Florin Ianovici – Un inger de om – Marti, 13 Ianuarie 2015

Ingerul vine la Petru in temnita Photo credit en.wikipedia.org

TEXT Faptele Apostolilor 12:1-19

1 Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască;
2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. –
4 După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.
5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”
9 Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10 După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
11 Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”
12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
13 A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14 A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15 „Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
16 Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
17 Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.
18 Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
19 Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

„Noi suntem chemati sa fim ingeri de oameni. In aceasta seara, lectia pe care Dumnezeu ne invata este cum sa ne purtam  ca niste ingeri de oameni. Exista ingeri pe care Dumnezeu ii trimite, pentru ca este un Irod care nu vrea sa dea cheia. Si Dumnezeu i-o ia din mana. Dar exista si ingeri pe care Dumnezeu ii trimite cand n-ascult de El, pentru ca eu nu stiu sa fiu ingerul lui Dumnezeu pentru aproapele meu. Si atunci, fereasca Dumnezeu sa fie vreodata asa. Niciodata nu vreau sa fac jocul Satanei. Ci Dumnezeu sa ma ajute sa fiu si sa fiti ingeri de oameni.”

Florin Ianovici 1 Ian 2015

Iubitii Domnului, trebuie sa va marturisesc, mi-am facut astazi o analiza si am ajuns la convingerea ca eu n-am vazut pana acuma un inger din cer. Dar mai e timp. Laudat sa fie Domnul. Dar, am vazut, in schimb, demoni. Pe astia i-am vazut, demoni din iad. Dar inger, inca n-am vazut. Nu stiu de ce Dumnezeu  n-a ingaduit sa vad pana acuma un inger. Dar, poate, Dumnezeu va ingadui, pana la sfarsitul vietii mele. Cunosc o sora care mereu se roaga lui Dumnezeu: Doamne, vreau sa vad si eu un inger. Acuma, iubitii Domnului, eu n-am vazut vreodata un inger din cer. Dar, ceva s-a intamplat.

La un moment dat, spune Biblia in 2 Samuel 14:17 ca o femeie inteleapta, pe nume Abigail, a iesit in fata unui tanar care era extrem de suparat, pe nume David, ce fusese uns de Dumnezeu sa fie imparat, dar nu-l lasa Saul sa fie imparat. Si acest David si-a pus in minte sa mearga si sa se razbune, caci sotul lui Abigail, pe nume Nabal, a fost ajutat de David un sezon intreg, in sensul in care David impreuna cu 400 de ostasi i-a pazit turmele de cei ce veneau sa fure. Este adevarat ca intre ei nu exista un contract scris si o intelegere.

Dar in momentul in care tu acceptai ca cineva sa stea langa tine si sa fie pazitori la turma ta, era de la sine inteles, ca in momentul in care trebuia sa se faca impartirea si in momentul in care se incheia sezonul, trebuia sa trimiti daruri pentru cei ce te-au vizitat. Ei, Nabal n-a vrut lucrul asta. David a trimis niste ostasi de-ai lui si a spus: Da-ne ce ni se cuvine pentru ca te-am ajutat, te-am pazit. Nabal n-a vrut sa stie lucrul asta. Si atunci, David s-a suparat, a urcat impreuna cu calaretii lui pe cai si au plecat sa-l omoare pe Nabal. In momentul acela, Abigail, femeia lui Nabal, a iesit  in calea lui David si a inceput sa vorbeasca cu el si i-a zis: sa nu-si puna mintea d-l meu cu omul acesta, care este asa cum ii este numele. Ca, Nabal, in traducere, inseamna nebun. Dar nu numai, ca ce spune ea e ceva extraordinar in 2 Samuel 14:17 –  Roaba ta a zis: „Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.

Tot despre aces om, pe nume David, avea sa se exprime in acelasi fel un alt om, care a primit din partea lui foarte multa mila: Mefiboset. Povestea lui, cei mai multi o stiti. In 2 Samuel 19:27, atunci cand Tiba, slujitorul lui Mefiboset il ponegreste pe Mefiboset, in fata lui David, el se exprima spunand asa. Mefiboset lui David: Şi el a înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meu, împăratul, este caun înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. – 2 Samuel 19:27 Eu n-am gasit pe pamantul acesta, inca, nu m-am asteptat sa vad un inger. Mi-as dori sa vad un inger. Am avut cu Domnul Dumnezeu fel de fel de experiente. Am vazut in Domnul Dumnezeu indurare. De multe ori, in rugaciune, a coborat puterea lui Dumnezeu. Dar, cu ochii mei, n-am vazut inca un inger. N-am vazut inca un inger coborand din cer.  Dar, marit fie Dumnezeu, ca de fiecare data cand vin la biserica, vad o multime de ingeri. 

In aceasta seara, vreau sa va spun, iubitii Domnului, ca mi-as dori ca noi, oamenii care trecem prin necazuri sa avem parte de o interventie miraculoasa a lui Dumnezeu. Amin! Vreau sa va spun, iubitii Domnului, ca intotdeauna in lumea aceastava exista cate un imparat nebun sau va exista cineva care sa aiba cheile de la temnita ta. Intotdeauna, omul crestin, intr-un fel sau altul, va fi prigonit. Omul crestin, mereu va avea infruntari de acest tip. Si ati bagat de seama ca Irod s-a uitat – el era nepotul lui Irod Cel Mare, care omorase pruncii in Betleem. Aproape din neam in neam astia au fost ucigasi, pentru ca asta e nepotul, dupa care, unchiul lui i-a taiat capul lui Ioan Botezatorul. Asta-i Antipa, ala era Agripa si tot neamul Irozilor, asta a facut o viata intreaga. Ei au fost vrajmasi prin natura lor. Si acest Irod, cand a vazut ca place poporului, de fapt, a cui popor A Sinedriului. El era un imparat care era intr-o situatie precara, cel putin cu imparatul roman. Nu intru in istorie acum. Si pentru ca sa-si intareasca domnia, a facut ceea ce face orice om. Cand depinzi de cineva, cauti sa-i faci pe plac. Si cand a vazut ca ucigandu-l pe Iacov, lucrul acesta a placut iudeilor- si iudeilor, sa intelegeti celor din Sinedriu, celor care erau conducatori, celor care erau pe vremea acea si au pus mana is pe Petru, sa-l omoare.

