Moldova – Elimul Nou – Un liceu crestin si un raspuns la o realitate dura (video)

sursa pozei aici – afisata Iulie 2010

Matei 25:40

Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.`

Un exemplu de dragoste pentru cei mai neinsemnati din partea crestinilor din Moldova.  Published on Apr 30, 2012 by ch4mda clip despre Elimul Nou:

Dansul – O noua miscare „crestina”? Sau o religiozitate formala?

Dansul la Brasov, 2011

Nu stiu cum am dat peste acest video in care Romanii celebreaza Invierea Domnului Isus prin dans la Bucuresti, iar apoi am dat de acest video, incarcat pe Youtube de Second Baptist Church din Houston, Texas unde este pastor Ed Young. Biserica spune ca au fost inspirati de dansul din Budapesta aici – http://www.youtube.com/watch?v=NVv0jH33nL4. E interesant ca in prezent, in mesajul la situl bisericii, Ed Young spune ca trebuie sa luptam impotriva culturii pentru ca asa ne-a invatat Hristos. Actiunea contrazice invatatura. Si Biserica Saddleback, Pastor Rick Warren a participat in Dansul 2011.

Cum scrie in Eclesiast: Nu e nimic nou sub soare 1:9 „Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare„. Se incearca sa se „predice” cu orice metoda, inclusiv dans, in afara de singura metoda care este insotita de puterea Duhului Sfant de a strapunge inimile si a transforma o viata pacatoasa: CUVANTUL, adica Biblia.

Dupa cum e Biserica, asa e si societatea! 

Chiar in acest weekend citeam din nou din cartea lui Leonard Ravenhill „De ce intarzie trezirea?” Ravenhill a intitulat Capitolul 19 – Dupa cum e Biserica, asa e si societatea! Scrie Ravenhill:

E o nevoie disperata azi de oameni inspirati! Generatia degenerata de azi are absoluta nevoie de credinciosi cu suflete activate de Duhul. Vantul napraznic al nelegiuirii veacului din urma poate stinge usor o simpla faclie de religiozitate formala; asa cum o trestie uscata se frange in furtuna, asa se rupe si luminarea slaba a sectarismului firesc. Se aude in lume apropiindu-se vuietul infricosator al religiilor false si al crestinismului caldicel. Iar avertismentul impotriva acestora ne vine din partea unor oameni care nu au foc sfant, asa ca preferam adesea si noi sa fim mai bine de loc fara foc.

Nefiind in stare sa deosebim ce e firesc si ce e Duh, multi oameni religiosi ai zilei trambiteaza o noua spiritualitate in lume. Dar ceea ce e bun e doar un semn al mediocritatii, si ajunge din nou dusmanul de moarte al desavarsirii (Cei intelepti vor pricepe). Nu stati nepasatori! Conflictul se ascute! Aceasta e noaptea ruginii si a molimei. Dumnezeu sa ajute popoarele, ruinate de religii, faurite de oameni, aduse la blestem de culte intocmite de oameni, bantuite de doctrine nascocite de oameni! A mai fost vreodata asa o ora grozava? Stradanii irosite sunt pretul pe care-l platim pentru progesul de azi.

Dupa cum e Biserica, asa e si societatea. Cred ca e timpul sa ne trezim. Ar trebui sa ne apropiem de limbajul lui Patrick Henry astfel: „E oare lungimea vietii asa de draga si e oare comfortul caselor noastre atat de pretuit incat sa fim gata sa le cumparam cu pretul unei vieti de necredinta, cu pretul rugaciunilor uscate si fara viata? Nu cumva la marea judecata, in ultima instanta, in fata lui Dumnezeu, vor veni milioane de oameni trimisi la pierzare, in focul cel vesnic, sa ma acuze ca am fost nepasator de soarta lor, ca am trait un materialism doar invelit in cateva versete din Scriptura? Fereasca Dumnezeu Peasfantul! Nu stiu ce vor alege altii. Cat despre mine, dati-mi focul trezirii sufletului meu si a Bisericilor din intreaga tara. Daca nu, mai bine moartea!”

Doresc sa precizez ca nu am postat acest video ca sa dau cu pietre in oamenii care practica acest dans.  Si nu afirm ca nu sunt printre ei oameni sinceri si credinciosi. L-am postat ca sa ne aducem aminte de acuzatia lui Ravenhill: Dupa cum e Biserica, asa e si societatea si de ceea ce a spus apostolul Pavel: Romani 10:14 „Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Dumnezeu sa ne ajute sa facem mai mult decat sa ne dam cu parerea; sa Il propovaduim pe Hristos celor din jurul nostru (caci cu cei din video, sigurat ca nu avem tangenta) pentru ca multi nu Il cunosc si chiar dintre cei care cred ca Il cunosc, realitatea este ca nu il cunosc de fel!

