspect sustinut tot de teoria atasamentului, dar neconfirmat in cazul in speta; copilul mananca prea repede – cu siguranta a fost victima unui incest; copilul mananca prea incet – cu siguranta a fost victima unui incest; copilului nu-i plac icrele – cu siguranta a fost victima unui incest (in ultimele trei cazuri nu am gasit nici un corespondent in psihiatria actuala); copilul este dus in mod obsesiv la medicul de familie sau la urgente, pentru motive fictive, doar pentru a demonstra incapacitatea mamei de a-l ingriji, etc.

5. Felul in care sunt tratati ulterior copiii luati dovedeste tot o abordare intoarsa pe dos a teoriei atasamentului. Intentiei evidente de a rupe atasamentele stabile formate in familiile biologice si de reatasare de alte familii, ca si cum dezlipim un sticker dintr-un loc si il lipim intr-altul, i se spune la Barnevernet “interesul superior al copilului”. Sa luam exemplul copiilor Bodnariu. De ce au fost separati cei cinci frati? Pentru ca se pot “popula” trei noi familii cu ei: cinci timbre pe trei plicuri, nu? De ce au fost grupati copiii mai mari doi cate doi, de varste apropiate, si de ce li s-a dat program diferit de vizitare de catre parinti? Pentru ca atasamentul fata de familia lor biologica este in stadii diferite de formare, in functie de varsta: Eliana si Naomi au deja un atasament stabil (format deja de la 5-6 ani in sus), deci ele au trebuit separate complet de parinti, fara vizitare, fara conversatii telefonice, fara cadouri. Ca urmare, telefoanele de cate 10 minute permise parintilor au fost o mare concesie, facuta doar de dragul autoritatilor romane. Acest lucru nu ar fi trebuit niciodata sa se intample, dar s-a intamplat, gratie implicarii tuturor celor care au iesit in strada, astfel ca s-a aflat ca a existat o scrisoare a fetelor, care a fost impiedicata sa ajunga la parinti, iar una dintre fetite a declarat: “Am crezut ca urmeaza sa muriti”. Ele nu ar fi trebuit niciodata sa afle ca parintii nu sunt morti deloc, ar fi trebuit sa inceapa deja sa isi puna in miscare mecanismele de reatasare la noua familie, conform Barnevernet. Cu cei doi baieti, de 2 si 5 ani, Matei si Ioan, situatia este si mai inumana: la aceasta varsta, teoria atasamentului sustine ca despartirile repetate au efect de “consolidare a doliului”. Ca urmare, mama a fost lasata sa ii vada periodic, ca ei sa dezvolte agresivitate fata de ea, si apoi sa nu mai doreasca sa o vada, pentru ca asa spune teoria ca trebuie sa se intample. Acesta este motivul pentru care unul dintre copii a intrebat: “Chiar a spus tati ca ii este dor de mine?”. Cu cel mic, nu si-au batut prea tare capul, i-au permis cu “generozitate” mamei sa il viziteze de doua ori pe saptamana, fiindca el nici nu va sti ca a avut-o de mama pe Ruth, daca va ramane la Barnevernet. Nu a contat ca au riscat retard in dezvoltare rupandu-l de la sanul mamei, nu a contat nici ca l-au iradiat degeaba cu o tomografie computerizata a intregului organism, desi puteau sa-i faca ecografii neiradiante in diferite zone ale corpului, pentru a vedea daca a fost sau nu agresat.

6. Merg mai departe cu rationamentul: daca aceasta dezlipire de familia biologica – lipire de o familie surogat, urmata de multe ori de transfer la o alta familie, si apoi la o alta familie, ar fi atat de benefica pentru copil, de ce statisticile recente arata ca se raporteaza un numar de 8-9 decese pe luna ale copiilor aflati in plasament, rata mult mai mare decat a copiilor din populatia generala? De asemenea, de ce rata adoptiilor copiilor norvegieni aflati in custodia Barnevernet este mult mai mica decat rata plasamentului temporar in familii surogat, care merge in majoritatea cazurilor pana la atingerea varstei de 18 ani, dupa cum a aflat delegatia parlamentara romana in urma vizitei din Norvegia? Nici macar nu intru in rationamente legate de aspectele financiare ale sustinerii si promovarii Barnevernet, au facut-o altii inaintea mea, mult mai bine.