Ascultati-ma acuma la un lucru. Satana are dreptul o singura data sa te ia pe neasteptate. Satana are dreptul o singura data sa te doboare. A doua oara, daca te doboara, e vina ta. Probabil ca biserica n-a fost pregatita in momentul in care a fost martirajul lui Iacov. N-a fost pregatita sa faca ceea ce a facut pentru Petru. Poate ca a avut o idee de genul: nu ne lasa Dumnezeu in necaz. Si eu cred, Aleluia!, ca Dumnezeu nu ne lasa in necaz. Dar la fel de bine cred ca pentru noi trebuie sa se inalte rugaicuni. Si unitatea de care vorbim in aceasta seara, nu este unitatea gusturilor. Nu este unitatea unor pareri. CI este unitatea in rugaciune. Este unitatea celor care inalta glasul inaintea lui Dumnezeu, ca o arma puternica. Si Dumnezeu nimiceste pe cel rau. Pentru ca aici vrea sa loveasca cel rau. Vrea sa loveasca in puterea cea mai mare a bisericii care este rugaciunea.

Acuma, in momentul in care deja biserica a inteles ca pe pamantul asta lucrurile nu sunt cum credem noi, ca e o luupta pas la pas, ca pentru fiecare bine si pentru fiecare incercare trebuie sa inalti glasul, sa te rogi lui Dumnezeu. Biserica s-a inarmat cu rabdare si erau zile de cand se rugau. Si stiti cum spune Biblia? Inaltau rugaciuni inaintea lui Dumnezeu. Adica, Dumnezeu le primea. Asta inseamna ca le inaltau rugcaciuni. Laudat sa fie Domnul! Si Dumnezeu, probabil ca a batut la usa lui Irod. Fiece om, pe pamantu acesta are un moment de cercetare cu Dumnezeu si cel mai rau. Dar Dumnezeu n-a capatat raspuns de la Irod. Dumnezeu a incercat la mai marii zilei si n-a gasit raspuns. Dumnezeu a incercat la cei de care depindea libertatea lui Petru si acolo a gasit incapatanare. Si Dumnezeu a zis asa: Cand pamantul se impotriveste, cerul trece dincolo de impotrivirea pamantului. Dumnezeu n-are nevoie de permisiunea omului sa-si faca voia si sa-si implineasca planul. Amin. Da. Dumnezeu ii bate la usa omului si ii spune: fa voia Mea. Si daca omul nu face voia Lui, Dumnezeu are o armata de ingeri. Dumnezeu are o ostire puternica si ostirea aceasta puternica a lui Dumnezeu se pune in miscare la porunca lui Dumnezeu. Dar porunca lui Dumnezeu, care vine din inima Lui, este miscata inima Sa de rugaciunea bisericii. Aleluia!

Asa, ca sa stiti in aceasta seara, ca noi avem parte de un ajutor, ajutor numit ajutorul lui Dumnezeu, avem parte de ostire cereasca si ce misca inima lui Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea declanseaza aceasta miscare a ingerilor lui Dumnezeu, care pot veni in ajutorul nostru. Spui in aceasta seara: ce mi-a mai ramas? Cum, ce ti-a mai ramas? Totul. Cine-L are pe Dumnezeu, are totul. Tu te uiti si spui: ce mi-a mai ramas? Nu conteaza ce ti-a mai ramas. N-am relatii, n-am prieteni, n-am pe nimeni aproape, n-am bani, nu stiu unde sa ma duc, n-am o usa la care sa bat si spui: ce mi-a mai ramas? Iti spun eu ce ti-a mai ramas: Totul! Dumnezeu este acela care schimba imprejurarile, vremile, imparatii, oamenii. Si, Dumnezeu, daca spune in aceasta seara ca vrea sa faca un lucru, nimeni nu poate sa-i spuna celui care este facatorul tuturor oamenilor: de ce faic lucrul acesta? „Ca vreau,” zice Dumnezeu si El are puterea s-o faca.

Textul ne spune ca atunci cand Petru a batut la usa si Roda a venit, el a zis probabil: sunt Petru. Ca ea, cand a deschis in miez de noapte, nu deschizi usa fara sa intrebi cine este. Cand a auzit Roda ca este Petru, s-a dus si a zis: este Petru. Si cei care erau acolo, aici este unul dintre lucrurile pe care vreau sa il invatam in aceasta seara. Iubitii Domnului, credeti ca Dumnezeu vindeca? Atunci, sa nu intrebati cine bate la poarta. Vindecarea bate la poarta. Nu ne rugam si cand vine vindecarea, ne miram cu toti ca a venit. Daca Dumnezeu  e viu si daca Dumnezeu asculta rugaciunea noastra, nu ne miram ca Domnul raspunde. Ne miram ca Domnul nu raspunde. Daca la usa bate biruinta, nu intreba cine este. Spune: bine ai venit. Aleluia!

Ca ei se rugau plini de inflacarare, dar cand a venit Petru ca raspuns la rugaciunea lor, au zis: „cum, adica? Nu-i Petru.” „Dar cine este?” „Ingerul lui!” Si ce spune Cuvantul Domnului? Nu spune ‘un inger’, ci spune: ingerul lui. Pentru ca exista in mentalitatea evreiasca si nu numai, si la romani si am vazut peste tot, ca fiecare om ar avea ingerul lui. Ati auzit lucrul asta? Si acuma, sa va spun ca nu-i cu totul nebiblic lucrul asta si am sa va citesc un cuvant din Matei 18:10 – Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri. Mentalitatea lor evreiasca era ca nu e Petru, dar ingerul lui Petru, pentru ca ei spuneau ca fiecare are un inger protector. Un inger ocrotitor. Pentru fiecare, Dumnezeu trimite o protectie divina. 

Iubitii Domnului, de ce spun lucrul acesta? Spun lucrul acesta pentru ca Dumnezeu din cer a pus in miscare  o armata cereasca. A pus in miscare un inger, sa faca o lucrare pe care n-o putea face nimeni. Nimeni nu putea deschide acea usa. Si acum, ascultati ce spune cuvantul lui Dumnezeu. Cate cete de ostasi erau? Patru. A cati ostasi? Patru. Cat inseamna asta? 16, de ce? Pentru ca erau 4 straje in noapte. La fiecare 3 ore se schimba straja. Cati erau la usa celulei? Doi. Unde erau ceilalti doi? Inlauntru. Unul legat in stanga, unul legat in dreapta. Catusele de care era legat Petru erau legate de cate un soldat. Adica, doi erau in celula cu el prinsi in catuse, doi erau la iesire de acolo. Si Dumnezeu a venit sa faca ceea ce omul n-a vrut sa faca. N-a fost voia Domnului ca Petru sa fie incatusat. N-a fost voia Domnului ca sa fie executat, pentru ca ceea ce astepta Irod era sa se termine zilele de sarbatoare, sa faca cu Petru ceea ce a facut cu Iacov. Acea judecata despre care se vorbeste era executia publica in fata poporului. Si Dumnezeu a zis: trimit un inger, ca sa faca ceea ce numai eu pot sa fac.

