Vladimir Pustan – La ce masă ne-am așezat 3 Noiembrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit leohartshorn.blogspot.com

1 Corinteni 11:23

23 Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne. 24 Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi a zis: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.„ 25 Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.„ 26 Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El. 27 De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului. 28 Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Un fragment din predică:

Nu vă vine să credeţi cum se unesc oamenii la rău, cum îşi găsesc numărul de telefon cand vor să nenorocească pe cineva. Nu vă gândiţi cum li se aşează in faţă tot felul de idei. Atunci cand vrem să ridicăm un om, nu găsim solutii. Dragilor, voi trebuie să pricepeţi ce spune in 1 Corinteni 1:10 „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire.” „Mă rog pentru asta,” spune Pavel, „ca să fiţi uniţi. Să aveţi acelaşi gând care era în Isus Hristos.”(30)

Aş vrea sa pricepeţi acest adevăr important: Dacă nu avem relaţii, unii cu alţii, bune, nu incercaţi să vă apropiaţi de Isus Hristos astăzi. Din toată inima, vă chem să aveţi un gând şi o simţire. Aveţi o problemă cu cineva? Duceţi-vă şi impăcaţi-vă unii cu altii. Biblia ne spune că trebuie să impărtăşim cu celălalt şi binele şi răul. Trebuie să dăruim din ceea ce avem şi celuilalt.

VIDEO by Fundatia Ciresarii Predica incepe la minutul 3:30

Reclame

Vladimir Pustan – ‘Chiulul de la biserică’ din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii

PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Vezi alta predica  aici – Vladimir Pustan – ‘Mânia’ din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii

Chiulul de la biserică

(din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii)
Vladimir Pustan
Pustan Speranta bis penti Oradea 2013Continuăm în această după-amiază acest ciclu de predici pe care l-am intitulat Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii, dar v-am spus și nu trebuie să o repet de multe ori, păcatele acestea nu sunt specifice numai vârstei voastre (tinereții) dar ele încep din tinerețe. Atunci când un om mai în vârstă, un om care se duce la biserică, are anumite probleme întotdeauna trebuie să ne gândim dacă nu au început foarte foarte devreme aceste neajunsuri ale vieții lui spirituale. Scopul nostru este ca să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să nu mai facem păcatele, pentru că un păcat repetat, un păcat dus în recidivă, nu este bun. Nu putem avea garanția mergerii în Cer cu recidiva păcatului în noi.
.
În această seară am să vă vorbesc despre un subiect, răspunzând la o întrebare: oare de ce nu vin tinerii la biserică?, și mi-am intitulat acest mesaj Chiulul de la biserică. Vedeți d-voastră, de foarte multe ori se întâmplă în viața noastră spirituală exact ca și în viața de zi cu zi. Îmi aduc aminte, nu știu cât e de pregnant astăzi,  că erau momente când plecam cu toții de la școală. Era o lege pe vremea noastră și spunea așa: dacă un singur elev mai rămâne în clasă și toată clasa chiulește, toți ceilalți sunt puși absenți. Dacă toată clasa pleacă și nimeni nu mai rămâne la oră nu se pot pune absenți pentru că înseamnă că este un fel de grevă. Cam asta era idea în ´84 – ´85. Întotdeauna să știți că s-au găsit trădători, o parte dintre ei erau penticostali; rămâneau la ore, unul rămânea, era suficient atât. Într-o zi se ruga un copil și spunea așa: Doamne, dacă nu mă poți face un băiat bun nu te îngrijora. Mă distrez de minune așa cum sunt.
.
În această după-masă vreau să am în primul rând un cuvânt pentru aceia care găsesc greutate în a merge la casa lui Dumnezeu, biserica. E foarte greu să te duci și duminică dimineața, și duminică seara, mai ai și marți repetiție, mai ai și miercuri sau joi programul normal; dacă aduni orele acelea este o contabilitate extraordinar de mare și de grea – “atâtea ore la casa lui Dumnezeu”. Când ești mic mai găsești tot felul de oportunități să treci peste ele, când ești mare găsești scuze, și ne trezim dintr-o dată că nu ne vin tinerii la biserică. Îmi veți spune: “frate, da nici ăia mai bătrâni nu vin că și ăia se duc la programul de picnic, după-amiaza”, sau “… de dimineață nu sunt, că nu se trezesc: ocupați atât de mult cu filmul de sâmbătă seara, cu stresul , cu mâncarea, cu toate celelalte lucruri, nu mai vin dimineața la biserică și bisericile se umplu seara”. Există biserici care au programul de seara pline cu oameni iar dimineața sunt aproape goale.
.
Oare de ce nu vin tinerii la biserică? De ce sunt bisericile goale de multe ori? … nu numai cele penticostale, baptiste, ci și cele ortodoxe, catolice; de ce generația aceasta de tineri nu se duce la biserică? Este o generație puțin bisericoasă (măcar așa să fi fost). Parcă nu supără cuvântul bisericos. A fi bisericos nu înseamnă a fi și mântuit, și cred asta. Dar să știți că eu consider că dogma ortodoxă care spune că “nu există mântuire prin biserică”, are dreptate în măsura în care un om mântuit nu poate trăi fără biserică. Sf.Ap.Toma o singură seară a lipsit, Isus Hristos a intrat prin ziduri și i-a născut din nou (pe apostoli): Luați Duh Sfânt …. Și Toma nu a fost acolo. A pierdut nașterea din nou din cauza unui singur program lipsă. V-ați pus întrebarea aceasta: de câte ori a vrut Dumnezeu să vă vorbească vouă la un anumit program și n-ați fost acolo? Nu v-ați dus acolo, erați în altă parte. Credeți că Dumnezeu se va duce pe la Criș după voi, pe unde umblați după pești? … și să spună Dumnezeu: măi copile, ce faci măi, că te-am căutat la biserică și nu erai acolo măi ! Dumnezeu nu face așa. El știe că noi trebuie să fim la o anumită oră într-un anumit loc.
.
Dar generația aceasta puțin are de-a face cu biserica, lucru sigur acesta. Există și sunt foarte multe probleme pe care le avem pentru că sunt în spate niște cauze. Generația aceasta născută după ᾿85, după ᾿90, nu este o generație care să iubească mersul la biserică. Parcă dintr-o dată nu ne fascinează lucrul acesta, nu ne place să ne ducem acolo și asociem biserica cu tot felul de lucruri foarte plictisitoare. Știți când se duc tinerii la biserică de cela mai multe ori? Când au probleme; apar examenele, apar și bilețelele. Am văzut și în biserica ortodoxă de aici din centru, automat dau buluc dimineața, și cum îi văd știu că intră în teză dup-aia. Există o oarecare relație din aceasta foarte clientelară între noi și Dumnezeu, din partea noastră. Avem nevoie de biserică, ne ducem la El, devenim mistici imediat, ne pocăim imediat de toate păcatele noastre și venim la casa lui Dumnezeu și spunem: Doamne, Doamne … Oare de ce nu vin tinerii? De ce nu iubesc tinerii biserica? De ce chiulesc? Și când vorbesc despre tineri, nu vorbesc numai despre tinerii care sunt în această seară în sala aceasta, ci vorbesc despre generația aceasta de tineri. De ce nu se duc la biserică? Care sunt cauzele?.