Christian Post Headlines: A seeming contradiction (Osteen vs. Nigeria)

Seen in today’s online Christian Post:

Headline #1:

Joel Osteen at Night of Hope DC: God Wants to ‘Supersize’ Your Peace, Joy

Joel Osteen didn’t disappoint the tens of thousands of people that filled the Nationals Park baseball stadium Sunday evening expecting him to „plant the seed of hope” in them. He not only delivered a potent dose of hope, but also rolled out an American Idol star and his own mother to share their uplifting stories of survival in the face of death at the „Night of Hope” event in Washington, D.C.

Headline #2:

Pastor, 20 Worshippers Killed in Nigeria Church Attacks

A pastor and at least 20 worshippers were killed when gunmen suspected to be Islamist militants opened fire in two separate incidents targeting worship services in northern Nigeria Sunday.

Do we really believe that God has one plan for the United States – Prosperity? And another for  Africa and other  countries where Christians are slaughtered more and more? Are we not all the body of Christ? Did Christ not say, that whoever would follow Him must take up their cross and follow Him?  Matthew 16:²⁴ Then Jesus said to his disciples, “Whoever wants to be my disciple must deny themselves and take up their cross and follow me. ²⁵ For whoever wants to save their life will lose it, but whoever loses their life for me will find it.

Please remember to pray for our brothers and sisters in Nigeria and all over the globe who are suffering in persecution.

Remember them that are in bonds, as bound with them; and them which suffer adversity, as being yourselves also in the body.—Hebrews 13:3

Unusual Music (12) Andrew Peterson – Holy is the Lord

What is unusual about this song? The story behind it: Abraham obeys God without understanding why God is asking him to sacrifice his own son, in Genesis 22:2 „Then God said, “Take your son , your only son, whom you love—Isaac—and go to the region of Moriah. Sacrifice him there as a burnt offering on a mountain I will show you. ” . Romans 4:3″What does the Scripture say? „Abraham believed God, and it was credited to him as righteousness.” May God empower us to obey Him, even when we don’t fully understand our circumstances.
Lyrics from www.Lyricstime.com

Wake up little Isaac
And rub your tired eyes
Go and kiss your mama
We’ll be gone a little while
Come and walk beside me
Come and hold your papa’s hand
I go to make an altar
And to offer up my lamb

I waited on the Lord
And in a waking dream He came
Riding on a wind across the sand
He spoke my name
“Here I am”, I whispered
And I waited in the dark
The answer was a sword
That came down hard upon my heart

Holy is the Lord
Holy is the Lord
And the Lord I will obey
Lord, help me I don’t know the way

So take me to the mountain
I will follow where You lead
There I’ll lay the body
Of the boy You gave to me
And even though You take him
Still I ever will obey
But Maker of this mountain, please
Make another way

Holy is the Lord
Holy is the Lord
And the Lord I will obey
Holy is the Lord
Holy is the Lord
And the Lord I will obey
Lord, help me I don’t know the way

Uploaded by gregmuzak 2006

• Unusual music (11) David Brymer – I Am Clean
• Unusual Music (10) I Put On Christ (The Battle is Raging) – Laura Hackett (LYRICS)
• Unusual Music (9) Misty Edwards – I belong to the man from Nazareth
• Unusual Songs (8) Misty Edwards – The Caged Bird
• Unusual Music (7) Highland Cathedral
• Unusual Music (6) the Disciples – Still (Indonesian)
• Unusual Music (5) Misty Edwards – Soul Cry
• Unusual Music (4) Matt Gilman – Kiss my Heart (Song of Songs)
• Unusual Music (3) Healing Waters
• Unusual Music (2) – Misty Edwards – The Harlot
• Unusual music (1)

Tip: If you’re going to have doubts…

Dallas Willard:

If you’re going to have doubt, make sure to have doubts about your doubts as well as your beliefs. We’re taught in our culture that a person who doubts is essentially smarter than a person who believes. But you can be as dumb as a cabbage and still say why ? Our culture is set up on that.

You wanna say, „Believe your beliefs, doubt your doubts as well as doubt your beliefs and believe your doubts. You go the whole round, and that’s what we’re not taught. This is about how knowledge grows and knowledge grows by not only doubting your beliefs and believing your doubts but by (also) doubting your doubts and believing your beliefs. That involves conversation with others, inquiring, listening to a good preacher preach, going to read a good book on atheism by Dawkins… Now, not everybody has the time to do that, so in the fellowship that is one reason why we need one another so badly, so there can be other people who can do what we don’t have time to do and that division of labor really works in the church.