Intorcandu-ne la al doilea punct principal al argumentatiei mele, care priveste legislatia norvegiana de protectie a copilului, trebuie mentionate cateva aspecte. Motivele esentiale ale preluarii copilului din familia biologica si plasarea lui intr-o familie surogat sunt exact cele descrise de teoria atasamentului: neglijenta, abuzul sau violenta asupra copilului. Aceasta nu ar fi o problema in sine, insa statisticile publicate de Biroul national de statistica norvegian arata ca, din totalul de motive, doar 20% se refera la neglijenta, violenta, abuz de orice natura si consum de droguri. Restul de 80% au motive nejustificate (“alte motive”). Pe de alta parte, articolele din lege care guverneaza activitatea Barnevernet si care sunt cele mai contestate, sunt cele cuprinse sub numarul 4.12, sectiunile A-D. De exemplu, sectiunea A permite statului sa preia un copil daca conditiile fizice si psihologice din mediul de viata al copilului nu se ridica la standardul prevazut de Barnevernet. De aceea, daca agentului nu ii place cum face mama omleta, sau daca acesta considera ca feliile de paine sunt prea groase, copilul este luat. Daca parintele are o problema temporara la picior si nu se poate urca pe scara sa spele geamul, copilul este luat. Daca hainele nu sunt impachetate in sifonier asa cum doreste agentul, copilul este luat, etc. Logic, nu? De asemenea, sectiunea D a aceleiasi legi recomanda statului sa preia copilul daca se SUSPECTEAZA ca acesta va suferi neglijenta sau abuz candva in VIITOR. Ca urmare, parintele care provine el insusi din custodia Barnevernet, este insemnat cu fierul rosu si este considerat la risc, asa ca nu va avea parte de copiii proprii. Parintele care a apelat vreodata la Barnevernet, este automat trecut pe lista neagra si urmarit pana in… panzele albe (la propriu). Parintilor carora li s-au luat deja unul sau mai multi copii, trebuie sa le fie clar ca toti copiii pe care ii vor mai avea vreodata in Norvegia vor fi confiscati in acelasi chip. Fara asistenta, fara ajutor, fara consiliere, fara un diagnostic corect, fara un tratament corespunzator. O activitate neprofesionista, prestata de niste agenti fara pregatire corespunzatoare, deghizata ca “interes superior al copilului” si glazurata cu o urma de psihiatrie intoarsa pe dos – aceasta este protectia copilului din Norvegia.

Nu pot incheia fara sa spun ca exista si o altfel de asistenta psihiatrica in Norvegia, asa cum a inteles sa o practice asistenta medicala cu specializare in psihiatrie infantila, Ruth Johanne Bodnariu: prin consilierea telefonica a adolescentilor pentru evitarea actelor de auto-agresiune, prin intermediul liniei de urgenta Kirken SOS. Pentru aceasta, precum si pentru activitatea ei cu copiii strazii din Romania, ea a fost citata in 2012 in cel mai prestigios jurnal psihiatric din tarile scandinave, Jurnalul de Sanatate Mintala (…/13…/Mener-kjarlighet-reduserer-selvskading). Pe un astfel de OM, Barnevernet o „rasplateste” luandu-i copiii. Daca este implicata aici si razbunarea personala a unui agent Barnevernet, cu atat mai rau. Rezultatul este umilitor pentru toata tagma medicala.

Sunt acum la etapa in care mi-am definitivat diagnosticul asupra Barnevernet. Nu m-am grabit sa il declar, fiindca am avut nevoie de timp pentru documentare, caci situatiile acestea de viata si de moarte nu se pot evalua intr-o zi-doua. Insa, pana cand statul norvegian continua sa sustina, cu o candoare demna de o cauza mai buna, incalcarile flagrante ale drepturilor omului si ale tuturor principiilor de buna practica medicala, produse de Barnevernet, m-am hotarat: nu mai vreau sa vad fiordurile in urmatorii 50 de ani.

Dr. Daniela Maris

 via ProDocens Media

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!

România – LIVE webcams de la orase mari