OMAGIU ADUS ORGANIZATIEI NORVEGIENE BARNEVERNET

Utu

Ca fiecare roman, indiferent de locul unde se afla, urmaresc cu inima plina de tristete tot ceea ce se intampla in dreptul familiei de crestini Marius si Ruth Bodnariu si cei cinci copii.

Cu toate ca tristetea e asa de mare, incat nu poate fi cantarita de nimeni, noi crestinii avem increderea ca Dumnezeu vegheaza asupra acestui eveniment si ca El o sa aiba ultimul cuvant, pe care noi il numim “VICTORIE”.

A venit vremea ca o lume intreaga sa poata vedea ce inseamna unitatea urmasilor lui Hristos. Astazi, o lume intreaga este martora la acest eveniment in care crestinii de pretutindeni s-au trezit precum un urias si au iesit la razboi in Numele lui Dumnezeu, impotriva fortelor iadului, manifestat prin Institutia Barneveret.

In aceste zile ne aratam cu adevarat dragostea pe care o avem unii fata de altii. Suntem impreuna in rugaciune si in post, dar in acelasi timp protestam cu toata vehementa impotriva unui sistem diabolic, care a dovedit de-a lungul anilor ca metodele lor sunt inspirate din sursele celui rau care nu conduc societatea umana spre culmi, ci spre un dezastru tot mai urias pe zi ce trece.

Protestul din Arad, in care fanfara era in fruntea miilor de oameni (barbati, femei, copii sau chiar batrani), mi-a adus aminte de evenimentele triste cand conduceam pe ultimul drum pe cineva drag. Era un ultim omagiu in care, si cei ce conduceau masinile in ambele sensuri isi aprideau luminile ca semn de ultim omagiu pentru cel ce pleca spre groapa. Vreau sa cred cu toata inima ca acest protest din Arad, cu fanfara in frunte, a fost un eveniment de victorie pentru familia Bodnariu si in acelas timp un omagiu de a conduce pe ultimul drum aceasta institutie diabolica Barnevernet…..

CITESTE mai MULT aici – http://misiuneagenesis.org/omagiu-adus-organizatiei-norvegiene-barnevernet/

Reclame

Au fugit cu copiii din UK, ca să nu îi ia statul britanic

uk-londra-familia-letona-copii-luati

Caz de posibila rapire de copii in UK dar evitata in ultimul moment prin fuga parintilor cu toti copiii:

„Au fugit cu copiii din UK, ca să nu îi ia statul britanic

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Imigranţi în UK, Justiție / Poliţie pe data 19 ianuarie 2016

Letonii Alexandra şi Evgeny Pugachev fuseseră acuzaţi de serviciile de protecţia copilului din Marea Britanie că au bătut unul din copii şi erau ameninţaţi că îi vor fi luaţi toţi cei patru copii. Cu toate că le fuseseră ridicate paşapoartele cei doi au reuşit să fugă din UK, cu tot cu cei patru copii ai lor.

Să nu care cumva să dai în copil!

Fiul lor, Danik, de şapte ani, fusese văzut la şcoala la care era înscris din Blackburn cu o vânătaie la gât şi o alta pe coapsă, sugerând altoirea cu o funie. Întrebat, copilul ar fi spus că tatăl său este responsabil de vânătaia de la gât, fiind provocată de o lovitură cu cureaua de pantaloni, în timp ce mama sa i-a lăsat acea vânătaie pe coapsă.

Prin urmare, au fost anunţate serviciile pentru protecţia copilului din Marea Britanie. Aceştia au descoperit şi o zgârietură pe obrazul fetiţei lor, Nikita, de patru ani. Interogat, tatăl copiilor a spus că vânătaia de pe gâtul lui Danik a fost, într-adevăr, provocată de el, dar că circumstanţele au fost în totalitate accidentale.

Vecinii letonilor chemaseră şi ei serviciile de protecţia copiilor, explică tatăl, pentru că au auzit într-o zi copiii plângând. Mai mult, vecinii au declarat autorităţilor că cei doi letoni îşi băteau copiii zilnic, ceea ce, conform tatălui, nu este deloc adevărat. Vânătăile au apărut în timp ce copiii se jucau, mărturiseşte Evgeny Pugachev pentru Daily Mail de la Riga, Letonia.

