Chiulul de la biserică
(din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii)
Vladimir Pustan
Continuăm în această după-amiază acest ciclu de predici pe care l-am intitulat
Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii, dar v-am spus și nu trebuie să o repet de multe ori, păcatele acestea nu sunt specifice numai vârstei voastre (tinereții) dar ele încep din tinerețe. Atunci când un om mai în vârstă, un om care se duce la biserică, are anumite probleme întotdeauna trebuie să ne gândim dacă nu au început foarte foarte devreme aceste neajunsuri ale vieții lui spirituale. Scopul nostru este ca să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să nu mai facem păcatele, pentru că un păcat repetat, un păcat dus în recidivă, nu este bun. Nu putem avea garanția mergerii în Cer cu recidiva păcatului în noi.
.
În această seară am să vă vorbesc despre un subiect, răspunzând la o întrebare: oare de ce nu vin tinerii la biserică?, și mi-am intitulat acest mesaj Chiulul de la biserică. Vedeți d-voastră, de foarte multe ori se întâmplă în viața noastră spirituală exact ca și în viața de zi cu zi. Îmi aduc aminte, nu știu cât e de pregnant astăzi, că erau momente când plecam cu toții de la școală. Era o lege pe vremea noastră și spunea așa: dacă un singur elev mai rămâne în clasă și toată clasa chiulește, toți ceilalți sunt puși absenți. Dacă toată clasa pleacă și nimeni nu mai rămâne la oră nu se pot pune absenți pentru că înseamnă că este un fel de grevă. Cam asta era idea în ´84 – ´85. Întotdeauna să știți că s-au găsit trădători, o parte dintre ei erau penticostali; rămâneau la ore, unul rămânea, era suficient atât. Într-o zi se ruga un copil și spunea așa: Doamne, dacă nu mă poți face un băiat bun nu te îngrijora. Mă distrez de minune așa cum sunt.
.
În această după-masă vreau să am în primul rând un cuvânt pentru aceia care găsesc greutate în a merge la casa lui Dumnezeu, biserica. E foarte greu să te duci și duminică dimineața, și duminică seara, mai ai și marți repetiție, mai ai și miercuri sau joi programul normal; dacă aduni orele acelea este o contabilitate extraordinar de mare și de grea – “atâtea ore la casa lui Dumnezeu”. Când ești mic mai găsești tot felul de oportunități să treci peste ele, când ești mare găsești scuze, și ne trezim dintr-o dată că nu ne vin tinerii la biserică. Îmi veți spune: “frate, da nici ăia mai bătrâni nu vin că și ăia se duc la programul de picnic, după-amiaza”, sau “… de dimineață nu sunt, că nu se trezesc: ocupați atât de mult cu filmul de sâmbătă seara, cu stresul , cu mâncarea, cu toate celelalte lucruri, nu mai vin dimineața la biserică și bisericile se umplu seara”. Există biserici care au programul de seara pline cu oameni iar dimineața sunt aproape goale.
.
Oare de ce nu vin tinerii la biserică? De ce sunt bisericile goale de multe ori? … nu numai cele penticostale, baptiste, ci și cele ortodoxe, catolice; de ce generația aceasta de tineri nu se duce la biserică? Este o generație puțin bisericoasă (măcar așa să fi fost). Parcă nu supără cuvântul bisericos. A fi bisericos nu înseamnă a fi și mântuit, și cred asta. Dar să știți că eu consider că dogma ortodoxă care spune că “nu există mântuire prin biserică”, are dreptate în măsura în care un om mântuit nu poate trăi fără biserică. Sf.Ap.Toma o singură seară a lipsit, Isus Hristos a intrat prin ziduri și i-a născut din nou (pe apostoli): Luați Duh Sfânt …. Și Toma nu a fost acolo. A pierdut nașterea din nou din cauza unui singur program lipsă. V-ați pus întrebarea aceasta: de câte ori a vrut Dumnezeu să vă vorbească vouă la un anumit program și n-ați fost acolo? Nu v-ați dus acolo, erați în altă parte. Credeți că Dumnezeu se va duce pe la Criș după voi, pe unde umblați după pești? … și să spună Dumnezeu: măi copile, ce faci măi, că te-am căutat la biserică și nu erai acolo măi ! Dumnezeu nu face așa. El știe că noi trebuie să fim la o anumită oră într-un anumit loc.
.