Dar, cand Petru bate la usa, cine ar trebui sa raspunda? Eu si tu si fiecare dintre noi. Dumnezeu trimite un inger cand ceea ce omul nu poate sa faca, poate numai Domnul sa faca. Dar, cand omul poate sa faca ceea ce trebuie sa faca, Dumnezeu nu trimite nici un inger. Dumnezeu te face inger. Noi, in aceasta seara si ceea ce eu doresc in aceasta seara e sa invatam cateva lectii din partea ingerilor. Eu va intreb, ce compliment ar fi mai frumos decat acesta. Cineva sa se uite si sa zica: Mai, ce inger de om? Vreti sa fiti cu ingerii? Va rog sa fiti ca ingerii. Sa se spuna de tine: ce inger de om e acesta. Sa spuna: ce ingeri de oameni sunt la Betel. Aleluia! Dvs. stiti caci cu noi sunt oameni de peste tot si ma bucur de doua lucruri care se intampla in Casa lui Dumnezeu. Betel este un loc in care multi si-au gasit un adapost si din alte biserici si din alte locuri, stiti de ce? Nu datorita mie, 100%, dar datorita voua, ingerilor. Daca stiti sa zambiti, daca stiti sa-i primiti pe oameni, daca stiti sa fiti politicosi, daca stiti sa dati binete, stiti cat de mult conteaza lucrul acesta?

Fraii mei, surorile mele, ce avea sa spuna ap. Pavel in momentul in care a fost judecat? Ascultati ce spune in Timotei 4:16 – Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. Si apoi continua: dar, Dumnezeu m-a intarit. Daca Dumnezeu trimite un inger din cer sa fie cu Pavel cand nimeni n-a fost cu el, cum ar trebui sa fiu eu si dumneata? Ar trebui sa fim in unitate. Noi ar trebui sa fim frati si surori. Dumnezeu disponibilizeaza ingeri din cer pentru alesii Lui. Si tu nu poti sa fii langa el? Si eu nu pot sa fiu langa tine? Dumnezeu lasa din cerul Lui sa coboare un inger, ca sa mearga langa cei in suferintasi eu n-am ochi sa vad si eu n-am putere sa inteleg lucrul acesta.

Urmeaza cateva sublinieri despre ingeri. Transcrierea pana la minutul 18. La minutul 42, vezi „Ingerii sunt printre noi, o intamplare adevarata.”

Reclame

Ar trebui să mă căsătoresc cu cineva datorită frumuseţii exterioare? Paul Washer si Tim Conway

Photo credit

Tinerilor, trăim într-o lume care îţi spune să urmăreşti o femeie datorită frumuseţii exterioare. Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru obişnuit, ca un lucru fără substanţă, ca un lucru gol, pentru că este gol!

——

Paul Washer: Femeia fără chibzuinţă, chiar şi cea mai frumoasă femeie fără chibzuinţă, este ca un inel de aur în râtul unui porc. Şi voi, tinerilor, ascultaţi-mă: Dacă eşti condus înspre căsătorie de senzualitatea fetei, te vei urî pe tine însuţi în final. Te vei urî. Dar dacă eşti condus înspre căsătorie de virtutea ei, de inteligenţa ei, de evlavia ei, vei găsi un partener pe viaţă.

Tim Conway: Tinerilor, trăim într-o lume, chiar în lumea aşa-zis creştină, care îţi spune să urmăreşti frumuseţea. Iar Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru obişnuit, ca un lucru fără substanţă, ca un lucru gol, pentru că este gol! Dacă urmăreşti frumuseţea… vă spun, mulţi tineri au trăit să regrete deciziile pe care le-au luat. Voi nu realizaţi, dacă nu sunteţi căsătoriţi nu realizaţi ce înseamnă să iei o soţie rea sau ce înseamnă să iei o soţie bună. Iar dacă urmăreşti frumuseţea, şi reuşeşti să obţii frumuseţea, şi iei o femeie neevlavioasă în interiorul acelei frumuseţi, chiar dacă este o creştină, dar este gâlcevitoare, nesfinţită, mândră, lipsită de supunere, vei trăi să regreţi ce ai făcut. Tinerilor, ştiu că unii dintre voi nu mă auziţi acum, ştiu că nu mă auziţi! Pentru că este o aşa tendinţă naturală de a fi atras înspre ceea ce este frumos. Dar Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru gol, trateaz-o ca un lucru gol.

Paul Washer: Dacă eşti condus înspre căsătorie de senzualitatea fetei, te vei urî pe tine însuţi în final. Te vei urî.

de Paul Washer & Tim Conway

http://illbehonest.com/romana/ar-trebui-sa-ma-casatoresc-cu-cineva-datorita-frumusetii-exterioare

Paul Washer | http://heartcrymissionary. com

TRAGEDIA DIN FRANȚA DIN PERSPECTIVA CREȘTINĂ! Mike Olari

Acum a fost rândul Franței. Cine urmează?

  teroristi_paris

Atacurile teroriste din Franța au făcut și încă fac vâlvă în toată lumea. Zilele acestea a curs multă cerneală în a se descrie, care mai de care de ce și cum s-a întâmplat totul. Cu toate acestea, chiar unii dintre  cei mai dibaci jurnaliști și comentatori politici, au început să dea din umeri și să se întrebe de ce toate astea? Nu cred că există cineva dintre noi care să nu-și pună tot felul de întrebări.

Și eu la rândul meu am încercat să-mi dau un răspuns și să-mi explic acest evenimet tragic, ca multe altele întâmplate în ultimii ani și care au avut un impact internațional.

A te uita doar la efecte fără să vezi adevarata CAUZĂ, a acestor evenimente tragice, este un răspuns doar pe jumătate, ori poate chiar mai puțin.

Cred că explicarea acestor evenimente și indentificarea cauzei nu este posibilă fără a avea minimum de cunoștințe teologice.

Așa după cum în conflictul dintre Israel și Lumea Arabă își are CAUZA în aventura lui Avram cu Agar, de unde a rezultat Ismael ( Genesa -16) care a fost alungat din casa lui Avraam, tot așa și ceea ce vedem noi astăzi (cu impact internațional) își are începutul cu mii  de ani în urmă, când Lucifer a declarat război deschis lui Dumnezeu.(Apocalipsa -12) și fiind învins a fost expediat pe planeta Pământ. Fiindcă ura lui era de acum desavârșită împotriva lui Dumnezeu, din prima zi când a ajuns pe planeta Pământ a și început să caute metode de răzbunare împotriva lui Dumnezeu.

Sigur că diavolul era foarte frustrat de faptul că a pierdut bătălia cu Dumnezeu și era conștient că nu are nici o șansă să se revanșeze, astfel a apelat la planu B, adică răzbunarea  împotriva CELUI ATOTPUTERNIC

Și cea mai eficentă cale de răzbunare, desigur că a fost atacul împotriva creației lui Dumnezeu.

Totul a început în Grădina Edenului ,unde diavolul pentru început a înșelat pe Eva, cu privire la ascultarea față de Dumnezeu. Apoi, Cain omoară pe Abel cu sânge rece și lucrurile continuă pâna la ce vedem noi astăzi.

Dar haideți să vedem cum s-a ajuns până aici. Dumnezeu a creat pe om și l-a așezat în Grădina Edenului pentru a fi fericit și pentru a duce o viață frumoasă lipsită de grijuri. Dumnezeu își iubea CREAȚIA foarte mult. Cel mai mare rău pe care poți să-l faci cuiva, este să te atingi de ce iubește el cel mai mult.

Sigur că diavolul neputând să se răzbune direct pe Dumnezeu, a încercat prin ceea ce Dumnezeu iubea cel mai mult, adică omul, CREAȚIA LUI.

Timp de veacuri, diavolul  s-a răzbunat pe Dumnezu prin incidente cu impact local care nu au afectat la nivel foarte extins lumea. Dar prin modernizarea lumii în toate domeniile (media, armelor de distrugere în masă, apoi prin intermediul internetului ) astăzi diavolul face ravagii și îngrozește lumea întreagă. În câteva minute dupa ce se întâmplă un eveniment oriunde pe Glob se și știe doar în câteva minute în întreaga lume. Internetul ajută în egală măsură atât pentru a semăna teroare, cât și pentru a transmite Evanghelia, depinde cine îl folosește. M-aș bucura ca, noi creștinii, să profităm mai mult de aceste căi moderne de comunicare și transmitere a mesajului evanghelic în toată lumea. Din păcate așa de mulți dintre cei ce folosesc Internetul, îl folosesc pentru promovarea persoanei lor nu pentru promovarea credinței lor în Isus.

În concluzie, pot afirma fără să greșesc că, toate tragediile cu impact internațional (dărâmarea celor două blocuri din NewYork, războaiele, această tragedie din Franța) și tot ce va mai urma, sunt efectiv răzbunările diavolului împotriva lui Dumnezeu. În timp, începând de la crima lui Cain și tot crescând influența lui pe planeta noastră Pământ, de la zi la zi și an de an, a ajuns astăzi la țări și popoare întregi care îl slujesc și-l ajută să-și răzbune înfrângerea suferită cu mii de ani în urmă. Este clar că aceste efecte dezastruoase își au CAUZA în războiul lui Lucifer (diavolul) când a fost expediat din cerul lui Dumnezeu (după ce acolo a fost înger de lumină).  Din nefericire, această luptă va continua până diavolul va fi legat de Dumnezeu și aruncat în Iazul cu foc.

Ce e de făcut atunci? Ei bine, pentru cei care mai citesc Biblia, sau mai vizitează câte o biserică creștină, știu că toate aceste tragedii nu vor înceta (ci se vor intensifica). Trăim timpurile sfârșitului, ca atare noi creștinii practicanți, trebuie să ne angajăm în această luptă tot mai acerbă (dar nu cu arme distrugătoare) prin Evanghelia Dragostei lui Cristos, pentru a scoate cât mai mulți oameni din această lume pierdută și a-i aduce în Împărăția Luminii, unde oamenii nu omoară pentru Dumnezeul lor, ci mor ei cu toată dragostea pentru a ajunge în locul din care Lucifer a fost eliminat.

Ce religie poate fi aceea care trebuie să-și răzbune Dumnezeul? Un Dumnezeu real se poate apăra și răzbuna singur, nu trebuie ca oameni să-L ocrotească și să-L răzbune.

Religia creștina are un Dumnezeu care își protejează poporul și care cucerește lumea prin dragoste și dăruire, nu prin teroare și fortă.

Câtă diferență este între copiii lui Dumnezeu care și atunci când își dau viața ca martiri, pleacă fără să opună vreo rezistență, cu zâmbetul pe buze, fericiți că-și vor întâlni Mântuitorul – și cei care omoară atâția oameni nevinovați, pentru a fi primiți bine și răsplătiți, pentru acest lucru. Sunt convins de dezamăgirea acestor teroriști, atunci când au ajuns în lumea de dicolo și au realizat că a fost mințit de diavolul și că de fapt ei au renunțat la viață pentru a purta războiul diavolului, iar acum plătesc scump, pentru întreaga veșnicie.

Să-i purtăm în rugăciunile noastre pe toți cei care au pierdut în zilele acestea pe cei dragi.

În slujba lui Isus,

Mike Olari

Preluat de la – http://family2fam.com/2015/01/12/tragedia-din-franta-din-perspectiva-crestina/

Nelu Brie – ‘Strigatul din mijlocul sparturii’ 11 ianuarie 2015

Photo credit vimeo.com

TEXT Ezechiel 22:23-30

23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”
25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.
27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!
29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!
30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

ian 2014 Nelu Brie Agnus Dei

Acest pasaj biblic, pasaj rostit prin profetul Ezechiel, un text foarte vechi, nu te-ai astepta ca Dumnezeu vreodata sa spuna asemenea cuvinte in dreptul celei mai iubite cetati. Nu te-ai astepta ca Dumnezeu sa fie nevoit sa faca asemenea constatari in dreptul poporului pe care si l-a ales si cu a carui nume a ales sa se numeasca. Dar viata, evolutiile ei,  te pune in fata unor realitati de-a dreptul tulburatoare. Ce-a fost  oare in inima lui Dumnezeu cand, uitandu-se spre cetatea iubita, Ierusalimul, a trebuit sa-si inspire profetul, sa-l cerceteze si sa-i ceara sa spuna aceste cuvinte: spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.” Un cuvant greu. Daca e sa ne uitam in partea anterioara a acestui cuvant, e greu.

7 În tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sunt asupriţi. 
9 În tine sunt bârfitori, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrânări.
10 În mijlocul tău se descoperă goliciunea tatălui; în mijlocul tău este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
11 În mijlocul tău fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge cu nora sa, fiecare necinsteşte pe sora sa, pe fiica tatălui său.
12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine Mă uiţi, zice Domnul Dumnezeu.

Grele cuvinte. Dar, daca ar fi sa vorbeasca Dumnezeu in dreptul nostru, daca ar fi sa ne descrie starea personala, starea familiei, starea bisericii, ce ar spune? Ca, ceva ar spune. Dar, ce? In aceasta seara, mesajul pe care il voi impartasi cu dvs. se numeste ‘Strigatul din mijlocul sparturii’. Se facuse o spartura. Ne vom uita la 3 lucruri foarte simple:

  1. O stare – La starea in care se gasea/se gaseste poporul.
  2. O misiune – Apoi, ne vom uita la o misiune.
  3. O solutie – Ca in final, sa ne uitam la o solutie.

Toate acestea sunt asezate in cuvantul pe care l-am citit. Dar, sa incepem prin a descrie starea.

1 . O stare

Starea nu era buna de loc. Cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul, cetatea sfanta, cetatea Sionului, cu care Dumnezeu facuse legamant, pe a carui nume si-a pus numele: Eu sunt Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacov, care se mai numea ‘Israel’. Cu acest popor al legamantului, rascumparat, in dreptul acestui popor s-au facut aceste teribile constatari, constatatri care descriu starea spirituala grava inc are se gasea. Grozava. Acolo, in popor, era idolatrie, violenta, lipsa de respect fata de familie, fata de parinti. Nedreptate, imoralitate sexuala. Coruptie, mituire, Acolo era ipocrizie. In poporul acesta, se cuibarise necredinta, dispretul fata de legea lui Dumnezeu. Ma uiti, zice Domnul Dumnezeu.

Aceia care au fost chemati sa conduca poporul spre Dumnezeu isi ratasera misiunea. Capeteniile, 25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui… 26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte [….] 27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi [….]  28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos – adica, ei, indreapta din vorba lucrurile. Zidul nu-i bine facut. E stramb. O ia in toate partile. Dar vine cel cu tencuitul si-l indreapta. Tencuieli de ipsos. Ei, proorocii, zic: asa vorbeste Domnul. Si, -Eu, zice Domnul- n-am vorbit nimic. Iar, sub influenta acestor lideri corupti, 29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!  Asta era starea.

Va intreb: la ce sa se astepte, de la Dumnezeu, oamenii care se gasesc in aceasta stare? Venind acum, inspre noi, vorbind despre propria noastra stare spirituala, descriind realitatea care ne caracterizeaza, ce-am putea spune? E frica de Dumnezeu la noi? Sau daca ne-am uita adanc, in propriile noastre vieti si ne-am cantari starea, pornirile inimii, motivatiile adanci, prioritatile, aspiratiile, motivatiile, ne-am da seama ca nu stam bine. Este inima oare data in intregime lui Dumnezeu sau e amestecata, precum era a nevestei lui Lot. Inima impartita. O inima napadita de pofte, guvernata de instinctele firii pamantesti, aplecata spre rau, spre lacomie, spre curvie, spre mandrie omeneasca, prosteasca, nebuneasca. Afirmarea de sine, orgoliu. E curata inima si mintea ta? Exista o stare spirituala care ne caracterizeaza. Dumnezeu, cand se uita spre noi ne da o nota. Ne cantareste, ne pune in cumpana Sa.

Pavel avertiza biserica din Roma cu privire la o primejdie grozava si anume: potrivirea cu chipul veacului acestuia. Potrivire pe care Ioan o numea iubirea lumii. In epistola sa, prima epistola a lui Ioan, in cap. 2, Ioan face niste afirmatii in vers. 15-16 cutremuratoare. Iata ce este scris in 1 Ioan 2:15 – Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume17 Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Sa ne intoarcem la vers. 15 – Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Stimati oameni, veniti in aceasta seara la biserica: iubiti lumea si lucrurile din lume? Care sunt acele lucruri? Care este acel ceva, care va satura interiorul? Care este acel ceva in care gasesti bucurie, semnificatie, sens, fericire?

Or fi ispititi unii, sa zica: „Vai de mine. De ce m-am nascut intr-o familie de credinciosi? Ce mi-ar fi placut sa ma fi nascut in alta familie. Sa nu ma opreasca nimeni, sa ma duc la club, sa beau, sa fumez, sa ma distrez, sa ma dau si eu peste cap. Ce fain ar fi sa am si eu tata din acela care sa-mi zica: Mai du-te si tu, ca nu conteaza cand vii. ” Spre ce iti este aplecata inima, tinere? Ce-ti doresti? Uitati ce scrie:  Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Cand lecturam cu atentie cele 7 scrisori trimise prin Duhul, bisericilor din Apocalipsa, in fiecare scrisoare gasim descrisa cate o realitate teribila. 

Photo credit sentokyo.info

  1. In biserica din Efes se pierduse pasiunea.
  2. In biserica din Tiatira exista un amestec lumesc. Un amestec de invatatura buna cu invatatura falsa. O persoana care promova compromisul moral. O femeie, proorocita, cu numele Izabela, care ii invata pe oameni ca nu e chiar asa calea lui Dumnezeu. Ii invata pe oameni ca nu-i problema daca traiesc in curvie sau daca se inchina  sau daca mananca din lucrurile jertfite idolilor.
  3. In Pergam, erezia era tolerata: „Ce am impotriva ta este ca  ai acolo cativa care tin invatatura nicolaitilor, pe care Eu Domnul o urasc,” zice Domnul.
  4. In Sardes, se murea pe rupte. In timp ce erau pe moarte si ce este interesant este ca ei nu stiau asta. Aveau o faima, isi facusera o reputatie. Le mergea numele ca prospera, ca traiesc. Reusisera sa creeze un sistem religios pe care apoi sa-l promoveze intre ceilalti, intre celelalte biserici,  si sa-i faca pe ceilalti sa se uite inspre ei  cu jind, cu invidie. „Iti merge numele ca traiesti,” dar, Dumnezeu a zis: „esti mort”. Stiti de ce? Pentru ca acolo era traire in pacat. Acolo, cei mai multi isi manjisera hainele. Acolo, cei mai multi traiau dupa indemnurile firii lor pamantesti, neluand aminte la avertismentul Duhului Sfant, care a zis: Daca traiti dupa indemnurile firii pamantesti, veti muri. Dar, daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
  5. In biserica din Laodicea era autoinselarea. „M-am imbogatit. Nu duc lipsa de nimic. Imi merge bine.” Domnul, constatand lucrurile, are de spus altceva. El a zis, in dreptul acestei biserici, cuvinte care ar trebui sa ne faca sa ne cutremuram pe fiecare: „Pentru ca zici: sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol.. (iata ce stare). Te sfatuiesc sa cumperi de la mine aur curatit prin foc ca sa te imbogatesti si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale si medicamente pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.” Cat de dureros a fost pentru Domnul nostru sa constate in dreptul acestei adunari, in dreptul acestor oameni autosuficenta, linistea nepasatoare? Erau pe marginea prapastiei. Se laudau cu progresul lor si cand coloerau fara Hristos, fara viata, fara mantuire. Isus era afara. „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu El si El cu mine.” Dumnezeu sa aiba mila de noi.

