
Dan Cristea pentru AGNUS DEI:
Barnevernet si-a venit in fire – Nu e deloc de mirare! Doamna Costea este doar confirmarea. Afirmatiile Doamnei ministru Claudia Ana Costea a Romaniei incep sa dispara din memorie si speram ca intr-o buna zi chiar si Barnevernet va disparea nu numai din memoria noastra dar si de pe fata intregului pamant, oricare ar fi denumirea acestor servicii in diferite tari. Titlul de mai sus s-ar putea sa indice ca Barnevernet a inceput sa-si indrepte pasii, prin expresia “si-a venit in fire” cu atat mai mult cu cat astazi toti suntem bucurosi ca micutul Ezechiel Bodnariu a fost dat inapoi parintilor lui, Marius si Ruth Bodnariu. Intr-un articol precedent intitulat “Presiune de Sus, Presiune de Jos”, faceam afirmatia ca Barnevernet nu se poate pocai si ca singurul lui leac este de a fi eliminat si in niciun caz reformat. Aceeasi teza tin ca sa o urmaresc si in articolul prezent pe marginea recentelor afirmatii publice ale Doamnei Costea, ministrul din Guvernul Romaniei la Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice.
Introducere
Pe departe, cel mai indragit cuvant din vocabularul mentalitatii colectiviste este atot prezentul “democratie.” Tocmai conceptul pe care l-a invocat Doamna Costea in pronuntarea dansei de a apara metodele serviciului de protectie al copilului Barnevernet din Norvegia ca ne fiind dure ci pur si simplu niste dragalase actiuni de disciplina aplicate unor parinti care chipurile au nevoie de putin ajutor pentru a-si creste copiii.
Cu toate ca replica data de catre purtatorul de cuvant al miscarii evanghelice Anti-Barnevernet Pro-Bodnariu, pastorul Cristian Ionescu este practic perfecta in claritate si formulare logica, aproape ca nu se mai poate adauga ceva, la fel insa de bogata este si scurta afirmatie initiala a Doamnei Costea in material de discutie si analiza respectiv material educativ pentru noi. Pentru ca daca nu atacam cele mai fundamentale aspecte ale gandirii si mentalitatii acestei doamne cat si guvernul pe care ea presumptiv il reprezinta, atunci nu vom solutiona nimic prea mult decat sa altoim oarecum pomul dar lasand radacina fain frumos la locul ei.
Si dati-mi voie ca sa mai adaug inca ceva pe cale de introducere dintr-un spirit al onestitatii pentru ca daca nu Doamna Costea se va putea ridica ca sa ne riposteze “scoate-ti mai intai barna din ochiul tau…” Si anume ca in prezent multi dintre noi ca indivizi, ca familii si ca tari (pentru ca vom vorbim aici despre Norvegia, Romania, Statele Unite, etc) suntem la un oarecare grad parte din aceasta problema pe care dorim sa o solutionam, hai sa o numesc de exemplu statul de “Welfare”. Nu-i asa? Cati dintre noi nu beneficiem de diferitele asistente sociale de stat cand ar trebui de fapt ca noi sa ne ajutam unii pe altii, noi sa ajutam persoanele varstnice incepand din familie, comunitate si tara? Astfel eu imi scriu mai intii cele de mai jos mie insumi si noi toti ar trebui sa umblam foarte smerit cand punem urmatoarele in aplicare.
Insa cat de smerit sau nu, de miscat trebuie sa ne miscam chiar daca e vorba doar de un pas micut. Poate ca va amintiti de acel joc din copilarie “Imparate, Imparate cati pasi imi dai?” Pai iti dau un pas de furnica, inainte. OK. Daca asta este tot ce putem face atunci incepem chiar si cu un pas de furnica, dar important este ca ne miscam si ca ne miscam inainte. Ca in prezent prea mult se fac pasi cu pasi inapoi. Dumnezeu sa ne ajute. Este un motou care spune: “Less Government, More Responsibility and With God’s Help a Better World”, adica “Guvernul Mai Mic, Responsabilitatea (noastra) Mai Mare, si Cu Ajutorul lui Dumnezeu O Lume Mai Buna.” Sper ca agreati.