Dar generația aceasta puțin are de-a face cu biserica, lucru sigur acesta. Există și sunt foarte multe probleme pe care le avem pentru că sunt în spate niște cauze. Generația aceasta născută după ᾿85, după ᾿90, nu este o generație care să iubească mersul la biserică. Parcă dintr-o dată nu ne fascinează lucrul acesta, nu ne place să ne ducem acolo și asociem biserica cu tot felul de lucruri foarte plictisitoare. Știți când se duc tinerii la biserică de cela mai multe ori? Când au probleme; apar examenele, apar și bilețelele. Am văzut și în biserica ortodoxă de aici din centru, automat dau buluc dimineața, și cum îi văd știu că intră în teză dup-aia. Există o oarecare relație din aceasta foarte clientelară între noi și Dumnezeu, din partea noastră. Avem nevoie de biserică, ne ducem la El, devenim mistici imediat, ne pocăim imediat de toate păcatele noastre și venim la casa lui Dumnezeu și spunem: Doamne, Doamne … Oare de ce nu vin tinerii? De ce nu iubesc tinerii biserica? De ce chiulesc? Și când vorbesc despre tineri, nu vorbesc numai despre tinerii care sunt în această seară în sala aceasta, ci vorbesc despre generația aceasta de tineri. De ce nu se duc la biserică? Care sunt cauzele?.
Lipsa de implicare
a) În primul rând, am considerat că prima cauză este lipsa de implicare. Lipsa de implicare a tinerilor din biserică face ca ei să vină de câteva ori și când simt că nu există loc pentru ei, de muncit, pleacă. Biserica Ortodoxă are niște lucruri clare: este preotul care se roagă, este cel care cântă lângă el, și vreo doi-trei oameni în comitetul bisericii. Ei bine, același lucru se întâmplă în biserica penticostală, același lucru se întâmplă în biserica baptista; sunt câțiva oameni în jurul cărora gravitează toată lucrarea de slujire și o altă pătură mare de oameni care nu fac nimic. Există o scenă în care sunt niște actori, în care se poate întâmpla să fie păstorul, în care se poate întâmpla să fie câțiva oameni care mai cântă, sau mai fac ceva. Dar marea masă a tinerilor care umplu balcoanele noastre, sau marea masă a tinerilor care vin prin biserici sau care nu vin nicciodată, sunt oameni neimplicați, oameni care nu slujesc, oameni care nu au ce să facă în biserică pentru că nu am reușit în anii aceștia să le spunem: da, sunteți foarte importanți !
.
Și m-am tot gândit, cu durere, cât de dureroasă este o afirmație pe care o facem de multe ori, o afirmație pompoasă, o afirmație plină plină de dorința de a plăcea oamenilor, și spunem tinerilor: “voi sunteți biserica de mâine !”. Greșit! Tinerii nu sunt biserica de mâine; … vai de omul, de preotul, de pastorul care poate să gândească așa, vai de generația aia de părinți care gândesc că tinerii sunt biserica de mâine !!! Nu !!! Tinerii, împreună cu noi, sunt biserica de azi !!! Biserica de azi. N-o să pot să stau până când are 40 de ani, să nu faci nimic, și după ce ai 40 de ani și te coci, și te căsătorești, și mai ai și vreo 2 copii, să fii plin de iubirea slujirii. Nu se poate asta ! Pentru că dacă te țin 10 ani pe tușă o să pleci în al 11-lea an și când o să am nevoie de tine n-o să mai fi nicăieri. Tu (tinere) nu ești biserica de mâine, tu ești biserica de azi !
.
Ei nu sunt biserica de mâine pentru că spune Psalmul 18, 34: El, Dumnezeu îmi deprinde mâinile la luptă. Cui? Mie și ție. Chiar dacă mâinile tale-s slabe, chiar dacă mâinile tale sunt nesemnificative pentru ceilalți oameni, tu ai lupta ta; la 14 ani, la 15, la 17, la 18 ani, ești numai bun de slujire. N-o să poți să faci lucrarea unui om de 50 de ani, că n-o să te duci acuma să dai sfaturi pre-maritale, tu care ai 17 ani, că n-ai de unde să știi; n-o să dai sfaturi bătrânilor cum să-și poarte peri albi; dar sunt atâtea lucruri pe care tu (tinere) le poți face și le poți face mai bine decât noi toți. Ai vârsta cea mai potrivită pentru slujire. Când veți ajunge și veți fi slujitorii bisericii să nu uitați: tinerii nu sunt generația de mâine, tinerii sunt generația de azi, care trebuie pusă la treabă.
.
Noi credem că este suficient ca să cântați la cor și să fiți învățători la școala duminicală sau să stați cuminți la școala duminicală, pentru că filosofía noastră de viață a fost așa: “duceți-i pe tineri în camera de dincolo, unde avem școala duminicală, să nu ne tulbure pe noi când ne plictisim în biserica mare; să putem dormi noi liniștiți, că dacă mai și plânge vreunul ne enervează”. Ei bine, ideea aceasta de a pleca tânărul dintre noi; nu sunt împotriva școlii duminicale, dar nu este suficient să ți un tânăr departe de biserică crezând că asta este menirea lui; el trebuie să facă ceva chiar și dacă este la școala duminicală. Lipsa de implicare naște oameni care se duc. Diavolul îți dă de lucru. El la 12, 14 ani îți zice: “liniștit, poți să ții o țigară în gură, nu? N-o să-ți cadă dintre dinți, ai fălci”. Oamenii lui Dumnezeu nu-i dau (tânarului) de lucru, dar diavolul găsește de lucru și la copii de 10 ani.
– “Știi să dai Enter aici?” , zice Diavolul.
– Știu.
– Dă-i Enter atunci și-ai să vezi.
Și atunci, diavolul reușește să facă un tânăr folositor de calculator și la 10 ani. Noi nu reușim să i-l dăm. De aceea, tinerilor, implicați-vă în slujire chiar dacă nu vă implică alții. Puneți-vă voi în slujire.
Mass media
b) Un al doilea motiv pentru care tinerii acestei generaații nu vin la biserică, este că există o puternică influență a mass-media în viața lor. Dragii mei, pe vremea mea, pe vremea multora dintre părinții voștrii erau trei surse de formare; și de fapt secole întregi au fost doar trei surse de formare a unui tânăr. Prima sursă de formare a fost biserica; a doua sursă de formare a fost familia; și a treia sursă de formare a unui tânăr a fost școala. Ei bine, toate aceste trei surse de formare a unui tânăr: biserica, familia și școala, au fost înlocuite cu televizorul, mass-media. Ne uităm acolo câte o oră pe zi. Sunt alții care se uită jumătate de oră și alții care se uită 2 ore pe zi. Ne uităm acolo și la un moment dat, pe nesimțite, ei ne spun cum să ne îmbrăcăm, ei ne spun cum să vorbim, ei ne spun cum să trăim.
.
D-voastră vedeți la televizor mereu, în fiecare clipă, spoturi publicitare care să spună “hei, copile, ai stat de jumătate de oră la televizor! Du-te acuma de aicea!” ? Nu. N-o să zică. Dar ați auzit spotul acesta: “copii, grăbiți-vă, îmbrăcați-vă frumos și mergeți la biserică!” ? Ați auzit? Nu. Dar de ce oare nu se grăbesc ăștia să ne trimită pe noi la biserică? Pentru că este singurul fel de a ne forma, televizorul ne formează pe noi. Ei ne spun cum să trăim, ei ne spun ce să mâncăm, ei ne spun cu ce detergent să ne spălăm hainele, ei ne spun cum să ne tundem …; ei ne spun tot, și noi trăim așa cum ne spun ei. Și stăm, și se derulează imaginea aceasta liniștită a unui film care de 15 ani tot rulează pe ecranele noastre cu încetinitorul (ca să înțeleagă tot prostul), după care stăm, și viața trece; îmbătrânim și noi și actorii. Și ne spun în fiecare clipă cum trebuie să ne purtăm, ce trebuie să vorbim, ce trebuie să facem … .
.
Omul care se uită la televizor are o problema: i se dezvoltă emisfera dreaptă a creierului. D-voastră ați știut asta? Și în această emisferă, dreaptă a creierului, sunt emoțiile și senzațiile noastre. Ar trebui să se dezvolte foarte mult emisfera stângă a creierului, unde avem rațiunea și evaluarea. Astfel, dintr-o dată am devenit niște oameni foarte emotivi, avizi de senzațional și care trăim sentimental toată viața aceasta, și nu mai gândim. Televiziunea, să știți, că-ți oferă informația de-a gata. Diferența dintre televizor și carte este imensă. Când citești o carte gândești; când te uiți la televizor trebuie să stai cu gura căscată. “Trăiește și simte, stai cu ochii holbați, nu gândi, noi te injectăm și nici nu o să te doară (cu anestezic)”, și scoatem tâmpiți pe bandă unul după altul, cu coeficientul de inteligență cât numărul de la pantof – așa “formează” televizorul.