Lipsa de implicare

a) În primul rând, am considerat că prima cauză este lipsa de implicare. Lipsa de implicare a tinerilor din biserică face ca ei să vină de câteva ori și când simt că nu există loc pentru ei, de muncit, pleacă. Biserica Ortodoxă are niște lucruri clare: este preotul care se roagă, este cel care cântă lângă el, și vreo doi-trei oameni în comitetul bisericii. Ei bine, același lucru se întâmplă în biserica penticostală, același lucru se întâmplă în biserica baptista; sunt câțiva oameni în jurul cărora gravitează toată lucrarea de slujire și o altă pătură mare de oameni care nu fac nimic. Există o scenă în care sunt niște actori, în care se poate întâmpla să fie păstorul, în care se poate întâmpla să fie câțiva oameni care mai cântă, sau mai fac ceva. Dar marea masă a tinerilor care umplu balcoanele noastre, sau marea masă a tinerilor care vin prin biserici sau care nu vin nicciodată, sunt oameni neimplicați, oameni care nu slujesc, oameni care nu au ce să facă în biserică pentru că nu am reușit în anii aceștia să le spunem: da, sunteți foarte importanți !
.
Și m-am tot gândit, cu durere, cât de dureroasă este o afirmație pe care o facem de multe ori, o afirmație pompoasă, o afirmație plină plină de dorința de a plăcea oamenilor, și spunem tinerilor: “voi sunteți biserica de mâine !”. Greșit! Tinerii nu sunt biserica de mâine; … vai de omul, de preotul, de pastorul care poate să gândească așa, vai de generația aia de părinți care gândesc că tinerii sunt biserica de mâine !!! Nu !!! Tinerii, împreună cu noi, sunt biserica de azi !!! Biserica de azi. N-o să pot să stau până când are 40 de ani, să nu faci nimic, și după ce ai 40 de ani și te coci, și te căsătorești, și mai ai și vreo 2 copii, să fii plin de iubirea slujirii. Nu se poate asta ! Pentru că dacă te țin 10 ani pe tușă o să pleci în al 11-lea an și când o să am nevoie de tine n-o să mai fi nicăieri. Tu (tinere) nu ești biserica de mâine, tu ești biserica de azi !
.
Ei nu sunt biserica de mâine pentru că spune Psalmul 18, 34: El, Dumnezeu îmi deprinde mâinile la luptă.  Cui? Mie și ție. Chiar dacă mâinile tale-s slabe, chiar dacă mâinile tale sunt nesemnificative pentru ceilalți oameni, tu ai lupta ta; la 14 ani, la 15, la 17, la 18 ani, ești numai bun de slujire. N-o să poți să faci lucrarea unui om de 50 de ani, că n-o să te duci acuma să dai sfaturi pre-maritale, tu care ai 17 ani, că n-ai de unde să știi; n-o să dai sfaturi bătrânilor cum să-și poarte peri albi; dar sunt atâtea lucruri pe care tu (tinere) le poți face și le poți face mai bine decât noi toți. Ai vârsta cea mai potrivită pentru slujire. Când veți ajunge și veți fi slujitorii bisericii să nu uitați: tinerii nu sunt generația de mâine, tinerii sunt generația de azi, care trebuie pusă la treabă.
.
Noi credem că este suficient ca să cântați la cor și să fiți învățători la școala duminicală sau să stați cuminți la școala duminicală, pentru că filosofía noastră de viață a fost așa: “duceți-i pe tineri în camera de dincolo, unde avem școala duminicală, să nu ne tulbure pe noi când ne plictisim în biserica mare; să putem dormi noi liniștiți, că dacă mai și plânge vreunul ne enervează”. Ei bine,  ideea aceasta de a pleca tânărul dintre noi; nu sunt împotriva școlii duminicale, dar nu este suficient să ți un tânăr departe de biserică crezând că asta este menirea lui; el trebuie să facă ceva chiar și dacă este la școala duminicală. Lipsa de implicare naște oameni care se duc. Diavolul îți dă de lucru. El la 12, 14 ani îți zice: “liniștit, poți să ții o țigară în gură, nu? N-o să-ți cadă dintre dinți, ai fălci”. Oamenii lui Dumnezeu nu-i dau (tânarului) de lucru, dar diavolul găsește de lucru și la copii de 10 ani.
– “Știi să dai Enter aici?” , zice Diavolul.
Știu.
Dă-i Enter atunci și-ai să vezi.
Și atunci, diavolul reușește să facă un tânăr folositor de calculator și la 10 ani. Noi nu reușim să i-l dăm. De aceea, tinerilor, implicați-vă în slujire chiar dacă nu vă implică alții. Puneți-vă voi în slujire.