Revenind acum la materialul “educativ” pe care ni-l acorda afirmatiile Doamnei Costea eu as vrea sa ma rezum la doar 2 subiecte in prezent: Ce este si unde duce Democratia, iar apoi, Despre Rolul Statului: Forta Negativa sau si Forta Pozitiva?
Ce este si unde duce Democratia?
De cand a inceput cosmarul Barnevernet acum catava luni, aud in comentarii, in afirmatii pe marginea acestui caz cuvantul Democratie tot la a doua zi. Nu se mai termina. Din dreapta democratie, din stanga democratie. Peste tot democratie. Iar in ziua cand nu aud despre democratie, aud tot despre democratie din toate celelalte surse de la Obama, de la Bush, de la Merkel, de la Ban ki-moon, s.a.m.d. De la politicieni, la ziaristi, la profesori, la cei bogati si la cei saraci, muncitori, artisti si sportivi. Toti intoneaza refrenul Democratiei. Si lumea merge din rau in mai rau cu democratia pe buzele tuturor. Dati-mi voie sa fiu mai precis, toti acestia invoca democratia ca un ideal de dorit, ei deplang relele din jur spunand in esenta ca daca am tinde mai credinciosi spre principiile democratiei atunci aceste nedreptati nu s-ar petrece. Ca totul ar fi bine atunci. Ca noi nu intelegem si nu stim cum se practica corect democratia. Asta este exact ceea ce pontifica Doamna Costea. Ea face aceasta afirmatie bazata pe presupunerea ca toata suflarea priveste la Democratie ca un ideal bun si apoi face o afirmatie oarecare. Ori inainte de a-i raspunde acelei afirmatii oarecare, Doamnei Costea trebuie sa i se demonteze premiza falsa ca Democratia este un lucru bun si de dorit. Nerusinarea incepe de aici: mai intai ei, statul, scolile ne zapacesc si ne brainwash, ne tocesc cu democratia ca apoi sa nici nu ne mai intrebe ci simplu presupun ca, da, noi toti credem in democratie, ba mai mult ei schimba placa si spun ca noi cerem democratie, la care ei au obligatia sa ne lectureze ce inseamna democratia si cum se aplica in societate.
Asadar unde incepem? Incepem cu limba greaca. Demos-Kratien inseamna popor – putere/conducere. Deci Democratia inseamna “Conduce Poporul” sau “Puterea Poporului”, adica puterea majoritatii. Ce vrea majoritatea asta se intampla. Bineinteles intotdeauna vor fi pretentii ca vor fi unele limite dar chiar si limitele in principiu sunt determinate tot de catre majoritatea poporului. Este vreo intrebare in popor? Supune-o vointei majoritatii. Daca majoritatea voteaza sa ti se confiste casa sau masina sau pamantul, ti se confisca. Daca majoritatea voteaza ca toti copiii trebuie vaccinati, trebuie vaccinati. Sau ca trebuie sa fie inscrisi la gradinita pana la varsta de 4 sau 5 ani, asa va trebui. Sau daca voteaza sa iti confiste copiii din vreo oarecare cauza atunci asa se face. Totul este legal. Democratia functioneaza struna.
Care e problema din toata situatia de mai sus? Democratia nu are limite absolute. De altfel nici nu mai exista absolute. Numai ce doreste majoritatea. Majoritatea conduce. Punct. Daca se face ca te afli prin vreo minoritate in vreun fel sau altul, hai sa zicem ca esti o familie de menoniti si vrei ca sa vinzi lapte proaspat vecinului care ar fi bucuros sa-l cumpere dar Statul in virtutea majoritatii apare pe strada ta si-ti spune “Nu ai voie – Nimeni nu are voie sa cumpere decat lapte pasteurizat si omegenizat”. Sau majoritatea merge pina acolo si spune ca nici macar copiilor tai nu poti sa le dai lapte proaspat de la vaca sau capra pentru ca este daunator copiilor. Pretind ca au dovezi stiintifice si in plus majoritatea a votat asta. Va dati seama acum de ce menonitii nu dau buzna sa imigreze in Norvegia sau Suedia? Sau daca una din familiile de menoniti vor sa isi educe copiii la domiciliu si sa-i invete in limba germana de exemplu. Lista ar fi lunga… Va dati seama acum si de ce au venit Menonitii in mare numar in America cu ani in urma?
Una din caracteristicile unui Stat cladit pe Democratie este ca treptat treptat Statul devine tot mai mare si rolul statului se extinde in tot mai multe raioane ale vietii umane. Si pe masura ce Statul creste, libertatea individului scade. Cand comunistii au venit la putere in Romania a fost o perioada de deosebita libertate pentru cultele protestante. Aceata insa nu a durat mult dupa cum bine se stie. Vedeti, democratia fie in Romania, fie in Norvegia, fie in Roma de acum 2000 de ani nu este un instrument durabil, dimpotriva este o momeala otravita de la bun inceput care repede se degenereaza spre o oligarhie fie sub cezari, fie sub presedinti, dictatori, secretari de partid, cum vreti sa ii numiti dar intr-un cuvant sub papucul unei clase de elita, adica o oligarhie.
Norvegia, e adevarat, are pana si azi ceea ce apare a fi o economie bazata pe principiile unei pieti libere dar din punct de vedere social subscrie unui model de conformitate de colectiv democratic. Mai mult sau mai putin toti trebuie sa fie la fel pe plan social. Daca cineva nu are o masina, statul ii da o masina. Daca un copil nu are incaltaminte statul ii da incaltaminte. Daca cineva nu are concediu, statul ii da concediu platit la o statiune pe Mediterana o data pe an. Toti au dreptul si chiar trebuie sa fie conform sablonului majoritar si sa traiasca ca atare. E trist ca probabil unii din Norvegia nici nu isi dau seama ca trenul democratiei i-a dus deja cu mult in teritoriul unei oligarhii a elitei care in prezent dispune de fonduri ca sa ii adoarma pe proprii sai cetateni care nu isi dau seama ca deja sunt sclavi pentru ca lanturile sunt inca prea catifelate.
Din punctul nostru de vedere, din prisma miscarii Anti-Barnevernet, Pro-Bodnariu imaginea este atat de clara, lanturile chiar ne izbesc la privire. Dar altii care se afla inca in trenul Democratiei nu vad neaparat lucrurile cum le vedem noi. Pentru cei care se desteapta vazand ca trenul lor merge intr-o directie gresita este bine ca sa inceapa aici: sa abandoneze trenul democratiei. Si totusi in care tren sa se urce? Exemplul Statelor Unite ne poate ajuta aici. Atat in textul Constitutiei Statelor Unite cat si in Declaratia de Independenta, cuvantul democratie nu este gasit. Cautati cat vreti – nu-l veti gasi. Fondatorii Statelor Unite chiar daca nu au fost perfecti si nici inspirati divin ca si scriitorii Bibliei, totusi au fost dotati de Dumnezeu cu o intelepciune rara in cladirea celei mai libere si durabile societati pe care le-a cunoscut istoria si care a devenit la scurt timp un far puternic pentru toate popoarele din punct de vedere al libertatii individului. Recunoscand ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu dreptul la viata, libertate si implinirea fericirii, ei au stabilit un guvern cu scopul de a apara aceste drepturi inalienabile de atacurile celor rau facatori. Cand s-a incheiat prima si unica conventie constitutionala din 1787 si delegatii au iesit din cladire, o femeie l-a intrebat pe batranul Benjamin Franklin “Ce guvern ne-ati dat?” la care Franklin i-a raspuns: “O Republica Doamna, daca o puteti mentine.”