.
Biserica, când este prezentată la televizor, este prezentată într-o lumină foarte proastă: preoți corupți, șmecheri, pastori nelegiuiți, biserici vechi … . De obicei ne sunt prezentate bisericile din 4 în 4 ani la campaniile electorale, când șmecherii din Parlament se duc să se închine și să vedem noi cât de sfinți sunt, și să “bată” cruci și mătănii. Mass-media nu trimite generația aceasta de copii la biserică, nu-i trimite de fel, ci spune: “stai acolo liniștit și lasă biserica; asta-i pentru babe. Lasă închinarea, lasă Dumnezeu, Dumnezeu nu există”. Aud pe mulți frați că spun: “frate, eu mi-am pus în casă numai Animal planet, Discovery, și celelalte lucruri care, zice, să învețe copilul”.
.
Toate comentariile sunt evoluționiste, să știți. Nicăieri nu se spune, la toate canalele astea pe care le vedem la televizor, că Dumnezeu a creat omul. Nu, ci mereu aceeași maimuță urâtă și jerpelită din care am venit, ne-o prezintă tot timpul. La televizor aflăm pe aceste canale, vădit geografice, vădit istorice, vădit pline de înțelepciune, de foarte multe dovezi ștințifice; la aceste canale ni se prezintă oasele Domnului nostru Isus Hristos, femeia Lui de-a doua, copii care i-a avut cu Maria Magdalena, și toate celelalte lucruri. Nu există lună să nu fie lovit Isus Hristos pe canalele acestea ștințifice. Mass-media ține departe generația aceasta de biserică.
Relatia defectuoasă cu părinții
c) În al treilea rând, generația aceasta nu se duce la biserică, trage chiulul de la biserică și spune: “mamă mă doare capul, am de învățat, deseară nu pot să mă mai duc, … ” și toate celelalte lucruri pentru că au o relație defectuoasă cu părinții. E nevoie ca părinții să fie pasionați pentru Isus Hristos. Dacă părinți noștrii nu sunt pasionați pentru Domnul, de unde să fie copii pasionați pentru Domnul și pentru biserică? Dacă tata stă liniștit și mănâncă semințe și se uită la meci, și știe că este program de biserică; dacă joia-l văd că umblă și stă în fața băncii să-i mai intre niste bani să poată plăti cecul și noi avem program la biserică; dacă tata stă și nu vine, și mama nu vine nici ea la biserică pentru că-i telenovela, pentru că-s probleme, pentru că-s frământări, pentru că are atâta de lucru acasă și este stresată de numa numa; dacă părinții mei nu ard pentru Hristos, eu cum aș putea arde pentru Domnul? Este diferență mare asta și ce mare lucru este să ai un părinte dedicat lui Isus Hristos. Avem probleme cu părinții noștrii pentru că noi nu suportăm, tinerii nu suportă ipocrizia părinților: una vorbesc și alta fac. “De ce-mi spuneți să mă duc eu la biserică dacă voi nu veniți? De ce mi se pune mie un altfel de lege decât acea lege pe care trebuie să o aveți voi?”
.
Avem probleme cu părinții noștrii și de multe ori ne răzbunăm și plecăm în lume din cauza asta. Avem părinți, așa sunt, i-am primit dintr-o dată, ne-am trezit cu ei după cap. Știu că-s mai înceți la minte mulți dintre ei, știu că nu gândesc atâta de înaintat cum gândim noi, știu că trebuie să le spui de 10 ori un anumit lucru, știm că-s fanatici, și știm în felul lor că-s habotnici în ceea ce gândesc și că au niște păreri extraordinar de rele, greșite … știu acest lucru. Însă asta nu mă face ca să-i pedepsesc pe ei ne mai mergând eu la biserică. Răzvrătirea asta pe care o am, cu ușa trântită, cu nervii pe care-i am, nu mă face ca să plec din casa lui Dumnezeu. Indiferent cât de mari probleme aș avea cu părintele meu, cu tatăl meu, nu lor le faceți în primul rând probleme, ci vouă înșivă. Eu nu mă răzbun pe tata și pe mama, eu mă răzbun pe veșnicia mea dacă nu mă duc la biserică.
.
Trebuie să înțeleagă și părinții că nu au voie să bârfească în casă. Sunt o grămadă de părinți care și-au distrus copii (niște sinucigași de părinți). S-au dus în casă și au povestit între copii că “preotul ăla e așa, că pastorul ăla e așa, că frații ăștia-s așa”; și din moment ce eu am crescut știind că am niște cretini în biserică , că numai tata-i deștept; el știe toate predicile, el ar putea să fie papă; când știu că de mama nu scapă nimic în biserică: “n-ai văzut-o pe aia ce fustă a avut? Că l-ai văzut pe ăla nu știu cum a venit la biserică? Că s-o strâmbat nu știu cine la noi, la familia noastră, ce-au cu noi, ce-au cu familia noastră?”; eu dintr-o dată știu că am o biserică de oameni răi în jurul meu și “cum să mă duc domnule cu fariseii și păcătoșii ăștia să mă mai unesc eu? Părinții mei mi-au spus ani de zile că nimeni nu-i bun în biserică, numai ei sunt buni și normal că atunci nu mă mai duc la biserică. Dacă toți sunt corupți acolo, dacă și pastorul îi cum îi, las că-i cunoaștem pe toți, și cum se promovează lucrurile în biserică …”. Părinți sinucigași care, după ce și-au “împușcat” copii, s-au “sinucis”. Da, părinții noștrii au vină. Au vină pentru că n-au făcut distincția între disciplină și “ruperea” în bătaie: “Mie nu-mi faci rușine, mă copile, să nu vii la biserică; io-s în comitet, îți rup oasele și tot te duc”. Ei bine, sunt convins că relațiile noastre cu părinții se pot îmbunătății acasă, sunt convins de asta. Sunt convins că nu trebuie să ne răzbunăm pe ei. Sunt convins că trebuie să trecem cu vederea multe din neajunsurile vieții lor spirituale. Da, iertați-vă părinții !
.
Un tânăr s-a dus la tatăl lui într-o zi și i-a spus:
– tată, eu nu mă mai duc la biserică.
După ce s-a sculat bătrânul din infarct a zis:
– da´ de ce mă nu vrei să te duci?
– Nu mă mai duc la biserică, a zis copilul, că eu vreo 500 de predici am ascultat până acuma și nu-mi aduc aminte de niciuna. La care taică-său a zis așa:
– Uite la maică-ta mă, vezi cum arată?
– Văd
– Îți place?
– Nu, nu-mi place.
– Uită-te la ea!, are diabet, are o grămadă de lucruri, și așa bolnavă cum este ți-a făcut până acuma 1500 de porții de mâncare, pe puțin; poate 2000, poate 7000 de porții de mâncare. Îți mai aduci aminte ce-ai mâncat zilele acestea?
– Nu
– Nu mai știi, așa-i? Da´ din miile de porții de mâncare pe care le-ai mâncat, îți mai aduci aminte?
– Nu
– Ei bine, nu-ți mai aduci aminte porțiile de mâncare pe care le-ai mâncat, dar trăiești!
Așa suntem noi astăzi. Nu ne aducem aminte de 500 de predici pe care le-am ascultat, dar trăim. Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat. El este în noi, chiar dacă ni se pare de multe ori că “sunt numai un ciur, că pe o pate intră și pe cealaltă iese și se strecoară”. Sunt convins de asta. Trebuie să iertăm multe lucruri. “Un tânăr se uita, într-o zi, la tatăl său cum se roagă și întreabă pe maică-sa: de ce vorbește tatăl meu cu farfuria?”
.
Știu că de multe ori rugăciunile noastre nu mai sunt pasionale, știu că multe probleme avem în viață și vedem și-n casa noastră că ceva scârțâie, dar trebuie să trecem peste ele: și cearta lui mama cu tata, și toate celelalte lucruri, și noi trebuie să fim pocăiți.
