Pilda Fiului Risipitor (film de scurt metraj)

Photo credit  http://4.bp.blogspot.com

„Acuma e varsta in care vreau sa ma distrez. Cand vrei sa ma distrez? la 60 de ani?… ” Cum zice Vladimir Pustan, tineretea e timpul magariilor in care toti, absolut toti am avut instante cand nu ne-am ascultat parintii si am regretat-o. Cine are intelepciune isi asculta parintii.

VIDEO by 50LightCast Productions

Vezi mai multe filme aici…

Steaua Nordului (Polaris B) a devenit de 4 ori mai stralucitoare ca in Anitchitate – North Star is 4x brighter than in antiquity

Steaua Nordului (Polaris) la centru (Photo wikipedia)

Timp de secole, Steaua Nordului a fost un important punct de reper pentru călători, atunci când încă nu exista busola. Strălucirea ei era constantă, însă acum acest aspect începe să se schimbe şi astronomii nu înţeleg de ce.

Steaua Nordului devine tot mai strălucitoare, iar acest fenomen s-a intensificat acum aproximativ 200 de ani, scrie Fox News. „Este ceva neaşteptat”, spune Scott Engle, de la Universitatea Villanova din Pennsylvania. El a observat comportamentul ciudat al acestei stele, numită popular Steaua Nordului, dar oficial Polaris B.

Photo credit astronomy.net.ua

În secolul al XIX-lea, oamenii de ştiinţă au bănuit că Polaris face parte dintr-o categorie de stele care pulsează, iar acest lucru a fost confirmat ulterior. Ea este inclusă acum în categoria variabilelor Cepheide, dar, spre deosebire de alte stele din această categorie, Polaris fluctua foarte puţin, de aceea la început nimeni nu şi-a dat seama de asta.

În jurul anului 2000, Engle şi colegii săi au remarcat o schimbare dramatică în strălucirea acestui astru. Comparând mai multe observaţii mai vechi ale acestei stele, ei au înţeles că fluctuaţiile au început în urmă cu câteva sute de ani. În prezent, ea este de peste 4 ori mai luminoasă ca în Antichitate.

Sursa: Fox News via Descopera.ro

via wikipedia

What is the North Star?

The reason Polaris is so important is because the axis of Earth is pointed almost directly at it. During the course of the night, Polaris does not rise or set, but remains in very nearly the same spot above the northern horizon year-round while the other stars circle around it. So at any hour of the night, at any time of the year you can readily find Polaris and it is always found in a due northerly direction. If you were at the North Pole, the North Star would be directly overhead.

The North Star has remained an eternal reassurance for northern travelers over the centuries. But recent and historical research reveals that the ever-constant star is actually changing.

After dimming for the last few decades, the North Star is beginning to shine brightly again. And over the last two centuries, the brightening has become rather dramatic.

„It was unexpected to find,” Scott Engle of Villanova University in Pennsylvania told SPACE.com. Engle investigated the fluctuations of the star over the course of several years, combing through historical records and even turning the gaze of the famed Hubble Space Telescope onto the star.

(In)constant as the North Star
Scientists have known since the early 20th century that the familiar star was part of a pulsating class known as Cepheid variables; its variations were suspected as early as the mid-1800s. But unlike most Cepheid variables, the pulses of Polaris are very small.

„If it had not been so popular as the North Star, we likely wouldn’t have known it was a Cepheid until modern times,” Engle said.

In the early 1990s, scientists realized that the oft-lauded brightness of Polaris was beginning to decline. Engle and his group began to research the star around the beginning of 2000, when they found that the dropping brightness was on the rise again.

„It started increasing rather rapidly,” Engle said.

Curious, the team began to search historical records to see what other measurements they could find. Combing through data from the past century, they compared the information on Polaris with observations of other celestial bodies from the same telescopes and details about the instruments to compare the relative brightness of Polaris over the years. They found that the star had grown brighter over the past hundred years.

The next step was to determine just how far back the increasing brightness went. Engle pursued observations by Danish astronomer Tycho Brahe in the 16th century and Persian astronomer Abd al-Rahaman al-Sufi in the 10th century, using information from historical texts to determine just how bright the star was in the ancient sky.

According to Engle, if we take the measurements of al Sufi and Ptolemy at face value, the North Star has brightened by about two and a half times over the last two centuries. Modern interpretations of the historical data indicate that it could be as much as 4.6 times brighter than it was in ancient times.

Too bright to handle
As they pursued the historical documents, Engle and his team continued to monitor the increasing brightness of Polaris. But they were stymied when a modern CCD device —essentially a very sensitive digital camera—replaced the older imaging device on their telescope. The newer technology was too sensitive to image the bright North Star.