Ce este Republica? De la cuvantul in Latina, Res-Publica. Res este un cuvant generic care se refera la afacere, lucru. Deci Res-Publica, Lucrul Public. Si care este afacerea sau lucrul public? Legea. Constitutia. Distinctia pe care Republica o aduce este ca se bazeaza pe conducerea de catre o Lege. Orice caz, totul din sfera interactiei dintre oameni se raporteaza unei legi, respectiv Constitutiei. In o republica intrebarea nu este Ce credem noi majoritatea din acest sat sau comuna ca trebuie sa facem cu Ionica, l-am descoperit ca a furat ceva? Intrebarea este Ce spune Legea in vigoare? In felul acesta capriciile si emotiile poporului chiar daca sunt in majoritate, capricii si pareri care pot fi schimbatoare de la o generatie la alta, nu au valoare in stabilirea dreptatii ci doar ce prevede Constitutia.
Pentru ca sunt plecat din Romania de aproape 40 de ani si nu prea am fost la curent cu politica romaneasca totusi am luat aminte cat de cat cu ocazia alegerilor la presedentie ale lui Klaus Iohannis in 2014 si am auzit atunci un termen cu care nu eram de loc familiar – Stat de Drept. Nu am vorbit cu cineva in materie deci inca nu imi este cunoscut termenul dar totusi tind sa inteleg ca este vorba de un Stat al Legii adica o Republica unde legea sa fie respectata nu ignorata si unde o oarecare majoritate nu ar putea calca in picioare drepturile individului, acestea fiind protejate in cadrul unui Stat de Drept, adica o Republica. Daca este asa, lucrul asta suna foarte bine. Iata cateva recomandari din experienta Constitutiei Americane. (1) Foarte mult depinde de cat de buna este Constitutia, aceasta fiind legea asa zisa suprema. Cu cat are prevederi care in mod fara echivoc protejeaza drepturile fundamentale ale individului si nu umplutura cu democratie si colectivism la fiecare aliniat cu atat e in asentimentul unei Republici.
(2) Faceti in asa fel ca dupa ce ati implinit punctul 1 de mai sus, sa prevedeti ca orice schimbare sau modificare a Constitutiei sa fie extrem de greu de realizat. Asa se face ca in America Constitutia Statelor Unite practic este neschimbata si nici nu a avut loc o alta conventie constitutionala din 1787, adica de 229 de ani!! Spun “practic” sau aproape pentru ca au fost cateva amendamente care au facut o oarecare dauna ca de exemplu Amendamentul nr 17 din anul 1913 prin care Senatorii sunt alesi direct de catre popor in loc de a fi alesi de catre deputatii din legislatura statului respectiv cum prevede Constitutia din 1787. Cu toate acestea majoritatea Constitutiei ramane cum am spus neschimbata de 229 de ani. (3) La punctul 3 e buba mare. Atat noi in America suferim de boala asta cat si probabil voi in Romania chiar daca va doriti un stat de drept, o republica. Pe hartie avem o Republica. In practica o tinem una si buna ca suntem o Democratie. Toti rostesc platitudini Constitutiei si inca jura credinciosie Republicii cu mana pe inima, dar fapta este cu totul alta. Constitutia este ignorata. Legi se emit care sunt in totala contradictie cu litera si spiritul Constitutiei adica al legii. Cu alte cuvinte ne jucam de-a Republica. Corpul electoral este tot mai ne informat. Cu toata stiinta si scolarizareade care dispunem se pare ca suntem mult mai incapabili sa “ne pastram Republica”, decat taranii Americii de altadata. Leacul acestei boli este unul singur: sa invatam ceea ce am uitat sau poate nu am stiut niciodata, si sa facem lucrul acesta in mod organizat, din sat in sat, oras cu oras, un cuib aici, un cuib acolo, si in scurt timp mana cu mana, politicienii care se joaca de-a Republica sau chiar au luat-o cu Democratia din plin, se vor gasi concediati si inlocuiti de o suita noua de deputati de caracter si cu loialitate constitutiei si atunci atat Romania cat si America vor fi tara lucrului bine facut. O alta solutie nu este. Aici in America de aproape 60 de ani lucrul acesta se face de catre organizatia cu numele John Birch Society, care este organizata pe cuiburi locale unde ne intrunim in case cel putin o data pe luna. De asta are nevoie urgenta si Romania. Cautati-va lideri, organizati-va pana nu e prea tarziu. Dusmanul e foarte organizat, si oridecate ori se prezinta vreun pericol agendei lor ei se organizeaza si mai mult. Ar fi cazul sa luam exemplu de la ei in privinta aceasta.
In final deci Doamna Costea vrea sa ne lectureze despre virtutile Democratiei peste care sa isi cladeasca un argument sau altul. Distrugeti-i temelia democratiei si restul se va prabusi de la sine.
Despre Rolul Statului: Forta Negativa sau si Forta Pozitiva?
Deja am punctat ca rolul statului este unul singur, de a ne apara drepturile noastre fundamentale cu care ne-a inzestrat Dumnezeu ca indivizi fata de atacurile din partea celor care vor sa ne faca rau. In scopul acesta ei poarta sabia (Romani capitolul 13) fie ca e vorba de soldati, marinari, jandarmi sau judecatori si procurori. Cu ei nu e de jucat. Ei nu sunt vecinul cu zambetul pe fata, nici doctorul sau sora de caritate, nu sunt nici pastorul sau calugarul, maica de la o manastire si nici invatatorul sau invatatoarea plina de rabdare si dragoste. Cum am spus ei sunt soldatii, politistii, etc. Vorbind despre invatatori poate va amintiti ca ati avut vreodata un profesor sau un diriginte sever, chiar dur, nu ma refer la rautate sau rea vointa, doar ca erau cumva de temut. Cu ei nu te jucai. Aveam o frica si un respect indoit pentru un asa diriginte. Cu aceasta imagine in minte pentru cei care nu ati avut prea mult contact cu soldati si politisti, ganditi-va ca singurul instrument pe care il au acesti agenti ai statului este forta, sau cum Biblia spune sabia. Sper ca este clar ca aceasta reprezinta o forta negativa, o forta de a opri pe cineva, a stavili pe cel care vrea sa fure, sau sa vatame pe cel nevinovat. Agentul statului nu poarta sabia sau cutitul pentru ca sa unga felia de paine cu unt pentru cel flamand, sau sa faca o operatie de apendicita la cel bolnav. Sabia si catusele sunt pentru a-l opri pe cel rau. In felul acesta cetatenii de rand traiesc in pace si liniste si isi vad de treburile lor. Rolul guvernului sau al statului deci este de a fi o forta negativa in societate, repectiv negativa pentru cei rai ca astfel cei buni sa isi vada de treburile lor. Poate veti spune ca nu suna frumos dar cam asta este.
Daca prin Adam nu am fi cazut in pacat lucrurile ar sta altfel, dar am cazut si odata cu el noi toti. De aceea Dumnezeu a stabilit oranduiri, guverne, si jandarmi ca in ciuda pacatului sa avem totusi o viata pasnica si linistita pe cat se poate. Toata aceasta idee ca statul reprezinta o forta negativa, si asta in mod corect, o spun deoarece voi cauta acum sa fac contrastul cu ceea ce Statul a devenit in zilele noastre, si anume o forta pozitiva. Ori asta nu este corect. Daca ne uitam in Constitutia Statelor Unite vom gasi ca rubricile enumerate unde guvernul federal are vreo autoritate oarecare sunt cateva la numar si nu 10 sau 100. Astfel in republica pe care fondatorii ne-au lasat-o guvernul Americii ar fi relativ foarte redus si limitat in masura si scopurile lui, iar bugetul Statelor Unite ar fi astazi un 10-15% din cat este in prezent! Ori astazi guvernul federal are zeci si sute de agentii, departamente, comisii, parcuri si proprietati probabil chiar si in Antarctiva sau la Polul Nord, ca sa nu mai vorbesc de bazele militare de peste mari si tari.
Prin aceste agentii, functionari, echipaje, guvernul administreaza ajutoare, asistenta sociala de la A la Z. Scoli, spitale, universitati, camine de batrani, gradinite, clinici medicale. Hrana, imbracaminte, cazare, subventionare ca sa plantezi cereale, subventionare ca sa nu plantezi alte cereale si sa lasi pamantul gol. Toate acestea si multe altele sunt lucruri pozitive, de binefacere celor in nevoi sau de binefacere pestilor, copacilor, naturii sau vreunei industrii. Va amintiti de ajutorul de “Bailout” pentru Banci si firme de automobile din ani 2008-2009. Da toate acestea sunt foarte pozitive, foarte bune la prima vedere. Astfel guvernul a devenit dascal, doctor, sora, bucatar, tamplar, inginer. El te naste si tot el te ingroapa. Statul a devenit o forta pozitiva, de a face bine oamenilor.
Toata filozofia, si raison d’etre a lui Barnevernet, cel putin pe fata, ca sa nu vorbim de cele pe ascuns, este de a fi o forta pozitiva pentru copiii patriei. Child Welfare Act of 1992, adica Legea Bunastarii Copilului din Norvegia din 1992. Suna foarte frumos dar nu e treaba Statului. Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice. Ocupa 3 linii pe hartie.
Chiar avem nevoie de un minister al familiei? Sau un minister al persoanelor varstnice? Insa acum Doamna ministru isi doreste inca o linie la titlu ministerial prin a adauga si raionul de protectie sociala al copiiilor! Ar fi asa de frumos. Un ministru care sa iti poarte de grija din clipa cand te nasti si pana cand mori, cu Doamna Costea la volan. Ai vreo nevoie pentru bebelus, suna pe Doamna Costea, ai nevoie de un ghiozdan pentru copil la scoala, suna pe Doamna Costea. Ea te va insoti in luna de miere, si iti va asigura loc de munca si tot ea te va plasa la un camin de batrani corespunzator conform tuturor normelor. Este de ras dar foarte trist in acelasi timp. Un lucru se poate dovedi insa ca fiind adevarat: Atunci cand Statul intra pe pista asta de a juca rolul de forta pozitiva, incepe mic si pe timp ce trece creste, creste si mai mare, lista de functionari creste, bugetul creste, iar zicala care spune urmatoarele este de asemenea adevar pur: “Un guvern destul de mare ca sa iti dea tot ce vrei este destul de mare ca sa iti confiste tot ce ai.”
Toate aceste faceri de bine sunt necesare si de mare folos, dar…:
…dar atunci cand Statul incearca sa le faca in loc ca sa mearga lucrurile mai bine, ele merg mai rau, serviciile respective devin mai scumpe, si mai greu de gasit.
…dar aceste binefaceri trebuie lasate in seama poporului, repectiv in spatiul privat, unei biserici, parohie, o fundatie caritabila si cel mai important familiei, rudelor, comunitatii locale si nu birocratiei de la Washington sau Bucuresti. Daca o comunitate locala, un sat sau un cartier doreste sa cladeasca un azil de batrani, sa spunem, si au personal, si fonduri private si dispun de un teren si imobil si nu vor apela la ajutor din partea statului pentru fapta lor, accentuez a lor, de binefacere, ar fi bine sa o faca si eu va garantez ca vor cheltui mult mai putini bani pe persoana decat daca ar fi o institutie de stat.
…dar atunci cand Statul e pe pozitia de binefacator, el neavand bani este nevoit sa ia bani de la unul ca sa dea celuilalt. Ori daca eu as merge la vecinul meu si l-as forta sa imi dea o suma de bani as merge la puscarie, pe cand daca Statul face acelasi lucru pe contul meu si al altora este OK?
si in final …dar atunci cand Statul isi ia rolul de a fi o forta pozitiva in societate trebuie sa nu uitam ca statul si agentii statului fac parte din acelasi stat obisnuit si dresat de a aplica forta negativa in ramura de politie, etc, si doar pentru faptul ca acum a schimbat linea si este intr-un domeniu pozitiv nu inseamna ca stutul isi pune fata acea dura, fara mila si compasiune in cui si dintr-o data devine prietenul sau vecinul tau cel mai bun. Din cauza aceasta pe mine nu ma suprinde faptul ca doamna ministru a vorbit si tratat circumstantele familiilor afectate de Barnevernet prin pierderea copiilor cu o aparenta lipsa de compasiune pe care te-ai astepta sa o vezi de la un cetatean de rand. Ca si agent al Statului ea pur si simplu exteriorizeaza atributele pe care si le-a insusit si care o definesc pe ea ca fiind angrenata in masinatia de Stat, un Stat care in mod normal, sper ca am explicat in mod adecvat, are rolul sa proiecteze imaginea unui stat – forta negativa. Si acum lasand-o pe Doamna Costea in pace (Dumnezeu sa o binecuvanteze), cum altcumva va explicati ca personalul Barnevernet se poarta cu atata lipsa de bunatate, cu atata cruzime, si rea vointa fata de familia Bodnariu si celelalte familii? Se poate oare ca ceea ce a inceput mic si inofensiv in 1992 sau cand o fi inceput, sa isi fi venit in fire in sfarsit, o fire dura, o fire de politist aflat in mijlocul banditilor, de la asa zisa forta pozitiva sa fi degenerat in acest scurt timp la singurul reper si numitor comun care a mai ramas, Statul rece, Forta negativa de la alpha la omega? Eu cred ca da, si ca nu ar trebui sa ne surprinda acest lucru.
Deci ceea ce in cazul Barnevernet a fost ascuns si catifelat de la inceput, pentru Romania Doamna Costea (sa ma ierte ca iarasi o pomenesc) ne dezvaluie tocmai de la bun inceput destinatia unui astfel de Barnevernet Romanesc si anume: o Forta Negativa, respectiv, Disciplina Statului sub drapelul Democratiei. Ea ne confirma prin excelenta teza acestei lectii de mai sus cum ca actiunile de Stat – tip Forta Pozitiva in scurt timp vor degenera spre faza de disciplinare adica la atributul Statului ca Forta Negativa.
Fie ca acest episod tragic pentru atat de multe familii sa nu se mai repete, nu in Norvegia, nu in Romania, nu in Statele Unite si pe nici unde in lume. Pentru asta insa trebuie ca sa invatam si sa pastram in minte acest principiu de capatai: Singurul rol al Statului este de a apara drepturile inalienabile ale individului si in scopul acesta Statul poarta sabia si joaca rolul unei forte negative in fata celor rai. Fiind limitat la acest rol statul este o forta negativa dar necesara, santionata de Dumnezeu a fi in mod indirect o binecuvantare pentru societate. Ce trece insa peste aceata este de la cel rau si de la angajatii lui chiar daca este in numele facerii de bine.
In Final
In final am vazut cat de usor este sa fim inselati fie cu lozinca Democratiei fie cu facerea de bine din partea Statului. Daca nu veghem asupra pastrarii unui Stat bine limitat de lege pe care l-am primit de la inaintasii nostri in forma unei Republici, totul se va degenera. In loc ca Statul sa poarte teama de Dumnezeu si de cei care i-au dat fiinta si consimtamant adica poporului, se va ajunge ca poporului sa ii fie teama de Stat, tocmai pe dos. Bine a spus George Washington “Government is not reason, it is not eloquence, it is force. Like fire, it is a dangerous servant and a fearful master”, adica “Guvernul nu este ratiune, nu este elocventa, ci este Forta. Ca un foc, el este un slujitor periculos si un stapan de temut.”
Fie ca Statul sa ne ramana un slujitor bun iar noi sa il avem ca stapan numai pe Dumnezeu. Va multumesc celor care ati rabdat lungul articol. Pentru cei care intelegeti limba engleza va invit sa vizionati un video de 30 minute, un documentar emotionant care va va da o trecere in revista a experimentului libertatii in Statele Unite ale Americii. Veti intelege motivul pentru care parintii nostri au ales sa vina aici si sa stiti cum sa pastrati aceasta frumoasa mostenire. Fie ca noi sa fim o binecuvantare pentru fratii de tara din Romania si la randul nostru si noi sa ne lasam invatati de fratii nostri romani despre multii eroi pe care Romania i-a avut de-a lungul anilor care ne pot sluji ca inspiratie pentru zilele care mai au sa vina, ca ele sa fie zile stralucitoare, frumoase si de fericire pentru toti locuitorii pamantului.
http://www.jbs.org/video/featured-videos/item/16829-overview-of-america-video