Mass media

b) Un al doilea motiv pentru care tinerii acestei generaații nu vin la biserică, este că există o puternică influență a mass-media în viața lor. Dragii mei, pe vremea mea, pe vremea multora dintre părinții voștrii erau trei surse de formare; și de fapt secole întregi au fost doar trei surse de formare a unui tânăr. Prima sursă de formare a fost biserica; a doua sursă de formare a fost familia; și a treia sursă de formare a unui tânăr a fost școala. Ei bine, toate aceste trei surse de formare a unui tânăr: biserica, familia și școala, au fost înlocuite cu televizorul, mass-media. Ne uităm acolo câte o oră pe zi. Sunt alții care se uită jumătate de oră și alții care se uită 2 ore pe zi. Ne uităm acolo și la un moment dat, pe nesimțite, ei ne spun cum să ne îmbrăcăm, ei ne spun cum să vorbim, ei ne spun cum să trăim.
.
D-voastră vedeți la televizor mereu, în fiecare clipă, spoturi publicitare care să spună “hei, copile, ai stat de jumătate de oră la televizor! Du-te acuma de aicea!” ? Nu. N-o să zică. Dar ați auzit spotul acesta: “copii, grăbiți-vă, îmbrăcați-vă frumos și mergeți la biserică!” ? Ați auzit? Nu. Dar de ce oare nu se grăbesc ăștia să ne trimită pe noi la biserică? Pentru că este singurul fel de a ne forma, televizorul ne formează pe noi. Ei ne spun cum să trăim, ei ne spun ce să mâncăm, ei ne spun cu ce detergent să ne spălăm hainele, ei ne spun cum să ne tundem …; ei ne spun tot, și noi trăim așa cum ne spun ei. Și stăm, și se derulează imaginea aceasta liniștită a unui film care de 15 ani tot rulează pe ecranele noastre cu încetinitorul (ca să înțeleagă tot prostul), după care stăm, și viața trece; îmbătrânim și noi și actorii. Și ne spun în fiecare clipă cum trebuie să ne purtăm, ce trebuie să vorbim, ce trebuie să facem … .
.
Omul care se uită la televizor are o problema: i se dezvoltă emisfera dreaptă a creierului. D-voastră  ați știut asta? Și în această emisferă, dreaptă a creierului, sunt emoțiile și senzațiile noastre. Ar trebui să se dezvolte foarte mult emisfera stângă a creierului, unde avem rațiunea și evaluarea. Astfel, dintr-o dată am devenit niște oameni foarte emotivi, avizi de senzațional și care trăim sentimental toată viața aceasta, și nu mai gândim. Televiziunea, să știți, că-ți oferă informația de-a gata. Diferența dintre televizor și carte este imensă. Când citești o carte gândești; când te uiți la televizor trebuie să stai cu gura căscată. “Trăiește și simte, stai cu ochii holbați, nu gândi, noi te injectăm și nici nu o să te doară (cu anestezic)”, și scoatem tâmpiți pe bandă unul după altul, cu coeficientul de inteligență cât numărul de la pantof – așa “formează” televizorul.
.
Biserica, când este prezentată la televizor, este prezentată într-o lumină foarte proastă: preoți corupți, șmecheri, pastori nelegiuiți, biserici vechi … . De obicei ne sunt prezentate bisericile din 4 în 4 ani la campaniile electorale, când șmecherii din Parlament se duc să se închine și să vedem noi cât de sfinți sunt, și să “bată” cruci și mătănii. Mass-media nu trimite generația aceasta de copii la biserică, nu-i trimite de fel, ci spune: “stai acolo liniștit și lasă biserica; asta-i pentru babe. Lasă închinarea, lasă Dumnezeu, Dumnezeu nu există”. Aud pe mulți frați că spun: “frate, eu mi-am pus în casă numai Animal planet, Discovery, și celelalte lucruri care, zice, să învețe copilul”.
.
Toate comentariile sunt evoluționiste, să știți. Nicăieri nu se spune, la toate canalele astea pe care le vedem la televizor, că Dumnezeu a creat omul. Nu, ci mereu aceeași maimuță urâtă și jerpelită din care am venit, ne-o prezintă tot timpul. La televizor aflăm pe aceste canale, vădit geografice, vădit istorice, vădit pline de înțelepciune, de foarte multe dovezi ștințifice; la aceste canale ni se prezintă oasele Domnului nostru Isus Hristos, femeia Lui de-a doua, copii care i-a avut cu Maria Magdalena, și toate celelalte lucruri. Nu există lună să nu fie lovit Isus Hristos pe canalele acestea ștințifice. Mass-media ține departe generația aceasta de biserică.

Relatia defectuoasă cu părinții

c) În al treilea rând, generația aceasta nu se duce la biserică, trage chiulul de la biserică și spune: “mamă mă doare capul, am de învățat, deseară nu pot să mă mai duc, … ” și toate celelalte lucruri pentru că au o relație defectuoasă cu părinții. E nevoie ca părinții să fie pasionați pentru Isus Hristos. Dacă părinți noștrii nu sunt pasionați pentru Domnul, de unde să fie copii pasionați pentru Domnul și pentru biserică? Dacă tata stă liniștit și mănâncă semințe și se uită la meci, și știe că este program de biserică; dacă joia-l văd că umblă și stă în fața băncii să-i mai intre niste bani să poată plăti cecul și noi avem program la biserică; dacă tata stă și nu vine, și mama nu vine nici ea la biserică pentru că-i telenovela, pentru că-s probleme, pentru că-s frământări, pentru că are atâta de lucru acasă și este stresată de numa numa; dacă părinții mei nu ard pentru Hristos, eu cum aș putea arde pentru Domnul?  Este diferență mare asta și ce mare lucru este să ai un părinte dedicat lui Isus Hristos. Avem probleme cu părinții noștrii pentru că noi nu suportăm, tinerii nu suportă ipocrizia părinților: una vorbesc și alta fac. “De ce-mi spuneți să mă duc eu la biserică dacă voi nu veniți? De ce mi se pune mie un altfel de lege decât acea lege pe care trebuie să o aveți voi?”
.
Avem probleme cu părinții noștrii și de multe ori ne răzbunăm și plecăm în lume din cauza asta. Avem părinți, așa sunt, i-am primit dintr-o dată, ne-am trezit cu ei după cap. Știu că-s mai înceți la minte mulți dintre ei, știu că nu gândesc atâta de înaintat cum gândim noi, știu că trebuie să le spui de 10 ori un anumit lucru, știm că-s fanatici, și știm în felul lor că-s habotnici în ceea ce gândesc și că au niște păreri extraordinar de rele, greșite … știu acest lucru. Însă asta nu mă face ca să-i pedepsesc pe ei ne mai mergând eu la biserică. Răzvrătirea asta pe care o am, cu ușa trântită, cu nervii pe care-i am, nu mă face ca să plec din casa lui Dumnezeu. Indiferent cât de mari probleme aș avea cu părintele meu, cu tatăl meu, nu lor le faceți  în primul rând probleme, ci vouă înșivă. Eu nu mă răzbun pe tata și pe mama, eu mă răzbun pe veșnicia mea dacă nu mă duc la biserică.
.
Trebuie să înțeleagă și părinții că nu au voie să bârfească în casă. Sunt o grămadă de părinți care și-au distrus copii (niște sinucigași de părinți). S-au dus în casă și au povestit între copii că “preotul ăla e așa, că pastorul ăla e așa, că frații ăștia-s așa”; și din moment ce eu am crescut știind că am niște cretini în biserică , că numai tata-i deștept; el știe toate predicile, el ar putea să fie papă; când știu că de mama nu scapă nimic în biserică: “n-ai văzut-o pe aia ce fustă a avut? Că l-ai văzut pe ăla nu știu cum a venit la biserică? Că s-o strâmbat nu știu cine la noi, la familia noastră, ce-au cu noi, ce-au cu familia noastră?”; eu dintr-o dată știu că am o biserică de oameni răi în jurul meu și “cum să mă duc domnule cu fariseii și păcătoșii ăștia să mă mai unesc eu? Părinții mei mi-au spus ani de zile că nimeni nu-i bun în biserică, numai ei sunt buni și normal că atunci nu mă mai duc la biserică. Dacă toți sunt corupți acolo, dacă și pastorul îi cum îi, las că-i cunoaștem pe toți, și cum se promovează lucrurile în biserică …”. Părinți sinucigași care, după ce și-au “împușcat” copii, s-au “sinucis”. Da, părinții noștrii au vină. Au vină pentru că n-au făcut distincția între disciplină și “ruperea” în bătaie: “Mie nu-mi faci rușine, mă copile, să nu vii la biserică; io-s în comitet, îți rup oasele și tot te duc”. Ei bine, sunt convins că relațiile noastre cu părinții se pot îmbunătății acasă, sunt convins de asta. Sunt convins că nu trebuie să ne răzbunăm pe ei. Sunt convins că trebuie să trecem cu vederea multe din neajunsurile vieții lor spirituale. Da, iertați-vă părinții !
.
Un tânăr s-a dus la tatăl lui într-o zi și i-a spus:
tată, eu nu mă mai duc la biserică.
După ce s-a sculat bătrânul din infarct a zis:
da´ de ce mă nu vrei să te duci?
Nu mă mai duc la biserică, a zis copilul, că eu vreo 500 de predici am ascultat până acuma și nu-mi aduc aminte de niciuna. La care taică-său a zis așa:
– Uite la maică-ta mă, vezi cum arată?
– Văd
– Îți place?
– Nu, nu-mi place.
– Uită-te la ea!, are diabet, are o grămadă de lucruri, și așa bolnavă cum este ți-a făcut până acuma 1500 de porții de mâncare, pe puțin; poate 2000, poate 7000 de porții de mâncare. Îți mai aduci aminte ce-ai mâncat zilele acestea?
– Nu
– Nu mai știi, așa-i? Da´ din miile de porții de mâncare pe care le-ai mâncat, îți mai aduci aminte?
– Nu
– Ei bine, nu-ți mai aduci aminte porțiile de mâncare pe care le-ai mâncat, dar trăiești!
Așa suntem noi astăzi. Nu ne aducem aminte de 500 de predici pe care le-am ascultat, dar trăim. Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat. El este în noi, chiar dacă ni se pare de multe ori că “sunt numai un ciur, că pe o pate intră și pe cealaltă iese și se strecoară”. Sunt convins de asta. Trebuie să iertăm multe lucruri. “Un tânăr se uita, într-o zi, la tatăl său cum se roagă și întreabă pe maică-sa: de ce vorbește tatăl meu cu farfuria?”
.
Știu că de multe ori rugăciunile noastre nu mai sunt pasionale, știu că multe probleme avem în viață și vedem și-n casa noastră că ceva scârțâie, dar trebuie să trecem peste ele: și cearta lui mama cu tata, și toate celelalte lucruri, și noi trebuie să fim pocăiți.