The team relied on observations from amateur astronomer Richard Wasatonic, whose backyard telescope still utilized the less-sensitive imaging equipment. They also obtained observations from astronomers in Croatia and the Czech Republic who still utilized older equipment.

„We have to beg, borrow and steal to find people who use older photoelectric equipment,” Engle said, acknowledging the irony of wanting to use older equipment.

The team ran into similar difficulties when they sought to image Polaris with the Hubble Space Telescope. Even after receiving approval, he said that the HST team was very hesitant to let Engle and his colleagues image the bright star, concerned that the sensitive Cosmic Origins Spectrograph (COS) might suffer.

„They basically said, we know you’ve been approved, but you really have to convince us you aren’t going to damage our instrument,” Engle said.

The HST observations provided insights into the atmosphere of Polaris, which is changing along with its brightness.

Engle presented the results of his ongoing research in a poster session at the American Astronomical Society meeting in Washington, D.C., earlier this month.

Read more at Foxnews.com

Pamantul vazut prin sateliti la alegerea ta

Poza dintr-un satelit, de la  1,000,000 km  82°N 175°46’E

Ma fascineaza imaginile care le avem la indemana in secolul nostru. Citind material pentru un articol am dat peste acest sait http://www.fourmilab.ch/earthview/ care iti ofera o serie de imagini incredibile LIVE, oferite de un satelit pe care ti-l alegi tu. Lista satelitilor nu denota care parte a globului iti arata, asa ca e cam la nimereala. Alegi unul dupa altul pana dai de ceva specatculos. Ceea ce am surprins eu a fost linia dintre ziua/lumina si noapte/intuneric care pana astazi doar mi-am imaginat-o. Deci, instructiuni pentru site.

1. Intra aici http://www.fourmilab.ch/earthview/

• Fa click pe map of the earth
• Fa click pe o regiune a lumii ca sa vezi LIVE mai aproape acea tarazona respectiva
• Apoi poti sa face click pe choose satellite
• Din menu fa click pe un satelit (de ex. primul pe lista e AAUSAT3), oricare si apasa butonul din jos „View earth from satellite”
• Sub poza, fa click pe „zoom in” sa apropie, sau „zoom out” sa indeparteze
• Daca nu iti place imaginea, fa click din you pe „Choose satellite” si repeta

Linia intre ziua si noapte se misca peste planeta

Florin Ianovici – Boala de inima pe care sa o eviti

Photo credit jurnalul.ro

Exista boli de inima si acestea sunt grave. Si chiar exista o intamplare biblica, care mi-a dat prilej sa poposesc asupra acestui lucru.

Intr-un moment in care era indreptatit David, de suparat, s-a suit impreuna cu ostasii lui, multi la numar, sa se duca sa se razbune pe cineva care se numea Nabal, care in traducere inseamna ‘nebun’. Sotia lui, Abigail, ii spune, „Cum ii este numele, asa este si felul lui. Si el se suparase pentru ca Nabal acceptase ca soldatii lui sa-i pazeasca turmele, dar cand a fost vorba sa-l rasplateasca pentru caest lucru a invocat viciu de procedure: n-avem contract. Da, dar putea sa nu accepte de la inceput paza. Ca daca n-accepta paza, ii spunea, „Imi pare rau, nu-ti voi plati.” Dar, acceptand paza este ceea ce se numeste acceptare tacita.

Bun, si se suie pe cal suparat si se duce, nu ca sa faca rost de mancare. Vedeti, ca in mania noastra, noi nu mai gandim, ni se ard circuitele. La raul care exista deja, ca suntem nedreptatiti, adaugam si raul ca ne tulburam si stricam totul. Pur si simplu este o nauceala mania.

Ne arde circuitul si nu mai gandim, nici cat am gandit pana atunci. Si in momentul in care se duce spre el, ii taie calea Abigail. Este un exemplu perfect, extraordinar, de frumusete exterioara.

Cititi acasa, sa va delectati cu ce inseamna frumusetea lui Dumnezeu. Si ii spune, „Domnul meu, opreste-te.” „De ce m-as opri eu, ca-s suparat?”

Photo credit www.walk-by-faith.com

Pentru ca va veni un ceas in viata ta, cand vei avea dureri de inima. Sa nu cumva sa ai dureri de inima, gandindu-te cu regret. Sa stiti ca foarte multi din noi, pe 31 decembrie au dureri de inima: trecuta anul si nu m-am schimbat. Regrete. Sa stai mereu suspendat intre „O Doamne, ce am facut” si ce as fi putut face.