CITESTE mai MULT aici – http://www.diasporaro.com/au-fugit-cu-copiii-din-uk-ca-sa-nu-ii-ia-statul-britanic/

CE SUNT PĂRINȚII, DOAR ANIMALE REPRODUCTIVE? Editorial

bodnariu

Drama familiei Bodnariu, a familiei Nan și a altor familii de români, loviți în chiar „sufletul lor” de „atotputernicul” stat național-socialist norvegian, ne-a scos din hibernare în plină iarnă. Dumnezeu ne-a mișcat inimile, celor care avem, și ne-am mobilizat, ca niciodată înainte, în susținerea cauzei acestor oameni loviți de niște funcționari incompetenți și fără suflet. Am primit din partea unui părinte un material, pe cât de emoțional, tot atât și de rațional, care ne provoacă să înțelegem adevărata miză a instituțiilor unui stat asistențial tot mai puternic și care trebuie să fie răspunsul creștinului în apărarea și promovarea valorilor biblice ale familiei:
„Cugetările unui părinte…
Urmăresc de câteva săptămâni evenimentele care se țes în jurul familiei Bodnariu. În primul rând, le urmăresc în calitate de părinte – am copii și îmi iubesc copiii. Ca părinte empatizez cu Marius și Ruth Bodnariu; nu pot rămâne indiferent față de decizia unei organizații de a lua cu forța copiii de lângă părinți. În al doilea rând, urmăresc aceste evenimente în calitate de român – sunt născut în România, trăiesc în România și îmi iubesc țara și neamul. Nu pot rămâne indiferent când un frate de neam este tratat într-o țară străină ca un monstru care și-ar devora copiii. În al treilea rând, urmăresc evenimentele în calitate de creștin. Cred în Dumnezeu și împărtășesc concepția creștină despre lume și viață. Cred că Dumnezeu a întemeiat familia și a stabilit natura și forma relațiilor dintre părinți și copii. Nu pot rămâne indiferent atunci când o organizație seculară încalcă principiile divine și deposedează părinții de dreptul și datoria lor de a-și educa și crește copiii, sau când aceeași organizație încalcă dreptul copiilor de a rămâne lângă părinții lor adevărați. Chiar dacă familia Bodnariu aparține altei confesiuni creștine, consider că atunci când principiile fundamentale ale creștinismului sunt călcate în picioare, toți creștinii – indiferent de confesiune – sunt datori să le apere.

Nu sunt xenofob. Nu sunt sectar. Am călătorit și în alte țări ale lumii. Am un respect deosebit pentru oamenii care aparțin altor popoare și locuiesc în alte părți ale lumii. Cred că fiecare popor are locul și rostul lui sub soare. Nu cred în rase superioare și rase inferioare, ci cred că oamenii de pe pământ au toți aceeași valoare înaintea lui Dumnezeu.

Vremurile și împrejurările au făcut însă ca oamenii săcolinde pământul în căutarea unui trai mai bun. Așa ne-am trezit cu popoare și culturi amestecate în țări care au legile lor și mentalitățile lor. Aceste legi și mentalități nu se potrivesc în mod echitabil tuturor celor care locuiesc într-o anumită țară. Nu mă refer la statele dictatoriale și opresive, ci în special la statele care au adoptat democrația liberală, la statele multietnice și multiculturale. Integrarea socială în statele multietnice și multiculturale, chiar dacă este prezentată în termeni optimiști în scrierile multiculturaliștilor, în realitate, în viața de zi cu zi, confruntă oamenii cu provocări și probleme greu de gestionat. În fața acestor provocări, guvernele încearcă o acrobație mediatică între cosmopolitanismul afișat în discursul public (politically correct) specific democrațiilor liberale, pe de o parte, și discriminarea specifică naționalismului socialist deghizat sub forma legilor, normelor și procedurilor care legitimează instituțiile publice din țara respectivă, pe de altă parte. Prin urmare, tratamentul la care sunt supuși cei nou veniți într-o țară cu democrație liberală trebuie văzută nu doar din perspectiva optimist teoretică, ci și din perspectiva realist practică. Din această ultimă perspectivă, drepturile omului, drepturile părinților sau drepturile copiilor îmbracă forme dintre cele mai surprinzătoare. În mod concret, complexitatea problemelor cu care se confruntă cei nou veniți în aceste țări (atrași probabil de promisiunile bunăstării) se poate vedea în cazul familiei Bodnariu: o familie româno-norvegiană ai cărei copii – cinci la număr – au fost luați de agenția de protecție a copilului Barnevernet și plasați în alte familii pe motiv că în familia naturală au fost supuși unor abuzuri. Cazul respectiv a beneficiat de o atenție mediatică deosebită. În dezbaterile publice cu privire la situația acestei familii se conturează două direcții sau poziții pe care le putem denumi: poziția pro-familie sau familiștii, și poziția pro-instituție sau instituționaliștii.