Presiunea grupului

d) În al patrulea rând, tinerii nu se duc la biserică pentru că există o presiune a grupului peste ei. Majoritatea prietenilor noștrii nu sunt din biserică. Majoritatea prietenilor pe care-i avem noi sunt de la școală și sunt din lume. Știți asta? Iar prietenii noștrii care sunt din biserică sunt “ascunși”, sunt “sub acoperire”, nu  spun asta. Ne găsim cu ei la banchet și vedem că nu stau și ei decât până la 10 seara; și atunci aflăm că au fost pocăți și ei. E dureros ce spun acuma. Majoritatea prietenilor noștrii nu sunt oameni ai bisericii, nici ei nu se duc la biserică.
.
“ Și ei te întreabă:
– unde ai fost tu duminică dimineața? Și tu zici că – ai fost la biserică.
– Păi da ești de râs mă, ești de comă! Ce-ai făcut acolo? Ai vrut să furi icoana Sf.Gheorghe? De ce te-ai dus acolo?
Ei nu pot înțelege lucrul acesta cum că te duci la biserică, că acolo numai babele se duc.
– Și ce faceți voi acolo la biserică?
– Cântăm. Și apoi râd de nu mai pot.
– Ce cântați?, zic ei. Dacă le spui că te duci la biserică se uită la tine să vadă dacă nu cumva ești galben, poate ai hepatită.
D´ apoi în ce lume trăieși mă? ”
Și prietenii noștrii, care ne învață bancurile alea, care ne dau niște adrese de site-uri, care ne învață cum să fumăm prima dată …  M-am dus într-o seară ca să alerg pe digul orașului (m-a pus doctorul să alerg 4 km pe zi), și alergând eu 2 km încolo, două fete de vre 12-14 ani maxim, stăteau într-o parte și fumau. Se vedea că nu știau să fumeze (fumezi uitându-te în stânga și în dreapta, cu ochii holbați). Asta era când am plecat încolo. Când am venit încoace se spălau amândouă pe dinți. S-au dus fericite acasă și mirosea gura a Cristal. Atunci învățau, se auzeau tușind.
.
Prietenii nu te învață să te duci la biserică. Care vine la tine să spună: “hai mă să mergem la biserică că-i program” ? “Hai să mergem că avem o zi de post mâine! Haide să ne rugăm o oră! ” Nu există așa ceva, nu se poate așa ceva. Există o presiune de grup și va trebui să-ți faci prieteni din cei care sunt în biserică; să te gândești atunci când prietenii îți spun anumite lucruri despre biserică, oare ce-ar zice Isus în privința asta? Sau,  oare ce-ar face Domnul nostru?

Concepția greșită despre religie

e) În a cincilea rând, tinerii nu se duc la biserică pentru că au o concepție greșită despre religie. La școală, chiar dacă nu se mai predă marxism-leninismul, să știți că a rămas în continuare evoluționismul, a rămas sincretismul religios, panteismul, post-modernismul acesta pe care-l trăim cu toții … da, școala este fără Dumnezeu. În școală bagăm manele, profesorii ne învață că am venit din maimuță, profesoarele sunt și ele îmbrăcate cu tricouri scurte, deci … suntem într-un loc fără Dumnezeu. Școala din România a devenit, din păcate, teritoriu “liber” de Dumnezeu, Dumnezeu nu este prezent acolo. Concepția noastră de acolo se formează. Părinții, dacă au rezolvat ceva cu cei 6-7 ani de acasă, a fost bine; dacă nu, au fost plecați prin Spania să ne câștige bani, iar a fost bine; noi  am crescut cum am putut, ne-a mai crescut grădinița, ne-am mai dus la școală … și numai biserică nu a fost. Biserică este doar un punct topografic în orașul nostru. “- Da, este biserică aicea, trecem pe lângă ea, într-adevăr este frumoasă, are ziduri frumoase …, nu știu ce-i înlăuntru  că mi groază să intru, s-ar putea să fie întuneric, s-ar putea să mă mănânce”.
.
Biserica a venit cu o concepție fără religie, fără de Dumnezeu într-o lume post-modernă, fără Dumnezeu. Biserica a venit și ea cu morcoveala ei specifică, cu înțepeneala ei specifică; n-a reușit să spună niște lucruri pe nume, n-a reușit să fie acolo în mijlocul evenimentelor; biserica n-a fost prima care să condamne homosexualitatea! Biserica n-a reușit să se ridice din trecutul ei glorios pe care l-a avut acum 2000 de ani!. Biserica a rămas, acolo, înțepenită, ea nu are idei, ea din când în când se mai ceartă “dacă cu icoane sau fără icoane în școală”, dacă tineri trebuie sau nu trebuie să aibă nu știu ce, …, biserica găsește tot felul de chichițe legaliste pentru o anumită problemă; ea nu are soluții, are doar degete ridicate: “las că vă dăm noi vouă …”.  Biserica nu face să te simți important, să simți și tu că exiști pe pământul acesta.
.
Un prieten de-al meu povestea că tot s-a dus, s-a dus într-o zi la păstor și tot a cerut să vorbească cu el, și n-a reușit să aibă audiență la păstor. Atunci s-a dus în piață, și-a cumpărat o cruce de-aia de 25 mii lei, de la “ruși”, și și-a pus-o la gât peste tricoul Fubu care-l avea și s-a dus la biserică. La care, l-a văzut pastorul și i-a zis:
Ia vino aicea mă! Vino la mine mă copile, mă! Tu ești de-al nostru mă? Parcă te-am mai văzut pe-aicea (când se îngâna precambrianul cu cambrianul și se nășteau depozitele carbonifere), ești de-al nostru?
– Da!, zice el.
– Și atunci cu asta ce-i?
– Mi-am luat-o din piață.
– No, hai să vorbim puțin.
– Asta am și vrut, șefu, asta vreau de ani de zile, bine că m-ai băgat în seamă.
.
Biserica are degete ridicate, ea spune că sfinții sunt aicea, sfinții sunt printre noi, da nu-i vedem. Va trebui să trecem peste concepția asta greșită de religie. Religia nu este rea. Religia fără credință este rea, dar împreună însoțite, credința și religia, sunt foarte bune. Este bine să ne ducem la biserică, este bine să credem în Dumnezeu. Când vom crede în Dumnezeu vom umple bisericile de oameni care slujesc; când vom crede în Dumnezeu ne vom duce la biserică și vom avea o familie mare. Fără familia bisericii suntem incompleți. Când ne ducem la biserică vom avea un sens în viață, știm acest lucru. Acolo avem parte de compasiune și ajutor, acolo sunt oameni care se roagă pentru noi; sunt oameni care mă fac să-mi caut un sens în viață; sunt oameni cu care plec de mână pe drumul înspre cer; sunt oameni care plâng ca și mine, trăiesc ca și mine; sunt oameni care mă înțeleg și sunt prietenii mei și merită să trăiesc în asemenea loc; fără biserică nu mă simt împlinit. Da, este bine să te duci la biserică!, dar mai bine este să fii în primul rând un om al lui Dumnezeu.
.
Dacă vei fi un om al lui Dumnezeu și te vei duce la biserică nu va trebui să mai împingă tatăl tău de tine. Vei merge la biserică fără să te mai plictisești. “- Cât să mai stau? / Stai până te întâlnești cu Dumnezeu!”. Ion Alexandru a stat o noapte întreagă în biserica, în catedrala din Praga până s-a întâlnit cu Dumnezeu. Stai acolo în biserică cât trebuie, stai până te întâlnești cu Dumnezeu și Dumnezeu îți va spune ce trebuie să faci, dar stai acolo!  Să nu părăsim adunarea noastră, spune Sf.Apostol, cum au unii obicei. Obicei la bătrâni, obicei la tineri și plecăm din biserică. În România nu s-a ajuns la necazul acesta mare. Am fost prin lume, biserici de vânzare : biserici în America de vânzare; biserici în Canada de vânzare; biserici transformate în hangare, în Irlanda; biserici transformate în depozite, biserici transformate în birouri, biserici transformate în discotecă !!! Iar în urmă cu o generație era plini de oameni în biserică, plini de oameni care-l căutau pe Dumnezeu !!!
.
“- S-a-ntâmplat ceva”. Știți ce s-a-ntâmplat? Trăim problema pe care a trăit-o , la un moment dat, Napoleon. A mers și a bătut niște tipi prin Austria, și la un moment dat, ajungând într-un oraș pe care l-a cucerit, au venit oamenii și i-au spus:
Măria Ta, uite, aici în biserica asta a noastră avem 12 sfinți din argint, 12 apostoli. Toți 12 apostoli sunt aici, din argint; sunt mari, în mărime naturală. Aveți grijă să nu-i prăpădească soldații d-voastră! Aveți grijă să nu-i fure cineva.
La care, Napoleon s-a dus în biserică, s-a uitat la ei; 12 apostoli din argint, fiecare de câteva sute de kg, și a zis:
E de făcut ceva aici. Luați-i toți și băgați-i în cuptor la topit. Ăștia s-au panicat toți și au zis:
– Apostolii noștrii?
– Da, zice Napoleon, apostolii voștrii. Apostolii ăștia trebuie băgați în cuptor că în Biblia mea scrie:  “mergeți în toată lumea….”. Și a făcut monede din ei, să circule. Isus le-a poruncit Apostolilor să meargă în toată lumea și ei stăteau statui. No lasă că o să circulați, a spus Napoleon, o să împliniți porunca Domnului.
.
Aș vrea să încheiem în această seară și aș vrea să vă spun că aveți în fața voastră, și mai aveți în nsală câțiva colegi de-ai mei slujitori și păstori, oameni ca și mine, care au simțit la 16 ani că trebuie să bage prima minciună la înaintare: dureri de genunchi sau de cap. Nu puteai să spui că “ai fost și duminica trecută” că primeai pălmi. Îți spun eu cum să faci: să spui că te doare capul, că ești anemic. Greu a fost până prima duminică. Am lipsit (că atunci nu era program de dimineața si program de seara, atunci era program de dimineața până seara) toată ziua. Și ne-am trezit pe lângă zidurile vieții acesteia  fără biserică, fără Dumnezeu, fără bucuria fraților … eram oameni singuri. Știți ce înseamnă să fii singur? Să mergi pe stradă și să te simți infractor. Să simți că fiecare om care se uită la tine știe păcatul tău și că toți ceilalți sunt împreună, că pleacă spre “undeva” și tu pleci spre “niciunde”. Nu este stare mai rea decât să n-ai pe Dumnezeu și să n-ai biserică! Chiar dacă părinții voștrii nu vin la biserică, voi să mergeți și joia, și duminică dimineața, și duminică seara … să vă duceți și să luați cuvântul lui Dumnezeu de acolo!
.
Nu se poate ca, într-un program de două ceasuri, dacă-ți pui inima la contribuție și mintea, să nu prinzi ceva bun pentru tine; nu se poate! – Dar frate, zice, când îl văd pe fratele care-i bătrân cum ne-a spus de 100 de ori cum a fost la Brașov până acuma; numai asta povestește, sau de când a fost în armată …”. – Iartă-l. Iartă-l și încearcă să găsești măcar bucuria aceasta în el, că măcar spune frumos lucrurile pe care le spune de fiecare dată, ca și cum le-ar spune pentru prima dată. Slujiți în biserica aceea pentru că biserica este cum vreți voi să fie! Ajutați pe oamenii aceia care sunt în slujbă; rugați-vă pentru ei! Iubiți-L pe Dumnezeu și să credeți 100 % că este prezent acolo.
.

