Ce șanse are referendumul Coaliției pentru Familie

Domnii Dragnea și Tăriceanu ne promit că vom avea cu celeritate, nu neapărat în mai dar curând, referendumul cerut de Coaliția pentru Familie. Acest referendum are de îndeplinit un prag de 30% prezență la vot și un alt prag de 25% voturi valide. După toate probabilitățile, dacă primul prag se va îndeplini, va fi îndeplinit cel de al doilea. Care sunt, deci, șansele de a vedea acest prag îndeplinit?

Referendumul Coaliției pentru Familie are o problemă. Chiar și în urma trecerii referendumului, regimul legal rămâne neschimbat, în condițiile în care Curtea Constituțională a României a decis că, în context, „soți” se referă la cuplurile heterosexuale. Coaliția însăși, atunci când este într-o poziție defensivă, argumentează de obicei că nu se schimbă regulile jocului. De asemenea, 67 la sută din populația României pare să fie de acord că nu merită făcut acest referendum (CURS, ianuarie 2018).

Prin urmare, este de o importanță vitală pentru Coaliția pentru Familie să dovedească în fața populației că referendumul are o miză și trebuie ținut. Iar Coaliția a făcut pași în acest sens. Problema este că miza propusă trebuie argumentată printr-o asemenea combinație de argumente juridice și simbolice că este greu de explicat în afara unor cercuri intelectuale. Ca să vă faceți o idee, din cele două voci oficiale ale Coaliției, numai doamna Săcrieru este însărcinată cu explicarea mizei în timp ce domnul Gheorghiu, de regulă, preferă să nu se complice. Iar faptul că în miză este inclusă blocarea convenției de la Istanbul privind combaterea violenței contra femeilor și a violenței familiale nu face decât să necesite explicații suplimentare.

Un ajutor ar putea veni, totuși, din partea contextului internațional. Este încă necomunicată decizia CJUE în cazul Coman vs. România unde s-a cerut recunoașterea de drepturi pentru un cuplu homosexual căsătorit în străinătate. Dacă decizia obligă România la recunoașterea unor drepturi, mesajul CpF va fi că de fapt cazul Coman este un deschizător de drumuri și acesta este exact genul de pericole contra cărora ne protejează schimbarea constituțională.

Dacă va fi dificil pentru Coaliție să explice în mod direct urgența problemei, rezultă imediat că este nevoie de intermediari. Oameni care să accepte explicațiile Coaliției și să le livreze către populația generală girându-le cu încrederea și influența de care se bucură. Există numai două tipuri de rețele care pot oferi în România acest serviciu. Vorbim de rețelele religioase (ortodocși, neoprotestanți, protestanți maghiari, catolici) și de cele politice (PSD, PNL, câte ceva de la partidele mai mici). Deocamdată, nici unul din capii acestor rețele nu a dat semnal de luptă. Nu vorbim aici de susținerea formală a inițiativei Coaliției pentru Familie.

În primul rând, Coaliția pentru Familie nu are nevoie de rețelele sus menționate doar pentru a transmite mesajul ci și pentru a face mobilizare în ziua votului. Or, pentru rețelele PSD și PNL nu există realmente nici un beneficiu în această mobilizare.\

Dar abia de aici încolo începe partea cea mai delicată. În pregătirea referendumul din 2012, Curtea Constituțională a României a dat o decizie prin care prezența sau absența la referendum este în sine o opțiune politică. Pe cale de consecință, în ziua referendumului și mai ales în zona secției de vot nu pot fi făcute eforturi pentru a aduce oamenii la vot deoarece aceste eforturi ar fi considerate propagandă electorală. Altfel spus, dacă preotul spune duminica „mergeți la vot” devine brusc infractor.

Prin urmare, nu numai că partidele nu au un interes rațional să facă mobilizare în ziua votului dar, dimpotrivă, au interes cât se poate de rațional să nu fac această mobilizare.

Afla mai mult – STIRI PE SURSE