Presiunea grupului
d) În al patrulea rând, tinerii nu se duc la biserică pentru că există o presiune a grupului peste ei. Majoritatea prietenilor noștrii nu sunt din biserică. Majoritatea prietenilor pe care-i avem noi sunt de la școală și sunt din lume. Știți asta? Iar prietenii noștrii care sunt din biserică sunt “ascunși”, sunt “sub acoperire”, nu spun asta. Ne găsim cu ei la banchet și vedem că nu stau și ei decât până la 10 seara; și atunci aflăm că au fost pocăți și ei. E dureros ce spun acuma. Majoritatea prietenilor noștrii nu sunt oameni ai bisericii, nici ei nu se duc la biserică.
.
“ Și ei te întreabă:
– unde ai fost tu duminică dimineața? Și tu zici că – ai fost la biserică.
– Păi da ești de râs mă, ești de comă! Ce-ai făcut acolo? Ai vrut să furi icoana Sf.Gheorghe? De ce te-ai dus acolo?
Ei nu pot înțelege lucrul acesta cum că te duci la biserică, că acolo numai babele se duc.
– Și ce faceți voi acolo la biserică?
– Cântăm. Și apoi râd de nu mai pot.
– Ce cântați?, zic ei. Dacă le spui că te duci la biserică se uită la tine să vadă dacă nu cumva ești galben, poate ai hepatită.
– D´ apoi în ce lume trăieși mă? ”
Și prietenii noștrii, care ne învață bancurile alea, care ne dau niște adrese de site-uri, care ne învață cum să fumăm prima dată … M-am dus într-o seară ca să alerg pe digul orașului (m-a pus doctorul să alerg 4 km pe zi), și alergând eu 2 km încolo, două fete de vre 12-14 ani maxim, stăteau într-o parte și fumau. Se vedea că nu știau să fumeze (fumezi uitându-te în stânga și în dreapta, cu ochii holbați). Asta era când am plecat încolo. Când am venit încoace se spălau amândouă pe dinți. S-au dus fericite acasă și mirosea gura a Cristal. Atunci învățau, se auzeau tușind.
.
Prietenii nu te învață să te duci la biserică. Care vine la tine să spună: “hai mă să mergem la biserică că-i program” ? “Hai să mergem că avem o zi de post mâine! Haide să ne rugăm o oră! ” Nu există așa ceva, nu se poate așa ceva. Există o presiune de grup și va trebui să-ți faci prieteni din cei care sunt în biserică; să te gândești atunci când prietenii îți spun anumite lucruri despre biserică, oare ce-ar zice Isus în privința asta? Sau, oare ce-ar face Domnul nostru?
Concepția greșită despre religie
e) În a cincilea rând, tinerii nu se duc la biserică pentru că au o concepție greșită despre religie. La școală, chiar dacă nu se mai predă marxism-leninismul, să știți că a rămas în continuare evoluționismul, a rămas sincretismul religios, panteismul, post-modernismul acesta pe care-l trăim cu toții … da, școala este fără Dumnezeu. În școală bagăm manele, profesorii ne învață că am venit din maimuță, profesoarele sunt și ele îmbrăcate cu tricouri scurte, deci … suntem într-un loc fără Dumnezeu. Școala din România a devenit, din păcate, teritoriu “liber” de Dumnezeu, Dumnezeu nu este prezent acolo. Concepția noastră de acolo se formează. Părinții, dacă au rezolvat ceva cu cei 6-7 ani de acasă, a fost bine; dacă nu, au fost plecați prin Spania să ne câștige bani, iar a fost bine; noi am crescut cum am putut, ne-a mai crescut grădinița, ne-am mai dus la școală … și numai biserică nu a fost. Biserică este doar un punct topografic în orașul nostru. “- Da, este biserică aicea, trecem pe lângă ea, într-adevăr este frumoasă, are ziduri frumoase …, nu știu ce-i înlăuntru că mi groază să intru, s-ar putea să fie întuneric, s-ar putea să mă mănânce”.
.
Biserica a venit cu o concepție fără religie, fără de Dumnezeu într-o lume post-modernă, fără Dumnezeu. Biserica a venit și ea cu morcoveala ei specifică, cu înțepeneala ei specifică; n-a reușit să spună niște lucruri pe nume, n-a reușit să fie acolo în mijlocul evenimentelor; biserica n-a fost prima care să condamne homosexualitatea! Biserica n-a reușit să se ridice din trecutul ei glorios pe care l-a avut acum 2000 de ani!. Biserica a rămas, acolo, înțepenită, ea nu are idei, ea din când în când se mai ceartă “dacă cu icoane sau fără icoane în școală”, dacă tineri trebuie sau nu trebuie să aibă nu știu ce, …, biserica găsește tot felul de chichițe legaliste pentru o anumită problemă; ea nu are soluții, are doar degete ridicate: “las că vă dăm noi vouă …”. Biserica nu face să te simți important, să simți și tu că exiști pe pământul acesta.
.
Un prieten de-al meu povestea că tot s-a dus, s-a dus într-o zi la păstor și tot a cerut să vorbească cu el, și n-a reușit să aibă audiență la păstor. Atunci s-a dus în piață, și-a cumpărat o cruce de-aia de 25 mii lei, de la “ruși”, și și-a pus-o la gât peste tricoul Fubu care-l avea și s-a dus la biserică. La care, l-a văzut pastorul și i-a zis:
– Ia vino aicea mă! Vino la mine mă copile, mă! Tu ești de-al nostru mă? Parcă te-am mai văzut pe-aicea (când se îngâna precambrianul cu cambrianul și se nășteau depozitele carbonifere), ești de-al nostru?
– Da!, zice el.
– Și atunci cu asta ce-i?
– Mi-am luat-o din piață.
– No, hai să vorbim puțin.
– Asta am și vrut, șefu, asta vreau de ani de zile, bine că m-ai băgat în seamă.
.
Biserica are degete ridicate, ea spune că sfinții sunt aicea, sfinții sunt printre noi, da nu-i vedem. Va trebui să trecem peste concepția asta greșită de religie. Religia nu este rea. Religia fără credință este rea, dar împreună însoțite, credința și religia, sunt foarte bune. Este bine să ne ducem la biserică, este bine să credem în Dumnezeu. Când vom crede în Dumnezeu vom umple bisericile de oameni care slujesc; când vom crede în Dumnezeu ne vom duce la biserică și vom avea o familie mare. Fără familia bisericii suntem incompleți. Când ne ducem la biserică vom avea un sens în viață, știm acest lucru. Acolo avem parte de compasiune și ajutor, acolo sunt oameni care se roagă pentru noi; sunt oameni care mă fac să-mi caut un sens în viață; sunt oameni cu care plec de mână pe drumul înspre cer; sunt oameni care plâng ca și mine, trăiesc ca și mine; sunt oameni care mă înțeleg și sunt prietenii mei și merită să trăiesc în asemenea loc; fără biserică nu mă simt împlinit. Da, este bine să te duci la biserică!, dar mai bine este să fii în primul rând un om al lui Dumnezeu.
.
Dacă vei fi un om al lui Dumnezeu și te vei duce la biserică nu va trebui să mai împingă tatăl tău de tine. Vei merge la biserică fără să te mai plictisești. “- Cât să mai stau? / Stai până te întâlnești cu Dumnezeu!”. Ion Alexandru a stat o noapte întreagă în biserica, în catedrala din Praga până s-a întâlnit cu Dumnezeu. Stai acolo în biserică cât trebuie, stai până te întâlnești cu Dumnezeu și Dumnezeu îți va spune ce trebuie să faci, dar stai acolo! Să nu părăsim adunarea noastră, spune Sf.Apostol, cum au unii obicei. Obicei la bătrâni, obicei la tineri și plecăm din biserică. În România nu s-a ajuns la necazul acesta mare. Am fost prin lume, biserici de vânzare : biserici în America de vânzare; biserici în Canada de vânzare; biserici transformate în hangare, în Irlanda; biserici transformate în depozite, biserici transformate în birouri, biserici transformate în discotecă !!! Iar în urmă cu o generație era plini de oameni în biserică, plini de oameni care-l căutau pe Dumnezeu !!!
.
“- S-a-ntâmplat ceva”. Știți ce s-a-ntâmplat? Trăim problema pe care a trăit-o , la un moment dat, Napoleon. A mers și a bătut niște tipi prin Austria, și la un moment dat, ajungând într-un oraș pe care l-a cucerit, au venit oamenii și i-au spus:
– Măria Ta, uite, aici în biserica asta a noastră avem 12 sfinți din argint, 12 apostoli. Toți 12 apostoli sunt aici, din argint; sunt mari, în mărime naturală. Aveți grijă să nu-i prăpădească soldații d-voastră! Aveți grijă să nu-i fure cineva.
La care, Napoleon s-a dus în biserică, s-a uitat la ei; 12 apostoli din argint, fiecare de câteva sute de kg, și a zis:
– E de făcut ceva aici. Luați-i toți și băgați-i în cuptor la topit. Ăștia s-au panicat toți și au zis:
– Apostolii noștrii?
– Da, zice Napoleon, apostolii voștrii. Apostolii ăștia trebuie băgați în cuptor că în Biblia mea scrie: “mergeți în toată lumea….”. Și a făcut monede din ei, să circule. Isus le-a poruncit Apostolilor să meargă în toată lumea și ei stăteau statui. No lasă că o să circulați, a spus Napoleon, o să împliniți porunca Domnului.
.
Aș vrea să încheiem în această seară și aș vrea să vă spun că aveți în fața voastră, și mai aveți în nsală câțiva colegi de-ai mei slujitori și păstori, oameni ca și mine, care au simțit la 16 ani că trebuie să bage prima minciună la înaintare: dureri de genunchi sau de cap. Nu puteai să spui că “ai fost și duminica trecută” că primeai pălmi. Îți spun eu cum să faci: să spui că te doare capul, că ești anemic. Greu a fost până prima duminică. Am lipsit (că atunci nu era program de dimineața si program de seara, atunci era program de dimineața până seara) toată ziua. Și ne-am trezit pe lângă zidurile vieții acesteia fără biserică, fără Dumnezeu, fără bucuria fraților … eram oameni singuri. Știți ce înseamnă să fii singur? Să mergi pe stradă și să te simți infractor. Să simți că fiecare om care se uită la tine știe păcatul tău și că toți ceilalți sunt împreună, că pleacă spre “undeva” și tu pleci spre “niciunde”. Nu este stare mai rea decât să n-ai pe Dumnezeu și să n-ai biserică! Chiar dacă părinții voștrii nu vin la biserică, voi să mergeți și joia, și duminică dimineața, și duminică seara … să vă duceți și să luați cuvântul lui Dumnezeu de acolo!
.
Nu se poate ca, într-un program de două ceasuri, dacă-ți pui inima la contribuție și mintea, să nu prinzi ceva bun pentru tine; nu se poate! – Dar frate, zice, când îl văd pe fratele care-i bătrân cum ne-a spus de 100 de ori cum a fost la Brașov până acuma; numai asta povestește, sau de când a fost în armată …”. – Iartă-l. Iartă-l și încearcă să găsești măcar bucuria aceasta în el, că măcar spune frumos lucrurile pe care le spune de fiecare dată, ca și cum le-ar spune pentru prima dată. Slujiți în biserica aceea pentru că biserica este cum vreți voi să fie! Ajutați pe oamenii aceia care sunt în slujbă; rugați-vă pentru ei! Iubiți-L pe Dumnezeu și să credeți 100 % că este prezent acolo.
.
Sindromul bisericilor goale. N-aș vrea să ajung să mai fiu păstorul acelei generații; să trec prin oraș, prin Beiuș sau prin Oradea, și să văd biserici de vânzare? O, Doamne, umple bisericile noastre cu oameni pocăiți, cu oameni sfinți! Golește Doamne discotecile din România!, … și crâșmele, și cârciumile, și barurile de noapte din România! … și localurile de prostituție !; … și umple Doamne bisericile cu oameni care să te caute pe Tine! Transformă marile săli de spectacole din România, sălile de teatru, transformă-le în biserici ale Tale și oamenii să Te caute pe Tine acolo! Generațiilor de tineri nu părăsiți biserica! Fiți oameni ai lui Dumnezeu! Fiți oameni ai lui Dumnezeu!
Amin.
Urmareste Ciresarii Live aici, Duminica – http://www.ciresarii.tv/
*Nota ed. – Sus in poza” In timp ce Anglicanii englezi parasesc bisericile lor si apoi 29% din Anglicani au varsta de 60 de ani in sus, bisericile care cresc cel mai rapid sunte cele care au fost inundate cu crestini emigranti din alte parti ale lumii. Sursa www.telegraph.co.uk
Photo credit 
Have you ever had a nonbeliever say that your argument is not rational? Or that Christianity is not rational? Here’s R C Sproul answering this very same question in a post from August 2013 on the 
Streamed live on Nov 4, 2013
North Korea’s Hidden Gulag – Google earth satellite imagery proves the internment camps exist and imprison tens of thousands of Christians + the Hidden Gulag Report
agnus dei - english + romanian blog 