Sindromul bisericilor goale. N-aș vrea să ajung să mai fiu păstorul acelei generații; să trec prin oraș, prin Beiuș sau prin Oradea, și să văd biserici de vânzare? O, Doamne, umple bisericile noastre cu oameni pocăiți, cu oameni sfinți! Golește Doamne discotecile din România!, … și crâșmele, și cârciumile, și barurile de noapte din România! … și localurile de prostituție !; … și umple Doamne bisericile cu oameni care să te caute pe Tine! Transformă marile săli de spectacole din România, sălile de teatru, transformă-le în biserici ale Tale și oamenii să Te caute pe Tine acolo! Generațiilor de tineri nu părăsiți biserica! Fiți oameni ai lui Dumnezeu! Fiți oameni ai lui Dumnezeu!

Amin.

Urmareste Ciresarii Live aici, Duminica – http://www.ciresarii.tv/

*Nota ed. – Sus in poza” In timp ce Anglicanii englezi parasesc bisericile lor si apoi 29% din Anglicani au varsta de 60 de ani in sus, bisericile care cresc cel mai rapid sunte cele care au fost inundate cu crestini emigranti din alte parti ale lumii. Sursa www.telegraph.co.uk

Adi Hentea s-a căsătorit!!! Felicitări şi binecuvăntări vă dorim, Adi şi Adina!!!

1 Corinteni 13:13
13 Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Adi HenteaAdi Hentea,
A învăţat să cânte la pian de la 5 ani…
A studiat la Conservator la Cluj Napoca…
La 19 ani a rămas orb…
Cînd era zdrobit a înţeles că Dumnezeu îl foloseşte să îi ridice pe alţii…
Slujeşte Domnului cu pasiune…
(din invitatia la O seara cu Adi Hentea la Biserica Goşen din Timisoara) (Poza din dreapta, Adi Hentea invitat la Biserica Metanoia Arad)

La data de 19 Octombrie, 2013 Adi Hentea s-a căsătorit cu Adina Vițelar la Biserica Baptistă Maranata din Arad. Le uram ca Dumnezeu să-i binecuvânteze cu binecuvântări cereşti şi pamantesti si să-i ajute să-L slujească cu credincioşie, până la sfârşitul vieții lor!

Adi Hentea

Poza de la Adi Hentea Fotograf David Suclea

Nunta Adi si Adina Hentea

Fă click pe poză sau pe link pentru programul video de la nunta lui Adi şi Adina http://livestre.am/4EtZ5

Raymond şi Adi – ALELUIA

VIDEO by radumorea

Cor şi Orchestra BBSO – Printre Miei

[OFFICIAL VIDEO] feat. Adi Hentea

VIDEO by Biserica Speranta Oradea

Published on Dec 13, 2012

Secvență din evenimentul organizat de Biserica Baptista Speranța Oradea în 2 Decembrie 2012 la Arena Antonio Alexe din Oradea.

Povestea mea – Adi Hentea

VIDEO by povesteameatv

Published on May 3, 2013

După o adolescență în care multe visuri și dorințe s-au nascut în inima lui Adi, iar viitorul părea să le aducă la viața rând pe rând, evenimentul tragic al pierderii vederii, pentru un moment a spulberat totul. Totuși, datorită faptului că Adi avea deja o relație personală cu Dumnezeu a făcut ca speranța și dorința lui de a lupta pentru împlinirea visurilor, să nu piară.

An emotional update from Pastor Saeed Abedini’s wife, Naghmeh

Photo credit ACLJ.org

If you have not heard the news, Pastor Saeed Abedini, who has been imprisoned in Iran’s notorious Evin prison since July 2012, has been moved to the most dangerous cell block in that prison. This is the place where prisoners are moved to before they disappear…he had been moved a half hour away to Karaj. Please keep this family in your prayers, for Saeed to continue his mission of evangelizing those he is incarcerated with and for Naghmeh to carry on, on his behalf, raising their children on fighting for his release. We are called to pray for our brothers and sisters who are being persecuted and help in whatsoever capacity to lighten the burden for them. (Find out how you can help here- Saeed Abedini sent to deadly cell block where people are sent to disappear

VIDEO by Save Saeed Naghmeh Abedini urges us to sign and share Saeed’s new petition, as well as join her in praying for her imprisoned husband.

Mission News Network reporting:

Iranian/American pastor is facing some troubling days ahead. According to the American Center of Law and Justice, Pastor Saeed Abedini, a U.S. citizen imprisoned in Iran because of his Christian faith, is being moved from Evin Prison in Tehran to Rajai Shahr Prison in Karaj, which is even more dangerous.

According to the ACJL, Pastor Saeed faces life-threatening conditions and treatment there.

President of Open Doors USA David Curry says while this looks bleak, there is good news. „From that fact, we can gather that the Iranians are listening and paying attention to the advocacy from the United States.”

The ACLJ reports Pastor Saeed’s family members went to visit him at Evin Prison Monday, only to be notified that he had been moved a half hour away to Karaj.

The transfer comes as Iranians took to the streets to mark the anniversary of the takeover of the U.S. Embassy in Iran in 1979. The protests are a bit surprising, especially since many young people are disenfranchised with the current radical Islamic government.