Argumentele poziției pro-familie subliniază valorile,integritatea, drepturile și autonomia familiei cu privire la creșterea și educația copiilor. Din perspectiva familiștilor, rolul instituției este de a sprijinii, de a asista familia în creșterea copiilor și nicidecum de a submina sau destrăma familia. De cealaltă parte, poziția pro-instituție afirmă drepturile (legale), expertiza și autoritatea instituției cu privire la creșterea, educația și protecția copiilor. Din perspectiva instituționaliștilor, părinții sunt un pericol pentru copii. Mai mult, instituționaliștii consideră că filosofia părinților cu privire la educație este perimată iar metodele folosite sunt dăunătoare pentru viitorul copiilor. De aceea, instituționaliștii pledează pentru limitarea sau chiar eliminarea totală a influenței părinților în educația propriilor copii. O asemenea instituție care pretinde căare o filosofie modernă cu privire la educație, are metode adecvate și eficiente, are specialiști acreditați, a obținut din partea statului norvegian dreptul legal de a lua copiii din familie atunci când consideră că binele copiilor este în pericol. Așa cum se poate lesne observa, familiștii și instituționaliștii operează cu filosofii politice și politici sociale fundamental opuse. Aceste deosebiri se văd tot mai limpede în dezbaterile publice din România cu privire la binele și viitorul copiilor, atât ai familiei Bodnariu, cât și ai altor familii de români, cehi, lituanieni, polonezi, etc., cărora le-au fost luați copiii de către instituția de protecție a copiilor din Norvegia.

Astfel, la întrebarea: cine poate oferi acestor copii cel mai bun viitor emoțional, educațional, spiritual și profesional? Răspunsul familiștilor este – Familia, în timp ce răspunsul instituționaliștilor este – Instituția. La întrebarea: unde vor experimenta copiii cel mai bine dragostea și atașamentul emoțional? Familiștii afirmăclar – în familie alături de părinți și frați, iar instituționaliștii susțin că în instituție separați de părinți și frați. La întrebarea: ce se întâmplă când opiniile părinților și ale instituției se deosebesc cu privire la binele copiilor? Familiștii susțin că ar trebui să primeze poziția părinților, în timp ce instituționaliștii susțin că trebuie să primeze poziția instituției.

În confruntarea dintre familie și instituție cu privire la binele și viitorul copiilor, se ridică și alte întrebări:
ce drepturi are și de ce protecție beneficiază familia?
ce drepturi are și de ce protecție beneficiază instituția?
există o relație echitabilă între drepturile și protecția familiei, pe de o parte, și drepturile și protecția instituției, pe de altă parte?

Din ceea ce a ieșit la iveală în dezbaterile de până acum cu privire la copiii luați din familie cu forța de către instituție, se pare că familia nu are nici un mijloc eficient de apărare împotriva deciziilor instituției. Răspunsul instituțiilor din Norvegia însușit de instituționaliștii din România cu privire la faptul că familia poate ataca în instanța de judecată decizia instituției de protecție a copilului, este profund dezavantajantă pentru familie. Mai precis, instituția are dreptul să smulgă copiii cu forța din brațele părinților, în baza unui denunț, să îi plaseze înfamilii surogat agreate de aceeași instituție pe o perioadă nedeterminată (lungă), în timp ce părinții naturali (familia) fără drept de a-și vedea copiii în acest interval, au dreptul să aștepte ani de zile derularea unui proces în instanță. Cine protejează copiii în tot acest timp de traumele emoționale ale despărțirii de familie? Cine va răspunde de consecințele acestor traume asupra dezvoltării psiho-emoționale, comportamentale și profesionale ale copiilor? Cine va răspunde de consecințele traumelor emoționale și relaționale pe care le poate genera intervenția în forță a instituției asupra părinților și a familiei extinse?