Uploaded by religionphilosophy

Dallas Willard – The Nature and Necessity of Worldviews at UCLA

The Veritas Forum at University of California at Los Angeles. Dallas Willard:

• Truth is in trouble, not just religious or moral, but TRUTH!
• Truth does not accommodate belief; belief has to accommodate truth.
• No one has ever made a proposition true simply by believing it.
• Here’s a question of fact or truth and it has incredible bearings on how we approach our life: Am I, fundamentally, a material object that exists or gets organized by DNA and exists for a little while and then I stop existing? Or, am I an unceasing spiritual being with an eternal destiny in God’s Universe?
• I always tell my students: The burden of proof is always mine because I am the one who wants to know.

The power of the world view. Dallas Willard talks about what it is and how it works in context. Notes:

Nature and Necessity of World View

• Your „world view” consists of assumptions about the realities and values that govern you and the world in which you live.
• It is a biological reality, built into your usual actions and responses.

Knowledge

Our ability to represent things as they are, on an appropriate basis of thought and experience
This is what our universities are devoted to.
But knowledge requires TRUTH.

Truth

A thought or statement is true if what it is about is as that thought or statement represents it.

„An institution of higher education is, by definition, dedicated to the search for truth and its dissemination”. Harvard had a little problem with this and they changed their shield several times. Primarily they were troubled about the issue of the unity of truth and that is: Does truth include the religious, the moral and the other dimensions of truth? Gradually through the years there has been a drift in university affairs that relegates truth to just the natural world. And so our ability to represent God, personal character of the human beings, spiritual side, all of that is eliminated from knowledge. But, truth itself does not do that.

Truth does not accommodate belief; belief has to accommodate truth. No one has ever made a proposition true simply by believing it. Now, maybe their belief in it caused them to act and to bring something about, that made the proposition true. But, merely believing doesn’t make propositions true. A group of people believing it doesn’t help get up a movement. It won’t make it true.

The bitterness of truth is its total indifference to human will and desire together with the fact that human desire and will is set on reshaping reality and therefore truth to suit itself. This is the fundamental conflict in human life. It is the conflict between desire and will and truth. And that conflict affects everything we do, including what we do on the university campus.

The Main World view questions 

When it comes to these world view questions the same questions are there. The question: How do we know the truth? still applies to those. Here’s a question of fact or truth and it has incredible bearings on how we approach our life: Am I, fundamentally, a material object that exists or gets organized by DNA and exists for a little while and then I stop existing? Or, am I an unceasing spiritual being with an eternal destiny in God’s Universe? Wow, what a difference. See?

The Main World View Questions:
*The nature of reality
-What counts as knowledge of reality?
*Who is really well-off?
-Blessedness
-The Good Life
*Who is a „really good” person? (one of the deepest questions)

Jesus and his tradition responds to each of these questions… as do Plato, Buddha, Freud, etc. In the university setting the dominating world view is expressed through what is accepted as research and what counts as possible knowledge. You (university students) are in a system that teaches a world view without responsibly defending it. 

How is a world view taught? 

• Mainly by body language, facial expressions, tones of voice and inflections, „looks”, off hand remarks about people and events
• By what is permissible
• By example – how we treat people (in class, out of class, colleagues)
• By who gets rewarded or punished in various ways  in the academic or other context
• Rarely (almost never) by explicit statement. Explicit statement is only used to reinforce what is taught indirectly as previously indicated.

What we have to do with is a kind of orthodoxy, a secular orthodoxy. That is a sociological reality, not a rationally supported outlook. I am, more or less, calling attention to this and saying: Look, this is something we have to deal with. UCLA answers these questions in a pretty straightforward way but, they don’t stand on the street corner and argue for it.

How does the University answer the Four Great Questions?

• Reality is the natural, sense-perceptible world
• The spiritual is not real and/or not knowable – That’s been developing for a long period of time in our academic culture and although there’s an increase in talk about spirituality, when any serious moral issue arises it will be treated as not for something which will be treated as a subject for knowledge and that’s because it falls in a non physical realm. You cannot make any sense or morality if you stick to your physics. Same thing is true about logic. Logical implication is not something in the physical world. That doesn’t mean it’s not real. But, one of the funny things in philosophy is you watch people/students who go to study logic and they want to know what it’s all about, what are those funny symbols on the board and they very quickly learn and are socialized that you do not ask that question because if you ask that question, you’re too stupid to understand the answer. Logic, like morality is not a part of the physical world. Now that doesn’t mean it’s not real, it doesn’t mean we don’t know it. It means that under the prevailing outlook, we can’t come to grips with it.
• You are your body
• Well being is physical/social well-being: success, money, health

These „Answers” are the Assumptions of what we do and do not do

We wouldn’t try to defend them except in some philosophical context, possibly. But they are the assumptions that we live by and we set up our curriculum in those ways and we judge the qualification of people to teach and not to teach, to publish or not to publish, to get grants and not get grants. That’s where the world-view takes hold.

• …and HOW we do (or do not do) it
• They are the assumptions of the training, professionalization, socialization of our faculties.
• They are not the outcome of rational research. No one has DISCOVERED them, found them to be true.
• They are not knowledge

How does Jesus answer these four questions?

• Reality is God and his activities, including the natural world (physical, social)
• The person is well-off who has a life deriving from God and his „kingdom”
• The good person is the person pervaded with God’s kind of love: AGAPE love
• You become a good person by becoming an apprentice of Jesus Christ

Uploaded by VeritasForum

I want to stress this fact: A world view, a basically unified world view that is taught by inflection, action, model. You get crosswise of that you will soon find out that you’re not acceptable. It is very powerful, it is a sociological reality.

There is another world view, it is the one that founded the universities, and, intact dominated the universities until about 75 years ago. That change has come very recently. It is a part of a socialization process that is going on in history, a necessary one, in many respects, in which the university had to divorce itself from the implicit institutions of religion and society. (Recommends the book: The making of the modern university). It wasn’t that suddenly, someone found out that Jesus was wrong. Nobody found that out. It was not discovered, it was negotiated over a period of time in which people decided that it would be that way, and was able to set the tone against it. That’s what happened.

Where we now stand

• The answers of Jesus constituted the world view of the universities well into the 20th century.
• We have been locked into a sociological, not an intellectual reaction. We like to think of ourselves as engaged in a rational enterprise in the universities and we are apt therefore simply not to miss and understand the sociological realities that determine the world view that is actually taught.
• See Julie Reuben, The Making of a Modern University (Book)
• That goes along with the disappearance of logic from the campus. There’s almost no university or college in the world today that requires a course in simple logic, that is a part of the degree program. Your argument is now judged by your conclusion, not your conclusion by your argument.
• The answers of Jesus have not been shown false and the now prevailing answers true. Until you recover the sense of logic you can never take that issue up.

Where to now?

• Recognize that our world view assumptions are what govern life
• Assume the „burden of proof”. Be a rational „skeptic”. I always tell my students: The burden of proof is always mine because I am the one who wants to know. I’m not in this discussion to put you back on your heels. I’m here to determine the truth and the burden of proof is mine. I’m not trying to win an argument. I think that’s one of the most important things that’s especially for Christians to understand. They’re not here trying to „duck and dodge”. If you can find abetter way than what is Jesus Christ’s offers, He would be the first person to tell you to take it and f you don’t believe that about Him, you can’t be His disciple because you can’t trust Him.
• Thoroughly consider the teachings of the Bible and the record of Jesus’ people on the main world view issues.
• Put His teachings to the test of life.
• Do the same for the world view teachings of the current intellectual.
• Then honestly compare. Don’t just rest in your „intellectually respectable” prejudices.

Question and answer session begins at the 35th minute.

1. Do you consider Intelligent Design and Creationism a Science? What is and isn’t science shouldn’t be our fundamental question… Science, for me, is just a fancy word for knowledge… To me the fundamental question is, for any of those ideas is: Are they reasonable? Do they have strong support in the evidence? Do they fit together with a coherent world view?
2. An atheist states: You use the words :knowledge of God”. I would argue that nobody can read or know the Bible or the Koran really well and know the customs and prayers really well and be sincere in their heart that it’s true, but how can one know God if one, can’t know at the same time, that miracles don’t exist? Logically, those are independent issues. You had many people who had standard arguments for the existence of God who had rejected miracles. It depends on whether you’re going to be a deist or a full blown theist. Christian theists tend to depend upon knowledge of miracles for their knowledge of God, at least partly.
3. Dr. Willard, you had mentioned during the outlining of the secularization of the university that it was necessarily so, and possibly indicating that it was a good thing. How will I, as a person who does research in the sciences and yet, also have faith in Christ, integrate that and is it wrong to do that? And if the segregation of faith and academy is a good thing? In the period right after World War II, colleges and universities were thought not to be training people well for the future of the country. They were concerned particularly about technology, about science, but they were also concerned about international relations and things like that. There was a lot of criticism and what they experienced was this: Nearly all of the colleges and universities were closely aligned with denominations and what they found was that the denominational distinctives were not open to inquiry. That is why there had to be an opening up between institutional religion and inquiry. That is a good thing because the truth claims of religion should be open to scrutiny as any other field. Historically, religion has not been and that’s why there had to be some distance. Let’s open it now. That is what I am complaining about now on the secular side, we don’t have it (inquiry) because the secular side has trained itself to say that religion is not open to inquiry. That’s the change that had to be made.
4. What steps do you think can be taken to encourage people to have open forums and do you see the university going in a positive direction or a negative direction? In philosophy, things have gotten considerably better in my lifetime.

Poezie – Oaie sau Capra ?

Gabi Lupescu. O poezie deosebita care avem multe de invatat de la ea:

– „În poiana de sub munte, în concert de păsărele,
Paşte-o turmă iarba grasă cu miros de floricele.
Oi şi capre, laolaltă, se înfruptă din frunzişuri;
Oile din iarba verde, caprele din lăstărişuri.
Nu departe, stând păstorul, rezemat într-un toiag,
Le admiră şi le cântă din caval ades cu drag.
Lângă oi, un câine negru, stând pe labe, urmăreşte
Ca să vadă când vreuna dintre ele rătăceşte.
Şi când vede că vreo oaie se abate de la şatră,
De-i îngăduie stăpânul, o-ncolţeşte şi o latră
Pe aceea rătăcită, ce-a rămas de cârd în urmă,
Până când se cuminţeşte şi revine iar în turmă.
Le-ar mai trage el de blană, şi aşa nevinovate,
Dar i-e frică de stăpânul, că i-ar trage-o rău pe spate…

După ce-au păscut în pace, fiind bine săturate,
La amiază, oi şi capre, stând la umbră adunate,
Se porniră să discute ce mai este nou prin lume,
Despre vreme, despre soartă, despre mode şi costume.

Mai întâi o capră zveltă, galeşă, dar cam râioasă,
Ia cuvântul şi vorbeşte despre vremea călduroasă:
„Vai ce cald e azi afară! Mă întreb nedumerită,
Cum puteţi voi, oi neroade, în asemenea ţinută,
Să petreceţi zi şi noapte, tot în lână-nvăluite,
Tot smerite şi plecate, liniştite şi tăcute?
Când vă văd îmbrobodite ca pe nişte maici sau ţaţe,
Mă gândesc: cum pot berbecii să vă sufere ca soaţe?
Voi nu ştiţi că astăzi lumea s-a emancipat în toate
Şi de nu ţii pasul lumii eşti în ex-societate?
Nu vedeţi ce rău arată lâna voastră – ca un ciuf –
Că sunteţi, cum zice lumea, „ca o oaie pe zăduf”?
De ce nu priviţi în lături la familia căprească,
Care e nu doar modernă, dar şi demnă să uimească?
Nu vedeţi ce siluete şi ce bine arătăm,
Când, cu coada ridicată, tot mai sus ne căţărăm?
Nu vedeţi ce mândre coarne şi ce ugere avem,
Cât suntem de elegante şi ce sprintene suntem?
Nu vedeţi ce admirate suntem noi de ţăpişori
Care, dându-ne târcoale, ne seduc adeseori
Cu purtarea lor atentă, cu parfumul lor specific?
Cât de eleganţi sunt dânşii şi ce mers vioi, mirific,
Ce superbă ţăcălie şi ce coarne ondulate!
Aşadar, a noastre gesturi sunt cu totul inspirate.
Chiar şi unii dintre oameni ne adoptă moda noastră.
De aici puteţi pricepe că-i distinsă şi măiastră.
Căţărându-se pe tocuri, imitând a noastră artă,
Şi femeile din lume ca şi caprele se poartă.
Şi bărbaţii îi imită pe ai noştri ţăpişori
Nu atât prin ţăcălie, cât prin gesturi şi purtări.
Însă voi tot ameţite, cu concepţii retrograde,
Cu smerenie şi teamă, staţi închise-n calapoade!
Nu consideraţi că-i vremea să trăiţi a voastră viaţă,
Să gustaţi din vraja vieţii, să gustaţi a ei dulceaţă”?
Şi, aşa, râioasa capră, pe oi le-a povăţuit
Cu parşivele ei sfaturi, până când a obosit.

Încântată de îndemnuri şi de cele auzite,
Behăind, o oaie neagră se ridică să cuvinte:
„Cred că voi aveţi dreptate, trebuie pogorăminte!
Suntem prea arhaizate, prea avem purtări de sfinte!
Astăzi când dobitocimea vrea să fie toat-o turmă,
Nu putem noi, oi profane, să rămânem tot în urmă!
De aceea, se impune ca şi noi să aderăm
La perceptele globale şi să le asimilăm.
Se impune o schimbare în trăire, cu mult fler,
Chiar de forurile-nalte deocamdată nu ne cer.
De aceea mult distinsă şi prea nobilă căprime,
Vei avea de azi în toate, primul aliat, pe mine”.

Mult a fost aplaudată oaia neagră democrată
Şi a fost felicitată de căprimea adunată.
De atunci, oiţa neagră, ca s-arate ca o capră,
A-nceput o viaţă nouă, neputând în ea să-ncapă.
Şi-a vopsit în grabă lâna, după ce s-a tuns căpreşte,
Şi pe cap, din ziua-ceea, două coarne-ncep a-i creşte.
Coada proaspăt ajustată şi-o ţinea pe spinăruşe
Şi mergea păşind agale, doar în două picioruşe.

Zilele trecură-n grabă peste lume, peste turmă.
Toate anunţau, convinse, vremea zilelor din urmă.
Ale iernii semne sumbre se-arătau cu-nverşunare,
De aceea, păstoraşul le-a adus spre numărare,
Jos, în valea cunoscută, aducându-le aproape.
Şi le-a despărţit pe ele, într-o zi, în oi şi capre.
A pus caprele la stânga, iar oiţele de-a dreapta,
Fiecare dintre ele singure găsindu-şi ceata.
Numai oaia, travestită în familia căprească,
Nu ştia, şezând în poartă, în ce parte să păşească.
Întrebându-şi conştiinţa şi privindu-l pe păstor,
Şi-a dat seama că e capră, şi-a trecut în ţarcul lor.

Tot aşa va fi odată, la temuta Judecată:
Fiecare, cum se poartă, fiecare-n a sa ceată. GBY.

Vladimir Pustan – Trebuie sa aratam acestei generatii un Crestinism autentic (Si cum s-a pocait tatal Pastorului Pustan)

Pagina – Predici Vladimir Pustan aici

„Blestemat sa fie acela care face lucrarea lui Dumnezeu cu nebagare de seama„, spune Scriptura. Si, cand spun lucrarea lui Dumnezeu, nu ma gandesc numai la lucrarea aceasta de vestire a Evangheliei. Poate noi, penticostalii, ne limitam uneori la asta, dar lucrare este si sa canti in cor, orchestra, sa ajuti pe cineva, sa vizitezi bolnavii la spital sau sa maturi in biserica. Aceasta lucrare trebuie facuta bine si cu cea mai mare seriozitate. Slujind in Biserica Penticostala, slujim lui Dumnezeu!

Punandu-mi intrebarea: „Cu ce este datoare Romaniei aceasta generatie de Pastori?” – vreau, cu ajutorul Duhului Sfant, sa scot in evidenta obligatiile pe care le au pastorii fata de tara aceasta, fata de aceasta generatie de oameni care ne inconjoara.

Suntem datori acestei generatii care ne-a crescut aici, care s-a rugat pentru noi, care ne-a dus la biserica si care a investit in noi. Cei mai multi dintre noi au venit din lume si putini au crescut in biserica. Au avut rabdare cu noi ani de zile pana cand ne-am format si au postit pentru noi.

Am plecat din biserica cand aveam 17-18 ani. Aveti copii de varsta asta. O sa le vina unora clipa, daca nu le-a venit pana acum, cand, omeneste, nu se mai poate face nimic pentru ei. Caci nici bataia, nici calculatorul luat nu o sa-i mai poata ajuta, dar singurul care poate face ceva este Isus Hristos.

Au trecut 5 ani pana m-am intors in biserica. Stiam ca locul nostru este pe ultima banca verde de langa cuier. Deci, cand m-am dus pentru prima data dupa o absenta asa de mare, dupa 1990, i-am spus sotiei atunci: „Tu sa te duci in fata, caci esti prietena bisericii. Eu ma duc in spate caci sunt fiul risipitor.” In clipa cand am ingenuncheat, a venit la mine diaconul bisericii, un om batran care nu avea decat doua clase. M-a luat de mana si mi-a spus: „Vino, caci de 5 ani ne rugam pentru tine; locul tau este pe banca a doua de langa geam, caci de acolo ai plecat”.

1) Trebuie sa aratam acestei generatii un crestinism autentic.

Cu ce suntem datori noi, pastorii acestei generatii? In primul rand, trebuie sa aratam acestei generatii un crestinism autentic. Apostolul Pavel spune bisericii din Filipi: „…ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume” (Filipeni 2:15). Cand vor umbla unii dupa afaceri, noi sa umblam dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Cand altii vor umbla dupa foloasele lor, noi sa umblam dupa foloasele altora, caci Dumnezeu ne va da toate binecuvantarile Lui. Intr-un timp in care biserica a devenit lumeasca si lumea a devenit bisericoasa, va trebui sa intelegem ca este nevoie sa traim un crestinism autentic.

Crestinismul autentic inseamna intoarcerea cu spatele la lume si cu fata la Isus Hristos. Sa vedem in fata noastra tot timpul crucea lui Isus Hristos si sa spunem: „Doamne, ajuta-ma sa traiesc in asa fel ca Numele Tau sa fie proslavit tot timpul in viata mea, sa traiesc frumos ca in timpul zilei, sa-mi fie scarba de pacat, de minciuna, de lacomie, de toate lucrurile acestei lumi si sa Te iubesc pe Tine, sa tanjesc dupa Tine.” Trebuie sa traim un crestinism adevarat, care sa ne faca sa semanam cu Isus Hristos. Nu trebuie sa fim pe plac unei biserici sau unor oameni, ci trebuie sa fim placuti Domnului Isus Hristos, caci El ne va judeca intr-o zi si trebuie sa semanam cu El.

2) Suntem datori sa predicam oamenilor predici adevarate

In Fapte 2, Petru s-a rugat 10 zile, a predicat 4 minute si s-au pocait 3,000 de oameni. Astazi, ne pregatim 10 zile, predicam 3 ceasuri, ne rugam 3 minute, ne botezam copiii si suntem foarte fericiti ca biserica creste. S-au botezat 3,000 de oameni la predica unui simplu pescar, om fara multa scoala, dar el a predicat o predica adevarata. O predica care te face sa simti ca ceva nu este in regula cu tine, o predica din aceea care ii face pe oameni sa plece altfel decat au venit. O predica adevarata spune ca „pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi, Dumnezeu L-a inaltat si L-a pus sa fie Hristos si Domn„.

*Adevarata predica trebuie sa deranjeze. La sfarsitul predicii lui Petru, oamenii au ramas strapunsi in inima. Noi, generatia asta, trebuie sa predicam predici adevarate si sa-i deranjam pe oameni. Cand pleaca din biserica, oamenii trebuie sa fie strapunsi in inima, sa nu poata iesi pe usa din cauza eisi sa spuna: „fratilor, spuneti-ne ce sa facem, ca viata noastra nu merge bine, predica asta ne-a strapuns, ne-a facut praf, avem inima franta.” Deci, predica noastra trebuie sa deranjeze.

*Adevarata predica trebuie sa directioneze. Au tabarat toti pe Petru si l-au intrebat: „Ce trebuie sa facem, pentru ca acum suntem strapunsi in inima„. Si Petru i-a directionat si le-a spus: „Pocaiti-va si credeti in Isus Hristos”. Asta e directia. Nu „veniti in biserica noastra„, ci „veniti la Isus si veti avea biserica adevarata„.

*Adevarata predica trebuie sa divizeze oamenii. Cei ce au primit propovaduirea au fost botezati. Nu toata lumea se va pocai la predicile noastre. Oamenii se vor diviza pentru ca Domnul Isus a spus: „N-am venit sa sa aduc pacea, am venit sa aduc sabia„, iar sabia te despica. O predica trebuie sa-i schimbe pe oameni. 

Am stat si m-am gandit la acel pasaj din Biblie, unde spune ca Naomi a plecat din tara bunastarii si a binecuvantarii lui Dumnezeu spre o tara indepartata. Stiti de ce? Pentru ca nu a fost paine. Marea noastra problema e cand ne intrebam de ce ne pleaca oamenii din biserica. Stiti de ce? Nu au ce manca. In momentul cand a auzit ca este paine in Israel, Naomi s-a intors si nu a venit singura. A mai adus pe cineva din amaraciune. Si, vreau sa va spun ca atat timp cat va fi paine in bisericile noastre, oamenii nu vor pleca, ci, dimpotriva, vor veni cei care au plecat si vor aduce si pe altii. Asa se vor inmulti bisericile noastre, daca vom predica o Evanghelie adevarata.

3) Noi, pastorii, suntem datori datori acestei generatii sa ne rugam pentru trezire

Avem aceasta obligatie. Fapte 4:31 „Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant, si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala„. Pentru biserica, trezirea este darul lui Dumnezeu, dar trezirea pentru o familie, pentru o persoana, este munca noastra si trebuie sa ne luptam pentru asta. Nu va fi trezire in Romania, nu va fi trezire in casele noastre pana nu ne vom ruga. Nu sa facem studii biblice despre rugaciune, ci sa facem rugaciuni si sa Ii cerem Domnului lucruri de care avem nevoie. Si lucrurile de care avem nevoie sunt acelea care intra in sufletul nostru. Avem nevoie, ca biserica,   de trezire: avem nevoie noi, pastorii te trezire, avem nevoie sa strigam: „Doamne, indura-Te de tara aceasta, incepe treziea cu casa mea!” Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis. El nu poate opri legatura noastra cu cerul, si atunci, indiferent de zidul din jurul meu, legatura cu cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu, care imi raspunde la rugaciune. Si El vrea ca aceasta generatie sa fie o generatie a trezirii. Suntem datori pentru acesti oameni sa conducem aceste rugaciuni.

Frederic, asistentul lui Luter, s-a imbolnavit grav si i-a trimis acestuia vorba, spunandu-i: „Eu nu mai pot continua lucrarea de reformare a bisericii, caci sunt pe moarte„. Luther i-a trimis o foaie pe care a scris: „Iti poruncesc in Numele Domnului Isus Hristos sa nu mori. Aceasta este voia mea si faca-mi-se dupa voia mea, pentru ca nu am alta voie decat inaltarea Numelui lui Dumnezeu. Nu voi ingadui ca tu sa mori inaintea mea, caci eu voi pleca inaintea ta la cer, iar tu te vei ridica in picioare in Numele lui Isus Hristos. A trait sa-l vada pe Luter murind, ba chiar inca 6 ani dupa moartea lui, pentru ca un om s-a rugat cu credinta.

4) Suntem datori, noi Pastorii Romaniei, sa slujim in dragoste

Trezirea nu este aceea cand bancile sunt pline, ci trezirea este cand inimile noastre sunt pline. Caci bancile pot fi pline cu oameni goi pe dinauntru. Pe vremuri aveam atatea cuvinte sa-i spune lui Dumnezeu pentru ca eram in dragostea dintai. Cand esti in dragostea dintai ai atatea de spus, dar acum parca asa de putine cuvinte mai avem. Vreau sa va spun ca dragostea sta si in vorbe. Spuneti-le oamenilor: Apreciem ceea ce faceti, ne este draga lucrarea pe care o faceti. „Dragostea acopera totul” spune Cuvantul lui Dumnezeu. Mai acoperim lucrurile rele, sa nu se mai auda, sa nu se mai vorbeasca, si le descoperim pe cele bune.

Dragostea sta in vorbe, in fapte, dar si in sacrificiu. Domnul Isus spune despre o biserica: „Stiu dragostea ta, stiu jertfa… dar ce am impotriva ta, biserica, este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Pocaieste-te dar si intoarce-te la faptele dintai.” Stiti care erau faptele dintai? Te sculai la 6 dimineata sa te rogi, mergeai la spitale prin frig, ploaie si nu conta. Va veni o vreme cand tot ce am facut pentru Domnul ne va fi rasplatit. Trebuie sa ne incredem nu in ceea ce am facut, ci in puterea sangelui Lui, insa nimic din ce am facut nu va ramane nerasplatit din partea lui Dumnezeu.

Am crescut intr-o familie in care tatal meu nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Poti predica la mii de oameni, dar cel mai greu este sa duci Evanghelia in casa ta. Nu primea Cuvantul de la nimeni.

Intr-o iarna, pe la 10 dimineata, mi-a batut cineva la usa si mi-a spus: „Domnule pastor, va cheama bunicul meu sa mergeti la el„. Despre acesta stiam ca sta in pat de 7 ani, paralizat, si bea doar lapte, cu paiul. Era ca o leguma. Fusese clopotar in biserica ortodoxa. Cand am ajuns, el mi-a spus,” Domnule pastor, noaptea trecuta a venit la mine Isus si mi-a spus: „Miroane, tu trebuie sa te botezi. Trimite dupa pastor”. I-am spus ca nu-l pot boteza prin cufundare, dar il pot stropi cu apa in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Imediat dupa ce a fost botezat, s-a ridicat in sezut, pentru prima data in 7 ani, si primul lucru care l-a facut a fost sa ceara de mancare. S-a ridicat si a mancat. A mai trait pana acum 3 ani. Dupa ce a fost botezat si vindecat, a venit la biserica, pe picioarele lui, la fiecare serviciu divin. Intre timp, ma mutasem la oras. Intr-o zi, mama mi-a dat un telefon, sa imi spuna sa vin degraba acasa, caci s-a intamplat o minune cu tatal meu. M-am dus imediat acasa si mama mi-a spus cum fratele Miron, cel ce fusese paralizat, a stat 3 ore de vorba cu tata, dupa care tata a inceput sa planga si sa se roage. Miron a fost singurul om pe care tata il respecta in satul acela si de la el a primit Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa doua luni, tata s-a botezat si de atunci merge la biserica mereu. Ma gandesc cu groaza ce s-ar fi intamplat in dimineata aceea de iarna, daca nu ma ridicam din pat, pentru ca Dumnezeu avea de facut o minune si in casa mea.

Tot ce ai  facut pentru Dumnezeu, intr-o zi se va intoarce pentru tine. Fiecare vorba spusa, fiecare lucru facut il primim inapoi in Numele lui Isus Hristos. Amin!