Curry agrees. „There’s a growing need there and a growing desire amongst these younger generations in Iran and other Middle Eastern countries to see freedom come. That’s certainly what we’re praying for.”

In 2005, Loes Bijnen, a Dutch Diplomat from the embassy in Tehran, described Rajai Shahr prison:
„Rajai Shahr is the place where political prisoners who are seen as a nuisance, are stowed away. Going to Karaj is a severe punishment. Once in there, one stops to be a human being. One is put out of sight, even of human rights activists and the press. In Rajaï Shahr, political prisoners have to share cells with dangerous criminals like murderers, rapists, and drug addicts who don’t hesitate to attack their cell mates. They have nothing to lose: many of them are condemned to death anyway. Murders or unexplained deaths are a regular occurrence.”

Curry is encouraging you to pray for Pastor Saeed and other Christians in the same situation. „There are 100 million people in countries around the world living in fear for the faith. Not because they’re bad people, but because they call themselves believers. The western world is the exception.”

Is Christianity really rational? by R.C. Sproul

rc sproul 2Have you ever had a nonbeliever say that your argument is not rational? Or that Christianity is not rational? Here’s R  C Sproul answering this very same question in a post from August 2013 on the ligonier.org website:

By all means! It is intensely rational. Now, I’ve had the question asked of me, “Is it true that you are a Christian rationalist?” I said, “By no means! That’s a contradiction in terms. A rationalist is somebody who embraces a philosophy that sets itself over and against Christianity.” And so, while a true Christian is not a rationalist, the Christian faith is certainly rational.

Is Christianity coherent? Is it intelligible? Does it makes sense? Does it fit together in a consistent pattern of truth, or is it the opposite of rational—is it irrational? Does it indulge in superstition and embrace Christians who believe that Christianity is manifestly irrational? I think that’s a great tragedy. The God of Christianity addresses people’s minds. He speaks to us. We have a Book that is written for our understanding.

When I say that Christianity is rational, I do not mean that the truth of Christianity in all of its majesty can be deduced from a few logical principles by a speculative philosopher. There is much information about the nature of God that we can find only because God himself chooses to reveal it to us. He reveals these things through his prophets, through history, through the Bible, and through his only begotten Son, Jesus.

But what he reveals is intelligible; we can understand it with our intellect. He doesn’t ask us to throw away our minds in order to become Christians. There are people who think that to become a Christian, one must leave one’s brain somewhere in the parking lot. The only leap that the New Testament calls us to make is not into the darkness but out of the darkness into the light, into that which we can indeed understand. That is not to say that everything the Christian faith speaks of is manifestly clear with respect to rational categories. I can’t understand, for example, how a person can have a divine nature and a human nature at the same time, which is what we believe about Jesus. That’s a mystery—but mysterious is not the same as irrational.

Mystery doesn’t apply only to religion. I don’t understand the ultimate force of gravity. These things are mysterious to us, but they’re not irrational. It’s one thing to say, “I don’t understand from my finite mind how these things work out,” and it’s another thing to say, “They’re blatantly contradictory and irrational, but I’m going to believe them anyway.” That’s not what Christianity does. Christianity says that there are mysteries, but those mysteries cannot be articulated in terms of the irrational; if that were so, then we have moved away from Christian truth.

Read more questions (about 100 of them) and R C Sproul’s detailed, 1 page answers, here – http://www.ligonier.org

Seeking Allah, Finding Jesus at Georgia Tech – Ravi Zacharias Int’l Ministry November 4, 2013

Streamed live on Nov 4, 2013

Join us on Monday evening, November 4th, as Nabeel Qureshi, a former devout Muslim, describes his dramatic journey from Islam to Christianity. A question and answer session will follow his talk. Photo credit www.rzim.org

VIDEO by Ravi Zacharias International Ministries

Behind the wall of secrecy: Escape from Camp 14 in North Korea

Also watch Shin Dong-Hyuk at this Google Talks event here – BORN AND RAISED IN A CONCENTRATION CAMP in North Korea (video from Google Talks)

From 24/04/12 Little is known about the prison camps of North Korea where it is estimated that 200,000 are imprisoned. Many are born in the camps and generations of families are imprisoned because one of their relatives has been detained.

Shin Dong-Hyuk is one such case. He was born 26 years ago in Camp 14 in Pyeongan province, known as a ‘complete control district’, where the only sentence is life.

For most of his life all he knew was the camp, working 12 to 15-hour days mining coal, building dams or sewing military uniforms. If inmates were not executed they were killed in work-related accidents or died of an illness usually triggered by hunger.

But after the execution of his mother and brother, Shin Dong-Hyuk decided to try and escape. No one born into a North Korean prison camp has ever escaped before.

Shin Dong-Hyuk will be joining us at the Frontline Club with Blaine Harden whose book Escape from Camp 14; One Man’s Remarkable Odyssey from North Korea to Freedom in the West recounts his extraordinary journey.

Blaine Harden is an author and journalist who reports for PBS Frontline and contributes to The Economist. He worked for The Washington Post as a correspondent in Africa, Eastern Europe and Asia, as well as in New York and Seattle. He was also a national correspondent for The New York Times and writer for the Times Magazine.

Chaired by Charles Scanlon, Asia Pacific editor at BBC World Service and formerly BBC correspondent in Japan and South Korea from 2000 to 2007.

VIDEO by FrontlineClubLondon

Related articles

Inside NK – The true picture of North Korea

Ep.01 Ji, SunghoIn the Korean language with subtitles. VIDEO by LastMartyrs

Related articles

North Korea Replaces Hard-Line Military Chief (ivoter.co

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari