Beniamin Fărăgău – Cum trebuie să-si iubească soţul soţia?

photo credit wallpaperscristaos.com.br

• TRANSCRIEREA mesajului BLOGUL Agnus Dei
• Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani. …in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
  Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine “Da’-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
• Cum ar fi daca mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva?
• Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4, Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.
• O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei…Femeia, fie pune mana pe arme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie.
• Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui, ‘Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.
• Nimeni altcineva nu-mi poate fii un ajutor mai potrivit ca sotia mea!

PAGINA PREDICI – Beniamin Faragau aici

TEXT Efeseni 5:28-33 –

Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. ²⁹ Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; ³⁰ pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. ³¹ De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup„. ³² Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – ³³ Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Ne-am pus o intrebare: Cum a iubit Isus Hristos Biserica? Textul spune ca S-a dat pe Sine pentru ea ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant. Ca sa ne poata sfintii, mai intai ne-a curatit prin botezul in apa prin Cuvant. Cu alte cuvinte, desi a murit pentru toti Domnul Isus Hristos, El nu poate mantui decat pe aceia care au curajul sa-L marturiseasca in public cu gura lor pe Hristos ca Domn si sa creada in inima lor ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Marturia asta incepe in tacerea inimii tale, cand ai curajul sa te ridici si sa ai curajul sa te inscrii (pentru botez): „Vreau si eu Isuse Hristoase sa fac parte din mireasa Ta, din Biserica Ta”. S-a dat pe Sine pentru ea, ca sa o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.

Hristos a iubit Biserica in lumina asteptarilor Tatalui si pentru implinirea planurilor Lui cu privire la ea. Iubirea Lui a avut un scop. S-a turnat in forme, care sa implineasca planurile Tatalui. Si planurile Tatalui erau ca noi sa fim prezentati intr-o zi, noi Biserica Lui, inaintea Lui, sfinti si fara prihana ca cerul intreg sa se poata bucura de lucrarea Fiului, a Mirelui ceresc. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele – in lumina asteptarilor si spre implinirea planurilor Mirelui ceresc. Dumnezeu ne-a pus laolalta, barbat si femeie, alcatuind o familie ca sa ne slefuim unii pe altii, ca Duhul sa se poata arata prin unul spre folosul celuilalt, ca dimpreuna sa ne pregatim pentru nunta cereasca.

Astazi, tema noastra devine mai practica si mai bine focalizata: Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup. Si as vrea sa notati impreuna cu mine insistenta lui Pavel de a impleti doua teme. Iubirea lui Hristos fata de Biserica cu iubirea barbatului, fata de sotia lui. Este important sa observam stradania lui Pavel de a nu ne lasa sa scapam din fata acestui model, aceste oglinzi in care sa ne privim actiunile. ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele „cum” a iubit Hristos Biserica!” Observati, modelul nostru este relatia lui Hristos cu Biserica. ,,Tot astfel trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele lor, ca pe trupurile lor. Caci cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste si il ingrijeste cu drag”. Si din nou aduce termenul de comparatie „ca si Hristos Biserica”, pentru ca noi, Biserica, suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. ,,De aceea, va lasa omul pe tatal sau, pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa si cei doi vor fi un singur trup”- coboara din nou pe orizontala. ,,Taina aceasta este mare.” Si Pavel nu se rabda sa ne urce din nou pe celalalt plan. Vorbesc despre Hristos si Biserica. ,,Incolo, fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta si nevasta sa se teama de barbat”.

Intrebarea, pe care am pus-o data trecuta, o intorc pe o alta fateta:

Cum isi hraneste si isi ingrijeste Hristos trupul?

Textul ne spune: ,,Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe propriul vostru trup.” Din nou, vine Hristos capul, care isi iubeste trupul si intrebarea mea este: Cum o face? Cum isi iubeste trupul Lui, care este Biserica? As insira cateva lucruri pe care le voi detalia mai tarziu.

1. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.

Nici unul dintre noi nu ne putem imagina slava lui Hristos. Am sa citesc doar cateva texte, doar sa incercam sa ne ridicam in aceasta realitate in care El a trebuit sa o dezbrace. Ioan isi incepe Evanghelia: ,,La inceput era Cuvantul, Cuvantul era cu Dumnezeu, Cuvantul era Dumnezeu”. Imaginati-va cat de frumos este universul acesta, mai ales acolo unde nu l-am stricat noi oamenii – absolut fascinant. Cum putea fi Creatorul, cum poate fi Cel ce le-a creat pe toate? El era la inceput cu Dumnezeu si toate lucrurile au fost facute prin El. Si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. Inainte de a ajunge pe cruce, in rugaciunea Lui de mare preot El se roaga: ,,Si acum Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine inainte de intemeierea lumii”. Aceasta slava a dezbracat-o, ca sa ne putem cel putin a ne apropia de ea. Veniti cu mine pe muntele schimbarii la fata. Dupa ce a urcat muntele, Domnul Isus se transfigureaza, apare Moise si Ilie, si ucenicii care erau cu El au fost atat de impactati de aceasta experienta incat n-au uitat-o niciodata. O astfel de slava a dezbracat El ca sa isi cucereasca mireasa.

Søren Kierkegaard are o poveste: The King and the Maiden. Imparatul si tarancuta as traduce-o eu. Regula in imparatia lui era ca nu putea sa-si ia o sotie sub nivelul lui imparatesc. Dar el s-a indragostit de o fata simpla, tarana. Ca sa o poata cuceri, n-ar fi putut veni in straiele lui imparatesti. Ar fi coplesit-o. Ar fi obligat-o sa zica ‘Da’. Imparatul face ce vrea. Si de aceea a ales sa dezbrace straiele lui, sa imbrace straie de taran si sa vina sa locuiasca, sa o ademeneasca prin frumusetea si virtutile lui. Cititi povestea lui Kierkegaard. Probabil este inspirata din imaginea Mirelui ceresc, care a venit sa-si peteasca mireasa.

„Si Cuvantul care era cu Dumnezeu s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui intocmai ca o slava a singurului nascut din Tatal”. Si cei care au spus ‘Da’ au devenit fiii lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

2. A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui.

Cu alte cuvinte, nu ne-a obligat la o astfel de relatie, ci ne-a castigat la o astfel de relatie. Nu doar ca a dezbracat slava ca sa-si castige mireasa, dar si-a castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia prin cunoasterea celui ce ne-a chemat prin slava si prin puterea Lui. Daca as traduce mai precis textul, celui ce ne-a ademenit, ne-a castigat.

3. Mai mult, ne-a facut promisiuni extraordinare.

Si ca sa poata implini aceste promisiuni s-a dat pe Sine pentru ea, sa o faca compatibila cu cerul. Sa va ridice din starea voastra, sa va faca compatibili cu nivelul Lui. Sa va faca fiice de imparat, ca sa poata incepe nunta. Ca sa va faceti partasi firii naturii Dumnezeiesti, dupa ce a-ti fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte. Biblia este plina de promisiunile Mirelui pentru mireasa Lui.