Durerile de inima inseamna sa traiesti frumos ziua de astazi, ca sa nu te doara pentru ea maine. As vrea din toata inima sa nu avem unii fata de altii, nici resentimente  si sa nu traim intr-un fel incat sa ne doara inima, ci inima noastra sa fie sanatoasa. Ma culc si adorm in pace. Nu ma bantuie nimic din ce-am facut in ziua respectiva. Ajuta-ne Doamne.

Citeste din Biblie, despre Abigail, Nabal si David aici 

Stiri crestine 8 Februarie – Semintiile pierdute ale Israelului: familii din India se intorc in Israel

Photo http://www.haaretz.com

Photo credit http://www.timesofisrael.com

ultimele stiri crestine – http://alfaomega.tv/stiri
Din sumarul editiei:

• Copiii palestinieni sunt îndoctrinați cu mesaje anti-Israel
• Semintiile pierdute ale Israelului: familii din India se intorc in Israel
• De la proscris la evanghelist: povestea unui etiopian
• Traficul de carne vie expus de o organizatie din Houston, Texas
• Supravietuitorii uraganului Haiyan primesc locuinte noi
• Organizatia „Tineri pentru misiune” pregateste tineri sa-L faca cunoscut pe Dumnezeu in lume

VIDEO by Alfa Omega TV

La vremea întâlnirii! O poezie-rugăciune pentru cei de acasă

La vremea întâlnirii! Tu poartă în rugăciune,
pe cei bătrâni de-acasă,
Şi Dumnezeu Prea Sfântul pe braţ îi va purta;
Nu-i părăsi în gându-ţi, chiar de te-ai dus departe,
Şi sună-i când mai poţi … mereu s-or bucura.

La vremea întâlnirii din nou veţi fi aproape;
Dar până atunci … mai des, în rugi vă veţi vedea!
Doar de-i păstrezi în suflet, cu sfântă îmbrăţişare,
O dragostea cerească, mereu vei promova!

Tu eşti străin în lume … o tristă, grea povară,
Şi ei străini acolo … simţindu-ţi lipsa ta …
De poţi să-ţi aminteşti, cum te-au ţinut în braţe,
Mai poartă-i azi în rugă, din gând nu-i lepăda!

Florin Andronic January 2014 Vernon Hills, IL

https://www.facebook.com/FlorinsPoetry

Greşeala fatală de a crede vorbele omului nepotrivit la momentul nepotrivit

Photo credit wikimedia.org

Nu uitam ca:  Daniel a luat cuvîntul şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie în vecinicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. 21 El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! Daniel 2:20-21

Si: Psalmul 20:7-9  Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. 8 Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare. 9 Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm!

Sclavul care a schimbat istoria – 480 î.e.n.

Xerxes I, from Hadish Palace at Persepolis. Reign 486 – 465 BC

În vremurile în care a avut loc această greşeală, civilizaţia occidentală era divizată între două culturi. Cea mai mare era Imperiul Persan, o civilizaţie centralizată care se baza pe un conducător atotputernic şi nu acorda multă importanţă individului. Cealaltă civilizaţie era mult mai dinamică, însă totodată mai mică şi mai săracă: democraţia incipientă din Grecia.

În ciuda faptului că existau în Grecia antică locuri precum Sparta, o cetate cu o conducere dictatorială şi opresivă, eroismul individual era onorat. Această diferenţă poate fi observată şi astăzi între naţiunile ce descind din despoţi şi culturile occidentale care au la bază tradiţiile greceşti.

În 480 î.e.n., situaţia nu era grozavă pentru lui Xerxes, conducătorul Imperiului Persan, mai ales în privinţa invaziei Greciei. Xerxes dorea să răzbune înfrângerea tatălui său la Marathon şi să cucerească oraşele-state greceşti. Aceste cetăţi libere reprezentau atât o ameninţare pentru imperiul său, cât şi un exemplu periculos pentru numeroasele popoare din imperiu, inclusiv cele de origine greacă.

Războiul începuse bine, forţele sale reuşind să construiască un pod peste Hellespont (astăzi strâmtoarea Dardanele), o reuşită inginerească extraordinară pentru acea vreme. Traversarea Hellespontului a fost urmată de cucerirea rapidă a Macedoniei şi a unor cetăţi greceşti minore. Apoi, armata lui Xerxes s-a îndreptat spre sud, pe coasta grecească, spre Atena. Istoricii afirmă că armata sa era uriaşă, numărând cel puţin la fel de mulţi oameni pe câţi locuitori avea oraşul grec. Din acest motiv, majoritatea locuitorilor Atenei au părăsit oraşul şi s-au refugiat în insulele din apropiere, cei mai mulţi preferând Salamina, aflată în apropierea oraşului.

Atena a căzut uşor, forţele lui Xerxes cucerind cetatea în care se mai găseau foarte puţini greci. Cu toate acestea, soldaţii persani erau cu moralul la pământ, deoarece pierduseră mulţi oameni în lupta de la Termopile, în care înfruntaseră 300 de spartani şi alţi 6.700 de luptători greci.

Armata persană a continuat marşul spre sud, cucerind uşor alte oraşe de pe coastă, beneficiind în acest timp de proviziile transportate de vasele ce veneau din porturile imperiului de dincolo de Marea Egee. Pentru Xerxes era esenţial ca forţele sale să controleze coasta, deoarece fără aceste vase el nu-şi putea alimenta cu provizii uriaşa armată. Pur şi simplu, nordul Greciei nu oferea suficiente resurse pentru a putea hrăni toţi soldaţii săi. Acesta era, poate, singurul punct slab pe care îl puteau exploata grecii, depăşiţi numeric de trupele persane.

După victoria lui Xerxes la Termopile, Marea Egee fusese lovită de o serie de furtuni violente. Nevoia constantă de aprovizionare făcea ca o bună parte din flota persană să se găsească mereu pe mare, iar Xerxes a pierdut o treime din vase din cauza furtunilor. Chiar şi aşa, însă, conducătorul persan dispunea de patru ori mai multe vase de război decât toate cetăţile greceşti la un loc.

Grecii au hotărât să-şi unească forţele într-o singură flotă, ce număra în total 370 de trireme, sub comanda lui Temistocle. Deoarece persanii aveau mult mai multe vase, o bătălie în larg ar fi însemnat înfrângerea, navele greceşti fiind uşor de încercuit şi scufundat. De aceea, grecii s-au refugiat în strâmtoarea dintre insula Salamina şi ţărmul din apropiere de Pireu. Căpitanii dezbăteau dacă să îi înfrunte pe perşi pe mare sau să fugă şi să aştepte deznodământul unei bătălii terestre, în care armata greacă avea să fie condusă de Sparta. Forţele greceşti se pregăteau să se lupte la intrarea îngustă în peninsula sudică a Greciei, Peloponezul.

Flota Imperiului Persan ce supravieţuise furtunilor consta în 1.200 de trireme conduse de marinari fenicieni, greci şi egipteni cu o vastă experienţă în luptele în larg. Vasele persane erau mult mai mari decât cele greceşti şi purtau la bord de două ori mai mulţi soldaţi, un avantaj important într-o epocă în care ciocnirile între vase şi lupta individuală între marinari jucau un rol important. Aşadar, Xerxes avea toate motivele să fie încrezător: flota sa era mult mai mare, iar grecii păreau să se teamă de o confruntare directă, ascunzându-se în strâmtoarea de lângă Salamina în timp ce împăratul perşilor îi privea dispreţuitor. Xerxes comandase chiar să i se construiască un tron de pe care să vadă bătălia, cerând totodată ca scribii să fie pregătiţi să noteze numele căpitanilor ce aveau să se evidenţieze în victoria contra grecilor.

Bătălia de la Salamina în viziunea pictorului Wilhelm von Kaulbach (1868) (wikipedia)

Xerxes era mai degrabă îngrijorat că triremele greceşti vor scăpa prin cealaltă parte a strârmtorii decât că va pierde bătălia navală. Anticipând că adversarii se vor retrage, conducătorul persanilor a trimis un contingent mare de trirereme egiptene în jurul Salaminei pentru a închide această portiţă. Chiar şi aşa, Xerxes tot avea de trei ori mai multe nave, iar timpul era de partea sa, de vreme ce flota grecească era blocată, iar armata sa putea obţine provizii fără probleme pe măsură ce avansa pe coasta grecească. Grecii erau blocaţi între navele persane, astfel că Xerxes nu trebuia decât să aştepte ca aceştia să iasă din ascunzătoare şi să fie nimiciţi.

În acest moment apare în poveste un sclav intitulat Sicinnus, ce fusese servitorul personal al lui Temistocle. Acesta a înotat până la ţărm, iar aici a cerut să-l vadă pe Xerxes. Împăratul l-a primit pe sclav şi i-a pus multe întrebări despre greci, iar acesta i-a spus că flota grecească era dezorganizată. Comandanţii nu se puneau de acord, spunea sclavul, existând chiar şansa ca cel mai mare contingent, cel al atenienilor, să se alieze cu persanii în speranţa că vor fi iertaţi şi că vor avea un rol important într-o satrapie grecească sub controlul Imperiului Persan.

În mod neaşteptat, cuvintele lui Sicinnus l-au făcut pe Xerxes să îşi schimbe strategia. Nimeni nu ştie cum a reuşit un sclav să aibă o influenţă atât de mare, însă este posibil ca Sicinnus să-i fi spus conducătorului persan ceea ce acesta dorea să audă. Cert este că Xerxes a renunţat să mai aştepte ca grecii să iasă din ascunzătoare, poate din prea multă încredere în forţele sale, şi a decis să-şi nimicească adversarii cât aceştia erau încă divizaţi. Astfel, navele persane au fost pregătite pentru a intra în strâmtoare în dimineaţa următoare.

Ceea ce nu ştia Xerxes era că vorbele lui Sicinnus nu spuneau adevărul. Acesta continua să-i fie devotat lui Temistocle şi urma să fie recompensat şi eliberat de atenieni. De altfel, Sicinnius a devenit ulterior cetăţean şi şi-a deschis o afacere în Thespiae. Xerxes ar fi trebui să-şi dea seama că ceva nu este în regulă atunci când Sicinnus a dispărut în noaptea dinaintea atacului, însă nu a făcut-o, astfel că acest sclav avea să schimbe istoria pentru totdeauna.

În dimineaţa următoare, Xerxes a comandat forţelor navale persane să intre în apele strâmtorii Salamina, bazându-se doar pe cuvintele unui sclav care dispăruse între timp. În realitate, grecii nu se certaseră între ei, astfel că toate vasele lor erau pregătite să urmeze planul lui Temistocle.

Lupta s-a soldat, într-adevăr, cu un măcel, însă nu aşa cum se aştepta Xerxes. Navele persane erau greu de manevrat în strâmtoarea îngustă, iar triremele greceşti – mai mici şi mai uşor de controlat – puteau să lovească şi să scufunde vas după vas. Pe măsură ce tot mai multe vase persane erau scufundate, moralul trupelor lui Xerxes se prăbuşea, iar navele care încercau să scape din capcană stricau formaţia plănuită de conducătorii persani, făcând astfel mult mai uşoară misiunea grecilor.

Peste 200 din cele mai bune nave ale marinei persane au fost scufundate, şi au murit mii de marinari şi soldaţi veterani, printre care şi fratele lui Xerxes. Majoritatea marinarilor persani au murit înecaţi, iar cei ce au reuşit să înoate până pe ţărmul insulei Salamina au fost ucişi pe plajă de războinicii greci.

Fără flotă, armata persană nu mai putea fi alimentată cu provizii. Mai mult, acum că grecii dominau Marea Egee, navele lor puteau călători în nord pentru a distruge podul peste Hellespont, singura metodă prin care persanii se puteau retrage. Xerxes s-a retras cu cea mai mare parte a armatei, ca să nu rişte ca trupele sale să moară de foame, lăsând în Grecia un contingent ce a fost înfrânt în anul următor la Platea.

Deoarece împăratul Persiei a acţionat pe baza spuselor unui sclav, el şi-a trimis toată flota în strâmtoarea Salamina, garantând astfel că Grecia va rămâne independentă. Dacă nu ar fi ascultat de Sicinnus, Persia ar fi putut triumfa, iar leagănul civilizaţiei occidentale ar fi devenit în schimb o provincie înapoiată a unei culturi orientale. Lumea, aşa cum este ea astăzi, nu ar mai fi existat. Democraţia, cultura romană şi creştinătatea nu ar mai fi fost. Totuşi, toate acestea există astăzi deoarece Xerxes a făcut greşeala fatală de a crede vorbele omului nepotrivit la momentul nepotrivit. (Sursa http://www.descopera.ro  Photos wikipedia)

O săgeată poate schimba soarta unui imperiu

În anul 378, un soldat a făcut o greşeală ce a accelerat în mod considerabil, dacă nu chiar a provocat, distrugerea a Imperiul Roman de Apus. Totul a început departe de Roma, în stepele Asiei, locul de baştină al majorităţii triburilor de călăreţi nomazi. Printre alţii, goţii au trăit în aceste stepe înainte să se mute în Europa de Est. Goţii erau duri, însă s-au apropiat de graniţa cu imperiile Romane (de Apus şi de Răsărit) deoarece alţi barbari, mult mai duri, îi presau. Aceştia erau hunii, făcuţi celebri de Attila o generaţie mai târziu, când au devastat Europa.

