A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada

Gabi Zăgrean – „Isus, Impăratul care vine pe nori” – A 46-a Convenţie a Bisericilor Penticostale Române SUA / Canada August 31,2014

26 sept. 2014 Comentarii închise la Gabi Zăgrean – „Isus, Impăratul care vine pe nori” – A 46-a Convenţie a Bisericilor Penticostale Române SUA / Canada August 31,2014

by rodi in Conference / Conventii, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare Etichete:2014, A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 30, Gabi Zagrean, Imparatul care vine pe nori", Isus

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Fragment din predica:

Superficialitate: Exista pericole imense care pot sa va pasca in generatia asta, in ce priveste revenirea Imparatului pe nori. Si primul care-l aduc pe scena este cuvantul acesta: superficialitate. Daca este o criza astazi printre noi este criza de oameni care sa gandeasca profund, sa vorbeasca profund, sa slujeasca profund si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu intreaga lor fiinta. Superficialitatea este o problema imensa, majora. Nu cred ca trebuie sa va aduc multe argumente. Replicile noastre seci, ciudate, in care aproape niciodata nu stii ce o sa spuna, arata o gandire superficiala. Relationarile noastre sau relatiile noastre seamana de multe ori, iertati-ma, cu stixurile care atunci cand se ating, se rup instantaneu. Asa sunt si multe relatii dintre noi, superficiale, conjuncturare, nascute dintr-un interes imediat, dintr-o imbratisare care ai vrut-o sau n-ai vrut-o. Toate astea arata o problema majora. Isus Hristos Imparatul vine pe nori. Cum ma gaseste pe mine? Si cum te gaseste pe tine?
Pentru slujitori: Sa slujim in smerenie. Ca, vorba unui ganditor: Multi au inceput ca slujitori smeriti si au sfarsit ca celebritati. Si cred ca trebuie sa incepem smeriti si sa sfarsim tot smeriti. Zice ca atunci cand stai mult in lumina reflectoarelor, sa stiti ca incepem sa orbim. Atunci cand stam in lumina Duhului Sfant, o sa vedem din ce in ce mai clar si o sa vedem lumea lui Dumnezeu, valorile lui Dumnezeu. Sa ne elibereze Dumnezeu de orice stare in seara aceasta Sa ne elibereze Dumnezeu de superficialitate, sa aranjeze Dumnezeu prioritatile in vietile noastre

Cateva fragmente din aceasta predica sun postate aici –

Gabi Zagrean cu Beni Zagrean

Beni Zagrean, fratele mai mare a Pastorului Gabi Zagrean:

Stimati frati si surori, vreau sa va spun, ca ori pe ce frate si prieten si coleg l-as fi prezentat in aceasta seara sa predice, as fi facut-o cu toata dragostea. Dar, pentru fratele care urmeaza sa predice am ceva aparte. El este unul dintre cei 8 cu care am impartit lumina de la lampa cu petrol. Este unul dintre cei 8 cu care am inconjurat pe mama la masa ei. Este unul cu care mi-am impartit invelitoarea undeva la tara. Este unul cu care am plans langa mormant. Dar, tot este unul cu care impreuna asteptam sa se intoarca regele nostru. Sunt chiar bucuros si multumesc Pastorului Vasile Cinpean si bordului ca mi-a dat harul sa prezint pe fratele meu. Tata i-a pus nume, a avut vedenie de ingeri, si i-a pus numele Gavril, ca si la inger- aducator de vesti. N-a reusit taticul nostru sa-l vada predicand; s-a dus la Domnul. Va stii cand se va intoarce. El este cel mai mic din familie. Vreau ca sa ne rugam lui Dumnezeu in aceasta seara. Noi nu suntem din familie speciala, dar cu tatal meu si cu el si cu ceilalti ne-am impartit camera in rugaciuni si am cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu, nici Gabi, nu avem mare lucru ce sa va spunem. Dar Dumnezeu mereu are ce sa ne spuna. M-as bucura sa-l foloseasca Dumnezeu pe fratele meu, in primul rand pentru gloria Lui, pentru onoarea Lui, ca suntem nevrednici amandoi sa facem ceea ce facem. Si apoi, sa-l foloseasca pentru desavarsirea bisericii Sale. Pentru echiparea ei si pregatirea ei. As vrea dar sa urmarim din Apocalipsa 1:4-8-

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”

Gabi Zagrean (2:12:00):

In anii acestia, nu foarte multi de slujire, am avut destule momente cand mi-am pus o intrebare in sufletul meu. E drept, este una, cum spunem noi Romanii, destul de incuietoare. Unul dintre acele momente le traiesc si acum, aici. Iar intrebarea care mi-am pus-o de multe ori si mi-o pun si acum, este: Ce caut eu aici? Nu in America, ca ati vazut, am frati, neamuri si prieteni aici. Si nici macar ce caut eu aici la conventie, pentru ca este deschisa pentru toti. Dar, ce caut eu aici la amvon, asta este o intrebare a carui raspuns probabil se va mai amina. Spun asta pentru ca cred cu toata inima mea ca a fii aici este o enorma responsabilitate si cred din toata inima ca Cel care poate cu adevarat sa vorbeasca, sa se atinga de noi este Domnul. Ma simt coplesit si de faptul ca am aici in stanga mea, pe scena, in stanga mea in sala, dreapta mea, in fata mea, o galerie importanta de oameni ai lui Dumnezeu pe care-i respect, pe care-i iubesc si-i pretuiesc fara sa ma fortez sa spun cuvinte mari. O parte din dumnealor, dau totusi un nume in seara asta, fratele Ezechiel Suciu, care l-am auzit Vineri seara, este unul din oamenii lui Dumnezeu pe care atunci cand eram copil in celebrele evanghelizari, iarna, in iernile aspre din Romania, imi facea mare placere si drag sa-l ascult intr-un duo cu fratele Zaharia. Anii au trecut, nu banuiam nimic. Dar cel care conduce istoria si vietile noastre a tuturor cand ne lasam condusi de El, este Domnul. Va aduc salutari din Beclean, din Biserica Betleem, de la colegi si de la frati. Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Amin.

Aceasta parte care mi-a cazut la imparteala cu si prin ajutorul fratilor, as spune ca e o tema foarte calda, foarte frumoasa, foarte pufoasa. Si cred ca este logic sa fie asa pentru ca nu-mi imaginez ca daca ma duc intr-o casa in care sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav. Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad de-odata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal. Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat „Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc. Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii. Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram. Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat peste cap aproape total.” Cu siguranta ca imi asum responsabilitatea in seara asta, in fata lui Dumnezeu si cred ca dvs. ca oameni speciali ai lui Dumnezeu v-ati rugat ca in continuare sa vorbeasca Domnul.

Nu-mi imaginez la Betezda vreo persoana, dintre multimea care zacea acolo, care si-ar fi dorit liniste in vremea aia. Ci imi imaginez ca toti, chiar si cei care n-aveau vedere, dintr-un gest fizic priveau spre cer. Si isi doreau sa coboare un inger care sa provoace o miscare si care sa provoace o tulburare. Pentru ca tulburarea si miscarea aceea aducea o posibilitate ca o persoana sa fie vindecata. Si acolo era un freamat. Nimeni nu era multumit cu linistea nascuta dintr-o paralizie, dintr-o cirja sau un baston, tras dupa el de ani de zile. Nimeni nu-si dorea linistea unui om, care buimacit, cauta printre ceilalti sa isi faca loc inspre scaldatoare. Nimeni nu-si dorea linistea unei maini sau a unui picior uscat. Nimeni nu-si dorea linistea unei boli incurabile, care scria pe ea: condamnare la moarte. Ci toti isi doreau ca Dumnezeu sfantul, cat de des, sa trimita ingerul sa tulbure lucrurile. Pentru ca in urma acelor tulburari sa vina vindecarea, sa vina adevarata liniste si odihna. Din toata inima, traiasca Domnul in veci!

In timp ce ma gandeam la tema asta mi-a venit in minte o cantare si nu numai una, pe care o stiu de cand eram copil:
Iata-L pe nori, vine pe nori
Cum te gaseste pe tine? Cum ma gaseste pe mine?
Fratele meu pomenea aici de tata. Am avut, ca multi dintre voi, onoarea sa vad lumina zilei printre oameni sfinti si oameni ai lui Dumnezeu. Simplii, e drept. Dar, care transpirau prin porii fiintei lor prezenta Dumnezeului celui viu. Am invatat in copilarie un lucru clar, ca tata si alti oameni care ma inconjurau, acolo era si Nicu, primarul din Beclean. Am trait impreuna in preajma acestor oameni ai lui Dumnezeu. Preaiubitii mei, viata era simpla, desi era greu si munceau cumplit si aveau o viata grea din toate punctele de vedere. Cu viata aia, noi nu mai avem nicio legatura astazi. Sa stiti ca tinta vietii lor si tot ce convergea in tot ce faceau, se citea lesne pe ei o singura asteptare, credeti-ma, una singura si aceasta era revenirea lui Isus Hristos. Cand se intalneau si vorbeau, la nicio intalnire nu lipsea tema asta. Cand se rugau, in nicio rugaciune nu lipsea tema asta. Cand cantau, din nicio cantare nu lipsea tema asta. Cand dadeau un indemn drept, simplu, necomplicat, fara puncte si subpuncte, vorbeau si se intampla un miracol pe care l-am citit de la 3 ani, 4 ani, 5 ani, 6 ani, 10 ani, 12 ani, samd ca deodata incepeau sa planga pentru ca o pasiune irezistibila era in sufletul lor pentru un Domn, pentru un Imparat si acesta este, a fost si va ramane in vecii vecilor, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Si sa spunem din toata inima ‘Aleluia’!

Asa ca atunci cand faceam vreo greseala si cate un pacatel mai mare sau mai mic, aveam o spaima in noi. Va aduceti aminte? Si se intampla uneori, marcati de aceasta realitate a venirii lui Isus Hristos, cateodata vedeam apusul soarelui, se amesteca deodata cu cativa nori si se rosea tot cerul. Ne-am adus aminte ca va veni Dumnezeu cu mania Lui, cum s-a spus si in seara asta. Si orice om se va boci inaintea Lui si simteam ca nu sunt pregatit sa plec, sa ma intalnesc cu Isus Hristos si cred [eam] ca acuma vine finalul si acuma vine Domnul. Eram de multe ori la miei, la animale pe camp. Cateodata, desi aveam 7-8 anisori sau 10, ingenuncheam pe camp si spuneam: „Doamne, te rog frumos sa ma ierti. Te rog frumos sa te atingi de mine. Vreau sa merg in cer. Vreau sa fiu cu Tine. Sa nu ma lasi, sa nu ma lasi.” Imi este foarte simplu sa va spun: Vine Domnul. Si sa va cert, sa credem, sa strigam: Maranata. Asta este foarte frumos. Dar in timp ce Domnul m-a miscat din aspectul asta, Domnul mi-a spus:

Pericolele generatiei de azi

1. Superficialitatea

Exista pericole imense care pot sa va pasca in generatia asta, in ce priveste revenirea Imparatului pe nori. Si primul care-l aduc pe scena este cuvantul acesta: superficialitate. Daca este o criza astazi printre noi este criza de oameni care sa gandeasca profund, sa vorbeasca profund, sa slujeasca profund si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu intreaga lor fiinta. Superficialitatea este o problema imensa, majora. Nu cred ca trebuie sa va aduc multe argumente. Replicile noastre seci, ciudate, in care aproape niciodata nu stii ce o sa spuna, arata o gandire superficiala. Relationarile noastre sau relatiile noastre seamana de multe ori, iertati-ma, cu stixurile care atunci cand se ating, se rup instantaneu. Asa sunt si multe relatii dintre noi, superficiale, conjuncturare, nascute dintr-un interes imediat, dintr-o imbratisare care ai vrut-o sau n-ai vrut-o. Toate astea arata o problema majora. Isus Hristos Imparatul vine pe nori. Cum ma gaseste pe mine? Si cum te gaseste pe tine?

Desi pornim in viata asta intr-o copilarie spirituala, ma tem ca ne-a brazdat ani de zile in care am ramas exact in acelasi punct. 1 Corinteni 13:11 Ap. Pavel spune: ¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Stimatii mei, una din caracteristicile copilariei spirituale este ca orice copil pe care-l vezi in preajma atunci cand intri in casa lui, cand esti si tu copil cu el, primul gest pe care-l faceeste egoismul. Pentru ca el dintr-o data isi strange toate jucariile si si le apara. Asa sta cu toate [in brate] sa nu i le ia nimeni. Dar si copilul meu care merge acolo este exact ca el. El are si el in mana lui o jucarie, dar n-o vrea. O vrea pe cealalta. Amandoi sunt niste copii, care dintr-un spirit de gandire de copil tin lucrurile cu toata puterea lor si cu toate eforturile lor. Sunt nerelaxati, nelinistiti, sunt agitati, plang si acolo se produce imediat o tensiune si un razboi. Fratii mei, Isus Hristos vine pe nori, binecuvantat sa fie numele Lui. Suntem aici la aceasta conventie, in aceasta seara, si as vrea sa avem curajul in fata lui Dumnezeu, sa ne asumam unele aspecte din viata noastra in care am gandit superficial, am vorbit superficial, am simtit cu ceilalti superficial si toata aceasta zona a superficialitatii, as vrea sa avem curajul sa o lepadam, ca sa putem sa facem un pas inainte pentru a putea sa Il asteptam ca oameni mari pe Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Avem niste succese ciudate ca si slujitori. „Am reusit sa-i impac. Pana la urma l-a acceptat, pana la urma la lasat si pe el sa faca asta.” Astea sunt niste mari victorii ale noastre, de care ar trebui de foarte multe ori sa ne fie jena. Dupa ani de zile in care am auzit si vorbim si am impachetat viata noastra spirituala in tot felul de fraze: „Maranata”, „Domnul vine”, „iubim”, „Domnul”, samd, pentru ca una din riscurile superficialitatii este ca impachetam aceasta stare subtire de-a vorbi, de-a actiona in foarte multe fraze spirituale. Nu odata am vazut oameni, care ca si mine acuma, si-au largit venele la amvoane, cu rugaciuni si peste tot si care dintr-o data, in prima reactie, a dat dovada de o superficialitate enorma, socanta, devastatoare. Ca n-am fost capabili sa gestionam un gest al cuiva la iesire , ca n-am fost capabili sa gestionam o fraza care ni s-a parut ca nu este la loc si ne-a atacat marea noastra personalitate, asta aratand clar ca suntem oameni subtiri si superficiali. Ori in aceasta seara, Duhul lui Dumnezeu si puterea Lui sa se atinga de noi si sa faca din noi, din biserici, din slujitori niste oameni maturi, niste oameni cu o gandire profunda, adanca, in care Duhul lui Dumnezeu as se exprime prin noi. Si Dumnezeu sa lucreze in vietile noastre.

Nu, simplitatea nu inseamna superficialitate, pentru ca oamenii simpli sunt de atatea ori oameni adanci. Nu inseamna ca daca vorbim deodata extrem de sofisticat suntem si oameni profunzi. Pentru ca lupta asta pentru imagine, pentru un nume, pentru un sine, poate sa ne duca s jucam foarte multe roluri. Oricum, viata te-a aprobat si m-a aprobat pana in seara asta. Si Dumnezeu a ingaduit nenumarate momente si va mai ingadui, in care Dumnezeu va arata cat de mult suntem ancorati noi in Dumnezeu. Doamne, atinge-Te de noi si ajutane si adu o schimbare reala in vietile noastre.

2. Pericolul rasturnarii valorilor

Un al doilea pericol este pericolul rasturnarii valorilor. Am avut o mustrare puternica din partea Duhului Sfant cu ceva saptamani in urma, cand dupa ce am terminat o predica. Duhul lui Dumnezeu a dus in fata mea si in mintea mea, cateva persoane. Si mi-a zis, printre altele, cam asa: „O, tu iti bei cafeaua cu persoanele astea?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii cat de rar vin ei la biserica?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii de ce vin…”
„Da,” si i-am spus lui Dumnezeu scuzele care au alimentat propriul meu compromis.
„Si tu taci? Ei au rasturnat valorile.” Ei sunt intr-o liniste care ii duce si ii curma relatia lor cu Dumnezeu si merg in iad.
„Da, Doamne, dar ei sunt prietenii mei.”
Si m-am dus, prima data cand m-am intalnit cu ei am zis: „Vreau sa vorbesc cu tine.”
„Dar, ce? S-a intamplat ceva?” A vazut ceva gravitate pe fata mea.
Am zis: „Vreau sa spun ceva. Esti pe un drum gresit.”
„Dar, de ce?”
Si i-am spus: „Isus Hristos este gata sa vina pe norii cerului. Iar tu ti-ai infipt radacinile foarte serios in lumea asta. Valorile tale nu sunt valorile lui Dumnezeu. Angajatii tai vorbesc despre tineca de o fiara. Unii din preajma ta sunt speriati cand apari. Tu esti sfantul lui Dumnezeu?”

Mi-e mai usor sa spun in aceasta seara ca Domnul vine. E mai greu sa spun ca avem probleme si in viata noastra multe s-au rasturnat. Si versetul ala simplu din inima lui Isus Hristos de pe muntele fericirii: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea, si toate celelalte lucruri pe care neamurile le cauta, Eu, Domnul, vi le voi da pe deasupra. S-ar putea sa devina o poveste plictisiotare pentru multi de aici si totusi Isus Hristos Imparatul si Domnul Domnilor si Rege al Regilor este gata sa vina pe norii cerului. Cum ma gaseste pe mine? Ce valori cultiv eu in vremea asta? Da, bravo lor ca au luat premiu la citirea Bibliei, iar oare noi, care suntem aici, mii de oameni, ce premiu am fi luat in aceasta seara daca Hristos, Dumnezeu, ne-ar fi bagat intr-un concurs si ne-ar fi intrebat foarte simplu: In ultimele doua saptamani, zi-mi un verset care l-ai memorat. Da-mi un pasaj din Scriptura la care ai meditat. S-a predicat aici de fratele Cristi si ceilalti despre puterea Cuvantului. Dar cati dintre noi simtim cu adevarat in vietile noastre caci Evanghelia are putere? Ca Evanghelia ne schimba si ne transforma? Cand a fost ultima data cand ne-am intalnit cu puterea asta, cu cuvantul acesta viu, cu Dumnezeu insusi, sa spunem: „Doamne, aceasta =-i vocea Ta. Acesta e Dumnezeul care-mi vorbeste mie. Acesta-I Dumnezeul care ma schimba, care ma elibereaza.” Vorbim de biruinta ca sa ramanem in continuare captivi. Vorbim de lucruri mari, ca sa ramanem la fel de mici. Vorbim despre lucruri profunde si adanci, vorbim de rapire, de inviere, de cer, de eliberare, de cruce, de lucrurile mari a lui Dumnezeu si noi ramanem niste oameni subtiri si ieftini. O, suntem aici la conventie, dar vrem sa lepadam tot ce este de la loc. Am vrea, aici, in seara aceasta sa lasam toate valorile, intre ghilimele, ale lumii acesteia, sa ne prindem cu amandoua mainile de mainile si picioarele Domnului Isus Hristos si sa strigam cu toata adunarea: „Nu ne lasa, Doamne.”

Undeva, printre noi, niste copii marunti se uita. Daca eu am avut ocazia, cu Beni, sa vedem niste oameni care au lasat sa transpire din ei ca s-au agatat cu mabele maini si cu intreaga lor fiinta de cer, atunci a fost logic ca am avut onoarea sa stau ultimele trei luni cu tata, inainte de a pleca la 75 de ani din lumea asta. Atunci mi se pare logic – avea foarte multa apa la rinichi pentru ca i s-au blocat amandoi si nu mai putea sa respire. Si au fost multe momente prin spitale in Cluj, cand a simtit tata ca pleaca. Dar stiti dvs. ce a spus de fiecare data cand a simtit ca nu mai poate respira si se blocheaza lucrurile, pana veneau si trageau o mare doza si o sirinca de apa? „Tata bun, Aleluia! Vin la tine! Te iubesc.” Va dati seama ce onoare am avut eu, sa stau langa un om adanc a lui Dumnezeu? Iti mai imaginezi ca atunci mai poti sa-I mai spui: „Doamne, am bani, am aia, am aia, am prieteni, am relatii, am o cariera speciala pentru care am luptat o viata intreaga.” Si iti dai seama atunci ca nu poti sa faci fata acelui moment. Nimic nu te va tine atunci: nici biserica la care tii, nici grupul de lauda si de inchinare, care-ti face terapie de fiecare data si te mai trezesti putin si ne trezim si mai ridicam mainile si ne bucuram. Nici predicatorii pe care-i iubesti si pe o gramada nu-i iubesti si nu-i mai asculti. Si pe unii ii asculti pe internet si cand poti si mai faci o injectie ca la terapie si simti ca ai mai luat o doza de putere in tine si te mai duci, te mai tarasti 15 minute, ca dupa aceea, vine cineva care nu-ti place si esti mort de-a dreptul, pentru ca deodata valorile s-au inversat in viata noastra. Si asa cum Dumnezeu a vorbit prin fratele Lazar de dimineata, am abandonat lumea lui Dumnezeu si asta ne costa. Isus Hristos, Imparatul, vine pe nori si strigam cu toata adunarea: „Glorie Domnului!” Cum ne gaseste?

Ah, mergem sa ne rugam pentru o gramada de copii care ei sunt victime a unor parinti care n-au stiut sa-si reglementeze niste valori in viata. Matei 6:25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Sa spunem toata adunarea: Binecuvantat sa fie Domnul in veci!”

3. Pericolul relaxarii

Un al treilea pericol, sigur ca-l vad aici in fata mea pe fratele Lazar Gog, n-am vorbit cu dumnealui despre ce o sa predic in seara asta. Al treilea pericol este relaxarea. Toti mizam, ca si prietenii mei, pentru o biserica in care sa te relaxezi. As vrea sa spun ca relaxarea asta, in zona familiei si in orice zona a vietii noastre, a adus prejudicii imense. Multi ne-am casatorit, s-a implinit visul si a urmat relaxarea. Relaxarea asta, daca n-a fost data la o parte, le-a distrus relatia si familia.

Din punct de vedere spiritual lucrurile stau si mai complicat. Va voi da 3 imagini din Biblie prin care as vrea sa vedeti ca nu trebuie sa fim relaxati. Si as vrea, uitandu-ne la imaginile astea, sa vedem daca cu adevarat, dvs. si noi, care spunem: „Isus, Imparatul, vine pe nori”, putem plia o asemenea imagine.

Photo credit

1. Nu va relaxati, fiti gata – Exod 12:11 – Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.

Va imaginati ca persoanele astea care erau echipate asa erau foarte relaxate? Eu zic ca nu. Eu zic ca oridecateori mergem de aici, abia asteptam sa ne desfacem cureaua, sa ne luam ceva lejer, sa ne dam jos pantofii care ne strang, sa ramanem in slapi pentru ca ne dorim sa ne relaxam, pentru ca toate astea ne provoaca un anumit discomfort. Dar Dumnezeu a spus: oamenii pastelui, oamenii crucii, oamenii nascuti asa cum s-a citit din Ioan, din dragostea Lui si prin iertarea Lui si care a facut din ei preoti ai Dumnezeului celui viu. Acesti oameni sunt echipati, incinsi la mijloc, incaltati, cu un toiag in mana si se citeste pe vietile lor o graba si cu o mana mananca. O mana este ocupata cu toiagul si cu o mana mananca. Si mananca repede si raman in picioare. Vedeti undeva in imaginea asta vreo relaxare? Vedeti pe cineva care sta tolanit aici si spune: Vine Domnul? Ca daca vreo persoana zicea, Hristos in inima lui, in mintea lui, fara voce, stapanul zaboveste sa vina, reactia imediata a acelei persoane este ca va intra in conflict cu altii. Va incepe sa bata verbal pe tovarasii lui de slujba, va face o gramada de lucruri care nu au nicio legatura cu Imparatia lui Dumnezeu. Asistam la imense dezbinari, conflicte nenumarate la multe, multe conflicte. Va imaginati ca mijlocul este incins, va imaginati ca suntem cu toiagul in mana, va imaginati ca suntem incaltati cu pasiunea ravnei de a predica si proclama pe Hristos? Va imaginati ca avem un vis, o tinta, pe care scrie Canaan?

Cum ti se pare ca areti in seara asta? Uita-te la sotul tau. E asa? Il vezi pe sotul tau incins cu adevarul? Il vezi pe tatal tau si pe mama ta cu toiagul in mana? Il vezi pe tatal tau, incaltat in picioare cu o ravna pentru Dumnezeu si pentru mantuirea altora si cu o pasiune irezistibila pentru Dumnezeu? Il vezi ca deodata sta in picioare si se hraneste din Pastele Domnului? Il vezi deodata si spune Dumnezeu: „Daca copiii vostri intreaba cand vad imaginea asta ciudata, ca-i noapte, trebuie sa dormim, ar trebui sa fim linistiti. Este o vreme in care toti, cei mai multi fac altceva. Cand vezi imaginea asta paradoxala, copiii intreaba: ‘Tata, de ce esti incaltat in noaptea asta? De ce esti incins, de ce mananci, de ce ai toiagul in mana?’ Sa le spuneti ca asta este o porunca vesnica, pentru ca acesta este simbolul ca noi avem o alta tara si visul lui tata si a lui mama este Canaanul.” Glorificat sa fie Dumnezeu. Ce vor citi copiii in viata mea cand se vor uita la picioarele mele, la mijlocul meu, la fiinta mea? Ce vor putea citi?

M-am temut pentru fiica mea cea mai mare, pentru ca fiind prima a platit pretul cu cele mai multe plecari. Si in plecarile mele ma opream de multe ori si ma rugam in masina singur. Si spuneam: „Doamne, n-am reusit sa fiu destul langa ea.” Cand aimplinit 18 ani mi-a scris o scrisoare. Si cand am inceput sa o citesc i-am scos pe toti afara din camera pentru ca am plans pana m-am… Si mi-a spus: „Tati, stiu ca n-ai reusit sa fii cu mine, dar eu te-am iubit si am citit in viata ta un vis si vreau sa iau visul tau si sa devina si visul meu. Si am citit in viata ta un vis pe care a scris: Il iubesc pe Isus. Nu sunt impotriva carierei, a scolii, sa nu ma intelegeti gresit. Dar uneori, in viata noastra de multe ori, lucrurile devin rasturnate. Si ne relaxam si stam linistiti ca o fii ceva.

Photo credit artist3i3.deviantart.com

2. Nu va relaxati, ziditi. Neemia 4:17 – Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma.

O a doua imagine pe care vreau sa v-o aduc, la fel ca prima, este din Neemia. Stiti toate textele astea in care cuvantul Domnului ne spune la un moment dat ca o parte din cei care zideau, intr-o mana tineau arma si cu una zideau. Va imaginati ca oamenii astia erau relaxati? Zi si noapte, cu o mana zideau si intr-o mana tineau arma. Foarte ciudata imaginea asta. M-am gandit d emulte ori la ea. Si Neemia le spunea: Aduceti-va aminte de copiii vostri de nevestele voastre, de fratii vostri si luptati pentru ei. Isus Hristos vine pe nori. Binecuvantat sa fie numele Lui! Cum ma gaseste pe mine? Unde-i tatal tau? E la zid. Ce face acolo? Ah, erau si din astia, el e cum a zis unu cand i-am zis: „Vrei sa faci ceva in biserica?” A zis: „Da.” „Ce?” „Eu vreau sa fiu observator.” Si stiti cum e observatorul? Ei sta si observa? Vreau sa-i spun acestei persoane care este observator in biserica urmatorul cuvant: Isus Hristos vine pe nori. Ma intelegi? Cum te gaseste pe tine? Nu, tata e la zis. Cu o mana tine arma, si cu o mana zideste. E foarte greu.

Photo credit Facebook

3. Nu va relaxati, slujiti. Luca 12:35 – Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

O a treia imagine este din Luca, in care Domnul Isus Hristos spune ca ‘Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.’ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Slavit sa fie Domnul! Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Si daca trebuie ca cineva sa se uite la tine, tu sa semeni cu un om care asteapta, exact ca si copiii din imaginea de unde mi-am deschis predica, niste copiii in hol. Le-am zis: „Voi pe cine asteptati?” „Pe tata.” Stiti de ce am venit eu la voi? Sa va spun ca vine Tata. Toti copiii zburda: „Vine tata! Vine tata!! Mijlocul sa va fie incins, sa fiti pregatiti, facliile aprinse. Sa fiti niste oameni care asteapta pe mirele lor sa se intoarca. Ferice de robii Sai pe care Stapanul ii va gasi la venirea Sa, facand asa. Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Al treilea gand pe care vi-l spun: nu va relaxati, ci slujiti. Slujiti celui mare merita sa fie inaltat printre noi si acesta este Isus Hristos Domnul.

As vrea sa va las cateva idei, in final, foarte practice:

Cand vrei sa slujesti pe Dumnezeu si sa fi echipat, devii ca un soldat si ca un om predat intru totul lui Dumnezeu, care niciodata nu mai are programul lui si care oridecateori Dumnezeu ii spune ceva, el spune: „Da, sunt aici si vreau as fac ceea ce imi ceri sa fac.” Si subliniez: chiar atunci cand nu-ti convine si dvs. stiti ca sunt o gramada de momente in vietile noastre , foarte multe, cand ne-ar conveni sa facem altceva si Dumnezeu spune: „Eu vin pe nori. Timpul tau e limitat.” Nu face umbra degeaba la pamant. Slujeste-mi. Sunteti aici mii de oameni. Ma intrebam, stand pe scaun in seara asta, daca toti am deveni o armata de oameni, care asteptam cu adevarat pe Isus Hristos pe norii cerului ca imparat si ne-am dedica toti intr-o slujire constanta si profunda pentru numele Lui, ce s-ar putea intampla in America? Ce s-ar putea intampla in poporul Roman? Ce s-ar putea intampla? Dumnezeu ar face semne si minuni. Dumnezeu ar lucra cu mare putere. Sa spunem din toata inima: Laudat sa fie Isus! Ai o gramada de lucruri care nu-ti convin. Tot asa va fii. Dar, eu trebuie sa slujesc. Sa ne ajute Dumnezeu la asta.
Fa tôt ce poti cu resursele care le ai. O gramada de noi ne scuzam si spunem: Da, cand o sa ma pregatesc foarte bine si pot sa fac o slujire foarte perfecta, atunci o sa ma dedic si eu si o sa fac ceva pentru Dumnezeu. Tine minte in seara asta: o slujire imperfecta este mai valoroasa din partea lui Dumnezeu decat cea mai inalta intentie de a sluji cand te-ai desavarsit. De aceea, Dumnezeu sa te ajute cu resursele care le ai. Sa slujesti lui Dumnezeu cu toata inima ta. Ca ti-a dat Dumnezeu un talant, doi, trei, patru,cinci. Pune-i in negot si slujeste-i lui Dumnezeu. Pune-i in negot si slujeste pe Cel Preainalt. De ce sa stai, as fii antrenat de diavolul intr-o vreme profunda, ca sa auzi nefericitul cuvant la final: Rob viclean si lenes. Lenea este atelierul diavolului in care pe multi ii lustruieste de multi ani de zile. Si multi spunem: „Astept si eu pastorul ala grozav care sa faca niste lucruri care imi convin. Asteapta-l, ca l-ai mai asteptat 20 de ani. Astept si eu biserica aia perfecta, unde toate lucrurile sa fie cum vreau eu. Asteapta, ca astepti in zadar. Asteapta in aceasta seara o voce care iti spune: oriunde esti, ridica-te! Pentru ca Eu, Domnul, vreau sa ma ating de tine. Eu, Domnul, vreau sa te iau in bratele Mele. Dedicarea ta va fi momentul in care Eu, Duhul, voi cobori peste tine. Te voi umple de puterea Mea si vei fii martorul Meu, pentru ca Eu vin pe nori! Aleluia! Aleluia! Casa ta trebuie sa fie o casa a slujirii! Sotia ta trebuie sa fie o slujitoare. Copiii tai trebuie sa fie slujitori. Barbatul tau trebuie sa fie slujitor. Biserica ta trebuie sa fie o armata de oameni slujitori. In aceasta seara, va spun, toate scuzele, lepadati-le. Pentru ca atunci cand Il vei privi pe Imparatul, ce-I vei spune? Ai vrut sa mergi atunci, sa te rogi cu grupul ala. „Da, dar nu mi-a placut doi dintre ei.” Stiu. Ai vrut sa mergi sa faci aia. „Dar, nu mi-a convenit cine m-a trimis. Si nu mi-a conevnit nici tonul pe care mi-a vorbit. Nu.” Si sa-I spui asta. „Prietene, ce faci aici? Ai amutit. Pentru ca nu va exista nicio scuza. Cred ca Dumnezeu a investit prea mult in fiecare dintre noi, ca sa putem sa inventam scuze. In aceasta seara, Dumnezeu sa ridice miile acestea de oameni si sa cucerim lumea pentru Isus Hristos. Sa cucerim lumea pentru Imparatia lui Dumnezeu. Stiti de ce? Isus Imparatul vine pe nori. Si El, daca intarzie, intarzie pentru ca pe inima Lui e scrisa o fraza. Doreste ca niciunul sa nu piara, toti sa vina la mantuire. De aceea, armata de sfinti a lui Dumnezeu, ridicati-va in numele sfant a lui Isus Hristos. Aveti curajul sa lepadati tot ce-i copilaresc. Renuntati la jucariile ieftine pe care diavolul le perinda in fata ochilor nostri. Abandonati tot ce este, lepadati, nu va fie frica, pentru ca cel care va pune in voi lucruri mari, adanci si profunde este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Cel care va face lucruri mari, care va va lasa fara replica si veti spune: Ce caut eu aici, ce fac eu aici? Ce se intampla aici? De ce se intampla minunea asta? Pentru ca cel care face minuni este Isus Hristos Domnul! Lauda Domnului. Vei vedea minuni in casa ta, in viata ta, in copiii tai, in vecinii tai, pentru ca cel care lucreaza cu putere este Isus.

Intr-o zi, tundeam iarba afara si e bine ca Dumnezeu m-a pus sa tund iarba atunci. Baraia foarte tare masina aia si printre zgomotul ala am auzit deodata cateva fraze care nu mi-au placut. Prima v-o spun, in rest nu mai conteaza: „Nesimtit-o!” samd. Am zis ca cine stie cine-i, cineva pe strada. Dupa ce am terminat de tuns iarba si m-am dus in casa, sotia mea mi-a zis: „Stii ca vecina a spus niste lucruri despre fiica noastra Sara?” Si atunci mi-am adus aminte. Si nu era prima data. Si atunci mi-am zis in sinea mea si apoi cu voce tare: „Acuma, am sa ma duc sa-i spun aceste doamne, ca daca isi face impresia ca a fi pocait sau a fi pastor inseamna sa fii si prost, ca de azi inainte, niciodata nu mai are sa se apropie de gardul nostru si de copiii nostri. Pe urma, o sa discutam altfel. N-are rost. Gata!” Si asta a fost primul plan. In timp ce ma miscam prin casa, a venit Duhul lui Dumnezeu si mi-a zis: „Eu de ce te-am pus pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne.” Am zis: „Chiar mi-am facut un plan sa-mi vand casa, ca daca astia raman aici 20 de ani, imi scot perii albi. Si fac miscarea asta.” Chiar incepuse sa se infiripe un plan. Si cand se infiripa: „Tu stii de ce te-am pus eu pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne. Cu siguranta nu sa ma enerveze doamna asta.” Si a zis Duhul Sfant in continuare: „Asculta ceva.” Si a inceput sa curga, ce credeti?

„Binecuvantati pe cei ce va blastama.
Faceti bine celor ce va face rau.
Daca cineva te sileste sa mergi o mila, du-te doua.
Daca cineva vrea sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
Binecuvantati, ca la aceasta ati fost chemati, sa binecuvantati, nu sa blestemati.
Pentru ca pe Mine Ma vor uri, si pe voi va vor uri si cand vor spune despre voi tot felul de lucruri rele si neadevarate, bucurati-va in ziua aceea…”

Si in timp ce tot curgeau versetele, ca Domnul mi-a tot dat, [eu] ma micsoram incet. M-am facut tot mai mic, tot mai mic, pana ce am disparut si cand am disparut, am sarit deodata in sus si am zis: „Asta este ziua cand pot si eu, in sfarsit, sa sar de veselie, pentru ca cel care mi-a facut rau a spus niste lucruri rele si neadevarate si ma bucur ca cel care v-a lucra in continuare este Domnul. In momentul urmator am inceput sa ma rog: „Doamne, te rog sa binecuvantezi pe vecina mea. Si ce am facut atunci, fac si in seara asta. Te rog sa o binecuvantezi. Te rog sa o atingi. Te rog sa o mantuiesti. Te rog sa-i lucrezi la minte. Mi-am dat seama ca cel care a actionat-o este altcineva si am cerut ca numele lui Isus Hristos sa fie peste casa aceea. Cred ca sunt o familie de atei, tot timpul lucreaza duminica. Dar am un lucru foarte important si o tinta sa ma rog si sa postesc pentru ei, sa vad o minune intr-o zi si Cel care va mantui este Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Inainte cu doua zile asa vin aici, a venit cineva sa lucre la casa si i-a trebuit o scara lunga. Si nimeni nu avea scara lunga pe strada. Si am intrebat pe un vecin: „N-aveti o scara lunga?” „Vecinul are.” „Vai de mine, la asta nu ma duc.” Si am zis: „Doamne, ce sa fac?” „Asta-i momentul cand trebuie sa te duci inainte. Nu te-am pus Eu martor pe strada asta?” „Doamne, dar nu vreau sa ma umilesc. Da daca e si doamna pe acolo?” „Du-te.” Si m-am dus si cand m-a vazut vecinul mi s-au taiat picioarele. Doamna se uita la mine verde, colorata. Am zis: „Buna ziua.” Si ei au zambit instantanee. „Ai sa-mi dai o scara?” Si el se impiedica sa-mi dea scara. Nu mai putea de bucurie. Mi-a dat scara. Am zis: „Multumesc frumos.” Doamna vroia sa spuna ceva, am salutat-o. „Buna, dl Zagrean.” Am castigat o biruinta, pentru ca cel care lucra este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Daca vrei sa construiesti o armata de scuze, nu vei face niciodata nimic. Fa acelasi lucru, cu aceeasi daruire asa cum spune Pavel in Coloseni. Sa facem toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Stiti de ce? Isus Imparatul vine pe nori. Pentru ca oricine lucreaza cu strambatate, ia plata dupa strambatatea lui. Faceti toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Ma intreaba o gramada: „O, tu de ce te duci sa predici la tigani?De ce te duci sa predici acolo? De ce faci asta?” Pentru ca am invatat o lectie simpla: trebuie sa faci toate lucrurile ca pentru Domnul si sa nu cauti niciodata la fata omului pentru ca cel care a mantuit pe tigani, pe romani, pe unguri, pe nemti, pe americani este Isus Hristos cu sangele Sau la cruce. Si El n-are oameni si cluburi selecte. El are oameni pe care-i iubeste pe toti la fel. Apostolul Pavel a zis: „Eu sunt dator si grecilor si barbarilor, invatatilor si neinvatatilor. Ah, tu esti un filosof, du-te la filosofi. Ah, tu esti un om destept si foarte educat, du-te la educatii. Daca esti sa te duci la tara, te duci dincolo.. Acolo sunt niste oameni pentru care Isus Hristos a stat pe cruce. Isus Hristos vine pe nori. E usor sa spui „Maranata”. Dar, nu este prea usor sa te duci acolo.” Este mai greu sa mergi in Africa si in alte locuri, sa suporti preturile care nu sunt foarte mari pentru noi. Intr-un singur punct: Isus Hristos vine pe nori. Si vrem, pana vine Isus Hristos, sa castigam suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu. Duhul Sfant sa coboare peste adunare, Duhul Sfant sa coboare peste inima.

Oamenii urla din iad dupa salvare, ei urla in gura iadului dupa mantuire. Noi ce facem? „Ma relaxez si eu putin.” „Unde?” „Ma duc sa ascult o predica buna, dupa masa.” „Foarte bine.” „Si dupa predica?” „Ma duc la restaurant.” „Si dupa restaurant?” >Ma duc acasa. Ma culc.” „Si dupa aceea?” „Luni is la lucru.” Si uite asa, timpul se duce…. As vrea ca sa va spun, ca anii care se duc, nu o sa mai revina niciodata. Dumnezeu sa binecuvanteze fiecare inima. Dumnezeu sa faca din noi o armata de slujitori. Si in toata povestea asta, Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem smeriti, ca, oricum, a fost un cuvant greu in conferinta asta. Ne-a chemat Dumnezeu la smerenie. Nu incerca sa te autopropui pe tine, sa te autopromovezi.

Lasa ca Dumnezeu are lucru pentru tine si Dumnezeu are lucru pentru mine. Dumnezeu ne va lua din smerenie, de acolo, si va face din noi ce El vrea. Lasati-L pe Isus Hristos- s-a spus de multe ori de aici: Isus Hristos este Domnul. Amin. Isus Hristos domneste. Amin. Pai, am o replica pentru dvs.: Va rog sa-L lasati! Nu este mai ciudat decat sa auziti cantarea „Lasati Duhul Sfant sa lucreze.” „Lasati Duhul Sfant sa lucreze” si noi cascam. O gramada de oameni impietriti. Lasati pe Isus Hristos sa fie ca Domn. Lasati-L pe El sa se implice in viata dvs., inaintea dvs., in vietile familiilor dvs. si Dumnezeu va lucra cu putere. Ramenti smeriti, nu va autopromovati. Nu va autoridicati. Ca cel care ridica si coboara este altcineva si acesta este Isus Hristos Domnul. Cand El are nevoie de mine si de tine, nimeni nu-L poate opri. Cand El deschide usile, nimeni nu le mai poate inchide, pentru ca Isus Hristos este Domnul. Si acest Domn vine pe nori si trebuie sa ardem pentru El in fiecare zi si sa fim pregatiti pentru ca mai avem putin. Habar n-am cand si cat.

Apostolul Pavel si-a facut un rezumat, el a spus la un moment dat, scriind prezbiterilor: nu pentru ca tin foarte mult si mi-e foarte draga viata asta, dar imi doresc foarte mult sa-mi sfarsesc cu bine calea si slujba pe care Dumnezeu mi-a dat-o s-o fac. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ramanem mantuiti si sa mergem pe calea mantuirii pana la capat. Sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie. Sa slujim in smerenie. Ca, vorba unui ganditor: Multi au inceput ca slujitori smeriti si au sfarsit ca celebritati. Si cred ca trebuie sa incepem smeriti si sa sfarsim tot smeriti. Zice ca atunci cand stai mult in lumina reflectoarelor, sa stiti ca incepem sa orbim. Atunci cand stam in lumina Duhului Sfant, o sa vedem din ce in ce mai clar si o sa vedem lumea lui Dumnezeu, valorile lui Dumnezeu. Sa ne elibereze Dumnezeu de orice stare in seara aceasta Sa ne elibereze Dumnezeu de superficialitate, sa aranjeze Dumnezeu prioritatile in vietile noastre. Sa ne elibereze Dumnezeu de relaxare, sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie dintr-un motiv simplu si esential: Isus Hristos Imparatul vine pe nori! Cum te gaseste pe tine si cum ma gaseste pe mine? Va iubesc si va pretuiesc din toata inima mea. Amin.

Predica incepe la minutul : 2:06:10

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 2:06:10 si fa click acolo si va porni playerul.

LIVE / In Direct - Fa click aici pentru programe

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Nelu Filip – „Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada Septembrie 1,2014

16 sept. 2014 Un comentariu

by rodi in Conference / Conventii, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare Etichete:"Domnia lui Dumnezeu si a Mielului", A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, Apocalipsa 22:1-5, Nelu Filip, Septembrie 1 2014

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Fragment din predica:

As vrea sa-ti spun, dragul meu, vesnicia, toti oamenii o vor avea. Toti oamenii vor trai vesnic, dar cu Dumnezeu in vesnicie inseamna rai. Fara Dumnezeu in vesnicie inseamna iad.
Dumnezeu ne-a dat viata asta nu ca sa mancam si sa bem, nu ca sa traim in lux. Am devenit un crestinism atat de confortabil si din confortul nostru nu vrem sa iesim. L-am inchis pe Dumnezeu in biserica, pe afara, sa traim noi cum vrem. Ne place viata asta luxoasa. As vrea ca Dumnezeu sa ne scoata din confortul acesta, pentru ca timpul vietii pe care noi il avem aici pe pamant este un timp limitat, dragul meu. Este un timp pe care trebuie sa-l dedicam lui Dumnezeu. Nu merita sa dai viata asta trecatoare pentru vesnicia care te asteapta.
Dragii mei, un lucru va spun sigur: Vine Domnul Isus! Nu la intamplare e miscarea politica care e acuma in Rusia. Nu la intamplare e in Afganistan si in Siria sunt crucificati crestinii cu capul in jos.Nu la intamplare se intampla cataclisme. Stiti de ce are nevoie biserica asta din statele libere? Nu are nevoie de cladiri, ca le are. Nu are nevoie de predicatori faimosi sau formatii, ca le are. Biserica de aici, poate o sa ziceti ca mi-am iesit din minti. Nu mi-am iesit. Biserica de aici are o nevoie de o persecutie, o trezire, sa ne trezeasca Dumnezeu. Noi fugim de persecutie si n-am vrea sa fie persecutie. As vrea Duhul Sfant sa ne trezeasca. Aminteste-ti cand eram in Romania si nu aveam bani sa ne cumparam paine, cum stiam sa ne rugam si sa cerem Domnului si Domnul facea minuni. Am vazut pe parintii si pe bunicii mei, veneau de la sapa, era noapte tarziu si in loc sa se duca sa se culce ii auzeam ruganduse si plangand inaintea Domnului. Singura lor speranta nu era pamantul, era cerul. Era venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Asta vrea Isus sa implanteze in noi si in mintea noastra: „Vie Imparatia Ta si faca-se voia Ta.

„Domnia lui Dumnezeu si a Mielului”

TEXT Apocalipsa 22:1-5

1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Nelu Filip, Biserica Maranata Phoneix, Arizona

Nelu Filip:

Dragii mei, as vrea sa incep cu un cuvant din Scriptura din Coloseni 3:2 unde Biblia ne indeamna in felul urmator- Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. As vrea ca in minutele in care stam inaintea lui Dumnezeu sa ne gandim putin la lucrurile de sus. As vrea sa-ti pun intrebarea: Cand te-ai gandit, de fapt, ultima data la lucrurile de sus? Suntem atat de consumati de lumea aceasta, atat de framantati de problemele din lumea aceasta, incat nu mai avem timp sa ne gandim la lucrurile de sus. M-am gandit: Oare ce ii face pe acei crestini, care legati cu mainile la spate, asvarliti cu nasul in tarana, in fata pistoalelor, a automatelor, sa-si dedice viata Domnului? Sa isi dea viata Domnului? M-am gandit: oare care este motivatia? Ce i-a facut pe primii crestini, care au mers in arenele romane, mergeau la moarte ca la nunta, fara sa le pese ca in cateva clipe firul vietii pamantesti va fi curmat. Oare ce i-a motivat pe acesti oameni. Si raspunsul a fost urmatorul: Ei se gandeau la lucrurile de sus. Pentru ei mai mult conta viata de dincolo, decat viata de aici. Ei nu si-au ancorat viata in viata aceasta terestra, ci si-au pus toata nadejdea in viata care vine. Si citind cartea Evrei, acolo gasim o pleiada de sfinti, incepand de la patriarhi si continuand cu proorocii si continuand cu imparatii si apoi cu apostolii si cu biserica primara, unde ni se dau detalii, ca toti acestia nu si-au pus ancorele aici. N-au trait pentru aici si pentru acum, ci s-au gandit la cetatea care are ca zidar si mester ziditor pe Dumnezeu.

As vrea in aceasta seara, Dumnezeu ne-a creat intr-un mod extraordinar. Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea introspectiei. Stiti ce inseamna asta? Ai posibilitatea sa te uiti in tine insuti si sa vorbesti cu tine insuti. Cand ai vorbit ultima data cu sufletul tau? Can i-ai zis sufletului, de ex. cum i-a zis David: „De ce te mahnesti suflete si gemi inaluntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, iarasi Il voi lauda.” N-avem timp nici de noi insine. Cand am vorbit ultima data cu noi? Cand ne-am intrebat noi daca suntem placuti inaintea lui Dumnezeu? Cand ne-am pus ultima intrebare si cand ne-am gandit la lucrurile de sus? In textul pe care l-am citit si tema pe care trebuie sa o dezbat este „Domnia lui Dumnezeu si a Mielului”, un text care ne face sa ne gandim la lucrurile de sus, care ne face sa spunem: Merita sa traim pentru Hristos. Ne face sa dam dreptate apostolului care spune ca toate incercarile, problemele, necazurile de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare. Ca bolile, suferintele, neajunsurile, ca toate lucrurile care framanta viata aceasta n-au nici o valoare in comparatie cu vesnicia care ne asteapta. Ca de fapt, nu sunt numai pasi care ajuta sa ajungem mai repede in vesnicie. Si as vrea sa ne uitam putin la Cuvantul lui Dumnezeu. Ce frumoasa va fi Imparatia care vine? Ce frumos este locul pe care l-a pregatit Dumnezeu pentru noi. Lumea asta trece, este o lume care se consuma. Ap. Petru spune in Epistola 2 Petru 3:7 – Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. 2 Petru 3:10 ne spune – Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Cerurile se vor topi de marea caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde, fiindca [prin] toate aceste lucruri suntem provocati de Cuvantul Domnului, [ca] au sa se strice. Ce fel de oameniar trebui sa fim noi? Haideti, sa ne gandim putin la lucrurile de sus.

Oare chiar exista lucruri de sus? Oare chiar exista cer? Daca exista cer, ce-i ala cer? Ap. Pavel spune… sunt multi sfinti care au avut un crampei, care au vazut o bucata din slava aceea cereasca. De ex. il gasim pe Isaia, care descrie in cap. 6, [cum] a vazut o parte din slava lui Dumnezeu. Il gasim pe Ezechiel, care a vazut riul vietii izvorand de sub tronul lui Dumnezeu. Il gasim pe ap. Pavel, care spune in 1 Corinteni si 2 Corinteni de asemenea, momentul cand el a fost ridicat la cer. Si spune: „Am fost rapit in al treilea cer (2 Corinteni 12)- „Stiu pe cineva,” nici macar nu-si da identitatea, nici macar nu vrea sa se laude el cu asta. „Stiu pe cineva care acum 14 ani a fost rapit la al treilea cer. Exista 3 ceruri, am gasit in Scriptura. Primul cer este cerul atmosferic. Matei 6:26 – Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Primul cer este cerul pe care-l vezi ziua. Exista un al doilea cer, este cerul pe care-l vezi noaptea, acel cer astrologic, cerul stropit cu stele, luna, tot ce putem vedea cu ochiul liber sau daca nu, cu telescoape si cu diferite aparate, sa patrundem in al doilea cer. Iar al treilea cer este cerul pe care il vei vedea dupa ce vei inchide ochii acestia.

As vrea sa-ti spun, dragul meu, vesnicia, toti oamenii o vor avea. Toti oamenii vor trai vesnic, dar cu Dumnezeu in vesnicie inseamna rai. Fara Dumnezeu in vesnicie inseamna iad. In aceasta seara, daca mai esti aici, as vrea din toata inima, si cei care au plecat si cei care am ramas sa ne petrecem vesnicia, dar cu Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute la aceasta. Si spune ap. Pavel: „Cand am ajuns la al treilea cer am vazut lucruri pe care nu le pot exprima. Nu exista dialect, nu exista cuvinte in vreo limba ca sa explice cum arata cerul. Este un loc minunat. Iata ca ap. Ioan, ap. Domnului si singurul care moare moarte naturala, exilat in insula Patmos, din pricina numelui lui Isus, nu conta ca era exilat. El a fost exilat sa moara pe acea insula cu serpi, o insula periculoasa, dar Domnul i s-a revelat. Si i-a aratat cea mai frumoasa stralucire, stralucirea cerului si as vrea sa ti-o descriu in seara asta, sa iti deschid apetitul, de care va spunea fratele Gabi. In revenirea lui Isus, sa nu cumva sa ramai afara si sa nu intri in acel cer.

Ce este cerul? Imi place foarte mult, Grudem descrie cerul si el spune asa: „Cerul este locul unde Dumnezeu isi face cel mai deplin simtita prezenta Sa, ca sa binecuvanteze. Asta inseamna cer. Si Ioan a ajuns in acest cer. Si as vrea sa vedem cateva lucruri pe care le-a vazut Ioan. Si imi place expresia care o foloseste: „Acolo nu va mai fi”. Si as vrea sa vedem cateva lucruri care nu vor mai fi in Imparatia lui Dumnezeu, cerul acela pe care l-a vazut Ioan. Sunt cateva lucruri care nu vor mai fi si as vrea sa le desprindem.

Acolo nu va mai fi….

1. Nu vor mai fi lucruri din creatia veche

In primul rand, cand Domnul Isus va avea o revenire vizibila, cand Il vom vedea si cei ce L-au strapuns Il vor vedea, primul lucru care se va intampla este ca cei care vor merge in Imparatia Lui, cei care vom intra in acea cetate cereasca, va fi o cetate noua. Nu vor mai fi lucruri din creatia veche. Ci va fi o creatie cu totul noua. Si ascultati-ma, ce frumos descrie cetatea. Este extraordinara aceasta cetate. Cand am studiat aceasta cetate, de multe ori am plans si am zis: „Doamne, se merita sa rabd orice sa suferim orice, numai sa intru in acea cetate. Este extraordinara aceasta cetate, auziti numai descrierea. Are o vedere exterioara. Ioan ajunge impreuna cu ingerul si are o vedere exterioara a cetatii. Zice: „M-am uitat la cetatea cereasca, o cetate inconjurata cu un zid. Cetatea are forma cubica. Laturile sunt egale. Lungimea unei laturi este de 2250 km, 1406 mile. Cetatea aceasta, care este atat de frumoasa si de perfecta are ziduri inalte de vreo 66 m (inaltimea unui bloc cu 22 de etaje). Zidurile acestea sunt ziduri extraordinare. La baza acestor ziduri se afla 12 temelii. Temeliile acestea sunt placate cu pietre pretioase. Si pe temeliile acestea sunt scrise numele celor 12 apostoli. Cetatea, privind-o asa din exterior este extrardinar. Pe fiecare latura a zidului se gasesc 3 porti, 12 porti sunt in total. Portile acestea sunt din margaritare speciale. Special construite, special facute. Cand patrunzi in cetate, cetatea este construita toata din aur. Strazile sunt din aur curat, ca sticla. Cladirile si tot ce exista acolo este din aur. „M-am uitat mai atent si am vazut un tron..” un tron, care din orice colt al cetatii il priveai, era tronul lui Dumnezeu. De sub tronul lui Dumnezeu curgea un riuun riu cu apa vietii. Riul acesta curgea prin cetate si cand strabatea mijlocul cetatii, am vazut in mijlocul cetatii ceva. Am vazut un pom al vietii. Un pom care se intindea ca o vita de vie. Am vazut ca el se afla pe cele doua maluri ale riului, care curgea de sub tronul lui Dumnezeu cu acea apa cristalina, acea apa vie. Pomul vietii se alimenta, era pe cele doua maluri in mijlocul cetatii, parca forma un parc atat de frumos. Acolo erau si miile si zecile de mii. Cetatea este extraordinara. Merita, cu orice pret, spunea Ioan: „Fratilor, eu am vazut-o si merita sa ajungem in ea. Dumnezeu sa ne ajute. Va fi o creatie noua.

2. Nu va mai fi moarte

Al doilea lucru, acolo nu va mai fi moarte, spune Biblia. Un dusman care a venit in urma pacatului este moartea. 1 Corinteni 15:26 spune Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Moartea poate sa moara. Cineva a invins moartea. Cineva care a venit din viata si din slava, cel care s-a prezentat in lumea noastra, S-a dezbracat de haina aceea de Imparat si care S-a imbracat intr-o haina muritoare este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Nimeni n-a putut invinge moartea niciodata, niciun imparat n-a putut sa invinga moartea. Singurul care a putut sa invinga moartea este Isus Fiul lui Dumnezeu. Moartea moare, dragilor, in fata Fiului lui Dumnezeu care este viata. „Si acolo,” spune Ioan, „cand m-am uitat, acolo nu mai exista moarte. Am vazut pe mortii mari si mici, stand in picioare inaintea lui Dumnezeu. Am vazut in noua creatie ca marea a dat inapoi pe mortii ei, ca locuinta mortilor a dat inapoi pe mortii ei si toti acestia s-au infatisat in fata unui Dumnezeu viu, ca acolo nu mai exista moarte.” Binecuvantat sa fie Dumnezeu. In noua creatie, dragul meu, in cetatea aceea sfanta, acolo nu mai exista moarte.

3. Nu vom Mai fi limitati de timp

Deasemenea, nu vom mai fi limitati de timp in noua creatie. Auziti ce spune: Acolo soare nu va fi.” Nu o sa mai fie noapte. De ce mentioneaza Ioan ca acolo n-o sa mai fie soare, acolo n-o sa mai fie luna, noapte, de ce mentioneaza astrele? Care este rolul astrelor? In Geneza 1:14 ne spune Biblia Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; Dumnezeu a asezat aceste astre ca sa ne arate vremile, zilele si anii. Adica, suntem limitati. Si bine se spunea aici, dragul meu, Dumnezeu ne-a dat viata asta nu ca sa mancam si sa bem, nu ca sa traim in lux. Am devenit un crestinism atat de confortabil si din confortul nostru nu vrem sa iesim. L-am inchis pe Dumnezeu in biserica, pe afara, sa traim noi cum vrem. Ne place viata asta luxoasa. As vrea ca Dumnezeu sa ne scoata din confortul acesta, pentru ca timpul vietii pe care noi il avem aici pe pamant este un timp limitat, dragul meu. Este un timp pe care trebuie sa-l dedicam lui Dumnezeu. Nu merita sa dai viata asta trecatoare pentru vesnicia care te asteapta. Toti acei care nu si-au iubit viata asta, spune Isus si care si-au dat viata pentru Domnul, vor primi viata vesnica. Si toti aceia care si-au iubit viata asta, nedand-o pentru Hristos isi vor pierde viata. In aceasta seara, vreau sa spun, in timpul acesta limitat, in timpul acesta care trece, esti chemat sa dai acest timp lui Dumnezeu. El iti da o vesnicie, iti da un loc unde nu mai conteaza timpulAstre n-o sa mai fie ca sa masoare timpul. Vor fi atemporal. Asta nu inseamna ca nu va fi o ordine in cer si ca lucrurile nu se vor succeda in functie de evenimentele pe care le-a stabilit Dumnezeu. Vor fi evenimente stabilite. Sa nu credeti ca vom merge in cer si acolo vom fi ca in vacanta si ca nu vom mai face nimic. Spune Biblia ca sfintii Lui Il vor sluji. In cer va fi activitatea, va fi dinamism. In cer va fi cantare, va fi multa activitate. Doamne, ajuta-ne sa ajungem acolo.

4. Acolo nu va fi blestem

Un alt lucru pe care vreau sa-l descriu- acolo nu va fi blestem. Blestemul nu este decat o consecinta a pacatului. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pamantul din cauza ta. Spini si palamida sa-ti dea. Sa muncesti in fiecare zi si in sudoarea fetei sa-ti castigi painea.” Asta inseamna blestem.
Dragii mei, in America, nu-i paradis. Multi din Romania, multi din alte parti au crezut ca America e paradis. M-am dus odata acasa si m-am intalnit cu un batranel si mi-a spus: „Cum e in paradisul american?”
Am spus: „E frumos. E bine.”
„Dar, vreau sa te intreb ceva: Acolo oamenii mor?”
Si am zis: „Da, mor.”
„Acolo, oamenii plang?”
„Da, plang.”
„Acolo, oamenii se simt singuri?”
„Da, se sim singuri.”
„Pai, inseamna ca nu-i paradis, e tot pamant.”
Tot pâmant este, dragul meu. Traim intr-o lume a blestemelor, a pacatului, intinata de pacat. Dar vine ziua cand vom parasi locul acesta. Dumnezeu va regenera, va reconstrui, va reface si va aduce binecuvantarea Sa. Pana atunci, plangem. Faptul ca in cer nu o sa mai fie lacrimi si cineva ne va sterge lacrimile este ca nu va mai fi blestem. Si ce minunat e sa fi acolo. Doamne, ajuta-ne sa ajungem acolo.

Imi amintesc de un moment cand Henry Morrison, unul din misionarii din America, cu ani in urma, astazi el este plecat la Domnul, s-a dus in Africa. Si a stat in Africa o viata de om. 40 de ani a slujit acolo ca pastor de biserica. Dupa 40 de ani, Morrison s-a imbolnavit si a venit inapoi in Statele Unite ca sa se trateze pentru ca acolo nu erau medicamente. Pe acelasi vapor impreuna cu el era si fostul presedinte Theodore Roosevelt. Cand au ajuns aici in port, in America, pe Roosevelt il asteptau o multime de oameni cu flori, erau si fanfare care citeau in cinstea lui ca s-a intors acasa de la o vanatoare din Africa. In schimb, pe Morrison, nu-l astepta nimeni. Si a inceput sa planga, pentru ca suntem pe un pamant unde plangem. Si si-a zis in sinea lui: „Doamne, parca este nedrept. Eu am fost si mi-am pus viata in joc pentru Tine 40 de ani, mai bine de 40 de ani in Africa. Si pe mine nu ma asteapta nimeni, macar cu o floare sau macar cu o strangere de mana. Doamne, parca-i nedrept. Si in timp ce plangea el si se tanguia, o voce a patruns prin acel tumult si acele intrebari pe care el le avea. Vocea era o voce divina, care i-a spus asa: „Morrison, tu n-ai ajuns acasa, dar cand vei ajunge acasa te vor lua miile si zecile de mii. Te vor purta prin univers. Te vor purta prin orasul ceresc. Iti vor arata plaiurile vesniciei. Tu inca n-ai ajuns acasa.” Dragul meu, plangem acum, suntem intristati acum, pentru ca inca n-am ajuns acasa. Mi-este dor de acasa. Tie iti este dor? N-ai vrea sa-I aratam Domnului, nu prin vorbele noastre, ci prin practica vietii ca ne este dor de acasa, ca dorim vesnicia? Toti vrem sa mergem in vesnicie, dar interesant, nici unul nu vrem sa murim. Dar, credeti ca cu trupurile acestea vom putea noi mosteni vesnicia? Niciodata!

Un lucru esential, pe care-l subliniaza aici, la un moment dat in Apocalipsa 22 – ca ei vor vedea pururea fata Lui. Dragul meu, mi-e asa de dor sa-L vad pe Domnul. L-am vazut intr-un vis cand aveam 16 ani si am zis: „Doamne, as vrea sa-ti vad fata.” Si mi s-a aratat Domnul, ca si cum era pe pamant. I-am vazut fata Lui. Era o fata plina de pace. Ochi albastri patrunzatori. Se citea pe fata Lui acea liniste si de atunci m-am indragostit de fata Lui. L-a vazut Ioan la fata, mai bine decat mine, si cand s-a uitat Ioan la El, a zis: „Ochii Lui sunt ca para focului. Picioarele Lui sunt ca arama aprinsa. Parul Lui este alb ca lina. Fata Lui si trupul Lui straluceste mai tare decat straluceste soarele la amiaz in toata puterea lui. Glasul Lui este ca si vuietul unor ape mari. Cand L-am auzit, m-am aruncat la picioarele Lui, am cazut. Dar El mi-a zis: Nu te teme. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma. Am biruit si sunt biruitorul. Eu am luat cheile mortii. Am puterea sa dau viata, Eu sunt Dumnezeu. Si El este Dumnezeu.

Vreau sa te intreb daca tu-L cunosti pe acest Hristos. Avem crestini care nu-L cunosc pe Hristos. Crestini traditionali, care vin la biserica intr-o forma traditionala, dar care n-au experimentat nasterea din nou . N-au experimentat botezul cu Duhul Sfant. Nu-l cunosc pe Domnul Isus Hristos. In aceasta seara, daca esti aici, n-ai vrea sa-L cunosti pe Regele Isus Hristos? Cel ce deschide si nimeni nu va inchide. Cel ce inchide si nimeni nu mai poate deschide. Cel ce are puterea sa ierte, are puterea sa elibereze, cel ce are puterea sa vindece, cel ce are puterea sa transforme viata ta, casa ta si biserica unde slujesti este Domnul Isus Hristos! Vreau sa te intreb: Il cunosti tu pe acest Isus? Spune Pavel ca L-a intalnit odata si de atunci dorul lui a ramas dupa El: „Sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa ma fac asemeni cu moartea Lui. Dar, nu l-ai cunoscut Pavele? Nu L-ai intalnit pe drumul Damascului? Ba da, dar in fiecare zi as vrea sa-L vad. As vrea, in aceasta seara, sa-ti starnesc pasiunea pentru Hristos, sa-ti starnesc pasiunea pentru viata vesnica. Aveam noi o cantare pe care o cantam candva si azi nu o mai cantam:
Si din toate cate-mi ceri
Le pastrezi Tu pentru mine
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai
Cat mi-e dor, cat mi-e dor Doamne de Tine.

As vrea sa te intreb daca ti-e dor de Domnul Isus Hristos. Hristosul nostru vreau sa fie prezent. In conventiile noastre vreau sa se vada mai mult El si mai putin noi. Vreau sa se vada slava Sa. Sa nu mai fie bolnavi si sa plece tot bolnavi. Ci sa fie bolnavi si sa plece sanatosi. Sa fie pacatosi si sa plece sfinti. Asta face Hristosul inviat. Intotdeauna a domnit si domneste. Si cand era pe cruce domnea. El nu S-a dat jos de pe cruce, [desi] era tot Dumnezeu. Dar nu s-a folosit de atributele Lui de Dumnezeu pentru ca te-a iubit si pentru ca m-a iubit. Dragostea L-a tinut in cuie pentru tine si pentru mine. El n-a murit pentru El, putea sa stea in cer, bine mersi. Dar pentru ca te-a iubit si m-a iubit, a venit in lumea asta sa moara pentru tine. Merita sa-L cunosti pe Isus. N-a murit pentru El. A murit pentru noi si a inviat pentru noi. S-a inaltat la cer si nici macar acum in cer nu sta linistit. „Ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.” „Vreau sa va pregatiti pentru intalnirea mea. Vreau sa va pregatiti pentru venire mea,” zice Domnul. Pregateste-te biserica care esti aici in seara aceasta, pentru ca El nu sta linistit. De ce stam noi linistiti? Doamne, scoate-ne din confortul nostru. Scoate-ne din pasivitatea noastra. Am devenit atat de subnormali incat credinta crestina normala ni se pare anormala. Vi se pare anormal sa facem ce ne cere Domnul? Vi se pare Biblia invechita in cultura si in civilizatia asta explosiva? Vreau sa spun: Aceasta carte [Biblia} va birui! Toate aceste lucruri se vor zdrobi, vor trece, vor dispare. Cuvantul Domnului ramane pururi, un cuvant vesnic. In aceasta seara, daca vrei sa intri si tu in cetatea cereasca, daca vrei sa-L cunosti pe Domnul, vreau sa ne rugam impreuna.

Dragii mei, un lucru va spun sigur: Vine Domnul Isus! Nu la intamplare e miscarea politica care e acuma in Rusia. Nu la intamplare e in Afganistan si in Siria sunt crucificati crestinii cu capul in jos.Nu la intamplare se intampla cataclisme. Stiti de ce are nevoie biserica asta din statele libere? Nu are nevoie de cladiri, ca le are. Nu are nevoie de predicatori faimosi sau formatii, ca le are. Biserica de aici, poate o sa ziceti ca mi-am iesit din minti. Nu mi-am iesit. Biserica de aici are o nevoie de o persecutie, o trezire, sa ne trezeasca Dumnezeu. Noi fugim de persecutie si n-am vrea sa fie persecutie. As vrea Duhul Sfant sa ne trezeasca. Aminteste-ti cand eram in Romania si nu aveam bani sa ne cumparam paine, cum stiam sa ne rugam si sa cerem Domnului si Domnul facea minuni. Am vazut pe parintii si pe bunicii mei, veneau de la sapa, era noapte tarziu si in loc sa se duca sa se culce ii auzeam ruganduse si plangand inaintea Domnului. Singura lor speranta nu era pamantul, era cerul. Era venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Asta vrea Isus sa implanteze in noi si in mintea noastra: „Vie Imparatia Ta si faca-se voia Ta.

Sa facem o rugaciune. Gandeste-te cum te-ai ruga daca in clipa asta cineva ar sta cu un automat la capul tau si ti-ar pune intrebarea: Renunti la Hristos? Sau daca nu renunti, in urmatoarele secunde se descarca acest automat in capul tau. Cum te-ai ruga atunci? Imagineaza-ti ca esti pe un vas si furtuna e mare. Si vasul merge in deriva si e gata, gata, sa naufragieze. Cum te-ai ruga atunci? Imagineaza-ti ca esti intr-o cladire care a luat foc si nu mai exista nici o scapare pe unde sa te duci. Cum te-ai ruga atunci? Nu suntem in toate aceste situatii, de aceea ne rugam letargic. As vrea sa ne rugam cu foc. Doamne, atinge pasiune in noi. Ajuta-ne sa ne gandim mai mult la lucrurile de sus, decat la lucrurile de pe pamant. Scihmba-ne, Doamne. Transforma-ne. Revolutioneaza-ne. Fa ce vrei cu noi, dar ajuta-ne sa ajungem in Imparatia Ta.

4-44-35

Predica incepe la minutul : 4:29:00

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 4:29:00 si fa click acolo si va porni playerul.

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Luigi Mitoi – „Imparatia Domnului Isus Hristos, care este dragostea” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 30,2014

10 sept. 2014 22 comentarii

by rodi in Conference / Conventii, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare Etichete:"Imparatia Domnului Isus", A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 30 2014, Imparatia Domnului Isus Hristos care este dragostea, Luigi Mitoi

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Fragment din predica:

~~Aceasta abtinere a maniei lui Dumnezeu pentru un adult care mai are un pic de minte, este un avertisment pentru pocainta. Nu te incuraja de faptul ca nu ai primit nici o pedeapsa pentru pacatul care traiesti voluntar. Si intelege intarzierea maniei lui Dumnezeu ca un moment de har. Ca o atitudine de iubire, care te asteapta la urmatoarea intersectie ca sa-ti aplice pedeapsa pe care o meriti daca nu vrei sa intelegi altfel. In dragostea Lui de Tata, vrea sa-ti deschida ochii.

~~Misiunea oamenilor din lume este sa devina mantuiti. Insa, misiunea mantuitilor este sa se maturizeze. Daca oamenii din lume vin mantuiti prin credinta si prin pocainta, oamenii mantuiti se maturizeaza prin infranare si prin dragostea Domnului. Riscul este acesta: Oamenii din lume sa nu se pocaiasca si nu vor deveni niciodata membri ai Imparatiei lui Dumnezeu. Iar oamenii care sunt mantuiti sa nu se sfinteasca si sa nu creasca spiritual niciodata, ramanand niste copii in credinta, care in restul vietii in biserica lui Dumnezeu vor fi o problema si niciodata o solutie, avand nevoie doar de lapte duhovnicesc si niciodata avand capacitatea sa sufere hrana tare. Scriptura ne spune, in contextul acesta, urmatorul lucru: Biserica lui Dumnezeu trebuie sa mearga in Evanghelizare si trebuie sa se intoarca in inchinare. Trebuie sa mearga in lume, in evanghelizare si trebuie sa se intoarca la Domnul in inchinare. Misiunea Bisericii este sa mearga in evanghelizare. Apoi, sa se intoarca in inchinare. Prea multi merg in evanghelizare, dar nu se mai intorc in inchinare. tot la fel de multi se intorc la inchinare, dar niciodata nu mai merg in evanghelizare. Sunt oameni care accentueaza doar slujirea lor pentru altii- Evanghelizarea. Dar, niciodata nu se ocupa de ei si ajung de plans. Sunt altii, care se ocupa doar de ei, devin puternici, dar puterea aceasta n-o folosesc niciodata pentru altii. Ca nu fac nimic, decat sa ramana la Ierusalim si niciodata sa nu se duca in Antiohia.

Pastor Luigi Mitoi – Biserica Betania Chicago, Illinois

„Imparatia Domnului Isus Hristos, care este dragostea”

Luigi Mitoi:

Am venit la acest eveniment maret al Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada ca sa ne inchinam Domnului, sa inaltam maretia lui Dumnezeu, aducandu-ne aminte de bunatatile care ne-au umplut viata, care ne-au transformat, care ne-au indumnezeit, sa proclamam pe Domnul, care ia chip in noi si sa ne inchinam Lui pentru ca ne-a facut bine. Dumnezeu sa fie laudat.

Termenul de imparatie in Noul Testament este intalnit de peste 120 de ori, sub diverse forme: Imparatia lui Dumnezeu, Imparatia Domnului Hristos, Imparatia cerurilor, Imparatia vesnica, Imparatia Fiului Omului, Imparatia lui Israel, Imparatia care vine, Imparatia Fiului dragostei Lui. Domnul Isus, atunci cand a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu a folosit termenul aramaic ‘malkut‘ pentru imparatie- termen care se refera nu la un teritoriu geografic anume, ci la activitatea regelui acelui teritoriu. Desi Biserica Domnului Isus este o parte importanta a Imparatiei lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu nu se limiteaza doar la Biserica. Imparatia lui Dumnezeu se refera la toata creatia care se supune suveranitatii si autoritatii lui Dumnezeu, care se inchina si slujeste Domnului.

Cum este Imparatia dragostei Domnului Isus Hristos?

In opinia celor mai multi teologi, Imparatia lui Dumnezeu are doua aspecte:

Primul este aspectul fizic, prezent si vizibil. Adica, lucrurile care se fac in noi, printre noi si pentru noi. Marcu spunea in cap. 1:14-15: ¹⁴ După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Iar Matei in cap. 12:28 spune: ,,Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.” Sunt multe versete in Scriptura care vorbesc despre faptul ca Imparatia lui Dumnezeu se manifesta, se arata, este promovata intre noi. Acesta este motivul pentru care a venit Domnul Hristos: sa aduca Imparatia lui Dumnezeu, sa ne arate Imparatia lui Dumnezeu, sa ne introduca Imparatia lui Dumnezeu.
Al doilea aspect este cel spiritual, invizibil, in viitor. Scriptura spune in Marcu 14:25: ,, Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Care a fost tema principala a mesajului Domnului Hristos si apostolilor Sai in legatura cu Imparatia lui Dumnezeu – Imparatia dragostei Fiului Sau? Citim in Luca 9 ca noroadele au priceput lucrul acesta si Isus le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu.

In momentul in care a venit in lumea noastra prin intrupare, Domnul Isus ne-a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu. El a vrut sa ne prezinte o alta imparatie, diferita de imparatia in care ne-a gasit, diferita de imparatia in care suntem nefericiti si singuri, diferita de imparatia in care ne uram si ne luptam unii cu altii – Imparatia lui Dumnezeu. De asemenea, Scriptura ne spune ca in Imparatia lui Dumnezeu minunile sunt absolut obisnuite.

De asemenea, observam ca in Faptele Ap. 1:3 Scriptura spune: ,,După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” Este evident faptul ca inainte si dupa inviere, Domnul Isus Hristos a vorbit oamenilor despre Imparatia lui Dumnezeu.
Luca 9:2: ,,Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.” Observati ca Mantuitorul i-a trimis pe ucenici sa predice despre Imparatia lui Dumnezeu. El a facut lucrul acesta si i-a mandatat pe cei care i-a trimis sa predice Evanghelia sa vorbeasca despre Imparatia lui Dumnezeu. In aceasta Imparatie a lui Dumnezeu oamenii traiesc intr-un anumit fel, vorbesc intr-o anumita maniera, se imbraca intr-un anumit fel, relationeaza intr-un anumit fel. E un nou stil de viata. E Imparatia lui Dumnezeu dusa din ceruri de la Tatal, de Hristos Domnul, Mantuitorul nostru, pe pamant intre noi. Si Hristos spunea: Daca vrea cineva sa vina… Unde? In Imparatia lui Dumnezeu. Aici unde oamenii traiesc diferit, aici unde oamenii implinesc alte porunci, au alte valori, sunt calauziti de alte prioritati.
Inca ceva, Faptele Ap. 19:8 : ,,În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau”. Tema principala a predicilor lui Pavel a fost Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca el nu putea sa faca altfel decat a facut Domnul, altceva decat a facut Domnul. Domnul a venit si a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu. Asa au facut toti apostolii. Asa a facut Petru si asa a facut Pavel.
In Faptele Ap. 28:31, Scriptura mentioneaza: ,,propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.” In centrul predicilor lui Pavel despre Imparatia lui Dumnezeu este prezenta atat persoana si activitatea Domnului Isus Hristos.

In concluzie, frati si surori, misiunea Mantuitorului Isus Hristos pe pamant a fost sa readuca Imparatia lui Dumnezeu. Sa-i cheme pe oamenii care traiesc in intuneric, singuri, sub blestem, bolnavi, in pacat, in conflict, in adversitate, nefericiti, fara scop, fara viitor, sa-i cheme in Imparatia lui Dumnezeu. El si apostolii au predicat despre Imparatia lui Dumnezeu. Acesta a fost mesajul Domnului, aceasta a fost misiunea Domnului.

Ce trebuie sa faca oamenii pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu?

Credinta si pocainta – Marcu 1:14 – După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” Orice om este invitat sa intre in Imparatia Domnului Isus Hristos. Predestinatia este in legatura cu slujirea. Insa, chemarea pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu este absolut universala. Exista universalitate potentiala pentru ca orice om sa intre activand prin propria credinta si prin propria pocainta, mantuirea pe care Dumnezeu o ofera tuturor oamenilor. Ce trebuie sa faca oamenii pentru a intra in Imparatie? Sa creada si sa se pocaiasca.
Nastere din nou – Ioan 3:5 – Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar daca se naste din apa si din Duh, atunci poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. In Imparatia lui Dumnezeu se intra prin credinta si prin pocainta. Si in Imparatia lui Dumnezeu se intra prin nasterea din nou.
Sfintirea personala si maturizarea spirituala – Matei 6:33 – Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Observati ca pe langa credinta, pocainta si nastere din nou, oamenii trebuie sa se sfinteasca si sa se maturizeze spiritual, intrand in Imparatia lui Dumnezeu.
Rugaciunea – Matei 6:11 – Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; ii invata Domnul pe ucenici sa se roage. Pe langa credinta, pocainta, nastere din nou, sfintire personala, maturizare personala, oamenii trebuie sa se roage atunci cand intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Evanghelizarea lumii – Un ultim element prezentat in Scriptura – Luca 9:1-2 – Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. ² Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. Este mandatul ucenicilor Domnului Isus sa continue ceea ce a inceput El. Sa faca ceea ce a facut El. Sa repete ceea ce a facut El. Mergeti si predicati Evanghelia. Oamenii trebuie sa se pocaiasca si sa creada, trebuie sa se nasca din nou din apa si din Duh, trebuie sa se sfinetasca si sa se apropie de Dumnezeu. Trebuie sa se roage si trebuie sa se implice in marea misiune a Bisericii Domnului, evanghelizand lumea. Observati ce spune Scriptura. Misiunea oamenilor din lume este sa devina mantuiti. Insa, misiunea mantuitilor este sa se maturizeze. Daca oamenii din lume vin mantuiti prin credinta si prin pocainta, oamenii mantuiti se maturizeaza prin infranare si prin dragostea Domnului. Riscul este acesta: Oamenii din lume sa nu se pocaiasca si nu vor deveni niciodata membri ai Imparatiei lui Dumnezeu. Iar oamenii care sunt mantuiti sa nu se sfinteasca si sa nu creasca spiritual niciodata, ramanand niste copii in credinta, care in restul vietii in Biserica lui Dumnezeu vor fi o problema si niciodata o solutie, avand nevoie doar de lapte duhovnicesc si niciodata avand capacitatea sa sufere hrana tare. Scriptura ne spune, in contextul acesta, urmatorul lucru: Biserica lui Dumnezeu trebuie sa mearga in Evanghelizare si trebuie sa se intoarca in inchinare. Trebuie sa mearga in lume, in evanghelizare si trebuie sa se intoarca la Domnul in inchinare. Misiunea bisericii este sa mearga in evanghelizare. Apoi, sa se intoarca in inchinare. Prea multi merg in evanghelizare, dar nu se mai intorc in inchinare. tot la fel de multi se intorc la inchinare, dar niciodata nu mai merg in evanghelizare. Sunt oameni care accentueaza doar slujirea lor pentru altii- Evanghelizarea. Dar, niciodata nu se ocupa de ei si ajung de plans. Sunt altii, care se ocupa doar de ei, devin puternici, dar puterea aceasta n-o folosesc niciodata pentru altii. Ca nu fac nimic, decat sa ramana la Ierusalim si niciodata sa nu se duca in Antiohia. Riscul este sa te duci in Antiohia, in evanghelizare, si sa nu te duci niciodata la Ierusalim in inchinare. De asemenea este sa ramai la Ierusalim tot restul vietii si sa nu mai implinesti niciodata porunca Domnului: Duceti-va pana la capatul pamantului.

In ce fel se manifesta dragostea in Imparatia lui Dumnezeu?

Incep sa prezint gandul acesta printr-o intamplare. Am citit despre marturia unui om care a avut un vis, avand oportunitatea sa-I ceara Domnului sa-l duca intr-o scurta vizita in iad si rai. Si in visul acesta, zicea ca Domnul i-a implinit dorinta. Cand a ajuns in iad, a gasit o multime de oameni slabi, de gandeai ca o sa moara cu totii in urmatoarele clipe. Si cu totii aveau legate de maini niste linguri foarte lungi. Pe mese era mancare aburinda, foarte bine mirositoare. Insa nu puteau sa manance, fiindca lingurile erau atat de lungi incat nu puteau sa le aduca la gura. Mergand in rai a gasit o multime imensa de oameni care aratau foarte bine. La fel, cu linguri la fel de lungi agatate de maini. Atunci, omul acesta a intrebat: Cum se face ca cei din rai au acelasi fel de linguri legate de maini si totusi prin faptul ca arata asa de bine, si cei din iad arata asa, ma face sa cred ca cei din rai pot sa se hraneasca, in ciuda faptului ca nu stiu cum reusesc cu lingurile acelea lungi, in timp ce cei din iad nu reusesc. Si ingerul care l-a condus si intr-un loc si altul i-a spus urmatorul lucru: Cei din iad incearca sa manance singuri, pentru ca nu stiu sa fie altfel decat egoisti si mandri. Daca lingurele sunt lungi, nu le pot aduce la gura. Cei din rai au invatat sa iubeasca, sa dea si sa se cheltuiasca pentru altii. Si fiecare da altuia sa manance, ca ei se pot departa unul de altul suficient de mult.

Cum arata dragostea din Imparatia lui Dumnezeu? Citind in Petru 1:5: Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! Intelegem ca Domnul, prin Petru, se adreseaza bisericii si spune: De aceea, si voi dati-va toate silintele. Si pe scara asta a lui Petru care are 8 trepte si incepe cu credinta si se termina cu dragostea, uniti si voi fiecare treapta, urcand in viata voastra in procesul de maturizare pana veti ajunge la nivelul sa iubiti, mai intai pe frati si mai apoi pe verisori- pe oameni in credinta. Culmea spiritualitatii este sa-i putem iubi pe oameni. Atunci cand incepem viata spirituala, o incepem prin credinta. Insa atunci cand ajungem desavarsiti in viata spirituala putem manifesta dragostea Domnului. Ii putem iubi pe oameni, pe cei din familie, pe cei din biserica si pe cei din lume, ducandu-ne la ei cu dragostea lui Dumnezeu, cu Evanghelia lui Dumnezeu, cu vestea buna a lui Dumnezeu.

Legea Imparatiei lui Dumnezeu este dragostea. Dragostea fiind unul dintre marile atribute ale caracterului lui Dumnezeu. Ioan spune in 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este dragoste...” Adevarata dragoste insa este o actiune, este un principiu si niciodata un sentiment. Cand dragostea se manifesta este o actiune, este un principiu. Cand nu se manifesta, este un sentiment linistit ascuns in inima unui om care iubeste. Sunt multi soti care-si iubesc in felul acesta sotiile. Si ele niciodata nu au o dovada ca sunt iubite. Dragostea nu este un sentiment pasiv. Este o actiune activa, daca-mi permiteti pleonasmul. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin indurare, prin mila, prin har si prin indelunga rabdare.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin mila – Prin bunatate. Bunatatea lui Dumnezeu este manifestarea dragostei pentru cei aflati in necaz. Dumnezeu are compasiune, are preocupare pentru buna starea oamenilor pe care El ii iubeste. Citim in Romani 5:8: ,,Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Pe cand eram noi pacatosi, pe cand eram noi inca in necaz, pe cand eram noi in criza, pe cand eram noi neajutorati, pe cand eram noi nenorociti, pe cand eram noi prapaditi, singuri si ai nimanui. Pe cand eram noi fara solutie, doar cu probleme, atunci, in clipa aceea, Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de noi si Hristos a murit pentru noi. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin bunatate. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin mila. Prin bunatatea Sa, Dumnezeu nu cauta propriul Sau bine, ci cauta binele altora. Acesta era omul pacatos. Acela eram eu; acela erai dumneata. In urma crizei din ceruri a urmat criza din Eden, cand Adam si Eva au pacatuit. La criza aceasta, resursele lui Dumnezeu au alcatuit planul de mantuire. Dumnezeu a pregatit mantuirea prin implicarea celor 3 persoane ale Trinitatii. Dumnezeu Tatal a alcatuit, a proiectat mantuirea. Dumnezeu Fiul a realizat proiectul acesta, parasind cerul si venind prin intrupare pe pamant. Iar Duhul Sfant aplica in practica mantuirea realizata de Domnul Isus Hristos si proiectata de Dumnezeu Tatal. In perspectiva acestei organizari, a acestei realizari, a acestei aplicari a mantuirii, Dumnezeu a dat 3 mari daruri omenirii:

Indrumatorul, adica Biblia, la Sinai
Mantuitorul, adica, Hristos la Golgota
Mangaietorul, adica, Duhul Sfant la Cincizecime

Biblia, Hristos si Duhul Sfant sunt cele trei mari daruri cu care Dumnezeu a impodobit pamantul, pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor pentru ca sa aduca si sa implice mantuirea organizata de Tatal si realizata de Fiul. Datorita dreptatii divine, oamenii sunt sub mania lui Dumnezeu. Insa in dragostea Sa, Dumnezeu a gasit o solutie ca sa plateasca propriei Sale dreptati. Dragostea lui Dumnezeu prin Hristos ne-a scos pe noi de sub dreptatea lui Dumnezeu. Si in dreptatea Sa, Dumnezeu iertand pacatul, se uita la noi prin dragostea Sa si ne aseaza in bratele Domnului Isus Hristos.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin har – In al doilea rand, dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin har. Harul lui Dumnezeu, diferit de bunatate este dragostea aratata, nu pentru cei in nevoie, ci pentru cei care nu merita bunatatea lui Dumnezeu, ci care merita pedeapsa. Mila si-o arata Dumnezeu pentru cei in necaz. Dar harul si-L arata pentru cei care ar merita pedeapsa, dar Dumnezeu nu le mai da ceea ce merita. Dumnezeu se raporteaza la cei pe care-i iubeste, nu dupa merite, dupa nevoile lor. Lucrul acesta, din punctul meu de vedere, este de-a dreptul superlativ in Biblie. Dumnezeu nu se raporteaza la omul care se pocaieste dupa ce merita el. Ci, dupa nevoia care el o are. Care e nevoia unui om pacatos? Sa fie iertat. Care-i nevoia unui om bolnav? Sa fie vindecat. Care e nevoia unui om singur? Sa primeasca compania si asistenta lui Dumnezeu. Care-i nevoia unui om disperat? Sa primeasca incurajare. Care-i nevoia unui om plans? Sa i se stearga lacrimile. Dumnezeu nu face dupa ce merita omul, ci dupa nevoia pe care o are. Dar, cand face Dumnezeu lucrul acesta? Cand se uita prin harul Sau la oameni. Si harul Sau s-a manifestat prin Domnul Isus Hristos. Efeseni 2:8-9: ,,⁸ Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. ⁹ Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Prin harul Sau, Dumnezeu ne ofera ce nu meritam. Cand Petru a meritat sa fie pedepsit a cantat cocosul, a plans si Dumnezeu s-a uitat la nevoia lui de-a fi iertat. Nevoia aceea e nevoia mea si este nevoia dumitale. Prin har, Dumnezeu ne iarta cand nu meritam, daca ne marturisim si daca ne parasim pacatul. Domnul Hristos a venit sa ne aduca Imparatia. Imparatia Sa este iubire. Iar in iubirea aceasta, El se uita la cei amarati, pacatosi, bolnavi si nenorociti si-i iarta. Iar in harul Sau, nu se uita la faptul ca ei nu merita. In meritele Fiului Sau, pe care le atribuie lor, Dumnezeu ii iarta.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin indurare – Insa dragostea lui Dumnezeu inseamna si indurare. Diferita de primele doua, indurarea lui Dumnezeu este dragostea aratata prin neaplicarea pedepsei pe care cei pacatosi o merita. Indurarea lui Dumnezeu este compasiunea Sa fata de cei prabusiti. Domnul Hristos merge la scaldatoare si-l intreaba pe cel mai neajutorat: Vrei sa te faci sanatos? Este aproape penibila intrebarea. Ce sarac n-ar vrea sa devina bogat? Ce bolnav n-ar vrea sa devina sanatos? Ce amarat n-ar vrea sa devina om de succes? Ce falimentar n-ar vrea sa fie pus in ordine? Domnul pune o intrebare care aproape nu-si avea rostul. Rostul ei era altul. Si omul acesta spune: Doamne, nu am pe nimeni si, Doamne, nu pot. „Doamne, nu am pe nimeni.” Nu ai pe cine sa ai atunci cand e vorba de iertarea pacatelor. Nici un om si nici o institutie nu poate ierta pacatele. Singurul care poate ierta pacatele este Isus Hristos, este Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a venit. Noi ne-am nascut sa traim. El s-a intrupat sa moara. El s-a intrupat si a murit pe Golgota sa ierte pacatele. Laudat sa fie Domnul! Nimeni nu poate sa ierte pacatele, niciun om, nici o institutie, nici cele religioase. Omul acesta a spus bine, ca ‘n-am pe nimeni’. Dar, Hristos parca i-ar fi spus: Ma ai pe Mine. Aceasta este si suficient si necesar. „Doamne, nu pot.”

Este adevarat ca oamenii nu se pot mantui singuri. Te poti lasa de tigari in aceasta seara, dar ce faci cu pacatele, ca pana acuma ai fumat? Te poti lasa de alcool in aceasta seara, dar ce faci cu pacatele de care nu te lasi in aceasta seara? Raiul va fi nu doar un loc unde oamenii nu fumeaza, iar iadul nu va fi doar locul unde oamenii au fumat. Omul acesta are dreptate: „Doamne, nu pot.” Si Hristos parca-i spune: „Eu pot, cand tu vrei.” Noi, nici odata nu o sa putem. Trebuie doar sa vrem. Daca in seara aceasta ai vrea sa te pocaiesti, Hristos ar putea sa te ierte. Daca in seara aceasta ai vrea sa-ti recunosti pacatele, Hristos ar putea sa ti le ia. Daca in seara aceasta ai vrea sa recunosti ca nu ai nici o solutie la boala pe care o porti, Hristos te-ar putea vindeca. Daca in seara aceasta ai vrea sa recunosti ca ai falimentat in educatia copilului care a plecat de acasa si pe care nu-l mai poti readuce acasa, Hristos ti l-ar putea trimite acasa. Daca in aceasta seara ai vrea, El ar putea. Pentru ca a vrea, pur si simplu activeaza potentialitatea individa a lui Dumnezeu.

Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva. Dragostea lui Dumnezeu este indelung rabdatoare. Indelunga rabdare este capacitatea lui Dumnezeu de a-si abtine mania, de a-si intarzia mania. Si aceasta este dragoste. Nu este dragoste rabdarea mamei de a-si tine mania cand micutul merita 5 lovituri pe minut? Ba da. De ce un strain spune: „L-as omori cu bataia?” Pentru ca n-are dragoste pentru copil. Dar mama care l-a avut in pantece? Si care n-a dormit sute de nopti, leganandu-l si crescandu-l? Nu se raporteaza prin dreptate la micut. Se raporteaza prin dragoste. Ca daca s-ar raporta prin dreptate vecinul, l-ar nimici. Raportandu-se prin dragoste, pur si simplu, isi abtine mania. Iata cum abtinerea maniei este o valenta, adica un aspect al iubirii. Dragostea din Imparatia lui Dumnezeu nu presupune doar bunatatea de-a se uita la cel care nu poate. Nu presupune doar harul, de-a se uita la cel care nu merita. Nu presupune doar indurarea de-ai nu aplica omului ceea ce merita. Si presupune si indelunga rabdare de a-si incetini mania in speranta ca intarzierea de a-l pedepsi ii va spune: „Oh – Oh, era s-o patesc. Ma pocaiesc ca altfel o incurc.”

Aceasta abtinere a maniei lui Dumnezeu pentru un adult care mai are un pic de minte, este un avertisment pentru pocainta. Nu te incuraja de faptul ca nu ai primit nici o pedeapsa pentru pacatul care traiesti voluntar. Si intelege intarzierea maniei lui Dumnezeu ca un moment de har. Ca o atitudine de iubire, care te asteapta la urmatoarea intersectie ca sa-ti aplice pedeapsa pe care o meriti daca nu vrei sa intelegi altfel. In dragostea Lui de Tata, vrea sa-ti deschida ochii. In bunatatea Lui de Dumnezeu, vrea sa te castige. In dragostea Lui de mama, nu vrea sa te lase sa mergi in iad. Si vrea sa te opreasca inainte de a fi prea tarziu. El a platit sa aiba dreptul pentru a te opri. El are biletul in mana, ca sa-ti ofere dreptul de a merge in cer. El are dreptul de ati anula calatoria spre iad. El este Dumnezeu! El iti poate ierta anii petrecuti in pacat, traiti in tot felul de mizerii si destrabalare. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in El si El a venit pe pamant plin de dragostea lui Dumnezeu. El a venit sa aduca Imparatia dragostei Domnului. In aceasta Imparatie suntem chemati amandoi. Este o invitatie pentru toti oamenii.

Ne apropiem de incheiere. Cum ne invata Biblia sa practicam dragostea lui Dumnezeu?

Biblia ne invata sa-L iubim pe Dumnezeu mai mult decat pe noi insine. Sa-L iubesti pe Domnul cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul.
Biblia ne invata sa-l iubim pe aproapele nostru, nu mai mult decat pe noi. Ci, ca pe noi. „Si pe aproapele, ca pe tine insuti”.
Biblia ne invata ca dovada iubirii fata de Dumnezeu este demonstrata prin iubirea aproapelui. Si Ioan in 1 Ioan 4:20 & 21: – Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? ²¹ Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său. Lamureste problema foarte lamurit. Daca zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu si isi uraste fratele, in mod categoric e un mincinos. Scurt si cuprinzator. Da, de ce? Pentru ca cine nu-l iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, ii aude gemetele, ii vede saracia, amaraciunea, fata supta, ochii inlacrimati, disperarea din privire. Daca nu te sensibilizeaza perceptia acelui amarat care sta langa dumneata, pe care il vezi, il simti, il mirosi, il auzi, cum te va impresiona Dumnezeu, pe care nu L-ai vazut niciodata? Si care nici nu are nevoie de ceva de la dumneata? Si Hristos spune: Omul, care nu face dovada ca isi iubeste aproapele e un mincinos atunci cand pretinde ca Il iubeste pe Dumnezeu. Si nu are nici o dovada ca are sa puna in fata de autenticitatea iubirii sale de Dumnezeu.

Cine este aproapele?

Intelegem din Biblie ca aproapele este orice persoana din zona noastra de perceptie. Este orice persoana de langa noi. Pilda Samariteanului pe care a spus-o Mantuitorul explica faptul ca nu toti oamenii iubesc in mod autentic pe cei de langa ei. Si de cele mai multe ori, datorita unor interese meschine si datorita unor mentalitati gresite. Facand referire la pilda samariteanului, as vrea sa prezint cele cateva mentalitati a celor 5-6 persoane implicate in aceasta intamplare imaginara rostita de Domnul, adica pilda, parabola. Haideti sa ne uitam la mentalitatea talharului. Drumul sangelui cobora de la Ierusalim la Ierihon si se numea asa pentru ca erau foarte multi oameni talhariti, agresati, unii chiar omoriti.

Metoda omului contra om – Si talharul, care statea acolo sa jefuiasca a avut urmatoarea mentalitate: „Hei, calatorule care treci pe aici. Ce-i al meu e al meu. Dar ce este al tau, e tot al meu. Si o sa-l iau, indiferent ca mi-l dai, sau ca te oblig sa mi-l dai.” Aceasta este metoda omului contra om: Nedreptate, constrangere, abuz, violenta, hotie, manipulare. Om contra om; talharul are aceasta mentalitate. Tot timpul e in contra. Tot timpul el crede ca i se cuvine ce este al altuia si gaseste solutii ca sa puna mana pe.
Mentalitatea preotului si levitului – Dimpotriva, mentalitatea preotului si levitului: Ce este al meu, este al meu. Ce este al tau, este al tau. Insa fiecare cu agenda lui, cu treaba lui. Aceasta este legea de argint a lui Confucius. Marele intelept chinez spunea urmatoarele cuvinte: Ce nu vrei tu sa-ti faca altii… Observati prezenta negatiei: Ce nu vrei tu sa-ti faca altii, nu le face nici tu lor.
Metoda om langa om – Hristos a venit si a revolutionat legea de argint a lui Confucius, aducand legea de sus a lui Isus Hristos. A eliminat negatia si a spus asa: Ce vrei tu sa-ti faca altii, fa tu mai intai. Legea lui Confucius presupune indiferenta, instrainare, iresponsabilitate. Nu te baga cu nimeni. Protejeaza ce este al tau. Lasa-l sa moara langa tine puturosul; sa se duca la lucru. Legea lui Hristos este diferita. Daca tu ai vrea sa fi ajutat, ajuta. Daca tu ai vrea sa fi bagat in seama, baga in seama. Daca tu ai vrea sa fi intampinat cu: ” Pace, ce mai faceti? Bine ati venit. De unde sunteti?” Fa tu lucrul acesta in primul rand. Daca tu ai vrea sa ti se ofere ceva, fa tu primul. Aceasta este dragostea. Dragostea e activa, nu-i un sentiment. Ne-am saturat de sentimentalisme. Dragostea este o actiune. Hristos nu ne-a iubit avand sentimente fata de noi, ci pur si simplu murind pentru noi. In felul acesta El ne-a mantuit. Aceasta este metoda om langa om., dar, indiferent de omul care era langa el.
Mentalitatea hangiului – Ce este al meu poate deveni al tau, sub conditia sa dai ceva banuti. Asta e definitia afacerii. Om de la om, pentru avantaje materiale. Nu v-ati intrebat niciodata, de ce hangiul asta care s-a rezemat de tejghea, il vede pe Samaritean cu omul ala, aproape mort, in spate? Si intelege ca l-a gasit undeva, intelege ca omul si-a intrerupt calatoria, intelege ca-i da bani si spune: Iti mai dau la intoarcere daca mai ai nevoie. Si atata omenie nu are sa spuna: Hei, calatorule din Samaria, dispretuit de evrei, plini de sine si ipocriti de la Ierusalim, apreciez ca ti-ai intrerupt calatoria. Apreciez ca vrei sa-mi platesti. Apreciez ca te-ai umplut de sange, ca ti-ai cheltuit vinul si untdelemnul cu omul asta muribund. Nu vreau sa-mi dai nimic, ca si eu sunt om ca si tine. Si eu am obligatia sa fac ceva pentru omul asta care moare. Nu-mi plati, vreau si eu sa-mi fac partea. Dar spiritul de afacerism nu l-a lasat. A spus: „Da-mi banii si te rog sa mai treci pe la mine, sa platesti si ce-ti datorez. Deci asta-i mentalitatea hangiului. Are in sange asta, nu stie sa faca altfel.
Mentalitatea Samariteanului – Insa, care-i mentalitatea Samariteanului? Ce este al meu, este al tau in Numele Domnului, in situatia in care vei avea nevoie. Om pentru om in Numele Domnului. In ce fel se manifesta dragostea lui Dumnezeu? In Imparatia lui Dumnezeu. Nu numai in maniera talharului, care daca nu poate sa te convinga, te obliga, dupa metoda ruseasca. Nu in mentalitatea hangiului care te ajuta, dar, scopul lui este sa castige. Nu in mentalitatea preotului si a levitului, care era suficient de grabit, sa nu-i acorde primul ajutor unui om care era intre viata si moarte. N-a vazut sangele aproape rece si inchegat langa el; avea agenda. Ci, potrivit mentalitatii pe care o avea Samariteanul. Ma grabesc, dar nu atat de mult incat un om sa moara langa mine si Dumnezeu sa ceara sangele lui din mana mea. Ma grabesc si nu am bani prea multi. Am imprumutat de la cineva sa ma duc la Ierusalim. Dar din banii din care am imprumutat, o sa cheltui cu bucurie pentru omul asta care sta sa moara aici, pentru ca am un Dumnezeu de care ma tem, chiar daca evreii de la Ierusalim rad de mine si spun ca sunt un om necredincios. Eu in inima mea iubesc pe Domnul si iubesc pe oamenii creati de Dumnezeu. Si din banii pe care i-am imprumutat, o sa cheltui cu bucurie, pentru ca omul asta sa traiasca. Voi fi bucuros, cand voi da banii inapoi la cel de la care am imprumutat, cand vom stii ca i-am cheltuit pentru cineva care n-a murit si s-a intors acasa sa-si creasca copiii si sa-si bucure familia

In concluzie, dragostea lui Dumnezeu fata de noi si dragostea noastra fata de aproapele nu presupune sentimente atat de mult, cat presupune actiuni. Ne aducem aminte fara incetare inaintea lui Dumnezeu Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdei voastre. Poporul Domnului, incordati-va putin atentia in incheiere. Testul credintei este lucrarea credintei- o credinta care lucreaza. testul dragostei este osteneala dragostei, o credinta care se osteneste. Asta presupune ca transpira. Asta presupune ca da, indiferent cat are. Osteneala inseamna sa faci mai mult decat sa stai in zona de comfort. Inseamna sa te expui. Inseamna sa te ostenesti. Inseamna sa obosesti. Acesta este testul iubirii. Iar testul sperantei este taria. Lucrarea credintei, osteneala dragostei si taria nadejdei. Calea sangelui pe care calatorea omul care venea de la Ierusalim spre Ierihon s-a schimbat in calea vietii, nu datorita talharului. Din cauza talharului a devenit calea sangelui. Nici datorita preotului si levitului, nici datorita hangiului, ci datorita Samariteanului a devenit calea vietii. In sfarsit, cineva iubeste viata. In sfarsit, cineva protejeaza viata. In sfarsit, cineva se cheltuie pentru viata. In sfarsit, cineva se osteneste pentru viata. In sfarsit, cineva da de la el pentru viata. Asa a facut doar Domnul. Doar El a parasit cerul unde statea linistit, ca sa moara pentru niste oameni fara solutie, doar cu probleme. Si oamenii cu probleme si fara solutii suntem noi. Dar Domnul care a venit la noi, nu are probleme, dar are solutii. Si solutia Sa a rezolvat problema noastra.

Hristos, din dragoste a schimbat falimentul meu in victorie. Iar eu trebuie sa schimb din dragoste falimentul altuia in victorie. As vrea sa va aduc aminte, in incheiere, asa cum anticipam, de exemplul lui David, fata de Mefiboset. Fiul olog de picioare, a lui Ionatan, prietenul lui David- printul Ionatan era fiul lui Saul, imparatul care-l ura pe David si incerca sa-l omoare pe David. Ionatan l-a iubit mult pe David si l-a oprit pe tatal sau sa-l omoare pe David, in ciuda faptului ca el era printul mostenitor. Si el l-a ajutat pe David sa ajunga imparat. El merita tronul. El era printul. Dar el a facut totul ca David sa ajunga imparat. Saul si Ionatan mor. Soldatii vin sa aduca vestea bucurosi: „David, in sfarsit, ai drum liber! Nu mai ai nici o concurenta. Nu trebuie sa mai votezi; n-ai contracandidat. E liber, omule. Du-te la tron!” Dar, ce s-a intamplat? A murit Saul. Aualeu! Si cine a mai murit? Ionatan. „O, prietenul meu.” Da, dar prietenul tau, daca traia, iti facea concurenta si castiga. Nu ma gandesc in termenii astia, nu pot gandi in maniera asta. Pentru mine, viata nu-i o competitie. Pentru mine, viata nu-i un tron. Pentru mine, viata e o prietenie. Pentru mine, viata este o solidaritate. Pentru mine, viata este o compasiune. Pentru mine, viata e dragoste. Eu nu vad viata prin prisma competitiei, ci prin prisma iubirii.

Si David, dintr-o data spune: „Daca au murit, eu nu mai pot face nimic pentru ei. Dar totusi, mai e cineva in familia lui Ionatan caruia sa-i fac bine, cum as vrea sa-i fac lui Ionatan, dar nu mai pot face?” Soldatii pleaca si-i aduc pe un olog, o persoana handicapata, fiul lui Ionatan, Mefiboset. David il ia pe acest barbat, care tremura de frica, crezand ca va avea aceeasi soarta, ca toti din familia sa. Si David ii spune urmatoarele cuvinte acestui barbat: „Din dragoste pentru Ionatan, Mefiboset va sta cu mine la masa, ca si fii mei.” Noi am fost ca si Mefiboset, ologi. Ologi spiritual datorita pacatelor in care am trait. Insa Domnul Isus, intr-o maniera neanteleasa, a iertat toate pacatele in care ne-am tavalit ani de zile unii dintre noi. Si pur si simplu a putut sa treaca peste ele si sa le ierte. Sunt oameni care nu ne pot ierta pentru o vorba care am gresit-o din neatentie. Sau poate o privire sau poate un gest. Restul vietii nu ne mai pot ierta pentru un singur pacat. Si acest Dumnezeu care este in ceruri si care L-a trimis pe Hristos sa restaureze Imparatia pe pamant si in Imparatia aceasta sa existe dragostea in care oamenii sunt primiti, cunoaste toate pacatele care le-am facut, de cand ne-am nascut pana astazi. Si totusi a avut puterea sa ne ierte, sa le arunce in marea uitarii. Dar in acelasi timp, aceasta dragoste pe care Dumnezeu a manifestat-o fata de noi, se asteapta ca noi sa o manifestam fata de altii. Cum noi am fost ologi spiritual fata de Domnul, sunt alti oameni ologi spiritual fata de noi.

Aduceti-va aminte de avertismentul Domnului catre Biserica din Efes, dupa 10 calitati. Dar, totusi am ceva impotriva ta, ai parasit dragostea dintai. Nu spune ‘ai pierdut-o’. Nu se poate pierde, e o chestiune de vointa. Ai parasit-o intentionat. Te-ai obosit, te-ai plictisit de asta. Ai intrat intr-o stare de comfort spiritual si nu mai vrei sa te ostenesti. E suficient ca te-ai ostenit in Romania. Ei, pentru aceasta, trebuie sa te pocaiesti, ca altfel ai o problema cu Mine. As vrea in aceasta seara sa va prezint o imagine. Am in mana o bancnota de $20. Nu este mototolita de loc. Insa o sa o mototolesc cat pot de mult. Stiti cati dolari am aici? $20. Estetic, arata ingrozitor. Valoarea este aceiasi. Cand vei ajunge cel mai rau om din lume, mototolit ca aceasta bancnota, ai aceiasi valoare potentiala sa fi mantuit in Imparatia lui Dumnezeu din dragostea Domnului Isus. Cand vei ajunge un om de nimic, incat sa-ti fie sila de dumneata si sa nu mai indraznesti sa speri in iertarea si in Imparatia lui Dumnezeu… Atunci cand vei arata jalnic, imbracat mizerabil si indecent, murdar si urat… Atunci cand vei vorbi ca un birjar, adica ca un om fara caracter, atunci cand felul in care te percep oamenii e pur si simplu insuportabil si greu de imaginat… Atunci, in fata dragostei lui Dumnezeu, care a trimis Imparatia pe pamant, vei avea in mod potential aceiasi valoare ca sa fi iertat. Si sa tii minte ca Fiul Sau pur si simplu o sa-ti descreteasca orice cuta a personalitatii si o sa te faca ca inainte. Pentru ca El a murit sa te ierte. El a murit ca sa te primeasca. El a murit sa te faca ca la inceput. El te va scoate din raul in care ai trait si te va face din nou la fel. Te va lua de mana, te va lua in brate, te va strange la piept. Si te va introduce in Imparatia dragostei Fiului lui Dumnezeu. Te va duce in fata Tatalui. Iti va arata palma strapunsa. Si va spune: „Tata, Eu am murit pentru el!”

Cand Domnul Isus s-a intalnit cu Petru pe malul marii Galileia, a avut pentru el o singura intrebare: „Crezi?” „Nu.” „Esti gata sa pleci?” Nu. „Te-ai facut baiat de treaba?” Nu. „Ai invatat ceva din cantecul cocosului?” Nimic. Ce l-a intrebat Domnul? O singura intrebare, intrebarea cea mai importanta, intrebarea capitala, intrebarea fundamentala, intrebarea cardinala, singura intrebare cu adevarat pentru ca ea este varful spiritualitatii. Ea este varful pocaintei. Ea este varful credintei, ea este desavarsirea vietii spirituale: „Petre, ma iubesti?” Petru spune: „Da.” Daca ma iubesti, slujeste. Osteneste-te.” Dar sa stii ca daca vei sluji, te vei osteni. Ceea ce provoaca suferinta asta in biserica este slujirea celor care slujesc. Daca vrei sa nu aiba nimeni nimic cu dumneata, stai pe banca. Singurul care o sa te mai mustre din cand in cand va fi pastorul. Dar nimeni n-o sa-ti mai reproseze ca n-ai cantat bine. Nimeni n-o sa-ti reproseze ca ai predicat lung. Nimeni n-o sa-ti reproseze ca trebuia sa vii mai devreme, dar ai venit mai tarziu. Nimeni nu are nimic cu dumneata, pentru ca faptul ca-ti permiti sa stai acolo si sa nu intelegi ca Dumnezeu te-a mantuit ca sa implinesti interesele din Imparatia Sa nu deranjeaza pe nimeni. Dar vreau sa stii ca El se uita si ar vrea sa te ridici de unde esti. Si sa intelegi ca regula aceasta din statisticile americanilor este adevarata 2/8- 2 fac totul, 8 nu fac nimic. Doi aduc toti banii, opt nu aduc nici un ban. Doi fac toata slujba, opt nu fac nici o slujba. In aceasta seara, ma uit la dumneata. Esti fratele meu, eu nu sunt mai bun. Sunt doar un om ca dumneata. Insa in seara aceasta, la cel mai mare eveniment penticostal romanesc, ne-a surprins Dumnezeu aici si vorbeste despre cel mai complicat aspect din viata noastra.

Daca ar fi sa dam $20 (zici): „Ia-i si lasa-ma in pace.” Maine fac pe 10 ori atat. Dar, ceea ce ne cere Dumnezeu, pur si simplu e inima din piept. Ne cere sa iubim, ne cere sa stam in picioare 24/24, o luna dintr-o luna, un an dintr-un an si o viata dintr-o viata. Ne cere sa iubim. Ne cere sa ramanem intotdeauna la dispozitia altora. Sa avem tot timpul din lume pentru toti. Sa fim intotdeauna gata pentru El. „Petre, ma iubesti?” „Da.” „Du-te, slujeste.” „Dar voi fi expus la suferinta. la intrigi, la invidie. la dispret, la ironii, la osteneala, la neglijarea familiei.” „Petre, inseamna ca nu ma iubesti.” „Ba da, Doamne, te iubesc.” „Atunci, du-te. Du-te si slujeste. Ocupa-te de mielusei, ocupa-te de oi. Petre, ridica-te si du-te, trebuie sa se duca cineva. Eu am stat 3 1/2, Eu ti-am aratat. Te-am invatat. Acum trebuie sa ma intorc la Tatal. Trebuie sa construiesc Imparatia si cand o voi termina, Ma voi intoarce si te voi lua, ca acolo unde sunt Eu sa fi si tu. Dar cand ma voi intoarce, vreau sa te gasesc slujind.” „Doamne, dar cum sa slujesc?” „Din dragoste, Petre. Din dragostea Mea, cum am slujit Eu.” Poporul Domnului, suntem la cateva minute sa incheiem seara aceasta. As vrea sa ma uit catre dvs. si sa va propun sa ne rugam.

Nu mai stiu ce sa va spun ca sa va motivez, la o dragoste si la o dedicare pentru Dumnezeu totala. Am aproximativ 51 de ani, gandesc asa de diferit. Am invatat asa de mult din esecurile din trecutul meu, din falimentele mele, din alunecarile si greselile mele. Multe experiente din trecutul meu m-au ajutat sa vad multe lucruri din viata mea, in familia mea, in biserica in care sunt. Si astazi stau inaintea lui Dumnezeu si cand ma mai inteapa cateodata inima, ma gandesc: Nu cumva acum? Pana acum inca nu s-a intamplat. Dar cu siguranta, candva in viitor, cand ma va intepa inima odata, probabil ca atunci va fi. Nu stiu cate zile mai am, dar atatea cate mai am, vreau viata aceasta sa o pun la picioarele Lui si vreau sa-L iubesc. Si vreau sa iubesc pe oameni. Vreau sa-mi iubesc sotia. Vreau sa-mi iubesc copiii. Vreau sa iubesc oamenii din biserica si pe cei dificili si pe cei nedificili. Vreau sa iubesc pe colegii mei de lucru, chiar daca uneori sunt tentat sa simt anumite lucruri. Vreau sa iubesc asa cum m-a iubit Domnul pe mine. Eu am fost un om murdar, si Domnul a putut sa ma iubeasca. Eu sunt chemat astazi sa iubesc pe oameni. Biblia ne spune ca in dragoste nu este frica. In aceasta seara te chem, daca esti un om plin de frica, sa te rogi. Iar, daca in timp ce te rogi, ai vrea ca sa ne rugam pentru dumneata, asculta-ma, simte-te liber sa vii aici in fata. Poate vrei sa te dedici Domnului. Iti aduci aminte de Matei cap. 25 – Se va uita la cei din stanga si le va zice: Blestematilor, plecati de la Mine.” Fratilor, absenta dragostei este pacat de omitere. Pacatele sunt de doua feluri: De comitere, cand treci pe rosu si de omitere, cand te opresti la verde. Hristos a spus: „Daca vezi pe unul care este flamand si omiti, intarzii, neglijezi, amani sa-i dai sa manance, de fapt, pacatuiesti prin faptul ca nu-l iubesti atat de mult incat sa-i implinesti nevoia. Daca nu te duci la spital sau la puscarie sa-l vizitezi, ai omis, ai intarziat, ai amanat, dar asta-i absenta dragostei. pacatul de omitere este ceea ce spune Iacov: Cine stie sa faca un bine si nu-l face, savarseste un pacat. Si Hristos, la oamenii care omit, care intarzie, cara amana, care sunt indiferenti, care sunt iresponsabili, care spune: „Lasa, ca maine…”, Hristos spune: „Du-te de la mine, blestematule!” -„O, Doamne, ai mila de mine!”

Poporul Domnului, vrei sa ne ridicam, vrei sa stam in aceasta seara inaintea Domnului si sa acceptam ca uneori suntem nepasatori? Uneori suntem doar religiosi? Uneori suntem doar formalisti. Uneori ne paste ipocrizia. Uneori credem ca ne-am facut partea, daca venim doar la biserica si punem un dolar. Vrei in aceasta seara sa iti ceri iertare? Vrei in aceasta seara sa intelegi ca Dumnezeu a lasat 7 miliarde de persoane in mana bisericii, ca sa mearga la ei cu Evanghelia? Ca sa predice Evanghelia? Ca sa le duca iertarea. Ca sa le vorbeasca de Dumnezeu. Sa faca ungeri cu untdelemn, sa-i cheme la pocainta. Vreti sa intelegeti ca noi suntem oamenii pe care ii trimite Dumnezeu? Vrei sa te duci in evanghelizare? Vrei sa te intorci in inchinare? Vrei sa-ti ceri iertare de la Domnul? Vrei sa primesti resursele si sa te duci implinind interesele lui Dumnezeu? Ce altceva vrei sa faci cu viitorul dumitale? Ti-a mai ramas o zi, ti-a mai ramas un an, ti-a mai ramas 10. Nu vrei, amandoi, sa ne punem la picioarele Lui, sa vina Duhul Sau peste noi? Sa vina puterea Sa peste noi, sa primim o viziune noua, sa mergem in Numele Lui? Astazi, nu maine. Acum, nu acolo. Acum si aici. Poporul Domnului, haideti sa intram in rugaciune!

Predica incepe la minutul 3:11:55

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Simbata” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 3:11:55 si fa click acolo si va porni playerul.

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Leonard Semenea – „Imparatia Domnului Isus” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 30,2014

10 sept. 2014 6 comentarii

by rodi in Conference / Conventii, Predica Etichete:"Imparatia Domnului Isus", A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, applicative righteousness, August 30 2014, forensic righteousness, Leonard Semenea

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Leonard Semenea:

On behalf of the community from Seattle, Washington, on behalf of the community from Southern California, I would like to offer a sincere word of both thanks and appreciation for all that our fellow west coasters have done. We are at a wonderful time, where it feels like one big church service. Looking at the Romanian youth here, and I don’t think I’ve seen you guys since the Youth Convention sin Seattle. But, looking at you all, here on the platform and in the audience, I am once again reminded of the truth that our american brothers tell us when they come to visit us. Isn’t that right, brother Lane? Romanians are a very talented bunch. And when I look at this youth, I know that with God’s help, there’s nothing we can’t do. May God bless you to keep singing better and better, holier and holier, with more dedication and more dedication. May God bless your parents to keep after you to do it, and our ministers, all of us together, to serve Him, whether it be in Romanian, in English, Iraki, or whatever tongue that will be, for God’s glory and His kingdom. Amen.

Dear friends, the theme that we’re covering this weekend starting with last night, continuing tonight and going on tomorrow morning and evening, is the fantastic theme of the Reign of God. And when we talk about the reign of God tonight, we have a special subtopic on this reign of God. And it’s something that all of us want. It’s a destiny, a place that we all want to get to. I want to go there, I want my kids to go there, and I want everyone who listens to the Gospel of Jesus Christ in all of humanity wants to get there. But, it isn’t just me, it’s especially God who wants everyone to get to this one destiny. It’s this one place and this one place is called „The Kingdom”. In Greek, the βασιλεία (basileia).

The kingdom of God. Now, we’ve heard many theories on what the kingdom of God looks like, what’s going to be there, what’s not going to be there. But our text tonight, specifically Romans chapter 14, specifically verse 17 tells us what the kingdom of God is going to be like: For the kingdom of God is not a matter of eating and drinking, but of righteousness, peace and joy in the Holy Spirit, But, the kingdom of God is- now, ‘is’ , what follows ‘is’ is a definition. It’s kind of like defining yourself or defining a theory, or defining a chemical formulation. What is it? Well, let’s see what it is.

The kingdom of God is

Righteousness
Peace
Joy in the Holy Spirit

That defines the kingdom of God.Now, if we all say that we wanna get to this kingdom of God, and I think all of us do want to get there, don’t you think that it would be important for us to see what it’s like in the kingdom of God and what defines this kingdom of God. Tonight, we’re not going to meditate on all 3 of the definitions. We’re gonna stick with one. And that’s the definition of righteousness.

Now, there’s one thing common to us all. And that’s the ease with which we’re distracted, sidetracked. This happens with children doing their homework. As soon as they hear a noise, or as soon as they hear the ice cream truck on the street, or as soon as they smell some food in the kitchen, they’re distracted and they come and we say: „Dar, de ce nu iti face temele?” „Mi foame.” There are more important things to do then ‘do your homework’, we think. Like eating, like drinking, and like doing all sorts of things besides what we should be focused on. Now, kids are easily distracted, and high school students, college students, churchgoers are easily distracted. We could be having a fantastic time in worship. The Spirit of God can be moving powerfully in the auditorium. And then, Romanians have lots of kids, God bless them, and then what happens when a kid walks down the aisle? The preacher better be quiet for a minute cause no one’s paying attention. Why? Cause we’re all so easily distracted. Unfortunately, even pastors, myself and others, get easily distracted and we forget the things that really matter. We forget the essentials that really count.

Now, this is not a new phenomenon. When Paul writes to the Romans in our text, he finds himself compelled to reorient their thinking, their theology away from things that don’t matter. Away from nonessentials that tend to cloud our thinking. They tend to make us prejudicial towards others, the things that tend to make us judgmental towards others. And he says, „Listen, you guys are barking up the wrong tree. You’re looking in the wrong direction. Don’t let the smell of food distract you. Don’t let the non essentials distract you. Come back and focus on the things that are essential in the kingdom of God. That’s why tonight, by God’s grace, I would like to look through and meditate on one of the permanent essentials that defines the kingdom of God. There are 3 that are mentioned in the text, but as I noted earlier, we’re going to focus on one of these 3.

Righteousness

Now, this is a nonnegotiable item. When I say a permanent essential– it means permanent. It was permanent in the Old Testament, it’s permanent in the New Tesatment. It was permanent in Paul’s time, permanent in the first centuries , the first time and it’s permanent in the 20th and 21st centuries, and until Jesus Christ comes. This is an absolutely permanent essential. When I say ‘essential’, I mean, it’s a first tier item. In other words, you cannot do without this. None of us are going to make it into the heavenly kingdom of God, into the kingdom where God reigns without this first permanent essential item.

This item, in English, is called righteousness. This item, in Romanian, is essential in Romanian also- it is called ‘neprihanire’. This word is a theological word, but it’s also a very practical word. and that is why tonight we are going to look at 2 different aspects of this word. The problem with much of Christendom is they focus on one part of it, neglecting the other part. Tonight we’re gonna take a look at both parts. That’s why, tonight, those of you that have your Scriptures handy, I invite you to pull them out and take a look and see what really counts, what really matters, as far as the kingdom of God, what defines the kingdom of God.

The word righteousness has 2 implications. One is a forensic implication, and the other is an applicative, practical implication. Not that forensic isn’t practical, because it is, as we will see.

1. Forensic component of righteousness

The forensic definition of righteousness starts out in Romans. And, by the way, the word righteousness appears in the New Testament for a total of at least 92 times. And out of these 92 times, the majority of the times is appears, it’s in Paul’s epistle to the Romans. Forensic righteousness starts out in Romans 1:16 – 16 For I am not ashamed of the gospel, for it is the power of God for salvation to everyone who believes, to the Jew first and also to the Greek. 17 For in it the righteousness of God is revealed from faith for faith, as it is written, “The righteous shall live by faith.” And here, it’s defined as something that God alone gives to people. It’s a gift that I can do nothing to deserve; I can do nothing to earn. This has absolutely nothing to do with my effort. And if I dare make an effort to gain this, I forfeit it altogether. Now, this is very important, if we don’t have this doctrine straight, if we don’t understand forensic righteousness as something that God gives to me, we void the Gospel. There is no Gospel without forensic righteousness as an act that only God gives. May God be glorified for that!

Verse 17 „For in it”. In what? The Gospel of Jesus Christ. And the righteous is ‘of God‘. Now, this is a condition that is given by God, the minute we hear the Gospel of Jesus Christ. It’s a power. The Bible says it’s dunamis, it’s God’s dynamite. It’s God’s dynamite that shows us our sin. You see, it takes an act of God, not an act of man, to see that he’s messed up. It takes an act of God for the guy who is walking along and he thinks he’s pretty good, to make him realize that he’s not all that good. That he’s a terrible and miserable sinner. It takes the power of God, it takes the light of God, and it takes the light of the Gospel of Jesus Christ to where we see God in His holiness and we compare ourselves to God, and we always fall short. That’s the power of the Gospel.. ‘pentru ca mie nu mi-e rusine de evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca ea este puterea lui Dumnezeu”- puterea sa ne vedem pacatul. It is the power to see our sin. It is the power that recognizes and admits that we cannot save ourselves. It’s the power that lets us know that we are helpless to do anything to merit salvation. Forensic righteousness is beginning to take root in us when we see that we’re sinful and we see that our state is so pathetic that we can’t even get up off the ground. It’s like seeing that you’re in sinking sand. Seeing that you’re being surrounded by 100,000 terrorists and there’s absolutely nothing that you can do. No effort on your part will save you. That’s the continuation of forensic righteousness.

It also shows us that while we were yet these sinners, that were pathetic, and in all peoples eyes worth nothing. It shows us that this pathetic sinner who no one, (nimenea nu da doi bani pe el- he’s not worth 2 cents).. you see, we were written off. We were told there was no use in saving him. Asta ii pierdut (This guy is lost) Asta-i drogat. Asta-i prapadit. (This guy’s a drug addict, he’s a loser.) Nu mai este nici o nadejde si nici o speranta pentru el sau pentru ea. Pe nimeni nu-i intereseaza de astfel de persoane. (No one cares about this person). (There is no more hope for this guy/girl). There’s only one person who cares about this type of person. You know who that person is? That person is Jesus Christ and that’s the Gospel of God unto salvation!!! You see, we’re still in forensic righteousness. Forensic righteousness tells us that God of heaven in Romans chapter 3, God out of heaven looked down at us and while we were yet still sinners… We weren’t saved, we couldn’t do deeds of righteousness, we were lost and we were hopeless. Jesus Christ came into the world and said, „Iata-ma, aici sunt. Iata-ma, trimite-ma. Merg sa far voia Ta, Dumnezeule.” (Here I am.; send Me. I come to do Your Will, God.) This is forensic righteousness.

You see, are you beginning to get the idea of what heaven looks like? Are you beginning to get the idea of what heaven feels like? This, of course, again, Romans 3:1-6 This is the great equalizer None of us have ever or could ever earn salvation. I can’t earn it and you can’t earn it. That’s why in heaven, we’re equal citizens. Moses couldn’t earn it, Abraham couldn’t earn it, David couldn’t earn it. Paul couldn’t earn it. The holy apostles couldn’t earn it. And I can’t earn it and you can’t earn it.

The actual righteousness of God

Moving on, once we see our helpless state, God gives us the power to believe in His Son, Jesus Christ. If you’ll open with me to Romans chapter 10 verses 8-12 state as follows-

10 For it is with your heart that you believe and are justified, and it is with your mouth that you profess your faith and are saved. 11 As Scripture says, “Anyone who believes in him will never be put to shame.” 12 For there is no difference between Jew and Gentile—the same Lord is Lord of all and richly blesses all who call on him,

and then, verse 8

8 But what does it say? “The word is near you; it is in your mouth and in your heart,” that is, the message concerning faith that we proclaim: 9 If you declare with your mouth, “Jesus is Lord,” and believe in your heart that God raised him from the dead, you will be saved.10 For it is with your heart that you believe and are justified, and it is with your mouth that you profess your faith and are saved.

That means that our text presupposes something. Our text in Romans presupposes that all of us who have heard the Gospel of Jesus Christ have responded in our pathetic state. There is only one thing that we can do after recognizing our sin, after seeing we are helpless; only one thing we can do: recognize that God is a God of love, who loves us and reaches down to us, and all we can say is, „God, here I am. Have mercy upon me. If you take me, I’m yours!” And the minute that we say that- and that’s not tough, is it? All you have to do is be pathetic. All you have to do is be messed up. That’s a prerequisite. You can’t get into heaven if you’re not messed up. He didn’t come to seek and save those that are goody-goody two-shoes. He came to seek and save that which was lost. Dear friends, that’s me and that’s you. And when I saw Jesus Christ was interested in my pathetic little life, I said, „Lord, if you want me, you got me.” And in that moment, something fantastic happens. There’s something called – the actual righteousness of God is transferred to me.

You see, what happens in forensic righteousness is the minute I come to Jesus Christ and I confess with my mouth that He is Lord, that I’m a sinner, and that I want salvation; He always reaches out to me! And he always reaches out to you. Now, last night, we prayed for the sick. And, sometimes when we pray for the sick, they’re healed. Praise God for that! But, sometimes they’re not. And praise God for that! But, there’s one thing that happens 100% of the time: whenever a sinner calls on the name of Jesus Christ, and means it with all of his heart and believes in Jesus Christ, guess what? Salvation comes into his heart and he gets something called forensic righteousness, 100% of the time. Praise God for that.

And then, the transfer happens. It’s a good transfer. I give God my gook (mess), I give God my sin, I give God everything that’s bad about me. I give Him my addictions. I give Him my habits, I give Him my personality, and it’s not that good. I give Him absolutely everything, and you know what He gives me in exchange? He gives me whose righteousness? HIS righteousness and that’s why Romans chapter 8:33 says – 33 Who will bring any charge against those whom God has chosen? It is God who justifies. Este Dumnezeu care…. You know what justifies means, how it’s translated in Romanian? It’s not as nice a word as it is in English – ‘socotit neprihanit’. It takes 2 words. I like ‘justifies’. You know what justified means? Just as if I’d never sinned. The minute I get God’ righteousness, I get God’s justification and He pronounces- ma socoteste neprihanit , as if Leonard, in My eyes, has never sinned, because he’s given the sin to Jesus Christ and Jesus Christ gave him His righteousness.

Now, do you see why you can’t get into heaven without this? Now, the temptation for Romanian pentecostals is to not trust God. I hate to say it.. I grew up with this temptation. And I want you to hear me clearly. „Ispita poporului Roman este sa nu Il credem pe Dumnezeu ca socoteste neprihanit pe cineva far a nici o fapta.” (The temptation the Romanians tend to fall for is not to believe that God imputes his righteousness to someone without any good deeds attached). And so, we wanna have a deed up our sleeves. We wanna have something in our pocket. Just in case, when we get to heaven, if God’s righteousness is not enough for me, I wanna say, „Da, Doamne, uite, am facut si asta, asta, asta… Am dat 10,000 la conventie. Am facut atatea fate. Am cantat in orchestra, m-am sacrificat. Toate as tea le-am facut. God, you know, you gotta count that as something!” (trans=Yes, Lord, look here, I did this and this and that… I gave 10,000 grand to the convention. I did so many things. I played in the band, I sacrificed. I did everything.) That voids the whole thing. That has nothing to do with our salvation. We cannot get into heaven because of what we did. Iraqis cannot get into heaven because of what they did. We can only get into heaven because of what He did (Jesus Christ). Hey, praise His name! That’s an equalizer.

2. Applicative righteousness

You see, we’ve really gotta put all our eggs in one basket. You can’t have plan B. In other words, Abraham put all of his eggs in one basket. Genesis 15:6 says Abram believed the Lord, and he credited it to him as righteousness. All the eggs in one basket. Moses, to whom the law was given, believed in one permanent essential called righteousness. He was made righteous through faith. David was made righteous through faith. The holy apostles, the holy prophets were made righteous through faith. Paul was made righteous through faith. I want to be made righteous through faith. Anybody else here wanna be made righteous through faith? And do you see how easy it is? All you have to do is accept Jesus Christ as your personal Lord and Savior and say

PART A – „Lord, I can do nothing.”
PART B is applicative righteousness.

Applicative righteousness, dear friends, also starts in Romans chapter 1 They go hand in hand, kind of like the rose. This is the city of roses (Portland), isn’t it? It is very appropriate, you have these beautiful roses here. Let’s say that this rose has 100 petals. That it takes 100 petals to make a rose. Without 100 petals, the rose is incomplete. 50 of these petals are forensic righteousness. With just 50, you have an incomplete or unbiblical understanding of righteousness. You can’t stop there, because the Bible doesn’t stop there. You need the applicative righteousness. Paul, in our text, that was read from Romans chapter 14, of course, presupposes forensic righteousness. But, he goes on and he understands, and his main idea is the actual applicative righteousness. Let’s take a look at applicative righteousness for the other 50 petals.

It starts in Romans 1:17 – For in the gospel the righteousness of God is revealed—a righteousness that is by faith from first to last, just as it is written: “The just shall live by faith.” From faith to faith: You see the other 50 (petals)? Let me read it in Romanian, it’s actually explained a little better in Romanian – deoarece în ea este descoperită o dreptateoferită de Dumnezeu, care vine din credinţă şi care duce la credinţă, aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“ Dar, daca e ‘prin credinta’, mai trebuie sa duca la credinta? (If it is ‘by faith’, does it still need to lead to faith?) Do you see? The only way that you can actually live out your real faith or real justification, the thing that God gives you, is to actually have faith that’s starts there and continues on. For in the gospel the righteousness of God is revealed—a righteousness that is by faith from first to last, just as it is written: “The just shall live by faith.”

Once the power of God has come into a life, since penalty and death has been placed on Christ and Christ’s righteousness has been given to us, it is then that we become truly human. Dear friends, we are inhuman before salvation. I want you to understand that. The only people that are truly and fully human are Christians, without wanting to insult anyone else, pentru ca cine este in Hristos este o faptura noua (For he who is in Christ, is a new creation.) Inainte eram morti in pacatele si in greselile noastre. (Before, we were dead in our trespasses). A human isn’t dead. See? We are made alive, truly, to be human beings at salvation. Romans 6:13, and take a look at this applicative righteousness before we get into the practical aspect. Do not offer any part of yourself to sin as an instrument of wickedness, but rather offer yourselves to God as those who have been brought from death to life; and offer every part of yourself to him as an instrument of righteousness. (Să nu mai oferiţi mădularele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca unii care aţi fost aduşi de la moarte la viaţă şi oferiţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii,) That means that once we receive this righteousness, our movement has to be different.

If, before, we walked, tarandu-ne (crawling), our movement has to be different. We now have the same members. Before, my hand was presented to the devil for sin. Now, my hand is presented to God for righteousness. Before, my eyes were presented to the devil for sin. My ears were presented to the devil for sin. These were members of my body. Now, these members of my body must be presented to God for righteousness. Take a look at verse 16 – Don’t you know that when you offer yourselves to someone as obedient slaves, you are slaves of the one you obey—whether you are slaves to sin, which leads to death, or to obedience, which leads to righteousness? Leading to the minute of salvation. You’ve got it. Absolutely. „Dar, duceti pane la cap at…” working out your salvation in fear and trembling. Does anybody here work out? When you work out, you get muscles, you grow endurance, don’t you? We’ve got to work our salvation. We’ve got to live out the second part of righteousness that is part of the same flower. That is what the kingdom of God is about.

So, what does this working out look like? Presenting your members. Romans 12 – A few key elements that count. You know, before I go to the key elements that count, I need to say that in our churches, and I’m specifically speaking to my generation and my context, which is your context (choir and bands) and your context (audience) and most of you who are watching online’s context. To actually understand, and I want you to hear this with all fear of the Lord, to actually understand the Gospel, to actually hear the voice of Jesus Christ, it has to be in a language that you understand.

You know, two Easters ago, in Seattle, our senior Pastor, brother Vasile organized a special Easter service. And you guys all remember the Licurici. I think you guys are gonna see them tomorrow morning. They did a fantastic job, and they sang beautifully. Guess what language they sang in? Romanian. And, batranii se coteau (older folks nudged each others elbows), „Ai vazut ca vorbeste romaneste?” („Did you see that they can speak romanian?”) „Ai vazut ca intelege romaneste?” („Did you see, that they do understand romanian?”) And then, our senior pastor was inspired and wise and said, „Dragi tineri si drag batrani, ei, acuma ne-au cantata noua sa-i intelegem noi. Acuma o sa se produce in limb engleza, sa ne inteleaga ei.” (Dear youth and older folk, the kids sang to us in Romanian, so we can understand them. Now we will preach to them in English, so they can understand us.”) It was well said. Don’t you think it’s time, maybe in 2014, when we start to make more of a transition? So that our kids understand the Gospel? So that our kids can receive forensic righteousness? And so our kids can really understand how to work out their salvation in fear and trembling? Because the kingdom of God is not english or romanian, friends. It’s righteousness, peace and joy in the Holy Spirit. And these are multilingual.

So, what counts? Paul says, in Romans 12:1 that holiness counts: Therefore, I urge you, brothers and sisters, in view of God’s mercy, to offer your bodies as a living sacrifice, holy and pleasing to God—this is your true and proper worship. Dear friends, if this counts, why aren’t we preaching this? Why don’t we spend 2 weeks or 3 weeks on Romans 12:1? Being distinct… Hear me, being distinct from the world counts. Do not be conformed to this world. Now, this is the apostle of grace, who understands both forensic and applicative righteousness, justification and sanctification. What does he say? Do not conform to the pattern of this world, but be transformed by the renewing of your mind. Then you will be able to test and approve what God’s will is—his good, pleasing and perfect will.

It counts: being humble. Romans 12:3-18 Are we preaching, are we modeling humbleness? Abhorring what is evil counts. Romans 12:9. 9 Love must be sincere. Hate what is evil; cling to what is good. Being kind to one another counts. This is what the kingdom is all about. Now, if you guys are gonna be texting mean things, if you guys are gonna be posting mean things all over the internet, and all over snap chat and all over the internet, to make people jealous, and to make people bitter and to make people yucky, and to make people get at the worst in them, this is not righteousness. If we’re bickering amongst each other, this is not righteousness. The question really is: Do we really have this forensic righteousness that leads us to a life that gives glory to God? Clinging to what is good counts. Romans 12:9. Not repaying evil for evil counts. Being salt and light counts. Confessing sin counts. Forsaking sin counts. Growing in Christ counts. Loving each other, which is the second tablet of the law, counts.

In conclusion, dear friends, taking a look at what the kingdom of God looks like, its definition, is there anybody that wants to get there? You know, I wanna get there, because I know that I have done nothing to deserve it. And, when Jesus Christ, on that day, or if anyone asks me, „Leonard, why should I let you into my heaven?” You know what my answer is gonna be? „I have no merits whatsoever. I’m here because I had the nerve and the courage and the faith to put all my eggs in one basket. I trusted Jesus Christ. And after I trusted Jesus Christ, my life wasn’t perfect. It wasn’t as good as this rose. But, I worked out my salvation in the fear of the Lord, in trembling. And I tried to do all that I could to have my life transformed and changed and lived out for God. Not through my own efforts, because even that is of God. My prayer for this generation, for me and my family, my kids, for Seattle, L.A., the west coast, for the east coast, for Iraq, is that God would grant us grace to depend on Christ alone, faith alone, and grace alone. Amen.

Predica incepe la minutul 1:26:30 (sau 86:30)

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Simbata” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 1:26:30 si fa click acolo si va porni playerul.

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Cristian Ionescu – „Isus Domneste in Familie” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 31,2014

06 sept. 2014 6 comentarii

by rodi in Conference / Conventii Etichete:"Isus Domneste in Familie", A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 31 2014, Cristian Ionescu

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Alte predici/mesaje Cristian Ionescu

Fragmente din predica:

…din nefericire, sunt multi oameni astazi, pentru ca toata lumea zace in cel rau, pe care diavolul ii nenoroceste prin depresie, prin deznadejde. Sunt oameni care au renuntat sa se mai roage pentru copiii lor, pentru familiile lor, care au ajuns sa creada ca nu se mai poate face nimic, pentru ca ei insisi au ajuns striviti de aceasta presiune sinistra. Dragii mei, intrebarea, daca mai este vreo sansa, e un raspuns simplu pentru noi, copiii lui Dumnezeu. Hristos este pe tron si cuvantul lui Dumnezeu spune in Efeseni ca am fost inviati si am fost asezati in Hristos Isus, tot in locurile ceresti. Dar ascultati: deasupra oricarei stapaniri care este acolo, Hristos este deasupra. Noi suntem si ar trebui sa fim, din punct de vedere spiritual, deasupra acestei presiuni sinistre pentru ca viata voastra, spune ap. Pavel in Coloseni, este ascunsa in Hristos cu Dumnezeu.
Cand Pavel si Sila au intrat in Filipi, cu Pavel si Sila a intrat Dumnezeu in Filipi.
Dragii mei, chiar daca in familiile noastre se simt aceste presiuni demonice- vin copiii nostri si nu stim de unde au invatat ce spun. Ne spun lucruri pe care nici nu le pricepem. Vreau sa va spun ca avem la dispozitie, ma rog ca in fiecare casa, in fiecare camin sa fie prezenta supranaturala a Domnului Isus Hristos.
…generatie tanara trebuie atrasa la Hristos cu adevarul, nu cu zaharelul. Un adevar care transforma va transforma familiile noastre.
..in lumea crestina, si-i spun bine ‘lumea crestina’ pentru ca a devenit din ce in ce mai lumesc crestinismul acesta, s-a obisnuit cu o pocainta triumfalista, cand omul n-are timp sa se pocaiasca pentru ca el devine instantaneu o senzatie. El devine instantaneu un show, o parada. Sau mai pocait inca unul, doi, trei. Ii felicitam, ii luam in brate. Omul acela are nevoie sa planga, sa se caiasca. Omul ala are nevoie sa descarce povara. Nu-l poti imbraca pe fiul risipitor cu hainele noi, pana mai intai nu-l dezbraci de cele vechi si-l speli din crestet pana in talpi. Prea de multe ori punem haina frumoasa peste zdrente.

Faptele Apostolilor 16:27-34

27 Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29 Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30 i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

„Isus Domneste in Familie”

Cristian Ionescu:

Iubiti frati si surori, participanti la conventia din anul acesta, ma alatur tuturor si cred ca fiecaruia dintre dvs., sa multumim si sa fim recunoscatori pentru dragostea, sacrificiile gazdelor noastre, fratele Vasile Cinpean, Biserica Philadelphia din Portland, tuturor celor care au contribuit la aceasta mare intalnire a penticostalilor romani din continentul nord american si nu numai, sa fie o mare binecuvantare din punct de vedere sufletesc pentru fiecare dintre noi. Preaiubitilor, cuvantul din aceasta dimineata este mai adesea folosit la slujbe de evanghelizare. Si la prima vedere, parca ceea ce vorbeste despre familie este descifrat un pic ascuns. Realitatea este ca pasajul acesta adreseaza cateva aspecte foarte importante, legate de familie si mai ales in zilele noastre.

Apostolul Pavel, impreuna cu insotitorul sau, Sila, sunt opriti de Dumnezeu sa mearga acolo unde isi pusesera in gand. Si trimisi pe continentul Europei, ei ajung in Filipi, cauta un loc de rugaciune, vestesc evanghelia femeilor care erau adunate langa o apa. Si acolo, Lidia, si spune cuvantul Domnului, casa ei este botezata si Il primesc pe Domnul Isus ca Mantuitor. Apostolul Pavel continua lucrarea sa de evanghelizare pe strazile acestui oras. Dar, indata ce planul lui Dumnezeu, prin descoperirea Duhului Sfant, i-a trimis in Filipi, vreau sa va spun, ca o alta mare forta nu a stat nepasatoare. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune prin ap. Pavel in Efeseni, exista o patura groasa de stapaniri, de ierarhii demonice, care in fasoara pamantul, care il face de multe ori sa arate ca pacura exact acolo unde esti tu, exact acolo unde lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa se desfasoare. Si Biblia spune ca o agenda a acestei forte demonice a inceput sa se plimbe dupa ei, sa-i insoteasca si timp de mai multe zile l-a necajit pe Pavel, spunand un lucru care pentru noi toti ar fi aratat a compliment. „Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului celui Prea Inalt si ei va vestesc calea mantuirii„.

Ap. Pavel se impotriveste acestei forte demonice, o elibereaza pe aceasta slujnica. Sursa de profit pentru stapanii ei este curmata. Ei se intorc impotriva lui Pavel, instiga norodul si Pavel si Sila ajung in inchisoarea din Filipi. Ordinele primite de la dregator sunt foarte clare. N-as vrea sa-l vorbesc prea de rau pe acest temnicer. In cultura si in contextul social din vremea aceea, trebuie sa spunem ca temnicerul acesta era un om nobil intr-un loc necesar. Dincolo de instinctul de-al privi negativ din cauza tratamentului care-l aplica lui Pavel si Sila, trebuie sa recuoastem ca orice tara, orice institutie are nevoie de un sistem judiciar si justitiar. Gardienii si inchisoarea protejeaza societatea de oameni periculosi si limiteaza comiterea raului. Temnicerul acesta este un om constiincios pe masura poruncii sau ca unul care a primit asemenea porunca, spune Biblia. I-a asezat pe acesti doi prizonieri in temnita dinauntru, in locul probabil rezervat criminalilor celor mai periculosi si le-a pus picioarele in butuci. El i-a supravegheat. A primit un ordin drastic. Dar, probabil, dupa o vreme, in noapte, , observand ca oamenii acestia tot se roaga si predica, s-a dus la culcare. Nu s-a dus insa prea departe, a fost un om vigilent. Si in virtutea onoarei care era cultivata in vremea aceea, mai ales soldatii si oamenii de ordine sau oameni cum era acest temnicer, el alege sa se sinucida, decat sa suporte oprobiul public atunci cand portile inchisorii se deschid, cand legaturile cad, cand Dumnezeu trimite cutremurul de pamant si cand toti prizonierii sunt eliebrati pe intuneric si crede ca ei au fugit.

Dragii mei, problema acestui temnicer a tuturor temnicerilor si a tuturor institutiilor, cat de nobile s-ar crede pe lumea aceasta este ca lumea se imparte in doua: oameni intemnitati si oameni de doua ori intemnitati. Oameni de doua ori intemnitati sunt cei care datorita pacatului, datorita robiei pacatului ajung sa comita acte grave de jaf, de crima, de ucidere si de frauda, de coruptie. Si ajung in spatele gratiilor. Toti ceilalti care au ajuns in spatele gratiilor n-au ajuns acolo dintr-un singur motiv. Pentru ca legea lui Dumnezeu e mult mai drastica decat legile pe care noi le avem si impotriva carora, si a randuielilor, de multe ori cartim. Si chiar daca lumea aceasta nu te va arunca niciodata in inchisoare pentru ca nu poti sa iubesti sau pentru ca nu poti sa ierti, sau pentru ca te-ai uitat urit la cineva, sau pentru ca ai poftit in inima ta. As vrea sa-ti spun ca in momentul respectiv, tu totusi esti un intemnitat. Esti in inchisoarea pacatului, legat cu legaturi mai groaznice decat cele din temnita din Filipi.

Dragii mei, prin pacat, fortele intunericului au robit lumea aceasta si traim intr-o lume de intemnitati. Suntem intemnitati si tot pamantul este o mare inchisoare. Cand cuvantul Domnului spune in Efeseni prin ap. Pavel, ca noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva stapanitorilor, domniilor in locurile ceresti, a ingerilor intunericului, structuri de autoritate demonica, el se refera la aceasta umbrela a intunericului. Cuvantul Domnului spune, in cartea profetului Daniel, ca atunci cand arhanghelul Gavril a fost trimis sa transmita un mesaj proorocului lui Dumnezeu, a fost blocat de aceasta patura de impotrivire. Si a trebuit sa vina o forta mai mare si anume capetenia ostirii lui Dumnezeu, arhanghelul Mihail, sa creeze un culoar prin care mesajul sa ajunga dupa o intarziere de 21 de zile la omul lui Dumnezeu, Daniel. Nu Duhul capeteniei Persiei, in sensul unui om, s-a impotrivit ingerului, ci insus acea patura demonica desupra lumii acesteia, ca si deasupra acestui temnicer in inchisoarea din Filipi, in orasul din Filipi, in Portland- Oregon, in Chicago-Illinois, in toata America, in toata lumea, in Romania.

Prezenta sinistra a raului

S-a asezat o presiune sinistra a raului. Mai intai, pacatele si stricaciunile le afecteaza familiile, ca vorbim de familii. Au fost ascunse in dulapuri. Apoi, au fost scoase din dulap si inclestarea aceasta a fost de scurta durata. Mentalitatile stricate, demonice, au patruns in scolile care ne educa copiii. Si in ziua de astazi au ajuns sa fie plimbate pe strazile oraselor noastre, sa se redefineasca notiunea institutiei sfinte care a fost asezata de Dumnezeu: Familia- care este legatura, care este unitatea indistructiva intre un barbat si o femeie. Presiunea aceasta sinistra l-a adus pe temnicer intr-o stare de groaza, disperare, gata sa-si curme viata. Si din nefericire, sunt multi oameni astazi, pentru ca toata lumea zace in cel rau, pe care diavolul ii nenoroceste prin depresie, prin deznadejde. Sunt oameni care au renuntat sa se mai roage pentru copiii lor, pentru familiile lor, care au ajuns sa creada ca nu se mai poate face nimic, pentru ca ei insisi au ajuns striviti de aceasta presiune sinistra.

Dragii mei, intrebarea, daca mai este vreo sansa, e un raspuns simplu pentru noi, copiii lui Dumnezeu. Hristos este pe tron si cuvantul lui Dumnezeu spune in Efeseni ca am fost inviati si am fost asezati in Hristos Isus, tot in locurile ceresti. Dar ascultati: deasupra oricarei stapaniri care este acolo, Hristos este deasupra. Noi suntem si ar trebui sa fim, din punct de vedere spiritual, deasupra acestei presiuni sinistre pentru ca viata voastra, spune ap. Pavel in Coloseni, este ascunsa in Hristos cu Dumnezeu.

Un adevar care transforma, un adevar trait, aduce prezenta supranaturala a Domnului Isus Hristos

Si urmatorul lucru care se intampla in temnita din Filipi, nu numai ca pluteste acolo o presiune sinistra. Dar acolo, dragii mei, apare o prezenta supranaturala. Nu ma refer la cutremur. Cutremurul este o dovada a prezentei supranaturale a lui Dumnezeu. Cand Pavel si Sila au intrat in Filipi, cu Pavel si Sila a intrat Dumnezeu in Filipi. Cand Pavel si Sila au ajuns in puscarie, cu ei in puscarie a intrat Isus Hristos. Cu multi ani inainte, 3 tineri, intr-o cetatate pagana, acoperiti si opresati de aceleasi forte sinistre, demonice, care au inaltat un chip, in fata carora erau obligati toti sa se inchine, oamenii acestia s-au ridicat, au stat in picioare. Nu i-a apasat forta si presiunea aceasta sinistra nici atunci cand s-a incalzit cuptorul de 7 ori. „Imparate, noi n-avem nevoie sa-ti raspundem. Stim ca Dumnezeul nostru ne va scapa. Dar si daca nu ne va scapanoi nu ne vom inchina inaintea chipului tau de aur. Mai este cineva care este gata sa stea in picioare, atunci cand o lume intreaga se prabuseste la picioarele atator chipuri inaltate? In cuptor, cand a privit imparatul, n-a mai vazut 3, a vazut 4. Si eu cred, frate Simi, ca acolo a fost o Cristofanie, ca impreuna cu cei 3 era Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.

Dragii mei, chiar daca in familiile noastre se simt aceste presiuni demonice- vin copiii nostri si nu stim de unde au invatat ce spun. Ne spun lucruri pe care nici nu le pricepem. Vreau sa va spun ca avem la dispozitie, ma rog ca in fiecare casa, in fiecare camin sa fie prezenta supranaturala a Domnului Isus Hristos.

Vedeti, cand a venit cutremurul, cand s-au zguduit portile cand au cazut legaturile. Acolo a avut loc doua eliberari. Prima eliberare a fost cea fizica. Le-au cazut legaturile si s-au deschis usile inchisorii. Stiu insa, ca deja se produsese o alta eliberare, atunci cand Pavel vorbeste in numele lui, in numele tuturor detinutilor: „Sa nu-ti faci nici un rau. Suntem toti aici.” Este bine sa fim in acel ‘aici’, unde este Domnul Isus Hristos. Nici macar detinutii si puscariasii, criminalii aceia inraiti, hotii, borfasii si talharii n-au putut sa plece din locul unde s-au inaltat cantari de lauda si multumire, locul unde s-au inaltat rugaciuni inaintea lui Dumnezeu, locul unde a fost propovaduita cea mai mare speranta.

Si dragii mei, mergem mai departe pe firul acesta, al marei solutii pentru familiile noastre. Da, este realist si este normal sa simtim si sa vedem aceasta presiune sinistra. Este si mai normal si ar trebui sa fie o realitate pentru fiecare familie prezenta supranaturala a lui Dumnezeu prin Hristos si prin Duhul Sfant in mijlocul caselor noastre. Dar, acolo trebuie si este necesara o predica salvatoare. Vedeti dvs. Biblia spune ca Pavel si Sila i-au raspuns: „Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit.” Si i-au vestit cuvantul Domnului. Asa cum am invatat in serviciile precedente, cuvantul ‘mantuire’, cuvantul ‘rascumparare’, cuvantul ‘iertare’ cuvantul ‘credinta’ au incarcatura. Ceea ce vrea cel rau e sa le transformam in clisee, in notiuni generice. Le pronuntam si toata lumea intelege ce spunem. Nu. Nu. Nu. In ele este o incarcatura de adevar pe care trebuie sa ni-l insusim si s-al practicam. Sa-l traim practic in viata noastra. Acestea nu sunt descantece. Este invatatura lui Dumnezeu, care pe masura ce crestem in maturitate spirituala, devine din ce in ce mai voluminoasa. Devine din ce in ce mai adanca, mai larga, mai inalta.

E foarte clar ca temnicerul a ascultat predicile, cantarile si rugaciunile, pentru ca imediat s-a aruncat la picioarele lor si a zis: „Ce sa fac ca sa fiu mantuit?” Pai, unde auzit omul asta de mantuire? Din cantarile lor, din rugaciunile lor, din predicile lor. In familiile noastre e nevoie de o predica salvatoare ce contine un adevar care transforma, cum i-a transformat pe puscariasii care au ramas pe loc. Cum l-a transformat pe temnicerul, care dintr-o data, sub privirile uimite ale familiei lui, s-a aplecat sa-si stearga si sa-si spele ranile apostolilor. Au mai vazut ei vreodata asa ceva? Un adevar care transforma.

Dragii mei, generatie tanara trebuie atrasa la Hristos cu adevarul, nu cu zaharelul. Un adevar care transforma va transforma familiile noastre. Dar si un adevar trait, pentru ca atunci cand Pavel si Sila au intrat in inchisoare, a tacut toata lumea. Au priceput ca oamenii acestia nu sunt acolo nici ca au furat, nici ca au injunghiat pe cineva, oamenii acestia erau trimisii lui Dumnezeu in cel mai detestat loc din cetatea aceea.

Un adevar care transforma, un adevar trait devine onorat de Dumnezeu. Cand au cantat acele cantari, cand au inaltat acele rugaciuni si cand au vorbit de mantuirea lui Hristos. Eu cred ca asa cum s-a intamplat la moartea lui Stefan si asa cum se intampla oridecateori un martor credincios pe pamantul acesta isi depune marturia, Hristos S-a ridicat in picioare si pamantul s-a zguduit. Si legaturile au cazut- si cele sufletesti si cele fizice, pentru ca, adevarul propovaduit – predica salvatoare e un adevar propovaduit- care transforma, daca e trait de cel care predica si pe care-l onoreaza Dumnezeu. Ce urmeaza sub aceasta presiune sinistra? Dar, acolo unde este prezenta supranaturala a lui Dumnezeu si atunci cand agentii lui Dumnezeu, ambasadorii lui Dumnezeu transmit aceasta predica salvatoare, urmeaza o pocainta sincera.

Dragii mei, lumea crestina, si-i spun bine ‘lumea crestina’ pentru ca a devenit din ce in ce mai lumesc crestinismul acesta, s-a obisnuit cu o pocainta triumfalista, cand omul n-are timp sa se pocaiasca pentru ca el devine instantaneu o senzatie. El devine instantaneu un show, o parada. Sau mai pocait inca unul, doi, trei. Ii felicitam, ii luam in brate. Omul acela are nevoie sa planga, sa se caiasca. Omul ala are nevoie sa descarce povara. Nu-l poti imbraca pe fiul risipitor cu hainele noi, pana mai intai nu-l dezbraci de cele vechi si-l speli din crestet pana in talpi. Prea de multe ori punem haina frumoasa peste zdrente.

Stiti ce s-a intamplat aici? S-a facut si intuneric. Temnicerul a cerut o lumina. Doamne, trimite lumina Ta in familiile noastre. Fara lumina nu exista pocainta sincera. Pana nu vezi fiecare impuritate din viata ta, sub reflectorul aprins al Duhului Sfant, nu te poti pocai de acele impuritati. Mai mult, a sarit inauntru si tremurand de frica, dar nu de frica puscariasilor. Frica Domnului a venit peste el. S-a aruncat la picioarele lui Pavel si Sila pentru ca dupa ce a apare acea lumina stralucitoare, in fata caruia se vede murdar, cu buze necurate, dintr-o data Il vezi pe Dumnezeu asa cum este. SI devii inspaimantat si spui:”Doamne, esti mare, esti sfant. Esti puternic.” O pocainta sfanta inseamna reverenta. Si-o pocainta sincera inseamna capitulare. Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? O, cati oameni, nu zic ca se pocaiesc, si vin cu mari pretentii, cum, daca ei s-au pocait, ei trebuie sa schimbe randuielile bisericii, in functie de ei se schimba randuielile Imparatiei lui Dumnezeu. Si fereasca-ne Dumnezeu de pocaitii nepocaiti, care n-au trecut prin aceasta pocainta sincera, n-au capitulat niciodata la picioarele crucii. Si fac confuzie de etichete. Se cred pe ei insisi domni.

Dragii mei, inchei si inchei cu un moment fanatstic in viata acestui temnicer si a familiei lui. Dincolo de aceasta presiune sinistra asupra cetatii, asupra lui, asupra temnitei, atunci cand apare prezenta supranaturala a Domnului Isus Hristos. Si pentru ca trimisii Lui au predicat evanghelia salvatoare a mantuirii, in urma acestei pocainte sincere, urmeaza o partasie speciala.

şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

O partasie speciala este intotdeauna in casa. In casa s-a intors fiul risipitor. In casa l-a chemat tata si pe cel mai mare, care se credea rob. Ma rog din toata inima, ca din nou, toti fii risipitori sa vina acasa. Acasa, ii asteapta Tatal cu bratele deschise. Acasa, te asteapta mama si tata care se roaga pentru tine. Acasa, te asteapta Dumnezeu. Apoi la masa… Se vorbea despre Mefiboset aseara. Cu toata infirmitatea lui, a stat la masa imparatului. La masa temnicerului s-a asezat el, s-a asezat toata casa lui, s-au asezat intemnitatii- Pavel si Sila. Ce partasie extraordinara. Si nu-i suficient sa fie in casa si la masa, dar trebuie sa fie toata casa, cum spunea odinioara marele barbat a lui Dumnezeu, Iosua: Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului.

Dragii mei, chiar daca asupra noastra pluteste, apasa o presiune sinistra, stim ca in mijlocul nostru este prezenta naturala a Domnului Isus. Si daca vom continua sa predicam adevarul salvator, printr-o pocainta sincera, mai devreme sau mai tarziu, cu siguranta vom avea parte de acea partasie speciala, noi si toti ai nostri, si multi altii. Nu numai azi, la conventie. Nu numai in casele si bisericile noastre, ci la masa sfanta, in cerul lui Dumnezeu. Amin.

Predica incepe la minutul 2:08:30 (sau 128:30) Inainte de predica, la minutul 1:50:00 canta fratii Groza, apoi urmeaza o cantare a corului si introducerea Pastorului Cristian Ionescu si citirea textului de Pastorul Nelu Prunean – Bethel Romanian Pentecostal Church in Stanton California la minutul 02:03:00

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica dimineata” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 2:08:30 si fa click acolo si va porni playerul.

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Lazar Gog – „Isus Hristos Cunoaste Nevoia Bisericii” A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 31,2014

05 sept. 2014 29 comentarii

by rodi in Conference / Conventii Etichete:2014, A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 31, cantarea de lauda are autoritate, Efeseni 1:17-23, invidie, Isus Domneste azi, Lazar Gog, Pretul ungerii divine, Singuratatea

Alte predici/mesaje de la Conventie:

Mai multe PREDICI – Lazar Gog, aici

Vreau sa spun ca rugaciunea inca are putere, cand este sub controlul Duhului Sfant si a Domnului Isus Hristos. Vreau sa spun ca si azi, cantarea de lauda are autoritate, pune pe fuga pe toti dracii. Vreau sa spun ca si astazi facerea de bine are putere. Vreau sa spun ca si astazi, a fi milos este putere divina. Fi-ti milosi ca sa aveti parte de mila.

„Isus Hristos este Domn,
ca si Cap al Bisericii”

Efeseni 1:17-23

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

Lazar Gog:

Suntem la concluzia serviciului de dimineata si vreau sa ne rugam lui Dumnezeu. Eu cred intr-un Mantuitor care este acelasi azi, ieri si in veci. Eu cred intr-un Mantuitor care intr-adevar este Domn. Si El este Domn peste toate. Cum spun englezii” He is Lord of all, or, not at all.” El este Domn cu adevarat si trebuie sa fie Domn in toate aspectele vietii personale, a vietii de familie si a vietii bisericii. In pasajul care l-am auzit citinduse, ap. Pavel face o rugaciune speciala inaintea Domnului si spune: Dorinta mea este, sa puteti, ca biserica, sa cunoasteti puterea nemarginita de mare a lui Hristos, a lui Dumnezeu. Si culmea acestei puteri sta in aceea, ca, a inviat din morti. Daca a putut sa-L invieze din morti, Dumnezeu, Tatal, Dumnezeu Isus Hristos si Dumnezeu Duhul Sfant, El poate sa faca orice minune, orice lucrare. Aici pe platforma, fratele Cinpean si fratele Antemie mi-au inminat o multime de bilete pe care fratii le-au scris- copii sub 7 ani, sub 9 ani, au tumoare canceroase pe creier, copii care nu pot sa umble pentru ca au distrofie musculara si au ajuns intr-o conditie in care sunt o bucata mare de carne pe care tata si mama trebuie sa-l ia in brate, sa-l spele, sa il hraneasca si sa-l poarte de pe un pat pe altul, de pe o canapea pe alta- parinti care striga dupa copii, sotii care-si cer sotii sa fie mantuiti, boli terminale, cancer si tot felul de situatii, tumori canceroase pe creier, conditii terminale in viata fizica, conditii terminale in viata de familie. De asemenea, unul dintre lucratorii nostri, un pioner in miscarea penticostala romana din diaspora, in special din Statele Unite, si un pioner al conventiilor penticostale romane, pastorul Sam Isfan este bolnav in spital si familia a cerut sa-l aducem in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Si vrem sa facem lucrul acesta. (Se face rugaciune la sfarsitul predicii).

In aceasta privinta, a temei pe care bordul de organizare a stabilit-o, „Isus Hristos este Domn”, tema mea este in aceasta dimineata „Isus Hristos este Domn, ca si cap al bisericii”. El trebuie sa fie cel mai mare peste tot, dar mai ales in biserica, in familie si in viata credinciosilor Sai.

Ca si cap al bisericii, Mantuitorul Isus Hristos conduce viata bisericii.
Ca si cap al bisericii, Mantuitorul Isus Hristos comanda principiile si legile bisericii.
Ca si cap al bisericii, Mantuitorul Isus Hristos cunoaste nevoia bisericii.
Ca si cap al bisericii, Mantuitorul Isus Hristos certifica activitatea bisericii. Daca deschidem primele 3 capitole din Apocalipsa, una din frazele care se repeta mereu si mereu este asta: „Stiu faptele tale”, pentru ca El este cel ce certifica ce facem. El este cel ce evalueaza, cel ce analizeaza.

Dar este mult sa vorbim de faptul ca El conduce, comanda, cunoaste si certifica . De aceea, pentru scopul conclusiv al acestei dimineti, voi insista asupra acestui aspect: Isus Hristos cunoaste nevoia bisericii.

Isus Hristos cunoaste nevoia bisericii

El cunoaste. Ca si cap, El cunoaste nevoia mea, nevoia ta, nevoia casei mele, nevoia familiei tale. Si voi ilustra aceasta putere a cunoasterii Lui, ca Domn si ca Mantuitor, ca putere absoluta, printr-un model biblic din Vechiul Testament, modelul Samsom. Mie imi place foarte mult acest personaj biblic- Samson. Samson si Iosif au fost eroii mei preferati si raman eroii mei preferati din Vechiul Testament. La fel, David. Si de aceea, ma voi folosi de modelul Samson ca sa pot sa converg catre dvs. aceasta autoritate de cap a Mantuitorului Isus Hristos care cunoaste nevoia bisericii. De aceea, o sa mai citesc un pasaj. Este in Judecatori 15:14-19 –

14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. 15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;
cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni!“

17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi.
Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul şi I-a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ 19 Dumnezeu a despicat groapa din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore, el aflându-se şi astăzi în Lehi.

Prin acest pasaj voi ilustra adevarul care il am inaintea dvs. Un amanunt, din aceasta istorie care ilustreaza puterea absoluta a lui Dumnezeu, controlul absolut a lui Dumnezeu, stapanirea absoluta a Duhului Sfant in viata celor ce se lasa la dispozitia lui Dumnezeu. Un amanunt special este in versetul 19, in trad. clasica Cornilescu versetul acesta spune in felul urmator: „Dumnezeua despicat crapatura stancii din Lehi si a iesit apa din ea. Samson a baut si duhul i s-a intremat.” Insa, vreau sa va retin atentia asupra catorva traduceri mai amanuntite asupra acestui verset, pentru ca in traducere este cheia care v-a declansa crdeinta in aceasta dimineata, cheia care va motiva inima ta, sa-L vezi ca Isus este Domn si accepti sa vii inaintea Lui cu problema ta. Uitati cum traduce King James Version.

King James Version
19 But God clave an hollow place that was in the jaw, and there came water thereout;

Adica, spune King James Version ca apa a venit, nu din stanca, ci apa a venit din stanca, prin falca.

The Anchor Bible
19 God broke open the jaw and water came out.

Prima traducere romaneasca de la 1688, Biblia Cantacuzido, prima traducere integrala romaneasca, sa vedeti cum traduce atunci, foarte, foarte aproape de textul ebraic.

19 Si deschise Dumnezeu rana cea dintr-o falca pe care iesit-a apa.

Observati, ca apa a venit prin falca. Si apoi, traducerea episcopului Bartolomeu de Cluj 2001 spune:

19 Atunci Dumnezeu a facut sa se iveasca o deschizatura in falca si prin ea a iesit apa.

Va mai dau un text, traducerea Septuaginta, autoritatea marelui om politic si carturar in acealsi timp, Andrei Plesu, au tradus Septuaginta, textul grecesc al Vechiului Testament. Si Andrei Plesu, cu echipa lui, traduce in felul urmator:

19 Si a deschis Domnul o spartura in falca prin care a iesit apa, de acolo.

Este important sa tinem minte lucrul acesta. Stiti de ce? Pentru urmatorul lucru. Dumnezeu i-a dat lui Samson o biruinta extraordinara. Este neomenesc sa i-ai o falca de magar in cazul acesta si cu o falca de magar sa stai impotriva unei ostiri bine inarmata a filistenilor, sa i-ai pe rand tot pe acte unul, ma gandesc ca ii lua cu capul subsuoara si cu falca ii tot adjusta pe filistenii acestia. Si apoi, spune, o mie de filisteni a pus la punct. Dar dupa ce a facut lucrul acesta, Samson a aruncat falca. Si apoi i-a fost foarte sete. A intrat in panica si a strigat catre Dumnezeu, disperat: „Vrei sa mor? Mi-ai dat biruinta si vrei sa mor?” Si Dumnezeu care i-a deschis ochii ca sa vada ca printr-o falca de magar poate sa-i bata pe filisteni si sa faca minuni supranaturale, Dumnezeu i-a deschis ochii din nou ca sa vada ca izbavirea lui vine tocmai prin lucrul care l-a aruncat la pamant, prin falca. De-acolo a iesit apa.

Stiti care este problema noastra? Ne rugam lui Dumnezeu, se coboara Duhul Sfant peste noi ca si peste Samson. Ne cerceteaza Duhul Domnului, cum poate nu ne-a mai cercetat- am trait de multe ori aceste experiente glorioase. Ne da Dumnezeu o mare biruinta si dupa ce ne da Dumnezeu aceasta mare biruinta, ne relaxam si aruncam falca. Aruncam, uitam rugaciunea. Uitam instrumentul prin care Dumnezeu ne-a trimis biruinta, cand Domnul nu vrea sa facem lucrul acesta pentru ca tocmai prin instrumentul prin care a venit biruinta, sub inspiratia Duhului Sfant, sub puterea Duhului Sfant, tocmai prin acela Dumnezeu vrea sa ne binecuvanteze in continuare. Foarte multi spun: „Dar, de ce sa ies eu in fata la rugaciune?” Este tocmai pentru ca ai pus falca deoparte, ai pus rugaicunea deoparte. Ai pus cantarea deoparte. Ai pus slujirea deoparte. Ai pus inchinarea deoparte. Te-ai relaxat prea mult si ai nevoie sa te intorci din nou la instrumentul la care Dumnezeu te-a binecuvantat.

Dar, daca ne uitam, sunt cateva lucruri. Cand Domnul domneste si El trebuie sa domneasca tot timpul, El se uita la nevoia ta si la nevoia mea. Si nevoia fundamentala a noastra in biserica in aceste timpuri- observati ca sunt vremuri din urma: Biserica este urita. Biserica este persecutata. Biserica este ignorata. Biserica este marginalizata. Dar in aceste vremuri din urma, daca biserica are nevoie de ceva, are nevoie de cel putin 3 ingrediente:

O dependenta totala de capul ei, de Isus Hristos
Are nevoie absoluta de Cuvantul lui Dumnezeu
Are nevoie absoluta de ungerea Duhului Sfant

Credeti lucrul acesta? Sa ne uitam la pretul ungerii. Cand Hristos, care boteaza cu Duhul Sfant, cand Hristos, capul care unge cu Duhul Sfant, iti da ungere si imi da ungere, se intampla lucruri care nu totdeauna sunt convenabile pentru noi si de aceea oamenii parca fug de ungerea divina.

1. Pretul ungerii divine este urmatorul:

A. Invidie din partea celor apropiati tie

Uitati-va in Judecatori 15:11-12 – 11

Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:
– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?
– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.
12 Ei i-au zis:
– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!
– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.

Cand un lucrator a lui Dumnezeu va fi plin de Duhul Sfant, plin de Cuvant, uns de Domnul cu autoritate, cand in viata acestui lucrator a lui Dumnezeu se vede ca Isus Hristos este cap si el merge unde-l trimite Domnul, face ce ii spune Domnul sa faca. Cand vorbeste Dumnezeu, ii va spune ce sa faca. Lucratorul acesta, inchinatorul acesta, sa nu se mire daca ocmai fratii lui, de multe ori, vor fi cei ce-l vor invidia cel mai tare. Iuda este frate de sange cu Samson, venea din Beniamin. 3,000 au venit sa-l lege, sa-l dea pe mana filistenilor. As vrea sa fac un apel catre toata adunarea, catre toata conventia, catre dvs. cei de la internet si de la televiziune.

Traim intr-o vreme cand uitam sa stam la dispozitia lui Dumnezeu si stam la dispozitia internetului. Deschidem toate blogurile si daca auzim de un lucrator a lui Dumnezeu, murdarim toata biserica lui Dumnezeu cu tot ce este murdar in lumea aceasta. Cred ca este timpul sa ne oprim si sa ne pocaim. David a auzit ca Saul a murit. Si Saul, prigonitorul lui, cand a murit si s-a dus vestea lui David, auziti ce spune de Saul: „Sa nu se auda lucrul acesta in Gat. Sa nu se bucure fetele filistenilor ca a murit un viteaz a lui Dumnezeu. De ce sa murdaresti biserica lui Dumnezeu? De ce sa murdaresti pe lucratorii lui Dumnezeu? Daca Dumnezeu vrea sa te foloseasca pe tine, marit sa fie Domnul! Doresc mai degraba, sa foloseasca Dumnezeu pe cineva din biserica, decat sa foloseasca pe cineva impotriva bisericii. Daca Isus este Domn si este cap, El are autoritatea pe cine sa foloseasca, cum sa-l foloseasca si cand sa-l foloseasca. De aceea, ma rog Domnului sa nu fie nici un invidios printre noi cand ridica Dumnezeu pe cineva: „Am venit sa te dam pe mana filistenilor.”

B. Singuratatea

Al doilea aspect este singuratatea. Un om care e supus voii lui Dumnezeu este de multe ori un singuratic. Samson nu are multi prieteni. Isus n-a avut multi prieteni. Dintre 12 apostoli, doar 3 avea mai apropiati. Ap. Pavel n-a avut multi prieteni. Stiti de ce? Pentru ca un om a lui Dumnezeu Il are prieten pe Dumnezeu. Si trebuie sa stea aproape de Dumnezeu, in legatura cu Dumnezeu.

2. Care este evidenta ungerii divine?

Dar care este evidenta ungerii divine? Vrem sa facem ungerea cu untdelemn. Care este evidenta ca avem ungere divina?

Care este evidenta ca Dumnezeu, prin Isus Hristos, este cap peste aceasta conventie? Sunt 3 evidente:

Legaturi rupte – Prima evidenta ca Isus este capul, ca Isus este Domnul, prima evidenta este legaturi rupte. Judecatori 15:13-14 – 13 Ei i-au răspuns: – Doar te vom lega şi te vom da în mâinile lor! De ucis însă nu te vom ucide! L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. 14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. Dovada ca esti sub ungerea lui Dumnezeu sunt legaturi rupte. Cum ar putea un predicator sa va motiveze pe dvs., cum as putea sa va motivez pe dvs. sa va lasati de pacatele, nu stiu care pacat si eu sa fiu robit de pacatul acela? Cum as putea sa spun cuiva: Tu trebuie sa faci cutare lucru. Si eu nu fac lucrul acela. Eu sa fiu rob al acelui lucru. In aceasta dimineata, eu cred ca stam in fata dvs. ca niste oameni, ca niste slujitori care Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea intunericului, de sub puterea mortii, de sub puterea celui rau si ne-a imbracat cu Duhul lui cel Sfant. De aceea, cand vom chema numele Domnului peste cei ce vor veni inaintea Lui, Duhul Domnului se va cobori peste dvs. Insa, acest adevar trebuie sa ramana. Daca ai ungere divina, aceasta ungere divina trebuie sa produca dezlegare in jurul tau, pentru ca, uitati ce spune, spre exemplu, profetul Isaia in Isaia 10:27: „În ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza untdelemnului. Auziti cat de puternica este ungerea divina? Ceea ce sfarama jugul este untdelemnul. Isus Hristos spune urmatorul lucru, stiti foarte bine, Luca 4:18 – „Duhul Domnului este peste Mine,
    căci El M-a uns
        ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea
    şi orbilor – căpătarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriti.
Si in aceasta dimineata, Domnul elibereaza. Daca esti aici sub jugul pornografiei, sub jugul si lanturile minciunei, sub jugul adulterului, sub jugul desfriului, sub jugul patimilor de orice fel, avem si marturisesc un Domn care rupe legaturile. Si de aceea, am sa te incurajez sa vii aici in fata. Nu noi o sa ti le rupem. O sa ti le rupa Domnul cu ungerea care este in acest loc.
Lauda si inchinare. Al doilea aspect al ungerii este lauda si inchinare. Legaturile au cazut de pe maini. Cand legaturile cad de pe maini, cand legaturile cad de peste noi, atunci, in Scriptura mainile vorbesc despre mijlocire. Exod 17:8 – ce inseamna sa ridici mainile in sus si sa mijlocesti inaintea lui Dumnezeu. Ceea ce vrem sa facem in dimineata aceasta.
-Ridicarea mainilor vorbeste despre jertfa. Psalm 141:2, Ca jertfa de seara sa fie ridicarea mainilor mele inaintea Ta.
-Ridicarea mainiloe vorbeste despre binecuvantare, Psalmul 63:3
-Ridicarea mainilor vobeste despre multumire, Plangerile lui Ieremia 3:41.
-Ridicarea mainilor este o solemnizare a autoritatii divine. Daniel 12:7
Si in Noul Testament se repeta lucrul acesta.
Viziune pentru lupta – Apoi este o a treia dimensiune: Viziune pentru lupta. El a gasit o falca de magar neuscata inca. Judecatori 15:15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni. Frati si surori, numai o biserica, numai o familie, numai un om, barbat sau femeie, tanar sau tanara, care-L are pe Hristos drept cap, drept calauzitor, un Hristos care l-a uns cu Duhul Sfant a lui Dumnezeu. Numai un astfel de om poate sa vada ca si daca n-ai nimic la dispozitie, cu o falca de magar poti sa-i bati pe toti filistenii. Numai un om care-L are pe Hristos drept cap si i-a dat ungerea divina, poate sa vada ca numai 300 de oameni daca ai la dispozitia ta, poti sa bati o armata. Si Ghedeon, [a batut o armata] de 120,000 de oameni. Numai un om cu ungere divina poate sa vada ca si profetul Ilie, ca ai un pumn de faina si atata (un pic) de untdelemn in sticla, pot sa traiasca o familie sau cum a facut Elisei: „Daca atata mai ai in sticla ta, in rezerva ta, poti sa imprumuti toate vasele din orasul in care traiesti de acum incolo si poti sa ai grija de altii pentru ca Dumnezeu este cel ce inmultumeste. Insa, fara viziune spirituala, fara ungere nu poti sa-ti dai seama de lucrul acesta. De aceea, Samson a putut sa vada puterea pe care Domnul i-a dat-o, folosind o falca de magar.

3. Pastreaza inca falca, nu te relaxa

Apoi, in final, Fiindca Domnul este capul nostru, pastreaza inca falca. Samson s-a relaxat. Asa cum ne relaxam noi de multe ori. Dupa o mare biruinta pe Carmel, Ilie s-a relaxat. Si cand oamenii se relaxeaza si pun deoparte rugaciunea, pun deoparte venirea la casa Domnului, pun deoparte Cuvantul Domnului, pun deoparte facerea de bine, pun deoparte binecuvantarea, stiti ce se intampla? Te umple frica, te umple spaima si cazi in depresie. Dragii mei, cand pui falca la o parte, cand instrumentul prin care Dumnezeu ti-a dat biruinta, ca si in cazul lui Samson, il arunci, macar ca prin acel instrument Dumnezeu a facut sa tasneasca apa, sa fie inviorat, pui la o parte lucrul prin care ai fost binecuvantat.

Nu te mira. Nu te mira, ca atunci, in biserica vine sa-ti faca ordine politia. Nu te mira ca atunci prietenii tai nu mai sunt oamenii tematori de Dumnezeu, ci-s derbedeii veacului si toti rebelii . Nu te mira, cand pui falca la o parte, cand renunti si ignori lucruri prin care ai fost binecuvantat, nu te mira ca viata iti merge cum iti merge, casa iti merge cum iti merge, business-ul iti merge cum iti merge, si biserica in care lucrezi si in care vrei sa te inchini lui Dumnezeu merge asa cum merge. De aceea, nu arunca falca. Cinsteste inca parintii care te-au crescut. Cinsteste inca pastorul care ti-a dat invataturaspirituala. Cinsteste inca pastorul care te-a ridicat si te-a facut om. Cinsteste inca familia aceea care te-a luat de pe strada si te-a ajutat ca sa nu fi un orfan, ca sa nu fi un nimenea, sa nu fi un homeless. Du-te in continuare si imbraca pe sarac. Du-te in continuare si viziteaza pe strain pentru ca prin aceea vine binecuvantarea. Arunca-ti painea pe ape, ca numai daca o arunci pe ape se intoarce inapoi la tine. Cuvantul Domnului spune: „Da-ti si vi se va da.” Pastreaza inca falca. Tine inca la rugaciune.

Vreau sa spun ca rugaciunea inca are putere, cand este sub controlul Duhului Sfant si a Domnului Isus Hristos. Vreau sa spun ca si azi, cantarea de lauda are autoritate, pune pe fuga pe toti dracii. Vreau sa spun ca si astazi facerea de bine are putere. Vreau sa spun ca si astazi, a fi milos este putere divina. Fi-ti milosi ca sa aveti parte de mila.

Lucrul, cu care zici: „M-am obisnuit prea mult, nu este un lucru de rutina, ci lucrurile pe care noi le avem randuite din cuvantul Domnului pentruca El comanda viata si principiile bisericii. Lucrurile acelea sunt lucruri care ne binecuvanteaza, care ne aduc binecuvantarea. Am sa va ilustrez si apoi am sa va chem la rugaciune. Am terminat seminarul la Bucuresti si am fost repartizat pastor in Ploiesti. Am primit repartitie in Bucuresti, dar autoritatile timpului nu m-au lasat sa intru in Bucuresti. Si m-au repartizat atunci in Ploiesti. Lucram la Ploiesti si la Bucuresti. Insa, mai ales pentru generatia tanara, sub regimul trecut, sub regimul comunist din Romania, cei ce v-ati nascut in ultimii 25 de ani, nu stiti lucrul acesta. Dar vreau sa va spun. Sub regimul trecut, n-aveai dreptul nici sa te muti dintr-un oras intr-altul. Ca sa te muti dintr-un oras in altul era similar cu a obtine visa la pasapoarte, sa intri in orasul celalalt. Asa ca eu mi-am luat familia din Cluj, sotia m-a facut Clujean si eu m-am dus sa o fac Ploiesteanca.

Ne-am dus in Ploiesti, m-am dus la centru de primire in Ploiesti si mi-au zis: „Da, unde munciti tovarasu?” Si i-am spus: „La Cultul Penticostal.” „Ah….” zice, „Noi n-avem nevoie de trantori in orasul acesta. Nu va putem da intrare in oras.” M-am dus atunci la partid. Si am vorbit cu adjunctul sefului de partid pe judet. Era politician, de formatie mi-a zis: ” D-l pastor, dvs. sunteti un cult liber in tara aceasta, aveti dreptul sa veniti in orasul acesta. Dar, noi avem prioritati in oras. Intai trebuie sa construim locuri pentru oamenii muncii socialiste. Trebuie sa mai asteptati un pic.” Adica, veniti la noi Joi, dupa Miercurea ciuc (never- niciodata).

Photo credit www.pinterest.com

M-am dus la securitate; acelasi lucru mi l-a spus. Daca nu aveai intrare in oras, tinerii trebuie sa stie lucrul acesta, nu puteai sa-ti inscrii copiii la scoala si nici pentru asistenta medicala. Si noi avem doi baieti; ne-a binecuvantat Domnul cu doi zmei, dar atunci erau zmei mai mici. Cel mare, Flaviu, cred ca avea trei sau patru ani. S-a imbolnavit. Dar, s-a imbolnavit asa de rau, frati si surori, ca am crezut ca-l pierdem. Era el slabut, de felul lui. Aproape ca a ramas numai piele si oase. Au venit frati sa ne ajute; ne-am rugat pentru el, ne-am rugat. Au venit frati sa ne ajute si ne-au dat tot felul de medicamente , ca l-am intoxicat mai rau de cum era copilul, daca n-am fost la doctor.

Atunci am zis cu sotia: „Mergem la doctor.” Si ne-am dus la spitalul judetean din oras, la Spitalul Judetean din judetul Prahova, in Ploiesti. A venit o asistenta si a zis: „Tovarasul God,” ca eram tovaras [i toti]. „Unde munciti?” „La Cultul Penticostal.” „Dar aveti intrare in oras?” Si i-am spus: „Nu am, nu avem.” „Atunci, nu va putem primi copilul.” Este criminal- un doctor, cand absolva un medic, face juramantul hipocratic ca ajuta si pe vrajmas. A zis: „Mergeti acasa. Nu va putem ajuta. Nu avem voie sa ajutam pe cei ce nu au intrare in oras.” Ne-au trimis cu copilul acasa. Ne-am rugat, iarasi. I-am mai dat ceva medicamente; mai rau [a fost] copilul. Inca, atat de rau a ajuns ca isi pierduse si vocea. Nu mai putea sa vorbeasca, din pricina tariei bolii.

Vine Duminica. Era Duminica dupa masa; era iarna. Trebuia sa ma duc la biserica. I-am zis sotiei: „Draga, ramai acasa cu Flaviu. Eu ma duc la biserica si dupa ce termin serviciu la biserica, ne rugam si acolo, vin acasa, daca tot asa este copilul, chemam un taxi. Mergem din nou, amandoi, la spitalul judetean, le spunem care-i conditia copilului, il punem pe copil pe masa si fugim de acolo. il lasam, sa se ocupe de copil. O sa moara copilul si o sa zica ca pocaitii l-au omorit, ca n-au vrut sa-l duca la doctor. Oricum, cadea-i rau cu ei.

Cand m-am intors acasa, sotia era cu copilul in brate. Sotia plangea; copilul nu mai vorbea. Si am zis: „Gata, ne echipam si fugim la spital.” Il lasam acolo la spital. Cand am spus lucrul acesta, am vazut ca si-a deschis ochii copilul si misca buzele ca sa spuna ceva. M-am dus la el, m-am aplecat asupra lui, am spus: „Flaviut, tati si mami te iubeste pe tine asa de mult. Daca tu vrei ceva si crezi ca tata poate sa faca ceva pentru tine, spune la tata. Tata face orisice pentru tine.” Ce nu fac un parinte, nu, pentru un copil? Si copilul si-a miscat buzele. A spus ceva. Dar nu putea sa vorbeasca. Am spus: „Flaviu, te rog, uite tata te roaga, vorbeste putin mai tare.” Si si-a adunat copilul fortele, asa cum statea pe bratele sotiei, mi-am pus urechea sa-l ascult. Si auziti ce-mi spune. Am reusit sa inteleg. Copil de 4 ani. A zis: „Tati, eu te-am vazut la biserica ca ai o sticluta cu parfumul lui Domnul Isus (sticluta cu untdelemn, dar copilul n-a stiut ce-i aia). Ai la biserica o sticluta cu parfumul Domnului Isus si cand fratii sunt bolnavi, ii faci cu parfumul acela a Domnului Isus pe oameni. Dar, pe mine de ce nu m-ai facut cu parfumul ala, sa ma faca pe mine bine, Domnul Isus Hristos?” Am inteles ca mi-a vorbit Domnul, pentru ca, asa, nu ma rugasem. Va spun cu frica de Domnul, sotia este martor. M-am dus, mi-am luat sticluta cu untdelemn. Abia am atins fruntea copilului cu untdelemn in numele Domnului Isus Hristos; a zburat din bratele sotiei in clipa urmatoare. A inceput sa fuga prin casa si ne-a cerut sa manance. Pentru ca Dumnezeu este mare.

Nu arunca falca. N-o pune la o parte. Nu arunca increderea in Domnul. Nu arunca rugaciunea. Nu arunca cantarea de lauda. Nu te relaxa inc redinta. Dimpotriva, mergi din putere in putere, din credinta in credinta, din experienta in experienta. Si in aceasta amiaza, in aceasta concluzie, vrem sa va incurajam la rugaciune.

Predica incepe la minutul 3:09:00 (sau 189:o0) Introducere Pastor in Biserica din Vancouver, Washington

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica dimineata” facand click pe el.
fa click pe player sa porneasca.
Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 1:26:30 si fa click acolo si va porni playerul.

Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Lazar Gog mărturie – Boala care era să ne rapună copilul

04 sept. 2014 6 comentarii

by rodi in Lazar Gog, MARTURIE, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare Etichete:A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 31, Boala care era sa ne ia copilul, Isus Domneste azi, Lazar Gog, Pretul ungerii divine

Am terminat seminarul la Bucuresti si am fost repartizat pastor in Ploiesti. Am primit repartitie in Bucuresti, dar autoritatile timpului nu m-au lasat sa intru in Bucuresti. Si m-au repartizat atunci in Ploiesti. Lucram la Ploiesti si la Bucuresti. Insa, mai ales pentru generatia tanara, sub regimul trecut, sub regimul comunist din Romania, cei ce v-ati nascut in ultimii 25 de ani, nu stiti lucrul acesta. Dar vreau sa va spun. Sub regimul trecut, n-aveai dreptul nici sa te muti dintr-un oras intr-altul. Ca sa te muti dintr-un oras in altul era similar cu a obtine visa la pasapoarte, sa intri in orasul celalalt. Asa ca eu mi-am luat familia din Cluj, sotia m-a facut Clujean si eu m-am dus sa o fac Ploiesteanca.

Photo credit www.pinterest.com

Cel mare, Flaviu, cred ca avea trei sau patru ani. S-a imbolnavit. Dar, s-a imbolnavit asa de rau, frati si surori, ca am crezut ca-l pierdem. Era el slabut, de felul lui. Aproape ca a ramas numai piele si oase. Au venit frati sa ne ajute; ne-am rugat pentru el, ne-am rugat. Au venit frati sa ne ajute si ne-au dat tot felul de medicamente , ca l-am intoxicat mai rau de cum era copilul, daca n-am fost la doctor.

Este criminal- un doctor, cand absolva un medic, face juramantul hipocratic ca ajuta si pe vrajmas. A zis: „Mergeti acasa. Nu va putem ajuta. Nu avem voie sa ajutam pe cei ce nu au intrare in oras.” Ne-au trimis cu copilul acasa.

Ne-am rugat, iarasi. I-am mai dat ceva medicamente; mai rau [a fost] copilul. Inca, atat de rau a ajuns ca isi pierduse si vocea. Nu mai putea sa vorbeasca, din pricina tariei bolii.

Cand m-am intors acasa, sotia era cu copilul in brate. Sotia plangea; copilul nu mai vorbea. Si am zis: „Gata, ne echipam si fugim la spital.” Il lasam acolo la spital.

Cand am spus lucrul acesta, am vazut ca si-a deschis ochii copilul si misca buzele ca sa spuna ceva. M-am dus la el, m-am aplecat asupra lui, am spus: „Flaviut, tati si mami te iubeste pe tine asa de mult. Daca tu vrei ceva si crezi ca tata poate sa faca ceva pentru tine, spune la tata. Tata face orisice pentru tine.” Ce nu fac un parinte, nu, pentru un copil?

Si copilul si-a miscat buzele. A spus ceva. Dar nu putea sa vorbeasca. Am spus: „Flaviu, te rog, uite tata te roaga, vorbeste putin mai tare.” Si si-a adunat copilul fortele, asa cum statea pe bratele sotiei, mi-am pus urechea sa-l ascult. Si auziti ce-mi spune. Am reusit sa inteleg.

Copil de 4 ani. A zis: „Tati, eu te-am vazut la biserica ca ai o sticluta cu parfumul lui Domnul Isus (sticluta cu untdelemn, dar copilul n-a stiut ce-i aia). Ai la biserica o sticluta cu parfumul Domnului Isus si cand fratii sunt bolnavi, ii faci cu parfumul acela a Domnului Isus pe oameni. Dar, pe mine de ce nu m-ai facut cu parfumul ala, sa ma faca pe mine bine, Domnul Isus Hristos?”

Am inteles ca mi-a vorbit Domnul, pentru ca, asa, nu ma rugasem. Va spun cu frica de Domnul, sotia este martor. M-am dus, mi-am luat sticluta cu untdelemn. Abia am atins fruntea copilului cu untdelemn in numele Domnului Isus Hristos; a zburat din bratele sotiei in clipa urmatoare. A inceput sa fuga prin casa si ne-a cerut sa manance. Pentru ca Dumnezeu este mare.