Dati-mi voie sa iau doar una dintre ele. „Celui ce va birui,” spune in Apocalipsa 3:21 Mirele ceresc, „ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie”. El a dezbracat slava Lui si s-a facut ca unul dintre noi, ca noi sa putem imbraca slava Lui, ca sa ne facem ca unul dintre ei – Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa ne faca compatibili cu cerul, cu Trinitatea.

4. A platit cu viata pentru a o face compatibila cu cerul.

Ca sa poata implini promisiunile – aici, diferenta intre noi si El este uriasa – si noi facem usor promisiuni, dar ca sa le poata implini le-a pecetluit cu propria Lui viata. S-a dat pe Sine pentru noi. Prin moartea Lui ne transforma intru chipul si asemanarea Sa. S-a dat pe Sine pentru noi, pentru mireasa Sa, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. A dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa.

Intrebarea este: Sunt eu gata, ca barbat, sa fac pentru sotia mea ce face Hristos la prezent pentru Biserica Lui? Ce a facut Hristos, poate ca nu putem noi face. Nu o putem sfinti, nu o putem curati, toate astea le face Hristos prin jertfa Lui si prin Duhul care L-a trimis sa locuiasca in noi. Dar, Hristos nu s-a oprit, ci El continua sa faca ceva pentru mireasa Lui. Si asta este intrebarea – daca sunt gata sa mor pentru nevasta mea si probabil ca situatia nu o va cere. Intrebarea, in schimb, cu care se confrunta fiecare barbat este daca suntem dispusi sa facem pentru sotiile noastre ce face Hristos pentru Biserica Lui?

5. S-a reintors prin Duhul Sfant ca s-o hraneasca

si s-o ingrijeasca cu drag

Observati, desi s-a inaltat la cer, El n-a ramas acolo, ci s-a intors prin Duhul Sfant ca sa hraneasca si sa ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui.

Dar, toate aceste lucruri le-am vazut si data trecuta si am zis: ,,Care dintre noi, barbatii, putem face asa ceva pentru sotiile noastre?” Si de aceea, as vrea sa merg mai departe. Hristos nu a ramas undeva sus, langa scaunul de domnie si noi aici, in noroaiele acestei lumi, ci s-a intors la noi, ca sa locuiasca cu noi, in noi, sa umble cu noi, sa ne ajute in toate lucrurile. Prin Duhul Sfant, Hristos s-a intors ca sa-si hraneasca si sa-si ingrijeasca Biserica ca pe trupul Lui. Este atent la nevoile ei ca sa le implineasca.

Inainte de a ajunge pe cruce, a spus ucenicilor Lui, in camera de sus: ,,Nu va voi lasa orfani, ma voi intoarce la voi. Daca ma iubeste cineva va pazi cuvantul Meu si noi, Tatal, Fiul prin Duhul Sfant vom veni la el si vom locui impreuna cu el. Observati, o relatie de casatorie. Vom locui impreuna cu el. Ioan 14:26 „Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.” „Va las pacea Mea, va dau pacea Mea, nu v-o dau cum va da lumea, ca sa nu vi se tulbure inima, sa nu va inspaimantati. Ioan 16:13 „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. ¹⁵ Tot ce are Tatăl, este al Meu;” Daca observati, relatia de continuitate dintre Mire si mireasa. S-a intors Mirele ca sa locuiasca cu noi, sa umble cu noi, sa ne aduca aminte de viitorul, de nadejdea care a pus-o inaintea noastra.

In Romani 12:1, ca raspuns la indurarea lui Dumnezeu, Pavel ne spune sa ne aducem trupurile ca o jertfa vie (jertfele sunt de obicei moarte – mai intai le junghii, sangele il duci pe altar si asezi pe altar jertfa ca o ardere de tot, o arzi inaintea Domnului). Dar, Pavel ne spune, „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Daca esti chemat sa mori pentru Domnul, mori si s-a terminat. Dar, daca esti chemat sa fii o jertfa vie, problema cu jertfele vii este ca atunci cand nu le convine coboara de pe altar. Observati, o jertfa vie trebuie sa traiasca pentru Domnul in viata de zi cu zi. Si exact asa este in familie. Atunci cand curtezi pe cea de care te-ai indragostit, esti gata sa mori pentru ea. Ii mai problematic sa traiesti cu ea si pentru ea urmatorii 50-60 de ani, daca Dumnezeu iti va ingadui, la bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti.

6. El este preocupat de formarea si dezvoltarea ei

– are incredere in ea si ii incredinteaza lucrari, planuri incredibile pe care Tatal le-a pus in mainile Lui. El nu ne-a luat in robie si sclavie, ci El se bucura sa ne vada crescand in chipul si asemanarea Lui, implinindu-ne potentialul pe care Dumnezeu l-a pus in noi prin creatie si apoi prin rascumparare. In Efeseni 4:7 spune „Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos .⁸ De aceea este zis: ,,S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``Hristos este interesat de dezvoltarea bisericii, o inzestreaza cu daruri duhovnicesti pentru lucrarea la care a chemat-o. Efeseni 4:11-15 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,¹² pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, ¹³ pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ¹⁴ ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ¹⁵ ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Avem tot felul de biserici pe paginile Noului Testament.

Poate, una din cele mai rele, spunem noi, este biserica din Corint. Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu incepe asa scrisoarea: Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint… catre cei ce au fost sfintiti si chemati sa fie sfinti.” Si ascultati cum continua versetul 4 Pavel: „Multumesc lui Dumnezeu, Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi.”

⁴ Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v’a fost dat în Isus Hristos. ⁵ Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. ⁶ În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; ⁷ aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

Iar in 2 Corinteni 3:18 Pavel spune: „¹⁸ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Observati, mirele ceresc preocupat pentru dezvoltarea, formarea sotiei Lui, pentru transformarea ei intru chipul si asemanarea Lui. Toate acestea sunt facute bisericii din grija lui Hristos, care o hraneste si o zideste cu drag, pentru ca este ajutorul Lui potrivit.

7. Se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile.

Daca as face un pas mai departe, inima Lui se increde in ea si de aceea i-a pus in maini lucrari incredibile. Inainte de inaltare la cer, Domnul Isus s-a apropiat de ucenici, de biserica din vremea aceea si-a zis: Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce am poruncit si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.

Si noi barbatii ne incredem in sotiile noastre si le punem pe umar si pe spinare o multime de lucrari, ca sa fim noi liberi, sa ne vedem de drumul nostru. Dar cand citesc textul acesta, Hristos n-a dat insarcinarea bisericii, dupa care a plecat si a zis, „Ne vedem cand a-ti terminat lucrarea,” ci spune, ” Nu va voi lasa orfani. Ma voi intoarce la voi si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Nu doar ca are incredere in ea, ci este prezent sa o ajute in toata insarcinarea pe care i-a dat-o. Biserica este trupul Lui. Si Pavel o numeste plinatatea celui ce implineste totul in toti. Observati cum se raporteaza Hristos la biserica. El este capul bisericii. El a dat capetenie peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui, plinatatea ce implineste totul in toti. Cum Hristos este incomplet fara noi, – asa imi spune mie textul din Biblie. El ne priveste atat de importanti pentru El, incat, nu doar ca pune in mainile noastre planurile Lui, lucrarile Lui, ci El vine si ne ajuta in realizarea lor. Si in felul acesta conlucreaza, suntem in jug impreuna cu El.

8. El este gata sa o ierte si sa o restaureze cu gingasie

Iar, atunci cand din pricina noroiului care este lipit de noi, pasii ne aluneca si cadem, Duhul lui Dumnezeu este acolo sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul si sa ne restaureze cu gingasie la relatia care am avut-o cu El.

Dragii mei, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului, cu trupul atins de pacat si de aceea Pavel spune: ,,Trupul nostru, da, este supus mortii din pricina pacatului, desi duhul nostru e viu si este in relatie cu Domnul nostru Isus Hristos.” Si toti gresim, fiecare intr-un fel sau altul, cu o ocazie sau alta. Cum ar fi daca Mirele nostru ceresc ar vorbi cu noi cum vorbesc de obicei barbatii cu nevestele lor cand gresesc in ceva? Domnul Isus Hristos si-a trimis Duhul Sau cel Sfant, pentru ca in tacere si cu gingasie sa ne dovedeasca vinovati in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Pacatul este sa flirtezi cu cel rau, sa asculti soapta lui, sa crezi vorba lui, sa mergi pe urmele lui si Hristos te primeste inapoi, te restaureaza, te iarta si o face cu gingasie. Ce extraordinar mod de a-ti iubi nevasta, ca pe trupul tau. ,,Copilasilor va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, un paracletos, un avocat”. Ori de cate ori ne cerem iertare cel care pledeaza cauza noastra inaintea completului de judecata este insusi Domnul Isus Hristos, cu mainile Lui strapunse de cuie, in fata cerului si a Tatalui celui drept. Si spune, „Tata, iarta-i, am platit pentru pacatul lor.” Si in felul acesta ne restaureaza. In Galateni 6 spune „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” Dragii mei avem jertfa de ispasire, avem un Mare Preot la dreapta Tatalui, care mijloceste pentru noi atunci cand este cazul sa fim ridicati si restaurati.

9. Credinciosia Lui fata de ea ii ofera siguranta si liniste

Credinciosia Lui fata de mireasa Lui ii ofera miresei, sau viitoarei Lui sotii, ii ofera siguranta si liniste. Cu alte cuvinte, Biserica, niciodata nu se poate indoi de credinciosia lui Hristos. El va fi acolo pana la sfarsit. O femeie nu poate functiona intr-un mediu al fricii, al terorii, al nesigurantei. Femeia, fie pune mana pe carme, ca sa castige un pic de siguranta atunci cand barbatul face un pas inapoi, fie abandoneaza. Se lasa coplesita de situatie. Cum ar fi ca noi Biserica sa nu stim precis daca divorteaza sau nu divorteaza Hristos de noi? Daca ne lasa, sau daca ne primeste inapoi daca am gresit? Dragii mei, n-am putea trai intr-o astfel de atmosfera. Credinciosia Lui fata de noi ofera Bisericii siguranta si liniste.

Ascultati-l pe Pavel strigand, in Romani 8 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos” E adevarat ca El este la dreapta Tatalui si locuieste prin Duhul Sfant in noi. Dar, noi suntem inca pe teritoriile dusmanului. In jur este necaz, stramtorare, prigonire, foamete, primejdie, lipsa de imbracaminte, sabie. „Sunt bine incredintat,” spune Pavel, „nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea si nici o alta faptura nu vor fii in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos Domnul nostru.„

10. Ii ofera ocrotire si protectie in fata amenintarilor de orice fel

Nu doar ca ii ofera siguranta, ii ofera si ocrotire si protectie in fata oricaror amenintari. O ocroteste si o pazeste in fata oricarei amenintari si mijloceste desavarsirea mantuirii ei, ca intr-o buna zi sa o poata prezenta inaintea intregului cer sfanta si fara prihana. Ascultati cum termina Pavel epistola catre Efeseni 6:10 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui”. Acolo-i taria noastra, in Domnul, in Mirele nostru ceresc si in puterea tariei Lui.

¹¹ Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. ¹² Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. ¹³ De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Daca cititi piesele de armura cu atentie a-ti putea spune: De aceea, imbracati-va cu Hristos si ramaneti in El. Dar de ce sa ma imbrac cu Hristos? Acolo este locul ocrotirii si a protectiei. In capitolul 2, Pavel ne spune ca noi eram morti in pacatele si in greselile noastre, dar El, Dumnezeu ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus. Si in capitolul 1 ne-a spus: ²¹ mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

Hristos mai face ceva, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Stiti de ce? Ca ceea ce ne-a promis, scaunul de Domnie al Tatalui, care este al Lui si care vrea sa-l imparta cu biserica Lui, sa fie al tau, sa fie al meu, sa fie al nostru, al Bisericii, mijloceste in fiecare zi desavarsirea mantuirii noastre. Dar, fiindca ramane in veac, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul, de aceea si poate mantui in chip desavarsit pe cei ce se incred, sau se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. Iar, Pavel, in Filipeni, spune: „Sunt incredintat ca acesta care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Hristos. (27:00)

Paralela cu realitatea pamanteasca a sotilor fata de sotii

Biserica este trupul lui Hristos. Cum isi hraneste si cum isi ingrijeste Hristos cu drag de trupul Lui:

1. In primul rand a dezbracat slava si a venit sa-si castige mireasa. Dati-mi voie sa fac paralela cu realitatea pamanteasca. Cei care isi cauta, de obicei, mireasa sunt de obicei barbatii, baietii. Fetele asteapta. Asteapta sa fie gasite, asteapta sa fie curtate, asteapta sa fie cerute. Dar, intreb eu: Care dintre noi am avut de dezbracat vreo slava ca sa ne cautam mireasa? Va spun eu ce am avut de dezbracat:
2. A castigat-o prin frumusetea si virtutile Lui. Am avut de dezbracat, probabil, lipsa de maniere, vorbirea care nu totdeauna este pe placul unei femei, atitudini care nu se prea potrivesc, mai ales cand esti indragostit si vrei sa castigi pe cineva… Astea a trebuit sa le dezbracam noi. Si in mod ciudat, cand un baiat se indragosteste, pac, se intampla ceva cu el. Incepe sa se barbereasca, sa se parfumeze, sa se aranjeze, mai gaseste cate un buchet de flori. Incepe sa vorbeasca frumos. Si o fata cand este curtata in felul acesta, isi imagineaza ca in tot restul vietii ei va avea parte de asa ceva. Ba, mai mult, prin frumusetea si virtutile pe care le-a imprumutat pentru o vreme, de undeva, o si castiga pentru el.
3. El ne-a facut promisiuni extraordinare. Si-i face promisiuni (barbatul), daca i-ar cere luna de pe cer, el este gata sa i-o promita. Nu-i asa? Problema este ca vine „Da”-ul spus, vine nunta, trece luna de miere si intrebarea este daca mai suntem dispusi sa facem in continuare pentru ea ceea ce face Hristos pentru Biserica. Si aici e examenul nostru cel mare.
4. Hristos a murit pentru Biserica –
5. Dragii mei, Hristos o hraneste si o ingrijeste cu drag, ca pe trupul Lui. Nu stiu cat de atenti suntem la nevoile nevestelor noastre, ne-am bucura ca ele sa fie atente la nevoile noastre, sa nu trebuiasca sa vorbim despre ele, sa le identifice imediat, sa vina in ajutorul si implinirea nevoilor noastre.
6. Nu stiu cat suntem de preocupati de dezvoltarea si formarea sotiilor noastre. Nu stiu cati dintre noi, daca am lua o foaie de hartie am putea pune in scris ce iubeste sotia mea, ce si-ar dori sotia mea. O femeie poate dori foarte multe, dar in lumina planului lui Dumnezeu si aceea ce Dumnezeu a gandit pentru ea ca sa fie.
7. Nu stiu cata incredere avem in sotiile noastre. Nu uitati, frica, suspiciunea, neincrederea ucide vasul slab de langa noi. Ca ea sa poata inflori trebuie sa ai incredere in ea. Am auzit o alta poveste. Era un sat in care atunci cand iti peteai mireasa dadeai o vaca tatalui miresei pentru ea. Si in felul acesta era practic cererea in casatorie. Si era o fata in satul respectiv foarte rusinoasa, tot timpul cu capul plecat cand mergea la fantana si toti baietii radeau de ea. A venit un flacau si a adus 8 vaci si a venit la tatal ei si a zis: „Am venit sa petesc mireasa!” Tatal ei s-a uitat crucis la el: „Nimeni n-a facut asa ceva vreodata in satul nostru!” Toata lumea a ras de el. El a lasat vacile si a luat mireasa si s-a dus acasa. Nu a trecut foarte mult timp si cineva ii bate la usa, unul dintre prietenii lui si o doamna cu fata senina, inalta, frumoasa deschide usa si-l invita in casa. Si omul nostru ramane absolut buimac. „Asta este fata rusinoasa din satul nostru?”
8. Dragii mei, cand cineva are incredere in sotia lui, iubirea transforma. Iubirea modeleaza. Nu stiu cum reactionati voi. Eu ma stiu pe mine, sunt iute la manie si totdeauna trebuie sa-mi cer iertare pentru asta. Mai ales cand cineva face altceva decat trebuie. Intrebarea este: Cu cata gingasie stii sa-ti ierti, sa-ti restaurezi sotia. Sa uiti, sa nu-ti mai aduci niciodata aminte de ceea ce a fost? Sa te duci mai departe. Cati dintre noi barbatii oferim sotiilor noastre garantia si siguranta ca indiferent ce s-ar intampla vom fi acolo? In cate din familiile noastre, notiunea de divort nu exista, pentru ca Dumnezeu uraste divortul. Dragii mei, cati dintre noi luam in serios legamantul pe care-l facem aici? La bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie, pana cand moartea ne va desparti. Din pacate, traim vremuri in care barbatii nu mai au barbatia aceea de a sta fata in fata cu problemele si de a le rezolva, indiferent cat costa. Mai degraba, trantesc toate de pamant, gandind ca cu o alta isi vor reface mai bine familia. Dragii mei, statisticile spun ca intotdeauna casnicia a 2-a, a 3-a si a 5-a sunt mai proaste decat prima. Asta spun statisticile. Stiti de ce? Pentru ca desi pare mai verde iarba in curtea vecinului, energia de care ai nevoie sa o tii verde ti-ar ajunge sa o inverzesti pe a ta. Dar noi nu mai avem curajul sa facem lucrul acesta. Cati dintre noi suntem gata sa nu facem ce a facut Avraam? Sa ne ocrotim, sa ne pazim sotiile. Da, vom trece prin situatii dificile. E mai simplu sa spui: ,,Te rog spune ca nu esti sotia mea, esti sora mea”, ca sa-mi pastrez eu viata. Cati dintre noi suntem constienti de faptul ca ele vor mosteni harul vietii impreuna cu noi? Dumnezeu ni le-a incredintat, ca intr-o buna zi sa le prezentam alaturi de noi mirelui ceresc, ca mireasa Lui. Cu alte cuvinte, suntem datori sa conlucram cu Domnul Isus Hristos la desavarsirea mantuirii ei, asa cum Hristos Mirele lucreaza la desavarsirea mantuirii noastre.

As mai pune o intrebare: De ce hraneste si ingrijeste Hristos cu drag Biserica? Textul spune doar atata: Pentru ca noi suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. IUBIND BISERICA, HRISTOS SE IUBESTE PE SINE. Si daca v-as aduna toata legea intr-o coaja de nuca, cum a facut Domnul Isus Hristos, ar spune asa: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau, cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Si asta este principiul si porunca pe care Pavel o aduce inaintea noastra: „ca pe trupurile lor”. Hristos iubeste Biserica pentru ca se iubeste pe sine, Biserica este trupul Lui. Spuneti-mi: Ce ar face Hristos cu un ajutor nepotrivit? Nepotrivit, disfunctional din pricina faptului ca a neglijat-o, ca a uitat de ea, ca a fost egoist? Ce ar face Hristos cu astfel de biserica? Cum ar termina lucrarea pe care I-a dat-o Tatal, pe care I-a incredintat-o Tatal si pe care trebuie sa o termine prin Biserica Lui? Hristos isi ingrijeste si isi hraneste cu drag Biserica ca sa aiba in ea un ajutor potrivit.

Noi am vrea ca Dumnezeu sa ne ofere ca sotie pe cineva gata terminat, la care sa nu ne mai trebuiasca nici o trasatura de penel. Sa fie complet terminat. Si suntem surprinsi si suparati ca ea nu este ajutorul care ni l-am imaginat sau care ar putea sa fie. Dar, daca Hristos isi hraneste si isi ingrijeste cu drag Biserica ca sa faca din ea un ajutor potrivit, ascultati cum continua textul „de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa. Ca sa o iubeasca pana cand femeia respectiva va deveni ajutorul lui potrivit.

Cu alte cuvinte, cand te-ai indragostit, pune inaintea ta si responsabilitatea pe care Dumnezeu o pune inaintea ta. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. ²⁹ Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe trupul meu, trebuie sa fiu convins de doua lucruri. Nu sa stiu doua lucruri, ci sa fiu convins de aceste doua lucruri si sa traiesc in baza acestei convingeri:

1. In primul rand, ca barbat am nevoie de ajutor.
2. Nimeni altcineva nu-mi poate fi un ajutor mai potrivit decat sotia mea.

De foarte multe ori, cand stau de vorba cu barbatii care s-au cam plictisit de relatia in care se afla si din pricina tensiunilor n-au barbatia sa le rezolve, stau si pun astfel de intrebari: Oare nu cumva nu e de la Domnul? Dragii mei, in momentul in care te-ai atins de o femeie, ai venit la altar si ai rostit cuvintele pe care le rostesti in legamant, Dumnezeu a parafrat (checked off) relatia respectiva. Gandul acesta, oare nu cumva nu-i de la Domnul? Nici nu mai are ce cauta in mintea mea!

Sa le luam pe rand:

Avem nevoie de ajutor

Ca barbat, sunt vulnerabil si, de aceea, am nevoie de ajutorul sotiei!

Barbatilor le vine foarte greu sa creada lucrul acesta, sa rosteasca lucrul acesta. Dar, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: Oare de ce a zis Dumneze: ,,Nu-i bine ca omul (ca barbatul) sa fie singur? Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Pentru ca El ne-a creat cu lipsuri fundamentale, cu spatele gol, dragii mei, putem fii loviti de la spate, oricand, in lupta spirituala. Si de aceea, Dumnezeu, in lupta siprituala ne-a dat un ajutor potrivit. Noi suntem pe terenul dusmanului, indiferent cine am fi. Sagetile arzatoare a celui rau lovesc din toate partile. Si am nevoie de ajutor. Sa stii, ca atunci cand nu crezi ca ai nevoie de ajutor, ai o boala psihica. Si problema cu bolnavii psihici este ca nu cred ca sunt bolnavi. Si pentru ca nu cred ca-s bolnavi medicii nu pot sa-i ajute. As putea sa va povestesc tragedii imense, dragii mei, din familii in care copiii erau sa-si omoare parintii pentru ca n-au vrut sa creada ca-s bolnavi. Odata ce ai acceptat realitatea aceasta si incepi sa iei medicatia, esti ajutat sa traiesti o viata cat de cat normala. Ori, pana nu recunosti ca ai nevoie de ajutor, pana atunci nu vei sti cum sa te porti, cum sa-ti iubesti nevasta ca pe trupul tau. Nu uitati, pamantul a fost vandut sub stapanirea celui rau. El este administratorul acestei planete. El este dumnezeul veacului acestuia. Asta s-a intamplat in Eden.

Dar, mai ramane un lucru de pazit, care e mai valoros ca toata desertaciunea lumii acesteia: sufletul omului. Si in aceasta batalie spirituala pentru sufletul omului, Dumnezeu a zis: ,,Nu-i bine ca omul sa fie singur.Am sa-i fac un ajutor potrivit”. In aceasta batalie, barbatul are nevoie de ajutor. Uitati-va la imaginea din fata voastra. Daca nici Hristos – si aveti cele doua imparatii inaintea voastra – Daca nici Hristos, barbatul, n-a fost scutit de ispitirea Satanei: ,,Inchina-te mie si am sa-Ti dau toate imparatiile pamantului”. Cam dupa asta alearga inima unui barbat, dupa desertaciunile acestei lumi si Hristos spune: ,,Ce ar folosi unui om, sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” Daca nici Hristos n-a fost scutit, voi fii eu, vei fii tu? Hristos a fost intrupatul Fiu al lui Dumnezeu, eu sunt tarana. Eu am nevoie de ajutor. Cand cititi armura lui Dumnezeu din Efeseni 6, spatele este descoperit. Pentru spatele meu Dumnezeu mi-a dat sotia mea. Ea, prin intuitia ei, sa aiba grija sa nu fiu lovit pe la spate de ispitirile, de sagetile arzatoare ale celui rau. (41:00)

Nimeni altcineva nu-mi poate fi

un ajutor mai potrivit ca sotia mea

Al doilea adevar de care trebuie sa fiu convins este ca nimeni altcineva nu imi poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea. Am trait cu Nora peste 38 de ani. Nimeni in lumea asta nu ma cunoaste cum ma cunoaste ea. Nu trebuie sa vorbim prea multe, nu trebuie sa ne spunem prea multe. Ea stie zvacnirile inimii mele, stie aspiratiile mele, stie punctele mele slabe, toate le stie. Nici mama mea nu m-a cunoscut cum ma cunoaste sotia mea. Spuneti-mi, cine altcineva in lumea aceasta mi-ar putea fi un ajutor mai potrivit decat ea? De aceea, vreau sa spun: „O voi iubi ca pe trupul meu!” Stiti de ce? Ce m-as face cu un ajutor nepotrivit, disfunctional, pentru ca am neglijat-o? Pentru ca n-am hranit-o, nu i-am purtat de grija asa cum face Hristos cu Biserica Lui.

Acuma, in momentul acesta parca aud suspinul multor barbati din sala. Stiu ca veneam de la o conferinta si eram intr-o masina cu prietenii. Eu tocmai facusem o descoperire extraodinara in 1 Corinteni 11 si le povesteam entuziast tot ce am inteles din Biblie in saptamana respectiva. Si unul din cei care erau in masina, dupa ce m-a ascultat o vreme s-a uitat la mine si a zis: ,,Daca e adevarat ce spui, ma duc acasa si-mi impusc nevasta.” Haideti sa va talmacesc cuvintele lui. Eram intre prieteni si a fost o gluma. ,,Daca e adevarat ce spui, arata-mi tu o femeie de felul acesta”.

Vreau sa va las cu o intrebare: Oare iubirea, increderea si incurajarea pe care le-am invatat de la Hristos pot ajuta in devenirea sotiei mele? V-am spus, nu stiu de ce Dumnezeu nu ne-a dat femei desavarsite ca sotii. Puteti sa le cautati cat vreti. Si am multi baieti in jurul meu care au venit sa-mi planga pe umar cand curta o femeie si avea o lista de 25 de puncte cum tre sa arate nevasta sa. Puteti sa cautati cat doriti, si eu am avut impresia ca am luat-o pe cea mai buna dintre cele mai bune. Trei zile dupa ce m-am insurat mi-am pus intrebarea: ,,Doamne, ce-o fi femeia, ca eu nu o pricep?” Dumnezeu ne-a dat unul celuilalt nedesavarsiti, in procesul formarii, a transformarii noastre. Ne-a pus pe unul langa celalalt, ca Duhul se arata prin unul spre folosul celuilalt si intr-o buna zi, impreuna, sa fim mireasa lui Hristos. Oare, iubirea, incurajarea, si increderea invatata de la Hristos pot ajuta devenirea sotiei mele?

Dati-mi voie sa va aduc o poveste reala. Era prin anii ’80 si Dumnezeu, in raspuns la rugaciunile noastre a inceput sa ne aduca invatatori dupa cerintele, sau daca vreti, dupa nivelul intrebarilor noastre. Si cineva, undeva, pe alt continent, in America de Nord, i-a dat o ideie ca sa aduca in Romania tot corpul profesional de la Wheaton College. Si fiecare vara ducea 2,3. Stateam ascunsi cu ei prin paduri, prin apartamente si de dimineata pana seara studiam Scriptura. Si unul dintre ei, tin minte, era o vara torida, eram in Oradea, era Paul DuVree(?) seful catedrei de filozofie de la Wheaton College. Avea o problema serioasa de ochi. Se vedea cand te uitai la el si ochelarii pe care-i purta. SI intr-o zi ne-a povestit viata Lui. S-a nascut cu problema asta de ochi si cand s-a dus la scoala n-a spus nimanui ca el nu vede tabla, nu vede ce-i scris acolo. Va dati seama cum aratau caietele lui, cum aratau lucrarile lui. Abia ca s-a tarat peste clasa IV-a. In clasa IV-a a trebuit sa dea un examen pentru pregatirea in clasa V-a. La lucrarea de la matematica i-au gresit lucrarea, i-au incurcat-o. I-au dat o nota foarte mare. Hai sa zicem, in limba Romana, un 9. A intrat in clasa V-a, notele la matematica 2, 2. A venit profesoara la el si a zis: ,,Paul, nu se poate. Uite aici lucrarea ta. Tu esti un baiat de nota 9, nu de 2.” Stiti ce a spus el? „Am terminat liceul primul din clasa.”

Spuneti-mi, ce l-a propulsat pe Paul de la 2 la 10? Increderea, incurajarea. Profesoara de matematica, mai tarziu, a aflat povestea. A fost corectata lucrarea lui. Poate ca ai o sotie de nota 2. Oare, iubirea ta ar putea sa faca din ea un ajutor potrivit de nota 9? Cel putin. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.` Nu stiu daca simtiti greutatea acestui „de aceea”. Ca sa iubeasca „ca şi Hristos Biserica” si sa o ajute astfel in devenirea ei.

Barbatilor, va pun o intrebare, intrebandu-ma pe mine: La ce mi-ar folosi un ajutor nepotrivit si disfunctional pentru ca toata viata am neglijat-o avand pretentii de la ea, asteptari de la ea, dar fara sa Il fi studiat pe Hristos in lucrarea Lui prezenta zi cu zi si sa-L imit pe Hristos in asta. „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica”. Ah, e prea complicat si prea esoteric. Dati-mi voie sa cobor la lucruri mai practice. Barbatilor, iubiti-va nevestele ca pe trupul vostru. Cineva spunea, „Cand unui barbat ii e foame, indiferent unde s-ar afla, trage si mananca. Cand unui barbat ii e somn, indiferent ce ar fi, se duce la hotel si se culca. Nu conteaza cat plateste. Cand un barbat doreste ceva, indiferent peste cine calca, isi atinge scopul. Dragii mei, Dumnezeu a pus in noi barbatii atitudinea asta de luptator. Haideti sa luptam pentru ceea ce Hristos asteapta. Pentru ca intr-o zi sa prezentam nevestele si pruncii nostri, familia noastra inaintea Domnului. Amin.

VIDEO by Biserica Baptista Iris

Pavel Rivis Tipei – Evanghelizare 2014 (la Credo TV)

Ieremia 8:20 
,,Secerişul a trecut, vara s’a isprăvit, şi noi tot nu sîntem mîntuiţi!`
VIDEO by Credo TV

VIDEO: Cristian Barbosu cu Nicu Wagner si Fratii din Toflea – Evanghelizare Biserica Betleem Beclean 14 Februarie 2014

Evanghelizare Beclean

Vezi si –

• Vladimir Pustan – ‘Pocaieste-te’ Evanghelizare la Biserica ‘Betleem’ Beclean cu Gabi Zagrean si Alin si Emima Timofte 10 Februarie 2014

• PAGINA Cristian Barbosu aici

Nimic despre Ziua Îndrăgostiților, editorial – Vladimir Pustan

Sursa si photo de la Ciresarii.ro

Nimic despre Ziua Îndrăgostiților, editorial – Vladimir Pustan

În unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinele adânc împlântate în buzunarele personale.
Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.

Sursa si photo de la Ciresarii.ro

…si un editorial de la Ciresarii

Iubirea nu are nevoie de parametrii

„Nu aveti nevoie de nici o dovada a iubirii. Poate ca v-ati petrecut intreaga viata cautand divezi de iubire. Nu cautati dovezi, preaiubitilor. Iubirea nu e conceputa ca un test. Nu e nimic altceva decat ceea ce este. Iubirea in sine este nemuritoare, dar iubirea nemuritoare pe care o cautati nu e gasita cautand dovezi, sau cautand-o chiar pe ea insasi. Decat sa cautati iubirea, oferiti. Mai bine spuneti-i mintii sa nu mai caute iubirea. Fiti pregatiti sa iubiti la fiecare miscare pe care o faceti, si sa nu asteptati ca iubirea sa vina inapoi. E de-ajuns sa oferiti, preaiubitilor.
Iubirea nu poate fi decat un dar. Nu e ceva pe care il vanati. Daca este vanata, nu este ceva stabil. Iubirea trebuie lasata libera pentru a se alinia la ceea ce doreste ea. Nu puteti forta pe nimeni sa va iubeasca. O persoana poate iubi de una singura, si totusi iubirea se simte libera.

Chiar si atunci cand iubirea pare sa paleasca, voi inca mai puteti simti fiorul iubirii. Nu aveti nevoie de nici o dovada de iubire si cand o cereti, chiar si tacut, deveniti ca o caracatita care se prinde de orice apuca cu disperare. Nu va prindeti de iubire pentru ca iubirea nu poate fi prinsa. Nu poate fi decat simtita. Nu poate fi pusa sub un mandat. Nimeni nu e obligat sa va iubeasca si voi nu sunteti obligati sa fiti iubiti, nici nu aveti nevoie de vreo dovada evidenta pe care sa o primiti. Cum incepeti sa incercati sa testati iubirea, ea zboara. Asta pentru ca, in cererea dovezilor de iubire, voi puneti o limitare in iubire. Iubirea, deasupra tuturor, trebuie sa fie libera sa plece sau sa ramana. Cine sunteti voi sa vreti ca iubirea sa stea?

Cine sunteti voi sa stiti ca iubirea trebuie sa arate intr-un anume fel? Nu puteti comanda iubirii. Tot ce puteti face, preaiubitilor, e sa oferiti iubirea in orice fel. Nu conteaza iubirea inimii celuilalt. Conteaza doar iubirea voastra. Nu trebuie sa sugrumati iubirea, nici sa o luati cu forta, ci sa o tineti gentil aproape de voi. Fiti receptivi la iubire, dar sa nu trebuiasca sa o aveti. Conceptul de a trebui sa aveti va cauzeaza probleme. Impiedica iubirea dupa care atat de mult ravniti. Eliberati-va azi. Nu trebuie sa va simtiti iubiti. Lasati ca iubirea Mea sa fie suficienta. Apoi va deschideti toate calile pentru ca iubirea sa apara. In minutul in care nu mai cereti iubire, va declarati deschisi iubirii. Inainte de asta erati deschisi la posesiunea iubirii. Spuneati ca iubirea este un joc corect.

Cu adevarat preaiubitilor, nu exista sezon de vanatoare pentru iubire. Puneti arcurile si sagetile deoparte. Lasati ca inima sa va fie strapunsa de propria iubire si oferiti-o liber. Cum oferiti iubire liber, veti fi mai capabil sa acceptati iubirea liber. Mentineti in minte ca nu trebuie sa aveti iubire in lume. Nu sunteti dependenti de ea. Daca sunteti dependenti de ea, ii deveniti sclav, sau hot (furati iubirea). Eliberati nevoia de a avea iubire si ii deschideti usa. Libertatea este miezul iubirii. Nimeni nu trebuie sa va iubeasca. Nu trebuie sa fiti iubiti. Asta este libertatea. Asta va face liber sa iubiti fara clauzele care demarcheaza iubirea. Iubirea este prea minunata pentru ca sa va puneti gheara pe ea.

Lasati ca iubirea sa fie. Lasati iubirea asa cum este ea. Nu va cer sa va multumiti cu putin. Va cer sa fiti deschisi la
iubirea nemarginita in lume. Asta este iubirea, mai mareata decat picaturile de iubire pe care voi le storceati sau asupra carora insistati. Eliberati barierele iubirii din inima voastra. Eliberati iubirea.”

Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Cantarea Cantarilor in imagini si in cantec, o parabola a dragostei noastre pentru Hristos

Cantarea Cantarilor 3:1-2

Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…
² M’am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!

Cantarea Cantarilor 5:1-9, 15-16

Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu mirezmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… -Mîncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
² Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul prea iubitului meu, care bate: ,,Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.„ –
³ ,,Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş?
⁴ Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, şi mi -a fost milă de el atunci.
⁵ M’am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mînile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului.
⁶ Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi -a răspuns.
⁷ Păzitorii cari dau ocol cetăţii m’au întîlnit; m’au bătut, m’au rănit; mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
⁸ Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce -i veţi spune?… Că sînt bolnavă de dragoste! –
⁹ Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –

Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii. ¹⁶ Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –

Cantarea Cantarilor 6:1-3

Unde s’a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm şi noi împreună cu tine? –
² Iubitul meu s’a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
³ Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –

Freddy Hayler

Alin Puscasu – Tu m-ai dus sus spre lumina ♪ ♥ ♫◦° °◦°°◦

Tu mai dus sus spre lumina,
Tu mai invatat sa sper,
in Tine am gasit odihna
si-o fereastra catre cer.
Tu- ai trimis cuvantul vietii,
cand departe rataceam,
Tu esti roua diminetii
Doamne tu esti tot ce am.

Tu esti iubirea mea din cer,
si diminetile pe care eu cu dor le astept,
Tu esti si soarele ce imi incalzeste inima,
doar langa Tine prin iubire eu pot exista.

Tu mai dus inspre lumina,
Tu mai invatat sa sper,
in Tine am gasit odihna
si- o fereastra catre cer
Tu ai trmis cuvantul vietii,
cand departe rataceam
Tu esti roua diminetii,
Doamne Tu esti tot ce am.

Doamne doar langa tine,
imi va fi bine mereu
voi crede vesnic in Tine
Tu esti al meu Dumnezeu
Doamne doar langa Tine
imi va fi bine mereu
voi crede vesnic in Tine
Tu estï al meu Dumnezeu.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ Versuri Alin si Florina Jivan

VIDEO by Poarta Cerului

Solomon’s – Song of Songs – a love story about Christ

The Bridegroom…loves His beloved

Song of Solomon 2:8,11-12 and 8:6-7

(and) The Bride Adores Her Beloved

⁸The voice of my beloved
Behold, he comes,
leaping over the mountains,
bounding over the hills.1for behold, the winter is past;
the rain is over and gone.
¹² The flowers appear on the earth,
the time of singing has come,
and the voice ofthe turtledove
is heard in our land.

⁶Set me as a seal upon your heart,
as a seal upon your arm,
for love is strong as death,
jealousy is fierce as the grave.
Its flashes are flashes of fire,
the very flame of the LORD.
⁷Many waters cannot quench love,
neither can floods drown it

(Spurgeon from the sermon titled ‘Lovest thou me?’)

When I admonished you to look to yourself it was only to detect the evil; would you find the remedy, you must direct your eyes, not to your own heart, but to the blessed heart of Jesus—to the Beloved one—to my gracious Lord and Master. And wouldst thou be ever conscious of the sweet swellings up of thy heart towards him; thou canst only prove this by a constant sense of his tender love to thee. I rejoice to know that the Holy Ghost is the Spirit of love, and the ministry of the Spirit is endeared to me in nothing so much as this, that he takes of the things of Jesus, and shows them to me, spreading abroad the Saviour’s love in my heart, until it constrains all my passions, awakens the tenderest of all tender emotions, reveals my union to him, and occasions my strong desire to serve him.

Let not love appear to thee as a stern duty, or an arduous effort; rather look to Jesus, yield thyself up to his gracious charms till thou art ravished with his beauty and preciousness.

Happy Valentine’s Day – God is LOVE

photo credit haysvillechristianchurch.org

The need to study and to grasp the love of God is vital for a number of reasons (and even more!).

(1) The love of God is widely accepted, but wrongly understood. As indicated, many people believe in a “God of love,” who operates according to their definition of love. Those people will be shocked to find themselves spending eternity in hell if they believe “a loving God would not condemn anyone to hell.” But the error is not just among unbelievers, for many Christians also have a very distorted concept of God’s love.

(2) The love of God is the basis for God’s great acts in history. In Psalm 136, we find the love (“lovingkindness”—NASB) of God repeated after each new line of the Psalm. The Psalm praises God for His lovingkindness for two major acts in history, the creation of the world and the deliverance of Israel from their Egyptian slavery. The prophets of the Old Testament emphasized the love of God during the dark days of Israel’s captivity (Isaiah 49:8-16; 63:7; Jeremiah 31:3; Hosea 11:1), and the New Testament speaks of the love of God in the person and work of Jesus Christ (1 John 4:9).

(3) The love of God is the cause, the basis and the standard for the love we are expected to demonstrate in our lives as Christians (Matthew 5:43-48; John 15:7-12; 1 John 2:4-11; 3:10-11; 13-24; 4:7-11).

photo credit lovechangeseverythang.tumblr.com

(4) The entire Old Testament law can be summed up in terms of love. The commands of the Law, given to the people of God, can be summed up as: love God, and love your neighbor.

34 But when the Pharisees heard that He had put the Sadducees to silence, they gathered themselves together. 35 And one of them, a lawyer, asked Him a question, testing Him, 36 “Teacher, which is the great commandment in the Law?” 37 And He said to him, “ ‘You shall love the Lord your God with all your heart, and with all your soul, and with all your mind.’ 38 This is the great and foremost commandment. 39 The second is like it, ‘You shall love your neighbor as yourself.’ 40 On these two commandments depend the whole Law and the Prophets” (Matthew 22:34-40).

8 Owe nothing to anyone except to love one another; for he who loves his neighbor has fulfilled the law. 9 For this, “You shall not commit adultery, You shall not murder, You shall not steal, You shall not covet,” and if there is any other commandment, it is summed up in this saying, “You shall love your neighbor as yourself.” 10 Love does no wrong to a neighbor; love therefore is the fulfillment of the law (Romans 13:8-10).

(5) Love is to be a principle goal of our lives as Christians (1 Corinthians 12:31; 13:13; 14:1; see2 Peter 1:7, where love is the pinnacle of Christian virtues to be pursued).

(6) It is the love of Christ which controls us (2 Corinthians 5:14).

(7) What we love is what we will tend to be like, to imitate (see Hosea 9:10).

photo credit http://www.biblelockscreen.com

(8) Love is one of the prominent terms and concepts in the New Testament. When our Lord was soon to be arrested and crucified, He spoke to His disciples in what has become known as the Upper Room Discourse (John 13-17) concerning the things important for them to know in light of His coming death, burial, resurrection, and ascension. “Love” is one of the prominent terms in this section.

Love is also prominent in the Epistle of Paul to the Ephesians, being mentioned in each chapter. In chapter 1, verse 4, love is first mentioned as the motivation of God as He chose us for salvation in eternity past. In chapter 2, Paul reminds his readers they were once dead in their trespasses and sins, and that God provided salvation for us because of His mercy and His great love with which He loved us (2:4). In chapter 3, Paul prays that his readers might be “rooted and grounded in love” (3:17), and “know the love of Christ which surpasses knowledge” (3:19). In chapter 4, Christian unity is urged, as believers show “forbearance to one another in love” (verse 2). In the same chapter, Paul says that the church, the body of Christ, builds up itself in love as Christians speak the truth in love (verses 15-16). In chapter 5, Paul urges believers to “walk in love, just as Christ also loved you and gave Himself up for us, an offering and a sacrifice to God as a fragrant aroma” (verse 2). Husbands are instructed to “love their wives, just as Christ also loved the church, and gave Himself up for her” (verse 25). In his concluding words to the Ephesians, Paul writes,

23 Peace be to the brethren, and love with faith, from God the Father and the Lord Jesus Christ. 24 Grace be with all those who love our Lord Jesus Christ with a love incorruptible (Ephesians 6:23-24).

(9) Love for others is evidence of a true faith in Christ, and the absence of love is an indication of a false profession. These statements, written by the apostle John, are challenging to the Christian, and a sobering warning to those who merely think or profess to be saved:

9 The one who says he is in the light and yet hates his brother is in the darkness until now. 10 The one who loves his brother abides in the light and there is no cause for stumbling in him. 11 But the one who hates his brother is in the darkness and walks in the darkness, and does not know where he is going because the darkness has blinded his eyes (1 John 2:9-11).

14 We know that we have passed out of death into life, because we love the brethren. He who does not love abides in death. 15 Everyone who hates his brother is a murderer; and you know that no murderer has eternal life abiding in him. 16 We know love by this, that He laid down His life for us; and we ought to lay down our lives for the brethren. 17 But whoever has the world’s goods, and beholds his brother in need and closes his heart against him, how does the love of God abide in him? (1 John 3:14-17).

7 Beloved, let us love one another, for love is from God; and everyone who loves is born of God and knows God. 8 The one who does not love does not know God, for God is love. 9 By this the love of God was manifested in us, that God has sent His only begotten Son into the world so that we might live through Him. 10 In this is love, not that we loved God, but that He loved us and sent His Son to be the propitiation for our sins. . . 20 If someone says, “I love God,” and hates his brother, he is a liar; for the one who does not love his brother whom he has seen, cannot love God whom he has not seen. 21 And this commandment we have from Him, that the one who loves God should love his brother also (1 John 4:7-10, 20-21).

HT – https://bible.org

photo credit www.danapitmann.com

Love Is Not a Verb

Photo credit danielwhyte3.com

by Jon Bloom at DesiringGod.org, originally posted in January 2014

Two weeks ago, I encouraged us all to make a 2014 resolve to “pursue love” (1 Corinthians 13:5). Based on the following statements by Jesus, I would say that love is the most important thing to pursue this year.

[The greatest commandment:] You shall love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your mind. This is the great and first commandment. And a second is like it: You shall love your neighbor as yourself. (Matthew 22:37–39)

This is my commandment, that you love one another as I have loved you. (John 15:12)

By this all people will know that you are my disciples, if you have love for one another. (John 13:35)

However, we must be clear on what love actually is or else we will find ourselves lost in the pursuit of it and lose our resolve.

Love Is Not Only a Verb

John Mayer’s catchy song captures the way many people end up defining love in total: “Love Is a Verb.” The problem is that’s not the whole truth. Love is not only a verb.

Now, I know what Mayer’s getting at. He means that lip-only love isn’t love. Love is displayed in action. That is true. The apostle John agrees when he says, “Little children, let us not love in word or talk but in deed and in truth” (1 John 3:18).

But it’s still a massive and potentially dangerous oversimplification. If we reduce love to mere action, we will miss love at its source. Making love only a verb will likely make us Pharisees. Because just like you can talk loving without really loving, you can act loving without really loving. That’s what Paul meant when he said, “If I give away all I have and deliver up my body to be burned, but have not love, I gain nothing” (1 Corinthians 13:3). We can look like we’re fulfilling 1 John 3:18 and still not love.

To understand love correctly, we must see that love originates as a noun that necessarily produces verbs.

Love So Amazing, So Divine

Let’s turn to the “Apostle of Love” for help with this:

• “God is love.” (1 John 4:8)
• “God so loved the world, that he gave his only Son, that whoever believes in him should not perish but have eternal life.” (John 3:16)
• “By this we know love, that he laid down his life for us, and we ought to lay down our lives for the brothers.” (1 John 3:16)

“God is love”: By saying this, John is pointing us to the origin of love. In the previous verse, he writes, “love is from God” (1 John 4:7). True love is a part of and comes from the most beautiful, most valuable, most satisfying Treasure that exists: God.

“God so loved the world, that”: It is true that love is a verb. In English, we use forms of the word “love” as nouns, verbs, adverbs, and adjectives. But that doesn’t change the fact that love in its divine origin is an action-producing noun. Even used as a verb in this verse, we end up understanding love as a noun. The word “that” makes all the difference. It tells us that God’s love for his Trinitarian glory, and for the Bride he determined to purchase for his Son, was the motive that moved him to the action of giving his Son.

“By this we know love”: True love is revealed in Jesus’s death on the cross. He laid his life down for us “for the joy that was set before him” (Hebrews 12:2) in glorifying his Father (John 17:1), receiving glory from his Father (John 17:5), and the full eternal joy of his redeemed Bride (John 15:11). That’s what love looks like.

The most helpful single sentence definition of love I have found is from chapter four of John Piper’s Desiring God: “Love is the overflow of joy in God that gladly meets the needs of others” (119).

Love is not merely the action of meeting others’ needs; it includes the motive of the action. True love cherishes God supremely as the supreme Treasure and therefore wants others to also cherish the supreme Treasure and be eternally happy.

God is love, and love is from God. Therefore, loving others is doing whatever it takes for them to have as much of God as they can.

Demands My Soul, My Life, My All

This has huge implications. It means that true love can’t flourish apart from God.

Anything that looks like love that we do for others — being patient, kind, not boastful or irritable or resentful, giving away our possessions, even martyrdom (1 Corinthians 13:4-5, 3) — that isn’t done for God’s glory and with a desire that others may taste and see that God is good (Psalm 34:8) is not true, vibrant love. Godless love is a hollow shell, a love that has lost its soul, a flower cut from its root. Godless love is sin (Romans 14:23).

It makes you catch your breath, doesn’t it? How often is your “love” sin? O how wonderful is the precious gospel! Jesus fulfilled the greatest commandments for us sinful lovers! There is therefore now no condemnation for us if we are in Christ Jesus (Romans 8:1).

But, if you’re like me and see the frequent hollow sinfulness of your love in light of biblical love, you’ll realize that this whole “pursuing love” thing is a much deeper issue than we first thought.

And the remedy is far more than us trying to do more verbs — to produce more actions. We need a deeper transformation, a profound reordering of our souls’ affections. And this only happens by looking at the glory of the great Noun until we delight in him more than anything else.

So that’s where pursuing love begins: look at the Noun — gaze at God in his love. Dive into the greatest commandment before getting consumed in the second. In the long run, because of the actions it will produce, this is the most loving thing we can do this year.

DesiringGod.org