În această perioadă, însă, hunii erau o ameninţare aflată la mare depărtare, pe când goţii erau la graniţa Romei, unde cereau să traverseze şi să se aşeze pe teritorii controlate de Imperiul de Apus. Goţii erau împărţiţi în două grupuri, ostrogoţii (din est) şi vizigoţii (din vest). Liderii vizigoţi s-au întâlnit cu oficialii romani şi le-au cerut permisiunea ca poporul lor să pătrundă pe teritoriul roman. Cele două părţi au căzut de acord că, în cazul în care îşi vor lăsa armele în urmă, vor fi bineveniţi. De asemenea, romanii au înţeles că vizigoţii nu aveau cum să aibă parte de o recoltă imediat, astfel că Roma a decis să le ofere alimente până la următoarea recoltă.

Întreaga populaţie a migrat, sute de mii de bărbaţi, femei şi copii traversând graniţa în Imperiul Roman. Deşi ostrogoţii nu făcuseră parte din înţelegerea cu romanii, ei au trecut la rândul lor râul ce reprezenta graniţa cu Imperiul Roman. La scurt timp după a devenit evident că romanii nu aveau suficientă hrană pentru toţii goţii, vizigoţii au început să captureze sursele de hrană pe care le găseau, jefuind de multe ori satele ce le ieşeau în cale. Din acest motiv, grupuri restrânse de goţi se luptau în mod constant cu grupuri de soldaţi romani.

Pentru a încerca să rezolve această problemă, guvernatorii romani au solicitat o întâlnire cu toţi liderii vizigoţi. Întâlnirea era, de fapt, un truc prin care romanii doreau să asasineze toată conducerea vizigotă, moment după care ar fi putut transforma în sclavi vizigoţii înfometaţi şi fără conducător.

Tentativa de asasinat a eşuat, liderii vizigoţi reuşind să evadeze, iar armata acestora a primit în scurt timp întăriri de la ostrogoţi. Timp de câteva luni, cele două părţi s-au luptat constant. În cele din urmă, împăratul Valens a sosit în zonă pentru a pune punct războiului. Liderul roman spera să câştige o bătălie decisivă prin care să îi distrugă sau să îi gonească pe goţi. Regele vizigot Fritigern a propus romanilor încetarea ostilităţilor dacă poporul său putea prelua controlul asupra Traciei. Valens nu a fost de acord cu propunerea lui Fritigern, adunând o armată mare compusă din cavalerie şi infanterie. Fritigern i-a strâns la rândul său pe goţi, însă a făcut încă o propunere de negociere.

În acest punct istoriei, goţii erau un popor aproape la fel de civilizat ca romanii, fiind chiar mai cultivaţi decât cetăţenii romani din Galia. Liderii lor erau furioşi, însă percepeau totodată că ambele părţi aveau mai mult de pierdut decât de câştigat. Goţii nu-şi doreau un război care i-ar fi distrus ca popor în cazul eşecului. Chiar şi o victorie ar fi dus doar la slăbirea unui potenţial aliat în lupta contra hunilor. Ce îşi doreau cu adevărat goţii era un teritoriu în care să se stabilească. Acest lucru este demonstrat de faptul că goţii s-au unit în cele din urmă, 80 ani mai târziu, cu ultima armată romană adevărată pentru a-i învinge pe Attila şi pe hunii săi. Vizigoţilor nu le plăcea Roma, însă se temeau şi mai tare de huni.

Cele două armate s-au întâlnit în apropiere de Adrianopol şi fiecare dintre ele şi-a stabilit tabăra în câmpul vizual al adversarului. Cele două părţi au căzut de acord ca Valens să trimită o delegaţie în ringul de caruri ce delimita tabăra vizigoţilor. Fiecare tabără veghea cu atenţie la semnele unei posibile trădări, pregătindu-şi trupele de cavalerie pentru atac în caz că era nevoie. Fritigern părea dispus să discute la modul serios despre pace. Totuşi, o mică greşeală avea să vină de hac Romei.

În mod cert, delegaţia romană era ezitantă în drumul său spre tabăra vizigotă. Reprezentanţii Romei erau conştienţi că un astfel de truc fusese folosit chiar de romani pentru a încerca asasinarea liderilor pe care acum aveau să îi cunoască. În jurul lor, mii de cavaleri înarmaţi cu arcuri şi lănci erau pregătiţi de atac. De altfel, în ultimele luni membrii celor două armate se întâlniseră de multe ori pe câmpul de luptă, astfel că atmosfera era foarte tensionată.

Pe fondul acestei tensiuni, unul dintre soldaţii care păzeau delegaţia romană a reacţionat brusc la ceva ce a zărit în tabăra vizigoţilor. Nu este clar dacă soldatul a recunoscut vreun inamic vechi sau dacă a văzut o mişcare neaşteptată, însă ce se ştie sigur este că acesta a tras cu săgeata în direcţia taberei vizigoţilor. Aceştia au reacţionat prompt cu un tir de săgeţi, iar majoritatea componenţilor delegaţiei romane au căzut la pământ.

Văzând acest lucru, cavaleria romană a atacat tabăra goţilor din ambele părţi, însă nu a reuşit să o penetreze. Cavaleria grea a vizigoţilor şi a ostrogoţilor se ascunsese în pădure, astfel că în momentul atacului roman aceasta a ieşit la iveală şi a lansat contraatacul. Asaltată de săgeţile provenite din tabăra vizigotă şi de forţele călare, cavaleria romană a decis să abandoneze lupta, lăsând în urma neprotejate forţele de infanterie. Prost pregătiţi şi echipaţi sumar, soldaţii romani au reprezentat o pradă uşoară pentru forţele goţilor, care au ucis 40.000 de combatanţi. Acest lucru avea să însemne distrugerea pentru totdeauna a invincibilităţii Imperiului Roman de Apus. Armatele romane aveau să devină din ce în ce mai puţin romane şi mai degrabă barbare. Roma nu avea să mai conducă vreodată regiuni din afara Italiei, iar la un secol distanţă avea să fie cucerită de două ori, barbarul Odoacru obţinând titlul de împărat.

Dacă acea săgeată nu ar fi fost lansată spre tabăra goţilor, ar fi existat şanse ca întâlnirea să se fi concretizat cu pace. Vizigoţii fuseseră cei ce ceruseră discuţiile, aceştia având solicitări concrete, iar Valens ar fi fost avantajat să-i aibă aliaţi şi nu inamici. Fără dezastrul de la Adrianopol, Roma ar fi rămas mai puternică şi capabilă să se apere. O Romă cu o armată reală şi cu goţii ca aliaţi ar fi putut să menţină nivelul cultural ridicat multă vreme. Secolele ce au urmat Bătăliei de la Adrianopol au rămas în istorie sub numele de „Evul întunericului” sau „Epoca tenebrelor”. Fără acea săgeată lansată de un soldat anonim, acele secole ar fi putut fi mult mai puţin întunecate.

SURSA – Descopera.ro

In Awe of God’s Creation – NASA video demonstrates how our earth has a built in shield to protect us form destructive solar winds

Follow a coronal mass ejection as is passes Venus then Earth, and explore how the sun drives Earth’s winds and oceans.

A coronal mass ejection erupts from the Sun. (NASA photo)

Ocean currents of the Gulf Stream. (NASA photo)

The loop current feeds into the Gulf Stream.

We are a privileged generation, indeed, to be able to witness video of such spectacular proportion as to see into the universe! For more photos, go here – http://svs.gsfc.nasa.gov

From NASA – Watch Earth’s magnetic shield protect the planet from a pelting by the solar wind. See how the sun’s energy drives a remarkable planetary engine, the climate.

This video, originally created by NASA’s Scientific Visualization Studio as part of a full-length planetarium film called „Dynamic Earth,” was awarded first place in the video category in the 2013 International Science and Engineering Visualization Challenge, sponsored by the journal Science and the National Science Foundation.
While the full movie highlights many aspects of the Earth’s complexity, the contribution from the SVS depicts the vast scale of the sun’s influence on the Earth, from the flowing particles of the solar wind and the fury of coronal mass ejections to the winds and currents driven by the solar heating of the atmosphere and ocean.

The data visualization in this excerpt represents a high point in the Scientific Visualization Studio’s work in recent years to show „flows” – ocean currents, winds, the movement of glaciers. Using data from sophisticated NASA models, the studio’s visualizers have figured out how to illustrate the velocities of these natural phenomena.

Narrated by Liam Neeson, Dynamic Earth, produced and written by Thomas Lucas, has been shown around the world to an estimated viewership of 500,000. VIDEO by NASA Goddard

Transcript:

 Narrator: What safeguards our solar system… is our star. The sun provides a shield, stretching beyond the last planet in its orbit: a force field that deflects these „cosmic rays.” But these „solar winds” can be dangerous too, especially during outbursts called coronal mass ejections. Want a vision of earth gone wrong? Just look at what solar storms do our sister planet, Venus. They strip away lighter elements in its upper atmosphere, hydrogen, oxygen and the molecule they form: water. What’s left is a witch’s brew of noxious chemicals including thick sulfurous clouds. How has Earth avoided the grim fate of Venus? We can see the answer as the solar storm approaches Earth.

Our planet has a protective shield all it’s own– A powerful magnetic field generated deep within its core. In fact, that’s just our first line of defense. Much of the solar energy that gets through is reflected back to space by clouds, ice, and snow. The energy that Earth absorbs is just enough to power a remarkable planetary engine: the climate.

It’s set in motion by the unevenness of solar heating, due in part to the cycles of day and night, and the seasons that cause warm tropical winds to blow toward the poles and cold polar air toward the equator. Wind currents drive surface ocean currents.

This computer simulation shows the Gulf Stream winding its way along the coast of North America.  This great ocean river carries enough heat energy to power the industrial world a hundred times over. It breaks down in massive world pools that spread warm tropical waters over northern seas.

Below the surface they mix with cold deep currents that swirl around under sea ledges and mountains.

Earth’s climate engine has countless moving parts: tides and terrain, cross winds and currents– all working to equalize temperatures around the globe.

Gallup Study: The most religious states were in the South, except for Utah, while the least religious states were clustered in New England and the West.

Mississippi Most Religious State,
Vermont Least Religious

Average religiousness of states continues to range widely

Religiousness across the U.S. in 2013 remained similar to previous years. With 61% of its residents classified as very religious, Mississippi held on to its position as the most religious state, while Vermont, with 22% very religious residents, remained the least religious. The most religious states were in the South, except for Utah, while the least religious states were clustered in New England and the West.

These state-by-state results are based on more than 174,000 interviews conducted as part of Gallup Daily tracking in 2013, including more than 500 interviews conducted in each state and 442 in the District of Columbia. Complete results and sample sizes are on page 2.

Gallup classifies Americans as very religious if they say religion is an important part of their daily lives and that they attend religious services every week or almost every week. More than four in 10 Americans nationwide (41%) fit this classification in 2013. Twenty-nine percent of Americans were nonreligious, saying religion is not an important part of their daily lives and that they seldom or never attend religious services. The remaining 29% were moderately religious, saying religion is important in their lives but that they do not attend services regularly, or that religion is not important but that they still attend services.

Gallup began tracking religion using this measure in 2008, and the nationwide proportions of Americans in each of the three religious categories have remained generally stable since then. The percentage „very religious” is slightly higher in 2013 than it was in 2012, 2011, and 2008, while the percentage of nonreligious Americans is slightly lower in 2013 than in any previous year.

Although there have been minor changes in the rank-order of the most religious and the least religious states between 2008 and 2013, the broad pattern has remained similar year after year. Ten of the 11 most religious states in 2013 are in the South. The exception is Utah, a majority of whose residents identify as Mormons – the most religious of any major religious group in the country.

The 10 least religious states in 2013 are from two areas – New England and the West – plus the District of Columbia. The New England states of Vermont and New Hampshire continue to be the least religious states in the union.

For more details on Gallup’s polling methodology, visit www.gallup.com.

You can read more and use Gallup’s interactive data here – http://www.gallup.com/poll/167267/mississippi-religious-vermont-least-religious-state.aspx

Moody Founder’s Week – Erwin Lutzer: D.L. Moody’s Passion for the Gospel

Photo credit Moody Founder’s Week

Erwin Lutzer, senior pastor of The Moody Church in Chicago, teaches from 1 Corinthians 2.

See also –

• Founder’s Week 2014 – Dr. Paul Nyquist 9th President of The Moody Bible Institute
• Founder’s Week 2014 –  Jim Cymbala
• Founder’s Week 2014 – Erwin Lutzer
• Founder’s Week 2014 – Gary Chapman – author of The Five Love Languages
• “Today, if you hear His voice, do not harden your hearts” D.L.Moody
• Moody Radio (Chicago) launching Radical with David Platt 2014
• John MacArthur – Isaiah 53 The Riddle of Redemption – Moody Founder’s Week 2013
• Tony Evans at Moody Founder’s Week – There is no more important place to know Christ than the struggles of life 2013
• Ravi Zacharias on Moody Radio October 12,2012
• Videos from Moody Bible Institute Founder’s Week 2012 – Ravi Zacharias, Francis Chan and Erwin Lutzer in Chicago
• Cristian Barbosu – The Word of God: Why Are Christians Ashamed of the Bible? Moody’s Founders’ Week, Chicago 2011

VIDEO by Moody Bible Institute. You can see all of the other messages from the 2014 Moody Founder’s Conference here- http://www.youtube.com/user/MoodyBibleInstitute