Iata realitati care descriu stari de fapt. Te temi, tu, de Dumnezeu? Te rogi? Cum merge viata ta de rugaciune? Te mai rogi? Adu-ti aminte de vremurile mai de de mult. Adu-ti aminte de dragostea ta dintai. Adu-ti aminte de ravna aceea de la inceput, cum te duceai in camaruta ta, cum cautai un loc potrivit sa mergi sa te rogi si bucuria ta era sa te rogi. Si ce-ai ajuns? Cum era alta data postul tau? Si ce-ai ajuns? Cum era alta data ravna pentru Biblie? Si cum e acum? Te-au adus cu de-a sila la biserica. Alta data, ii motivai pe altii sa vina. Daca ar fi sa vorbim de curatia mintii, de libertatea cugetului, daca ar fi sa vorbim de starile interioare, de motivatiile care te anima in ceea ce faci, ce-ar vedea Dumnezeu si ce-ar spune?

Cuvant greu pentru conducatori, pentru predicatori, pentru pastori, pentru prooroci. Cuvant greu din partea lui Dumnezeu pentru aceia pe care i-am numi formatori de opinie, lideri. Ce cuvant!”26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor. Va dati seama ce stare?

Dar, ce se intampla, totusi? Erau ocupati ca oamenii sa stea impreuna, sa formeze o comunitate, sa se adune laolalta, sa aiba impreuna o atmosfera. Si aceasta o numeau succes, pentru ca din starea aceea traiau. Dumnezeu sa aiba mila de noi. Iata, o stare, care ne poate sugera ceva despre propria noastra stare. Iacov 4:8  ne vorbeste despre inima impartita, dar, auziti ce scrie aici- Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Sa mergem la vers. 4 – Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.  Auziti ce cuvat? Suflete preacurvare! Nu-i vorba aici de intinarea carnii. Aici e vorba de o intinaciune spirituala, de o infidelitate fata de Domnul Dumnezeu, de o renuntare de credinciosia fata de Dumnezeu si o dedare dupa lume. Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. 

Stiti de ce multor oameni nu le este foame si sete dupa Dumnezeu? Pentru ca au baut din prietenia lumii. S-au saturat din cupa veacului acestuia. Inimile lor sunt guvernate de acest duh de curvie despre care profetul in vechime vorbea. Profetul Osea, cap. 5:4, acolo se arata o taina – Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor şi nu cunosc pe Domnul! Este acea prietenie a lumii. Mai ai o vibratie in inima. Doresti o schimbare, dar nu poti, ca faptele nu te inagduie; duhul acela a pus stapanire. Si de aceea este nevoie sa ne mobilizam cu post si cu rugaciune, ca acestea sa nu mai aiba putere.

Traim vremuri, ca acelea scrise de profet: femeile au ajuns la vremea nasterii, dar nu-i putere de nastere. Au ajuns in durerile nasterii, dar nu pot sa nasca. Asa mi se pare ca a ajuns biserica Emanuel. Am ajuns pana la un punct, in care ar putea sa se intample ceva, dar nu-i vlaga. Nu se incheaga ceva, se strica atunci cand ar trebui sa se adune si probabil ca din aceasta cauza. Faptele lor nu le ingaduie sa se intoarca la Dumnezeu pentru ca un duh de curvie este in inima lor si nu cunosc pe Dumnezeu. Domnul sa ne cerceteze, sa ne binecuvanteze. In viata adunarii noastre, am avut vremuri  de inflorire si vremuri binecuvantate de Dumnezeu. Dar, au urmat apoi si vremuri de asezare, de coborare. Iar acum, am simtamantul ca am ajuns undeva jos. Stiu ce spun si nu va pot spune mai multe. Si stiu ca nu stiu tot. De acum, ori ne prapadim, ori ne trezim. Ori vine peste noi mania lui Dumnezeu si se alege praf si pulbere…

Am un cuvant pentru cei tineri: am trait suficient de mult timp pe pamant ca sa vad evolutiile in viata unor oameni. Eu am cunoscut, in urma cu 20 de ani, tineri  care se juca de-a Dumnezeu si de-a pocainta, cum se joaca unii dintre voi, acum, zicandusi: Heh, acum e vremea sa ma simt bine. Dupa aia, o sa ma indrept, o sa ma fac cuminte, o sa ma pocaiesc si o sa slujesc lui Dumnezeu.” S-au jucat. Tine-ti minte, va rog. S-au jucat. Pot vedea evolutiile lor viitoare. Pot vedea ce familii si-au facut. Pot vedea unde au ajuns familiile lor. Pot vedea ce stare spirituala au, cat de impliniti, cat de fericiti sunt, cat de binecuvantati sunt. Si nu mi-as dori, in veci vecilor, ce au ei. Sa nu crezi ca nu-s consecinte. Sa nu crezi ca vine un burete care sterge toata nebunia si traznaia ta. Stii si de aia esti responsabil. Pana si legea te baga in puscarie daca ai 18 ani si faci ceva rau. La ce-ti ajuta sa spui ca nu esti botezat? Ca stii suficiente de multe ca sa ajungi talpa iadului.

N-ar trebui oare sa ne intoarcem cu toata inima spre Dumnezeu? N-ar trebui oare ca aceste lucruri care potrivesc sau nu cu starea noastra? Slavit sa fie Domnul pentru toti aceia, cum a vorbit si Domnul in biserica din Sardes, care nu si-au manjit hainele si care stau langa Dumnezeu. Si care, chiar daca au alunecat, s-au ridicat, s-au marturisit, s-au pocait, s-au aruncat in bratele Domnului nostru. S-au reabilitat si vestesc aceasta speranta, aceasta usa deschisa pentru fiecare, ca de aceea vine acest cuvant inspre noi, in seara asta. Nu ca sa ne intepe constiinta. Nu ca sa ne apese in noroi. Nu ca sa ne tranteasca jos fara speranta. Ci, ca sa ne arate starea in care ne gasim, ca de acolo incepe ridicarea. De la intelegerea acestei realitati incepe reabilitarea. Doamne, ajuta!

2 . O misiune

Dar, in al doilea rand, sa vorbim despre misiune.  30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! Dumnezeu se uita peste generatia aceea pierduta, prinsa in legaturile imoralitatii, in legaturile stapanirilor demonice, in generatia care se terfelea, incepand de la cei mai inalti dintre conducatori si pana la ultimul din popor. Se uita peste generatia aceasta si zicea: Caut un om, care trebuie sa faca trei lucruri:

  1. Separare – Intai, omul acesta trebuie sa se separe. Sa inalte un zid. Sa traseze o granita. Sa puna un zid de despartire, un zid de separare. Sa aduca o clarificare, o lumina. Se cere sa fie inaltat un zid clar, o linie de demarcatie, un hotar care sa separe radical, definitiv si ireversibil raul si binele. Sfintirea si lumea si pacatul. In vremea aceea, nu era acel zid. Treburile erau amestecate. Misiunea noastra este s ainaltam acest zid. Misiunea noastra, in aceasta generatie, oameni buni, este sa inaltam acest zid al dreptatii lui Dumnezeu. Un zid de separare intre bine si rau. Intre adevar si minciuna. Intre invatatura adevarata si invatatura falsa. Intre caile lui Dumnezeu si caile lumii. O misiune: misiunea de a inalta un zid. Se cere separare.
  2. Aparare – Partea a doua a misiunii este aparare. Sa stea in mijlocul sparturii. Dumnezeu ne cere sa aparam Cuvantul Sau, caile Sale, adevarurile Sale chiar cu pretul vietii noastre. Se cere separare si protectie. Sa stea in spartura. Cand e vorba de separare, sa ne aducem aminte de ce spunea profetul Ezechiel  in cap. 22 si vers. 26 – e teribil, tocmai din partea acelora la care se astepta sa inalte zidul si sa faca separarea – Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor. Ce dureros. Avem misiunea, ca slujitori, ca noi sa inaltam acest zid. Va fi greu. Va fi greu sa-l pastram intact. Trebuie  sa-l aparam. Vor veni vrajmasi care se vor napusti asupra lui. Vor incerca sa-l darame sau daca nu, macar sa-l mute. Sa traseze alte granite, alte hotare, sa incapa dincolo de zidul dreptatii lui Dumnezeu si mincinosii, si homosexualii, si curvarii. Sa incapa acolo si hotii, si lumestii, si betivii, si fumatorii si drogatii. De buna seama, cu pacatele lor, cu tot. Sa ne fereasca Dumnezeu de una ca asta. Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra. Voia lui Dumnezeu este sa ne intoarcem la Dumnezeu. Zidul acesta trebuie inaltat. Este misiunea lui Dumnezeu. Ma astept si cred ca Dumnezeu se va indura de noi si chiar prin rugaciunile si postul pe care-l vom aduce, va inalta acest zid in mijlocul nostru. El va face aceasta lucrare. Se va intampla ca pe vremea lui Neemia, cand  zidul va fi ridicat, portile vor fi puse si Dumneeu va lasa slava Sa peste poporul Sau. Sa lucreze Domnul! Apoi, trebuie facuta apararea. Protectie- prin rugaciunile noastre si postul nostru vom inalta aceasta aparare. In Cartea 1 Cronici 11:12-14, un pasaj obscur, gasim totusi o comoara- După el, Eleazar, fiul lui Dodo, ahohitul, unul din cei trei războinici. 13 El era cu David la Pas-Damim, unde se strânseseră filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz: şi poporul fugea dinaintea filistenilor. 14 S-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit şi au bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. Nu mai era cine sa apere. Omul acela a ramas in urma. S-a pus in spartura si a zis: fie mor, fie birui. Dar in ogorul Domnului, vrajmasii Domnului n-au ce cauta. Avem noi starea asta, oare? Mor, dar ogorul lui Dumnezeu nu va fi napadit de dusmanii lui Dumnezeu. Si Domnul, nu viteazul, a dat o mare izbavire. Si intre noi, Dumnezeu va da aceasta mare izbavire. Trebuie sa ne rugam. Trebuie sa ne luptam si tine-ti minte, va rog, fiecare in dreptul casei lui. Ca, acolo este o mare lectie. Neemia, cand i-a pus pe cei din popor sa zideasca zidul, sa apere portile, fiecare in dreptul casei lui. Exista un zid care trebuie ridicat in dreptul familiei tale, in dreptul casei tale, in dreptul sufletului tau. Inalta-l! Protejeaza-l. Si Dumnezeu va binecuvanta ogorul lucrarii Sale.
  3. Mijlocire – Si mai e o misiune. Trebuie adusa mijlocire. Sa stea inaintea Mea pentru tara. Sa mijloceasca. Aici se remarca Daniel. Si tot aici ni se cere prin profetul Ioel, sa strigam: Doamne, indura-te de poporul Tau! O realitate, o intreita misiune. Inaltarea unui zid = separare. Asezarea intr-o spartura = protectie. Starea inaintea lui Dumnezeu = mijlocire.

Simti chemarea lui Dumnezeu pentru acestea? Iti doresti sa se intample ceva? Dumnezeu sa lucreze.

 3. O solutie

Ca in ultimul rand, sa vorbim despre solutia. E atat de simpla. Caut printre ei un om. Care-i solutia? Un om. Nu-i trecut nume. Nu-i spus daca e vorba de barbat sau daca e vorba de femeie. Caut un om – tragedia acelei generatii a fost ca „nu gasesc niciunul„. Dumnezeu se uita peste poporu: caut un om. Caut un om in mintea careia sa existe separare. Asta-i bine; asta-i rau. Un om care sa vada lucrurile cum le vede Dumnezeu. Sa le inteleaga cum le intelege Dumnezeu. Un om care sa dea dreptate lui Dumnezeu. Un om, in inima careia, valorile lui Dumnezeu sa fie valori. Un om simplu, un om fara nume, un om oarecare, dar in inima carui sa fie inaltat zidul si care sa stea in spartura, care sa apere. Sa se bata pentru zidul acela, sa fie gata sa-si dea si viata pentru zidul acela. Si, care sa se puna inaintea lui Dumnezeu si sa mijloceasca pentru tara. Un om.

Uite cati oameni sunt aici. Dar, sunt de aceia pe care ii cauta Dumnezeu? Ai vrea sa fii unul dintre aceia pe care-i cauta Dumnezeu? S-ar putea sa ne gandim: oh, uite, sunt aici pastori, sunt prezbiteri, diaconi, cantareti, dirijori, oameni slujitori, barbati, femei, prooroci, proorocite. Lasa, ca isi gaseste Dumnezeu. Nu intotdeauna ii gaseste in aceasta linie. Nu intotdeauna. N-ar trebui sa fie asa. La noi, ar trebui sa fie asa. Sa-i afle Dumnezeu in toate directiile de slujire. In toate zonele de chemare si responsabilitate sa-i gaseasca Dumnezeu. Dar pentru ca omul acesta n-are nume, El trebuie sa primeasca nume. Si ce bine ar fi sa poarte numele nostru. Un om care sa-L caute pe Dumnezeu. Un om care sa faca legamant ca se va ruga, va posti, va citi in Scriptura. Va cauta sa umble dupa dreptatea lui Dumnezeu.

Un om care va aduna in jurul lui pe altii. Va chem sa luam aceasta decizie. Sa fim acei oameni. Sa fim acel om.  Va chem in seara aceasta sa inaltam acel zid. O vom face prin a decide sa o rupem orice forma de traire in pacat. Ce cuvant frumos a spus candva profetul Daniel unui rege. Sa auzi ce a zis Dumnezeu  unui rege si sa fie potrivit acel cuvant si pentru tine, e o onoare. Cuvantul a fost in Daniel 4:27 – De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” Stim noi ce a hotarat Dumnezeu in sferele spirituale in dreptul vietii noastre? Stim noi ce sarcini le-a dat Dumnezeu ingerilor Sai? Va chem sa ne punem la inima acest cuvant: pune capat pacatelor tale, traieste in neprihanire. Rupe-o cu nelegiuirile tale. Ai mila de cei nenorociti. E omul acela pe care-l cauta Dumnezeu. E omul acela care are in inima inaltat zidul. Si pe care-l exprima, aparandu-l si in fata altora. E omul care mijloceste. Posteste. Fie ca harul lui Dumnezeu sa fie peste noi toti.

As vrea, in incheierea acestui mesaj, inainte de rugaciunea de final, sa lecturam impreuna cateva versete din profetul Ioel. Se leaga de postul nostru. Iata ce are de spus Dumnezeu, acelor oameni pe care si i-a gasit. Ioel 1:13 – Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. Acelor slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai altarului, in inima carora zidu-i drept si la locul lui. Sparturile sunt protejate si acoperite. Altarul – mijlocirea e la loc de cinste. Iata ce chemare. Vers. 14 – Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul. Si asta facem. vers. 19 – Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul izlazurile pustiului, şi para focului a pârlit toţi copacii de pe câmp! 

Ca apoi, sa continue in cap. 2:12 – „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” 13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite. 14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? Se rugau in speranta, se rugau in asteptare. Nu stiau ce va fi. Si pentru ca au crezut si au asteptat si au sperat au sunat din trambite in Sion. 15 Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! 16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! 

Ce a fost in natiunea aceea, ce a fost in generatia aceea? De ce credeti ca a spus Dumnezeu acestei generatii: „Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura.” Ca s-a vazut aceasta cautare. A fost o adanca si o profunda cautare. vers. 17 – Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” 

Strigatul din mijlocul sparturii. Nu e strigatul lui Dumnezeu.  Este strigatul: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Este strigatul nostru. Este postul nostru. E misiunea de a inalta zidul, de-a sta in spartura., de-a mijloci pentru tara. Caut un om. Cine-i? Maine-i post. Va indemn, cand veti ajunge acasa sa stati de vorba in familie si sa ziceti: luam in serios asta si sa hotarati care zi din saptamana va fi ziua postului vostru, pe langa aceea care se potriveste cu numele. Caut un om. Sa ne ridicam si sa ne rugam.

Din aceeasi seara / acelasi program, vezi si – Nelu Brie – Sa ne intoarcem cu toata inima la Domnul! Chemare la 40 de zile de post – 12 – ianuarie – 20 februarie 2015

Mesajul transcris incepe la minutul 1:14:00 (74:00) 

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

3 Jonathan Edwards Biographies and 1 Volume of his Sermons

Jonathan Edwards

Jonathan Edwards (Wikipedia)Jonathan Edwards (1703-1758) was a preacher, theologian, and missionary to Native Americans. Edwards “is widely acknowledged to be America’s most important and original philosophical theologian,” and one of America’s greatest intellectuals. Edwards’s theological work is very broad in scope, but he is often associated with his defense of Reformed theology, the metaphysics of theological determinism, and the Puritan heritage. Recent studies have emphasized how thoroughly Edwards grounded his life’s work on conceptions of beauty, harmony, and ethical fittingness, and how central The Enlightenment was to his mindset.

Edwards played a very critical role in shaping the First Great Awakening, and oversaw some of the first fires of revival in 1733–1735 at his church – First Church – in Northampton, Massachusetts. Edwards delivered the sermon “Sinners in the Hands of an Angry God”, a classic of early American literature, during another wave of revival in 1741, following George Whitefield’s tour of the Thirteen Colonies. Edwards is widely known for his many books: The End For Which God Created the World; The Life of David Brainerd, which served to inspire thousands of missionaries throughout the nineteenth century; and Religious Affections, which many Reformed Evangelicals read even today. Edwards died from a smallpox inoculation shortly after beginning the presidency at the College of New Jersey (later to be named Princeton University), and was the grandfather of Aaron Burr. [More via Wikipedia]

  • An excellent biography of Jonathan Edwards, written by Alexander V.G. Allen, is available here.
  • Sereno Edwards Dwight’s biography can be found here.
  • Samuel Hopkins’ biography can be found here.

Jonathan Edwards Sermons:

Selected Sermons of Jonathan Edwards. (227 pages)
[epub mobi txt web via Project Gutenberg] [web via Internet Archive]
These are high-quality files, not unedited scans. This volume contains the following:

  1. God Glorified in Man’s Dependence.
  2. The Reality of Spiritual Light.
  3. Ruth’s Resolution.
  4. The Many Mansions.
  5. Sinners in the Hands of an Angry God. -popular-
  6. A Strong Rod Broken and Withered.
  7. Farewell Sermon. -popular-

VIA http://digitalpuritan.net/jonathan-edwards/

Sinners in the hands of an angry God by Jonathan Edwards (American Puritan Theologian)

Photo credit en.wikipedia.org

Where there is talk about preaching and hell, Jonathan Edwards’s name is never far behind. “Sinners in the Hands of an Angry God” is the most famous sermon in American history. And undoubtedly Edwards is the most caricatured preacher because of it.

You can read the whole sermon online, or listen to someone like Mark Dever read it.

But few people know that Edwards often preached on heaven, too. And his sermons on heaven are as beautiful as his sermons on hell are sobering.

For a wonderful introduction to Edwards on heaven, I’d encourage you to listen to Sam Storms’s talk on “Joy’s Eternal Increase: Edwards on the Beauty of Heaven.” But first you might want to read the text of Edwards’s sermon, “Heaven, A World of Love.

We’ve all heard the line about the danger of “being so heavenly-minded that we’re no earthly good.” But surely C. S. Lewis was right: “If you read history you will find that the Christians who did most for the present world were precisely those who thought most of the next. . . . It is since Christians have largely ceased to think of the other world that they have become so ineffective in this” (Mere Christianity, chapter 10).

Read it here –

– Sinners in the Hands of an Angry God

 

 

In competition with God… – Jonathan Edwards

Jon Bloom (de la Desiring God, organizatia lui John Piper):

Jonathan Edwards: Vezi, sa nu ajunga niciodata in conflict stima de sine cu Dumnezeu.

Previous Jonathan Edwards posts –

 

 

 

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari