Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.3 Problemele Diasporei (14 Februarie, 2014)

Cu mii de multumiri fratelui Iosif Tatar pentru audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru convertirea fisierului audio in video!
Citeste prima parte aici –

1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.1 Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
2. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.2 – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)

Si, iata ce v-am pregatit. Am doua parti in studiul meu. Prima parte: Problemele diasporei. Si, a doua parte: Solutiile diasporei.

Care-s problemele diasporei?
4 probleme am identificat. Sunt mai multe.

Photo credit dailyparent.com

1. IDENTITATEA
Identitatea crestinului evanghelic in diaspora

Ce inseamna aceasta? Este urmatorul lucru: Ca foarte multi dintre voi nu au identitate intr-o alta tara. Nu se regasesc, adica. Nu stiu cum sa se defineasca. Nu stiu cine sunt. Este un om nou intr-o alta tara. Are carte de identitate noua. Are numere la masina, noi. Multi si-au ales cetatenia in alta tara. Dar nu partea sociala ma intereseaza, ci cea spirituala. Unii au dorit sa-si piarda identitatea. Altii, cred ca si-au pierdut identitatea in diaspora. Zic, foarte multi dintre acesti evanghelici, [ca] sunt fara loc, fara identitate, fara credinta, fara biserica. Traiesc in obscuritate. Si la ce ma refer? Iata, inca odata, la problema tinerilor, a copiilor vostri.

Am vazut ca multi parinti lupta pentru copiii lor, ca sa le pastreze identitatea din tara: „Tu esti pocait, tu esti evanghelic. Tu esti din familia aia, a lui cutare si a lui cutare. Bunu tau… , buna ta…” Da? El e in alta tara. Vorbeste alta limba. Are  colegi care in fiecare zi se drogheaza, fumeaza marijuana. Parintii lor, ori sunt homosexuali, ori traiesc in concubinaj. Si vine si te aude pe tine: „Tu, nu esti ca ei.” Cum ma convingi? Sa nu fie ca ceilalti, sa-si pastreze o identitate de evanghelic. Ei, asta nu e usor. Cei mai multi dintre parintii care au venit in Europa, au zis ca au venit pentru copii si pentru buna stare a copiilor- pentru copiii lor. Dar, cand ajung aici, nu stiu ce sa faca cu copiii. Daca ai venit pentru copii, atunci, ai grija de copii. Ei, asta inseamna sa citesti vremurile, sa vezi copii tai, in ce lume traieste zi de zi.

Nu poti sa-i impui o identitate pe care ti-o imaginezi tu. E o greseala. Ascultati-ma bine, parintilor care aveti prunci. E o greseala sa fortezi, sa impui credinta copilului si sa-l obligi la toate. Pana la o anumita varsta, vine cu tine, si din respect, si intelege. Dar metoda romaneasca de a forta copilul, a-l obliga sa se identifice cu tine si credinta ta, e o greseala aici.  In mediul romanesc, poate functioneaza. Nu stiu. Desi, si-acolo va spun ca lucrurile s-au schimbat. De aceea, va sugerez sa va imprieteniti cu copii vostri. E singura varianta care functioneaza. Chiar daca copilul tau e de 12 ani, de 14 ani, zici ca-i prea repede… Nu e prea repede.

Copiii de astazi sunt mult mai isteti. Viteza cu care se schimba societatea e foarte mare. Si ei fac fata la toate acestea. Ei gandesc mai repede ca noi. Nu numai pentru ca stapanesc mai bine tehnica, tehnologia, ci pentru ca modul de gandire, de abordare a problemelor e intr-un ritm mult mai intens decat l-am avut noi. Noi stateam si cugetam. Mai dadeai cu coasa, mai stateai. Cum ii astazi, doua telefoane, masina, metrou, asta-i viata lor. Nu ai cum sa le spui lor: „Stiu eu ce simti. Stiu eu cine esti.”  Nu stii, pentru ca nu traiesti in lumea lui. De aceea, cat de repede, imprieteneste-te cu copilul tau, ca el sa se deschida. E singura varianta care functioneaza. Si din experienta de tata va spun, 6 copii am. Acuma, am nepoti multi. Dar, ma depasesc, la anumite lucruri, fac pasi inapoi. Si nu pot sa spun ca nu sunt un progresist. Am fost considerat un pastor si profesor progresist si in tara.

Si totusi, ritmul in care functioneaza viata asta, ma ia si pe mine prin surprindere. Nu am raspuns la multe probleme. M-am apucat sa studiez problemele tinerilor de astazi. Am citit carti, am citit articole, numai ca sa vad ei ca eu inteleg limbajul lor, lumea lor si sa le aduc un cuvant. Ei, tu, ca parinte, poate n-ai timp. Nu ai cand. Te preocupi sa iti tii serviciu, sa platesti ratele la casa, la masina, la ce este, sa-l tii la scoala. Nu vei mai putea petrece atata timp cu el, cum a fost, de exemplu, in Romania. De aceea, n-ai alta varianta, decat sa te imprietenesti, sa construiesti increderea. Prietenia, asta inseamna, sa construiesti increderea cu copilul tau. Sa vada, sa inteleaga ca ii vrei binele, sa il asculti, sa nu te rastesti la el de fiecare data, chiar daca a gresit. Ei, asta merita separat.

Deci, ma intorc la identitate. Asta este argumentul meu. Tu traiesti intr-o lume… tu, stii cine esti, sper.. Sper ca te-ai identificat pe aicea, cat de cat. Identitatea  inseamna sa stii locatia, sa definesti un aport cu cultura vremii, credinta pe care o ai, filosofia de viata. Asta inseamna sa ai identitate. Dar pruncul ala al tau, ala traieste altfel. Tu, foarte greu vei face exercitiu de empatizare. Empatizare e cand tu te pui in locul celuilalt, sa-l intelegi. Nu vei mai putea; nu vei mai face fata. De aceea, trebuie sa construiesti punti de prietenie, relatii de prietenie. In America, cei de acolo sunt mai avansati, sa stiti. Poate chiar ar fii o idee sa invitati un pastor de acolo, care e de multi ani in America, intr-o alta cultura, sa va invete prin ce au trecut ei in problemele acestea. Pentru ca ei sunt foarte departe, au incercat toate metodele si unele au esuat, putine au functionat. Ascultati-i. Sa vedeti, ei ce zic? Ca s-ar putea sa va povesteasca din esecurile lor. Sa nu repetati aceleasi greseli, cu copiii.

Multe biserici, de exemplu, n-au dat voie tinerilor sa cante in alta limba. N-au predicat decat in limba Romana. Ei sunt Romani, asta-i identitatea lor, dar unii nu intelegeau limba Romana. S-au nascut acolo, i-au crescut bunicii, nu s-au putut identifica cu Romanii. Dar, la biserica mergeau acolo, pana cand cresc, pana la adolescenta. Cand sunt deja la 15-16 ani, se uita peste gard American (sau Spaniol) si spun: Ce oferta am acolo? Pe aia ii inteleg, aia-i lumea lor. Si foarte multe biserici Romane din America si-au pierdut toti tinerii din acest motiv. Incapatanarea de-ai tine in traditia Romaneasca. Si cantau cantarile noastre, cand colo, ceilalti aveau altceva. Si nu s-au putut identifica cu Romanii. Si, i-au pierdut. Au adus pastori din tara, din Romania. I-au adus in America cu salar bun, sa-i recupereze pe tinerii lor. Nu au reusit nici astazi. Nici varianta asta nu functioneaza, pentru ca prea tarziu s-au gandit sa empatizeze. Sa zica: „Ce simte copilul meu? Ce vor copiii astia?” Bisericile, insa, care au introdus un serviciu pe luna in limba americana sau in limba spaniola, sau germana, si chiar daca biserica se atrangea, aveau traducere. Poti si asta, sa predici in spaniola, sa inteleaga  tinerii, dar sa fie tradus in Limba Romana. Da, in biserica Romana sau invers. Au cantat si cantari Romane si cantari spaniole, sau Americane, englezesti si uite asa au tinta. Aceste biserici care au facut pasul intelept din propria initiativa, acestia si-au mai pastrat niste tineri in biserici.

Identitatea intr-o alta tara e foarte greu de mentinut. Aveti o problema aici. Problema aceasta va creste. Eu am datoria doar sa va spun. E prima pe lista mea, pentru ca daca nu va asigurati tineretul, copii, de-acuma intelept, in 10 ani ii veti pierde. Si inca ceva. N-au unde sa se duca. La Americani, au, acolo-i plin de biserici evanghelice. Peste drum, la colt, ii alta biserica. Au unde sa se duca. Aici in Spania, n-au unde. Numai iti va spune: „Tata,” intr-o zi, „nu ma duc la voi. Ma duc la biserica, dar ma duc la spaniola, acolo, ca n-am unde.” Am inteles ca evanghelicii-s foarte slabi aici. Oferta e foarte slaba. Si unde credeti ca se vor duce, intr-o zi cand nu vor mai vrea sa vina, ca nu mai inteleg? Nu inteleg limba Romana, nu inteleg manifestarea, li se pare ca sunteti depasiti, unde se vor duce? Nicaieri. In lume. Asta e prima problema pe care eu o vad. Mestecati-o bine, ingrijiti-va din timp.

Incerc niste solutii, dar nu sunt expert. Dar, cel putin atat, ca sa prindeti ideea. LUCRATI PREVENTIV. Ganditi dinainte conducerile bisericilor. Ganditi dinainte. Mai bine faceti voi pasul dintai, decat sa va forteze ei mai tarziu. Uitati, am niste idei, asa, mai incolo, le-am notat la solutii.

2. COMPETITIA Materiala si CONSUMISMUL

A doua problema majora este competitia. Evident, in primul rand: materiala, care este peste tot in diaspora. Ai venit, greu ti-a fost la inceput. Ai stat in conditii modeste. In sfarsit, te-ai mai intramat, te-ai mai adunat. Te-ai pus deoparte. Ai facut, ca ai venit si-ai muncit din greu, ti-a dat si Dumnezeu sanatate. Bun. Dar, vorbind cu pastorii… acuma, va spun un secret de din spate. Pastorii din disapora, cu care am vorbit si i-am intrebat: Care-s problemele membrilor? Mi-au spus: Nu stim ce sa mai facem cu ei ca parca au innebunit. Se compara unii cu altii. Daca isi cumpara unul o masina, celalalt nu mai poate  de invidie. Se tulbura cand ii vede masina in parcare. Daca-si cumpara o rochie, se tulbura. Daca-si cumpara  nu stiu ce…. Competitia. Si ei mi-au spus ca asta-i duhul care framanta bisericile lor.  Competitia naste invidia si gelozia. Cand te uiti: „Dar, cum si-a cumparata ala? Dar, de unde? Hi, ai vazut ce si-o luat? Pai, nu de mult si-o… Oh…” Si in mintea ta, in inima ta se strecoara invidia. Adica, nu de mult, nici tu n-aveai. Te-au ajutat altii, ai uitat. Si acuma, poate il invidiezi exact pe ala care te-a ajutat. „Dar, cum, eu nu as putea?” Asta-i duhul cel rau. Ei, asta te tulbura spiritual. Te incarca cu amaraciune, cu resentimente. Si nu scapi usor de ele.(54)

Ca exemplu, aici va dau spiritul consumist. Spiritul consumist se refera la dorinta de a consuma, dorinta de a trai pentru a consuma. Spiritul consumist inseamna placerea de-a petrece, de a avea satisfactia ca tu ai si altul nu are. Consumismul inseamna sa-ti cumperi mai mult decat iti trebuie. Consumismul inseamna  sa nu mai vezi ca celalalt nu are. Consumismul te duce la un spirit materialist, in care ai uitat de darnicie. Interesant, in toate bisericile aud acelasi lucru si in Romania. Cei mai darnici din biserici sunt cei care au numai putin sau modest. Nu cei care au foarte mult. Nu-i o regula. Sunt oameni care daruiesc. Au din partea Domnului si stiu ce sa faca. Dar, cam asta-i regula. Nu stiu de ce. Spiritul consumist te baga intr-o competitie. Iubesti lucrurile, te atasezi de materie, de lucruri. Le iubesti. Doamne feri sa ti se intample ceva cu lucrurile tale. Aceasta societate in care voi traiti aici este o societate hiperconsumista. Uitati-va la ei. V-am auzit si cand vorbeati si despre spanioli: „Pai, astia, cand iau salariul, l-au si terminat. Se si imprumuta daca… Numai ca sa …” Nu se gandesc sa puna, nu sa daruiasca. Poate ca sunt oameni darnici intre ei. Nu stiu. Asadar, ma refer la spiritul majoritatii: ce se intampla, cum se misca lucrurile. Si asta-i foarte usor sa te prinda si pe tine. Sa uiti de unde ai venit, ce ti-a dat Dumnezeu, ce n-ai avut si totusi Dumnezeu s-a indurat de tine. Cand ai uitat sa-ti dai zeciuiala, cand ai uitat sa fii darnic, sa faci gesturi de milostenie, nu din ocazii, ci programate, cand ai uitat sa faci asta, spiritul consumismului e in tine. Iti admiri lucrurile, le slefuiesti, s ale tale, mai.

Sau, de exemplu, e o societate imbibata in publicitate. Din asta traieste. Publicitatea. Tu, daca esti corect cu tine, vei sesiza ca si tu esti o victima, pentru ca spotul publicitar  de cateva secunde, ti se dau cateva imagini foarte bine gandite. Sunt specialisti in spatele unui program de acest gen. Psihologi, sociologi, poate teologi care gandesc: Ce sa-ti dea tie? Cum sa te convinga ca tu sa cumperi produsul respectiv? Cand esti condus de publicitate, de aceste advertising, divertisment, s-ar putea sa nu mai scapi. Asta te face sa intri in competitie si sa nu veziTe uiti la celalalt prin ochii lucrurilor. Nu il mai vezi ca fratele tau. Il vezi ca el are si tu n-ai. Auzi? Si nu-ti dai seama. Uite, ce discutati cand va intalniti intre voi? Ce discutati? Majoritatea- despre lucruri. Ce am luat, ce am facut, cat am castigat. Nu? Pana si in biserica. Aveam pe unu intr-o biserica, care inchidea ochii si sosotea. Am intrebat pe niste frati: Ce, se roaga? O nu, asta face calcule. E din asta care schimba valuta. Eu am crezut ca se roaga. El calcula… in biserica, in timpul mesajului. Eu credeam ca Domnul il cerceteaza, cand colo el facea calcule. Nici nu-ti dai seama. Tu poti fii acela. Dar, asta-i spiritul, sosul, in care voi traiti. Acuma, eu va atrag atentia, ca este o problema. Competitia, consumismul e mediul in care traiti zi de zi.(61)

Photo credit christianreasons.com

3. RELATIVISMUL MORAL

A treia problema este relativismul moral. Relativismul moral sau compromisul. In diaspora, tot aud, ca Romanii se compromit mai usor, ca relativizeaza valorile. Adica, ce inseamna asta? Exista valori, exista adevaruri neschimbabile. ALb ii alb, negru-i negru, minciuna-i minciuna, Adevaru-i adevar. Ei, sunt unii care relativizeaza aceste lucruri si spune: „Nu-i chiar asa. Depinde. Depinde cum interpretezi.” „Pai, asta-i minciuna.” „Depinde…” Asta-i plagiat. „Depinde de comisie. Analizeaza… ” Asta-i din Romania. Asta nu-i de la voi. Si, spiritul acesta e peste tot. L-ati simtit? La ce ma refer? La relativizarea morala. Adica, Candva, homosexualitatea era pacat. Nu? Pacat clar. Biblia spune. Astazi, mai indrazneste cineva sa spuna ca-i pacat? Si predicatorii au rezerve. Nu? E renumit cazul predicatorului penticostal  Suedez, care de la amvonul bisericii a spus ca homosexualitatea, cum spune Biblia, e pacat. L-au inchis. L-au bagat in inchisoare Suedezii, pentru ofensa. Da? Asta vine. Peste tot e. Ieri, Belgia a autorizat eutanasierea copiilor. Deci, omorarea copiilor cu handicap. Va dati seama? Nu stiu daca se mai pune varsta. E nevoie de acordul parintilor, e adevarat. E nevoie de acordul medicilor, a psihologului. Dar, asta vine inspre voi, inspre noi. Si de aceea, duhul acesta te prinde foarte usor.

Si stiti? Veti avea din nou, va atrag atentia, probleme cu copiii vostri. Daca nu-i veti invata de pe acum, legea Domnului, valorile adevarate, copiii vostri va vor crea foarte mari probleme, pentru ca gandirea lor in fiecare zi este schimbata de suhul relativismului. Cand colegii lor, profesorii  le inoculeaza ca: „Asta nu e rau, daca asa te-ai nascut, cu inclinatia aceea, lasa-o asa.” Ce argument ai impotriva? Nu mai merge sa spui: „Biblia spune ca..” Copilul tau zice: „Biblia ta…, dar, profesorul meu imi spune altceva.” Scoala sustine altceva. Sunt preoti, pastori, care sustin la fel. Pai, primele biserici care au acceptat homosexualitatea au fost bisericile protestante: Reformatii din Olanda, Anglicanii, Episcopalienii din America. Uitati, astazi citesc un anunt in Romania. E un deputat, tipul ala cu coada de cal, Cernea, ce crede-ti ca propune? Propune ca sa se modifice ora de religie cu ora de etica. E la alegere. Si te miri, un tip care are o minoritate, nu-l baga nimeni in seama. Ai o biserica ortodoxa de 36%, mai ai si catolici si protestantii de parte aici. Deci, 90+% din populatie crestina, care merge pe religie si vine asta si zice: „Nu, nu, schimbam cu etica.” Si s-ar putea sa castige. De ce? Pentru ca are spatele acoperit  de Uniunea Europeana. Sunt comisii acolo, care spun: „Asta are dreptate. Introduce-ti.” Scoate-ti cuvantul religie. Cuvantul „Dumnezeu” l-au scos, cuvantul „crestin ” l-au scos, simbolurile le scot incet. Nu religie, ci etica.

In lumea asta traim si te compromiti foarte usor intr-o lume relativista, pentru ca nu mai ai valori consolidate, solide, in care crezi. Ma suna intr-o zi, acum 2-3 ani un baiat din Anglia. Pe telefonul de acasa, nu stiu daca si-a dat numele adevarat. „Frate, vreau sa vorbesc.” „Da,” zic. „Uite, eu sunt in Londra,” si incepe sa planga. Nu l-am auzit o vreme, de plans. Am lasat sa se linisteasca, a inceput sa povesteasca. „Frate,” zice, „sunt pierdut. Eu sunt din familie de credinciosi. Am venit aici. Ma duc la biserica, am prieteni crestini. Dar, cu prietenii astia din biserica am inceput sa facem lucruri foarte rele.” „Din biserica?” am zis. „Da, din biserica.” Incepe sa planga iarasi. „Spargem masini, furam carduri. Frate, eu nu mai pot. Ori ma omor, nu stiu ce sa fac, frate. Ajutati-ma…,” la telefon. Din familie buna, vorbea frumos. Se vedea ca are ceva scoala. Era pierdut in cei 14 milioane din Londra, impreuna cu alti tineri. Dar, mergeau la biserica. Si spunea ca nu mai suporta starea de duplicitate, el se omoara. Zic: „Auzi, nu, nu te omori si e bine, faptul ca m-ai sunat e un lucru foarte bun. Inseamna ca tu iti vezi starea. Inseamna ca cugetul tau inca lucreaza.” L-am incurajat. I-am spus pozitiv vat am putut. Si-mi zice: „Ce sa fac, frate? Ce sa fac? Ce sa fac?” Nu m-ai puteam. „Pai, uite,” zic, el statea ilegal in vremea aceea. „Daca tu ti-ai dat seama de problema si ai frica de Dumnezeu. Cat a mai ramas. Intoarce-te acas. Lasa-i. Trebuie sa pleci din mijlocul lor, celor care te-au tras la pacat. Iesi, du-te acasa la ai tai. Parintii tai. Si pocaieste-te si linisteste-te.” „Asa am sa fac, frate. Asa am sa fac.” Asa a facut. Dar, v-am dat un oarecare exemplu. Un baiat disperat, care traieste intr-o lume relativista.

O lume care a patruns in biserica, fratilor. Gandirea asta de-a modifica. Daca-i spui: „Uite asta-i pacatul..” „Depinde..” „A mintit…” „Depinde cum te uiti, frate.” Cu textul in fata isi acopera pacatul. Orice pacat poate fii acoperit cu Biblia, daca o interpretezi cum vrei tu. Asta-i lumea in care traiti. Normalul a devenit anormal. Este Romani 1, tin minte ce spune Pavel acolo. Zice: „Ia lasat Dumnezeu in voia mintii lor blestemate. Sa spuna raului bine si binelui rau. Cam asta este. Traim aceste vremuri. Pentru un relativist, nu mai face distinctia [intre adevar si minciuna]. Face alegerea cu ce e in avantajul lui. Daca minciuna e in avantaj, el zice ca minciuna aceea e buna pentru el. Deci, ala e lucru bun.

Al patrulea domeniu, ultimul, e sincretismul.

Sincretismul – Photo credit www.saintmarkslutheran.org

4. Sincretismul

Sincretismul este amestecul religiilor. Amestecul credintelor. Ghiveci religios. Ce inseamna sincretismul? E incercarea de a micsora diferentele intre religii.  si de a cauta unirea, unificarea religiilor. Intai, incerci micsorarea, apoi incerci unificarea. Nu, nu, nu, ecumenismul e altceva. Ecumenismul se aplica, de obicei, ecumenismul vine de la un obicei grecesc ‘ecumene’, care inseamna pamant locuit. Si ideea este ca toti crestinii sa ne strangem intr-un singur pamant. Sa locuim pe un singur pamant si de aceea s-a infiintat organizatia numita Consiliul Mondial al Bisericilor supa al Doilea Razboi Mondial. Incercari de unificare au fost si inainte, chiar la inceputul secolului XX. Dar, ecumenismul, de obicei, se aplica la crestinism: catolicii, ortodocsii, protestantii, sa fie uniti. Pana la ora actuala, catolicii nu au intrat in miscarea ecumenica, pentru ca nu renunta la conditia lor de baza, care este: Papa. Papa, cuvantul papa in limba latina inseamna parinte. Daca ceilalti crestini recunosc ca au autoritatea papei, sunt gata sa intre in miscarea de unificare. Dar, nici ortodocsii, nici protestantii nu-s pregatiti pentru asta. Deci, asta-i ecumenismul.

Sincretismul va fii noua tendinta peste tot. Sincretismul e altceva. Sincretismul este sa accepti  fiecare religie ca fiind buna, ca toate religiile au ceva adevar in ele. Si anume, adevar mantuitor. E adevarat ca adevarul nu e monopolizat de crestinism. Exista adevar,  si la atei exista , exista adevar si la hindusi. Oridecateori spui adevarul, e adevar. Dar, sincretistii ce spun? Ca exista adevar eliberator, vindecator, mantuitor, in fiecare religie. Si, ca nu conteaza ca esti crestin si asa. Important este sa fii eliberat. Asta este sincretismul. Si, sunt foarte multi crestini care incearca sa stea sub aceeasi umbrela  cu musulmanii, in special, cu evreii, cu hindusii, budistii, shintoistii, Bahai si ceilalti. Adica, sincretismul este incercarea de a forma o religie universala, fara dogme, fara inchinare particulara, toti sa fim la fel. Au inceput sa-si faca biserici (1:16). Acuma, de ce am spus lucrul acesta, frati si surori? Pentru ca sincretismul va fii noua tendinta in scoli peste tot. Ideea asta vine de sus, iarasi, se va incerca o unificare a religiilor: Toti copiii sa fie invatati toate religiile.  Chiar daca tara crestina e majoritar crestina, nu conteaza. Daca in tara aceea ai musulmani, hindusi, se vor invata toate religiile. Deci, manualele de religie, daca vor fii vreodata acceptate, s-ar putea, inseamna sa inveti toate religiile. Deci, stiti ce inseamna asta? Nepotii nostri, copiii vostri, vor veni acasa intr-o zisi vor zice ca: Astazi, am devenit musulman.” Se inchina de  ori pe zi. Stiu eu ce face? Ca asta i-a placut lui la scoala. Asa de frumos a prezentat doamna, ca lui ii place mai mult religia asta decat crestinismul. Si tu va trebui sa raspunzi: De ce nu e bine?

Noi, fratilor, nu suntem pregatiti in bisericile noastre, sa raspundem la problema sincretismului. No nu stim, habar n-avem ce cred musulmanii. Habar n-avem ce cred hindusii. Noi stim ce credem, dar nepotii nostri, copiii nostri, nu vor mai invata asta. Nu stiu ce-i de facut. Adica, trebuie facut ceva. Va trebui, in scolile duminicale ale noastre, sa-i pregatim pe copiii nostri, ce sa raspunda, daca musulmanul ii spune altceva. Si inca ceva vreau sa va spun cu sicretismul asta. Se incurajeaza casatoriile mixte, intre religii. N-ati avut cazuri? Nu stiti? Crestin cu musulman. E plina Germania de ele, ca acolo-s multi. S-a ajuns si doua orase din Anglia, au mai multi locuitori musulmani decat crestini. Sunt cartiere intregi in care-s turcii si nu intra nici politia lor. Au politie turca. Si scolile la fel. Si sa stiti ca nu sunt de loc pasivi.

Sunt foarte agresivi in misionare, in a-si duce credinta mai departe. Noi crestinii, majoritatea in Europa n-au habar ce-i misiunea, evanghelizarea. Dar astia stiu. Ei cu scopul asta au venit in Europa. Cu mai multi ani in urma, eu tin minte de la un Egiptean, de la un frate crestin Egiptean. Au venit in tara si au venit la o conferinta ne-a spus, in aprox. anul 2000. Deci, acum 14-15 ani. Si ne-a spus asa: „Fratilor,” el era evanghelic din Cairo, Egipt, „Fratilor, acolo in lumea musulmana se incurajeaza de catre conducatorii lor religiosi sa cucereasca Europa. Dar, nu cu forta armelor, ci prin casatorii. Si barbatii sunt incurajati sa  vina in Europa, sa se casatoreasca cu fete crestine. Si asta au facut. E un program. Nu-i nimic intamplator. Asta este lumea in care traim, fratilor.

Deci, 4 problème mari vad in diaspora.

1. Problema Identitatii- Cine esti aici? Cine-i copilul tau? Ce-i spui? Cine e aici?
2. A doua problema majora – Competitia, Consumismul, Competitia Materiala- Nu vezi decat lucruri, bani, numai asta vezi, Trec anii si ce faci? Te poti pierde foarte usor aici.
3. A treia problema este Relativismul Moral sau Compromisul Moral, in care nu mai ai crez in valorile vechi, le reinterpretezi.
4. Si a patra problema pe plan religios – Sincretismul, acest amestec de religii.

Acestea sunt cele pe care eu le-am vazut.  Sunt si altele. Scopul meu este sa va fac constienti. Voi sunteti  cei care raspundeti in biserica de diverse lucrari- unii cu copiii, tinerii, misiunea. Acum, trec la partea a doua, la solutii.

Va urma…

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro