Destigmatizarea pedofiliei

Jacqueline Laing este jurist și filozof, profesor universitar, specializat în jurisprudență, filozofia dreptului, drept penal și etică aplicată. A studiat la Emmanuel College, Cambridge, Hugh’s Hall, Cambridge, King’s College Londra, St Edmund Hall Oxford și Universitatea din Melbourne, Australia. Este avocat la Înalta Curte a Australiei și avocat la Curtea Supremă a Angliei și Țara Galilor. Puteți citi interviul oferit de Jacqueline Laing pentru Provita Media în 2004 aici.

După criticile din presă și o reacție productivă online, Asociația Americană de Psihiatrie a făcut o voltă multumitoare vizavi de folosirea termenului „orientare sexuală” în legătură cu pedofilia. În cea de-a cincea ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistica a Tulburărilor Mentale (DSM V), Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a mers pe distincția dintre tulburarea pedofilă și „orientarea” pedofilă. Grupurile de sustinere a pedofiliei, cum ar fi grupul de lobby și presiune B4U-ACT, au luat în considerare deja de mult timp declasificarea pedofiliei și aducerea sa la statutul de „orientare” pentru „persoanele atrase de minori” (MAP), ca mijloc necesar de a-și atinge scopurile.¹ Asociația The North American Man-Boy Love Association/NAMBLA (și numeroase grupuri afiliate internațional, care susțin sexul între bărbați și băieți) consideră că aceasta și alte evoluții reprezintă un pas important spre obiectivul lor continuu de a legaliza și normaliza activitatea pedofilă. Ca răspuns la criticile online, APA a confirmat în ultimele zile că DSM va fi modificat și că „susține ferm eforturile de urmărire în justiție a persoanelor, care abuzează și exploatează sexual copiii și adolescenții”.

Oricare ar fi îngrijorările recente ce au produs editorilor DSM o regândire bruscă a poziției lor, eforturile de a elimina vârsta consimțământului au o istorie lungă, totuși, nu chiar o vârstă venerabilă. În 1977, aproximativ 70 de intelectuali francezi au semnat o petiție care urmărea abolirea tuturor legilor privind vârsta consimțământului.Michel Foucault, în cartea sa Istoria sexualității², relatează că această listă îl includea și pe el însuși, precum și pe Helene Althusser, Louis Althusser, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și André Glucksmann, Roland Barthes, Guy Hocquenghem, juristul Jean Danet, regizorul Alain Robbe-Grillet, scriitorul Philippe Sollers, psihiatrul pediatru și psihoterapeut Françoise Dolto și mulți alții.