Este cunoscut faptul că familia este grupul social cu cele mai profunde și durabile relații de dragoste, atașament, responsabilitate, apartenență și care contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea identității, a siguranței, a echilibrului emoțional și mental, a capacităților relaționale, etc. Destrămarea abuzivă a familiei are consecințe greu de cuantificat. Acest fapt este confirmatatât empiric de omul obișnuit de pe stradă, cât și de rezultatele unor studii efectuate de specialiștiiresponsabili. Familia nu este o colecție de indivizi fărăsuflet, sau în termeni mai reci, o colecție de roboți care pot fi mutați dintr-o instituție în alta, în urma unei decizii impusă cu forța de o instituție.

Din tot ce se cunoaște până în acest moment, se pare că în cazurile devenite publice în Norvegia, familia este deposedată de cele mai modeste mijloace de apărare în fața instituției. Instituționalismul norvegian nu face nici cel mai mic efort de a înțelege specificul emoțional, relațional și spiritual în care s-au născut și au crescut copiii familiilor de români. Argumentul legal care stă la baza deciziilor unei instituții este invocat sec și metalic, ca și când copiii și părinții ar fi niște obiecte fără suflet.

În calitate de părinte, mă întreb dacă nu cumva politicile sociale promovate în baza unei anumite filosofii politice, își propun distrugerea familiei sub masca preocupării pentru binele și viitorul copiilor. Dacă părinții pot fi deposedați de drepturile parentale și de posibilitatea de a-și păstra copiii în baza unor asemenea filosofii și practici sociale, atunci e limpede că asistăm la demolarea întregii culturi care s-a clădit pe temelia familiei. Mai mult, în virtutea instituționalismului legitimat de către statul norvegian, părinții nu ar fi altceva decât animale de reproducere a căror datorie este să alimenteze instituțiile cu copii cărora aceasta să le decidă soarta.

În calitate de părinte, român și creștin nu pot rămâne indiferent. Dar, daorită faptului că înțeleg rolul și valoarea dialogului, aș dori să adresez câteva întrebări susținătorilor instituționalismului:
• Ca părinte, am dreptul ca alături de alți părinți să îmi exprim public convingerile în legătură cu filosofia educației, normele și procedurile instituției în cazul copiilor familiei Bodnariu sau ai altor familii în situații similare, fără să fiu insultat, umilit și discriminat public de instituționaliști?
• Are societatea civilă dreptul de a apăra cetățenii și familiile lor de abuzurile instituției?
• Ca părinte, am dreptul la legi și bune practici care să îmi apere familia de abuzurile discreționare ale instituției?
• Este statul în mod imparțial și un stat al cetățenilor și al familiei, sau este doar un stat al instituțiilor pe care le crează și patronează?
• Sunt cetățenii participanți la alegerea filosofiei educației și a politicilor sociale, sau sunt considerați doar o colecție de indivizi decorticați care sunt datori să se supună orbește instituției?
• Stimați instituționaliști: sunteți părinți? Aveți copii? Stiți ce înseamnă dragostea de mamă sau de tată? Vă puteți imagina ce înseamnă durerea separării de copiii pe care ți i-ai dorit, pentru care ai jertfit și pe care îi iubești?
• Dacă cetățenii români ajung în alte țări datorită împrejurărilor de viață, are statul român dreptul și obligația de a-și proteja și apăra cetățenii sau se poate deroba de aceste responsabilități sub masca respectului pentru instituțiile și procedurile țării respective?
• Dacă sunt călcate în picioare principiile creștine cu privire la natura și rolul familiei, au creștinii dreptul să-și afirme și să-și apere public convingerile fără să fie insultați, umiliți și discriminați?

Datorită faptului că în dezbaterile publice, unii preferă atacul la persoană în locul evaluării argumentelor, am ales ca în aceste dezbateri să fiu doar un părinte oarecare, sau un glas care se adresează conștiinței.
Va continua!”

Sunt convins că în zilele următoare, în ciuda atacurilor și insultelor venite din zona apărătorilor statului asistențial și a instituțiilor sale represive, se vor ridica tot mai multe voci care vor apăra familia și ordinea de autoritate instituită de Dumnezeu

Samy Tuțac

Vladimir Putin, anunţ de ultimă oră pentru evrei

Vladimir Putin: Evreii care se simt în nesiguranţă în alte ţări europene din cauza sentimentelor antisemite pot veni în Rusia, a declarat marţi preşedintele rus !!!!!

B a r z i l a i - e n - D a n

România ar fi trebuit să o ia înaintea lui Putin.

Autor: Gabriel Zamfirescu, Redactor

Publicat: 20:11

Russian Prime Minister Vladimir Putin meets with Hungarian Prime Minister Viktor Orban
Evreii care se simt în nesiguranţă în alte ţări europene din cauza sentimentelor antisemite pot veni în Rusia, a declarat marţi preşedintele rus Vladimir Putin, relatează DPA. ‘Ei pot veni la noi. Au plecat din Uniunea Sovietică. Lăsaţi-i să se întoarcă’, i-a spus Putin preşedintelui Congresului European Evreiesc, Viatcheslav Moshe Kantor, în cadrul unei

Vezi articolul original 111 cuvinte mai mult

Un mesaj foarte frumos prezentat de un copil

Tatal Bodnariu in DIRECT la RARES BOGDAN 11 ian 2016

Marius si Ruth BodnariuTatal copiilor Bodnariu, IN DIRECT LA RARES BOGDAN, la Jocuri de Putere
MARIUS BODNARIU, tatal celor 5 copii rapiti in Norvegia – INTERVIU la Rares Bogdan

ATENTIE   ►►► „mi se trimit mesaje „fiti mai prudent cu acest caz”” la MINUTUL ►►►  45:33  ◄◄◄

VIDEO by JustFourUamnda a

Familia Bodnariu, o misiune specială??

Picatura care a umplut paharul….

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Familia Bodnariu PROTEST in fata Ambasadei Norvegiana

Încă din primele zile după ce Barnevernet le-a răpit copii familiei Bodnariu, am crezut și de fapt am vorbit și cu unchiul copiilor, Daniel Bodnariu, care a fost de acord cu mine, că tot ce se întâmplă familiei fratelui său Marius, face parte dintr-un plan mult mai mare decât putem cei mai mulți dintre noi să vedem acum și că în final va fi o mare binecuvântare pentru mult mai mulți oameni, nu numai pentru familia lui Marius și Ruth. Ei bine, pe măsură ce trec mai multe zile, sunt tot mai convins de acest lucru.

Vorbeam zilele trecute cu cineva și chiar menționam faptul că acest “bulgăre de zăpadă” se mărește pe zi ce trece, tot mai tare și de fapt oamenii îl controlează din ce în ce mai puțin, în schimb este tot mai controlat de Dumnezeu. Ceea ce se va întâmpla în final, nu va fi ceea…

Vezi articolul original 661 de cuvinte mai mult

Tragedia familiei Bodnariu – „picatura care a umplut paharul”?

Photo Agnus Dei

Photo Agnus Dei

Janeth trage o concluzie inedita si inteleapta la aprox o luna dupa separarea copiilor de Marius si Ruth Bodnariu:

Oare ce e in sufletul ei de mamă acum?  Oare cum arata casa lor?  Râsul cristalin al copiilor si  sunetul jucariilor sunt acum inlocuite de ticaitul sinistru al  ceasului, de suspine si hohote de plâns… O mama indurerata in fotoliu ce isi adapa durerea prezentului din izvorul amintirilor…. Pătuțuri goale… Jucării triste….

Mulți dintre noi ne-am intrebat zilele acestea DE CE? De ce Marius si Ruth? De ce o familie care Il iubeste pe Isus? De ce nu se intampla nimic?  De ce tace Dumnezeu? Nu cred ca cineva a primit răspunsul…. In Biblie scrie ca gândurile noastre nu sunt gândurile Domnului. Gândurile Lui sunt de nepatruns. Nimeni nu poate intelege felul cum lucreaza El, metodele Lui, scopurile Lui…dar stim că tot ce face El este bun. Trebuie că e ceva bun şi de data aceasta!

La un singur aspect m-am gandit insa, nu stiu daca acesta e si gandul lui Dumnezeu… că tragedia acestei familii e „picatura care a umplut paharul”.

CITESTE gandurile lui Janeth aici –

Transplant de inimă pentru Barnevernet

In data de 20 Ianuarie, aces articol a ajuns la nr. 4 in top 100 Bloguri in Limba Romana:

Transplant de inima Barnvernet de Janeth

Păstorul adventist și prietenul meu vechi (a nu se citi ,,bătrân“), Nicu Butoi – Mesaj de alinare pentru familia Bodnariu

Pentru toti cei care ati cerut…

B a r z i l a i - e n - D a n

„Dati-mi voie sa suspin…” – Nicu Butoi
(Mesaj de alinare pentru familia Bodnariu)

Vezi articolul original

Protest împotriva modelului norvegian, editorial Alexandru Fintoiu

Norway flag

Image Dave Gramlund via Samy Tutac

Ortodocși, penticostali, baptiști, catolici, adventiști și ce-om mai fi? Nu. În fața diavolului toți suntem la fel. Nu-l interesează apartenența. Pentru el e important să nu te închini lui Hristos. În rest poți să fii orice sau să n-ai nici un Dumnezeu.

Am auzit săptămânile acestea tot felul de păreri cu privire la ce se întâmplă în Norvegia. Să arunci cu opinii la radio, televizor sau rețele de socializare e simplu, nu costă nimic. Au avut loc discuții interminabile legate de pedepsirea copiilor prin corecții fizice și am auzit multe prostii care fac rating și implicit bani.

Într-o țară creștină, cum ne batem cu pumnul în piept că suntem, pe oameni nu-i interesează părerea lui Dumnezeu cu privire la aceste aspecte ci părerea psihologilor, oamenilor de știință, profesorilor, sociologilor, politicienilor sau jurnaliștilor.

Protestez împotriva ignoranței, ipocriziei și nepăsării. Când îți pasă de durerea cuiva îl ajuți. Un om în necaz n-are nevoie de părerile noastre ci de acțiune.

Sunt unii care îmbrățișează modelul norvegian de creștere al copiilor care pentru mine e dezastruos. Așa a ajuns Europa de vest cu lacăte la biserici și înconjurată de păgânism și fanatism. Ajung să crească clone nu oameni.

În România încă mai e bine pentru că sunt oameni care se roagă pentru ea. Bine nu înseamnă neapărat bani. Mai bine săraci cu Hristos decât bogați și fără El. Mai bine în țara noastră unde nu prea există azile decât acolo unde părinții sunt trimiși de copiii lor direct la reciclare.

Protestez împotriva modelului norvegian și orice creștin adevărat ar trebui să facă asta. Un model ce creează oameni reci și singuri. Un model care oferă mai multă apărare câinilor decât oamenilor. Un model care a înghițit valorile creștine promovând un umanism fără Dumnezeu.

Da, Europa și-a pierdut dragostea. Să nu ne pierdem și noi odată cu ea. Suntem creștini si să fim mândri de Dumnezeul nostru.

În orice necaz am fi, El ne izbăvește.
Atunci când copiii familiei Bodnariu se vor întoarce la părinții lor, să continuați să vă rugați. Pentru Dumnezeu e un fleac să schimbe țări…

Alexandru Fintoiu

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/protest-impotriva-modelului-norvegian-alexandru-fintoiu/

Eurodeputata Viorica Dăncilă la PE: autoritățile norvegiene nu oferă datele solicitate nici presei și nici familiei Bodnariu.

Eurodeputata Viorica Dăncilă, lidera delegației PSD din PE, a solicitat, în plenul Parlamentul European, „transparență” din partea autorităților norvegiene, în cazul familiei Bodnariu.

De asemenea, Viorica Dăncilă a reînnoit apelul către eurodeputați și instituțiile europene, de a oferi sprijin familiei Bodnariu.

„Opinia publică românească, precum și presa din România, și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea, în ultimele luni, cu privire la soarta familiei Bodnariu, ai cărei copii au fost luați de la părinți de către serviciile de protecție specializate, din Norvegia. Motivele deciziei autorităților norvegiene sunt neclare. Până la acest moment, nu există informații oficiale, fără echivoc, privind motivația acestei acțiuni.

Lipsa de informații vine din lipsa de transparență a autorităților norvegiene, care nu oferă datele solicitate nici presei și nici familiei Bodnariu. Grupul eurodeputaților S&D din România a adus această situație la cunoștința președintelui Parlamentului European și a comisarului european pentru politici de vecinătate.

CITESTE mai Mult aici – http://www.dcnews.ro/cazul-bodnariu-in-parlamentul-european-ce-se-cere-autorita-ilor-norvegiene_495122.html#sthash.LxcFS4S4.dpuf

CITESTE si –

CLICK.RO – Cum îi putem salva pe copiii Bodnariu. Există speranță

bodnariu-2

Cazul dramatic care a pus pe jar diplomațiile statelor român și norvegian ar putea fi soluționat pașnic, dacă autoritățile norvegiene înțeleg să ia o hotărâre în interesul celor cinci copii. Judecând după alte cazuri de copii rezultați din căsătorii mixte româno-norvegiene, șansele de reîncredințare a minorilor familiei naturale sunt mici. Și, totuși, există speranță! Iată cum ar putea fi salvați copiii familiei Bodnariu!

Autoritățile norvegiene au declanșat procedura de adopție internațională pentru cei cinci copii, smulși din sânul familiei lor de angajații direcției de protecția copilului, Barvenered. Teoretic, cei cinci minori pot fi adoptați și de persoane din România, deși autoritățile române nu au proceduri la vedere privitoare la acest aspect. Iată cum poți adopta un copil din Norvegia și cât durează până primești un răspuns.

Cine poate să adopte

Norvegia este parte a Convenției de la Haga și, din acest motiv, autoritățile din țara scandinavă e obligată să încerce să plaseze copiii pentru care există interes extern mai întâi în Norvegia. După câte știm până acum, statul norvegian a sărit peste acest pas, declanșând direct procedura de adopție internațională. Copiii supuși adopției internaționale (deschise sau închise) trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru a putea fi încredințați unor familii din afara țării. În momentul prezentării cererii de adopție…..

CITESTE mai MULT aici – http://www.click.ro/news/national/cum-ii-putem-salva-pe-copiii-bodnariu-exista-speranta

Rezolvarea cazului Bodnariu. La Casa Regală s-a gândit cineva?

King of Norway

Photo Victoria Brutaru

Regatul Norvegiei are pe tron, din anul 1991, pe regele Harald al V-lea. Acesta este, ca și regele Mihai I de România, văr cu regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii. Prin urmare, cei doi monarhi, al Norvegiei și al României, au legături de sânge care contează în genealogiile înalte.

regele Mihai

Regele Mihai Photo Romania Libera

Informația despre caz e unilaterală. Cunoaștem cu multe detalii poziția familiei Bodnariu dar nu cunoaștem deloc poziția părții acuzate, Barnevernet.

Ambasadorul României la Oslo a solicitat încă din noiembrie 2015 reprezentanților Barnevernet o discuție lămuritoare. Întâlnirea a fost programată de aceștia pentru februarie 2016. Nu e ăsta un gest mai sugestiv decât ridicarea degetului mijlociu catre cer?

De-asta întreb: când, în încercarea de rezolvare convenabilă a cazului Bodnariu, instituțiile statului nostru de drept se dovedesc atât de neputincioase, de indiferente, de lașe, de incompetente, la ajutorul Casei Regale s-a gândit, oare, cineva?

Regele Mihai I de România este rudă cu regele Harald al V-lea al Norvegiei.

Alteța sa Regală, Principesa Margareta, are în comun cu Ruth Bodnariu, mama – victimă a celor de la Barnevernet, ceva extrem de prețios: dragostea pentru copiii defavorizați din România și emoționante eforturi pentru ajutorarea acestora.

În acest context, de ce n-ar apela Casa Regală a României la Casa Regală a Norvegiei pentru a-i cere sprijinul în îndreptarea unui monstruos abuz, intrat deja pe panta erorilor ireversibile?

O rog pe această cale pe Alteța sa Regală, Principesa Margareta, să reflecteze la cele propuse de mine aici și, dacă va găsi de cuviință, dimpreună cu Majestatea Sa, Regele Mihai I, să încerce a întreprinde ceea ce depinde de domniile lor pentru ca toți cei cinci micuți Bodnariu să fie redați, până nu va fi prea târziu, părinților lor naturali și României.

CITESTE mai MULT aici – http://www.conteledesaintgermain.ro/rezolvarea-cazului-bodnariu-la-casa-regala-s-a-gandit-cineva/11-01-2016

Adrian Gabriel Davidoiu, noul ambasador al României în Regatul Norvegiei, la Oslo din 24 septembrie 2015 Photo www.jurnaldenord.info

Adrian Gabriel Davidoiu, noul ambasador al României în Regatul Norvegiei, la Oslo din 24 septembrie 2015 Photo http://www.jurnaldenord.info

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari