Nelu Brie – Armele Luminii

Photo credit www.emmanuelbaptistchurch.org

Aceste arme ale luminii trebuie sa faca parte din trairea noastra de zi cu zi!

TEXT: Romani 13:11-14

11 Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13 Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Cu deplina certitudine marturisim ca Dumnezeu ne iubeste si ca voia Lui cu privire la noi este mantuirea. Dumnezeu doreste salvarea sufletului nostru. Locul din Scriptura pe care l-am citit, in mod deosebit, este adresat celor credinciosi, celor care formeaza biserica lui Dumnezeu. Sigur ca acest cuvant este adresat  fiecarui om care-l aude, indiferent de experientele lui duhovnicesti anterioare. In acest verset am intalnit in acest pasaj, o expresie, care mi-a atras atentia si anume: armele luminii. Armele luminii – ce-i de observat e ca ap. Pavel, adresandu-se celor credinciosi, spune: Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ne-am astepta sa scrie: sa ne imbracam cu faptele luminii. , ca sa fie un echilibru in antiteza- faptele intunericului – faptele luminii. Sa ne dezbracam de faptele intunericului, sa ne imbracam cu faptele luminii.

Surprinde faptul ca ap. Pavel foloseste expresia armele luminii. E altceva. In seara aceasta vom vorbi despre armele luminii. Trebuie sa observam ca  aceasta expresie ne comunica ideea de conflict. Armele sunt folosite intr-un conflict. Ideea de confruntare, de razboi, de lupta. Cu siguranta ca in aceasta expresie este cuprinsa si ideea de dusman. Lupti cu cineva. Cineva te agreseaza. Trebuie sa te aperi. Potrivit invataturii Scripturii, in jurul nostru exista un razboi spiritual, un conflict in care sunt implicate forte  care ne depasesc puterile. Noi suntem oameni slabi. Razboiul este impotriva celui mai puternic oponent, vrajmas- diavolul, care are sub puterea, sub autoritatea sa forte demonice, duhuri de draci, organizate in structuri ierarhice – capetenii, cum spune Scriptura- stapaniri, puteri ale intunericului.  Daca ar fi ca Dumnezeu sa ne abandoneze, ne-ar parasi si ne-ar lasa pe mana celui mai slab dintre demoni, am fi pentru el ca praful dupa cumpana

Suntem slabi. Insa, prin Domnul, suntem mai mult decat biruitori. Intelegem identitatea noastra in Hristos. Dumnezeu a pus in noi viata noua. A pus in noi Duhul Sfant si impreuna cu Dumnezeu suntem invingatori. Mai mult decat invingatori. Acela care ne asigura biruinta este Dumnezeu. Slavit sa fie numele Sau. Asa stand lucrurile, Cuvantul din seara aceasta, ne invita sa ne inarmam, sa ne echipam cu ceea ce se numeste armele luminii. Vom vorbi despre armele luminii, dar mai inainte de a le identifica, trebuie sa realizam contextul in care ap. Pavel vorbeste despre aceste arme. Contextul este reprezentat de un idealsi de un pericol. Contextul este reprezentat de o viziune: viziunea crestinului, dar si de primejdia care-l paste la fiecare pas.

Armele luminii in contextul idealului si al primejdiei

1. Idealul suprem: Mantuirea. In ce priveste idealul sau viziunea, ap. Pavel spune ca acest ideal este mantuirea- vers. 11 – este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Tot ce este spus in acest cuvant este spus in conceptul acestui ideal, a acestei viziuni. Noi ne dorim mantuirea. Mantuirea este aproape de noi.

Daca ar fi sa ne raspudem la intrebarea: ce ne dorim cel mai mult d ela Dumnezeu? Ce am astepta sa primim cel mai mult din partea Sa? Care este idealul nostru cel mai inalt, aspiratia noastra cea mai inalta? Nazuinta, dorinta noastra cea mai arzatoare? La aceasta intrebare, un crestin ar trebui sa raspunda: mantuirea. Toate celelalte se supun acestei prioritati. Salvarea sufletului, mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu, apucarea vietii vesnice, certitudinea ca dupa ce sfarsesti alergarea pe pamant, te duci la Dumnezeu in cer. Ti se face intrare libera in Imparatia cereasca a lui Dumnezeu. Iti gasesti un loc. Ti se face loc. Esti primit in multimea ingerilor, in sarbatoare. Auzi cuvintele: vino, rob bun de mosteneste Imparatia care ti-a fost pregatita. Acesta este idealul. Asta vrem. De aceea ne-am pocait de pacatele noastre. In lumina acestui ideal ne-am botezat in apa. Ca am auzi Cuvantul: oricine v-a crede si se va boteza, va fi mantuit. De aceea ne dam toate silintele. De aceea venim la adunare. De aceea ducem lupta cea buna a credintei, pentru ca stim ca vom avea ca sfarsit al alergarii noastre mantuirea sufletelor noastre. Ap. Pavel vorbeste despre armele luminii in contextul acestei viziuni. Pentru crestin, viziunea mantuirii, a mostenirii Imparatiei lui Dumnezeu trebuie sa fie idealul suprem.

Toate celelalte aspiratii vor fi asezate intr-un plan secundar. Toate cele legate de realizarile din lumea aceasta, toate cele care raman pe pamant,  vor fi supuse acestui ideal. Domnul Isus a spus, este consemnat in Evanghelia dupa Matei 16:24-26 –
24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
25 Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Idealul suprem este mantuirea. Mantuire, pe care o primim de la Domnul nostru Hristos, care a murit pentru noi. Sa nu pierdem din vedere acest ideal, oameni buni. S-ar putea, fermecati de mirajul acestei lumi sa ne lasam abatuta atentia spre lucruri marunte, pamantesti, care trec odata cu intrebuintarea lor si raman aici si ne tin legati de pamant, inrobiti in lucruri mici ca sa ne faca oameni mici. Idealul e mantuirea. Sa nu pierdem asta din vedere. Mantuire este idealul.

2. Primejdia: Caderea de la credinta. In contextul acestui ideal, asezat de Dumnezeu in fata oricarei ucenic al Domnului  Isus, ap. Pavel vorbeste si despre pericolul major. Despre armele luminii se vorbeste in contextul idealului si in contextul primejdiei, a pericolului. Pericolul este descris cu cuvintele: să vă treziţi în sfârşit din somn; … 12 Noaptea aproape a trecut, …. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Iata ca astea pot fi haina noastra duhovniceasca. …şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Exista un pericol, acest pericol, in esenta, poate fi rezumat cu cuvintele: cadere de la credinta. Se poate cadea de la credinta. Pentru cei care l-au primit pe Domnul, pentru cei in a caror inima s-a asezat idealul de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu, viziunea de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu, calea lor poate fi intretaiata de o primejdie, de un pericol teribil- pericolul de a-si pierde mantuirea/credinta.

Apostolul avertizeaza 1 Timotei 1:18-20 – 18 Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună
19 şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
20 Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească. Incearca sa inlocuiesti in locul numelui lui Timotei, numele tau, si in locul unde scrie fiule, pune fiica (daca esti fata/ femeie). Iata pericolul. Nu e un pericol ipotetic. Nu-i o primejdie virtuala, potentiala. E reala, exemplificata cu exemple concrete.

In generatia noastra sunt alte nume (ca si Imeneu si Alexandru); sa fereasca Dumnezeu sa fie al nostru pe acolo. Iata pericolul. Pericolul de a incepe, pentru ca, dati-mi voie ca sa va spun, ca nu poti cadea din ce n-ai, numai din ce ai. Daca scrie Scriptura ca au cazut din credinta, inseamna ca au fost candva in ea. Pe de alta parte, in 1 Timotei cap. 6:9-10 ni se vorbeste despre o alta fata a acestui pericol. O fata extrem de atractiva „⁹ Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.” Cine nu vrea sa se imbogateasca? Daca ai vorbi cu un tanar: ce vrei sa faci? Si iti da exemple. Cei ce vor sa se imbogateasca- unii au mers pana acolo incat au justificat  teologic lacomia lor, avutia, postuland asa numita teologie a prosperitatii. Credem in binecuvantarea lui Dumnezeu, dar de la aceasta, pana a face ideal din relatia cu Dumnezeu = imbogatirea, e mult. Iata ce spune urmatorul verset- ¹⁰ Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iata pericolul.

Avem in fata un ideal si ne paste un pericol. Cuvintele din 2 Petru 2:20-21 exemplifica si ilustreaza si intaresc inca odata aceasta primejdie. Iata ce spune ap. Petru despre o categorie de oameni care, ciudat, au fost copii ai lui Dumnezeu, au umblat o vreme cu Dumnezeu, l-au parasit pe Dumnezeu si au ajuns robi unor lucruri grave si in ciuda acestor stari, pretind mai departe ca sunt ai lui Dumnezeu. Pretind, cu o convingere care se doreste impusa si altora. Misioneaza in convingerea lor. Iata, de ex. ce e scris aici – ²⁰ În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. ²¹ Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Iata ce cuvant.

Frati si surori, dati-mi voie sa marturisesc ca aceste cuvinte nu au legatura numai cu oamenii din vremea lui Petru sau din vremea lui Pavel. Ele sunt extrem de graitoare si de relevante si pentru noi, in zilele de acum. Exista pericolul caderii de la credinta. Nu-i departe de noi aceasta primejdie. S-ar putea chiar sa ne fi dat tarcoale. Cel rau sa fi gandit conspiratii, sa fi facut planuri, sa fi gandit circumstante in care sa ne atraga capcane.

Avem un ideal: vrem sa mostenim Imparatia lui Dumnezeu. Si ne confruntam cu un pericol: pericolul pierderii mantuirii.  In aces context, ap. Pavel le spune celor din Roma si prin ei, noua: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; Nu-i vorba de somnul fizic. E vorba de acel somn spiritual- o stare de relaxare, o stare de siguranta. As vrea sa intreb: poate cineva dormi  atunci cand nu se simte in siguranta? Cand dormi? Cand te simti in siguranta. Dormi linistit, nimic rau nu se poate intampla. Somnul sigurantei, somnul indiferentei, somnul rutinei, somnul autosuficientei. Este vremea sa ne punem intrebari. Suntem noi intr-o relatie sanatoasa cu Dumnezeu. E vremea sa ne trezim. Adevarul este ca omul cand doarme si viseaza. Si in vise e o lume reala. Il auzi pe cate unul vorbind si te miri ce scoate- reflectarile visurilor sale, din somnul sau. Cateodata, cand visam noaptea, visam ca zburam. Ne trec iute impresiile, cand ne sculam dimineata. Este caesul sa ne trezim. Crestinului i se cere luciditate. 

Armele Luminii

In circumstanta aceasta, cum spuneam, apostolul vorbeste despre armele luminii. Aceste arme ale luminii sunt niste instrumente,  niste unelte, niste deprinderi chiar, puse la indemana lui Dumnezeu, la indemana credinciosilor de Domnul Dumnezeu- niste mijloace de aparare, niste mijloace  de atac, daca dorim, discipline spirituale (daca dorim) lucruri simple, la indemana oricui, intarite prin harul lui Dumnezeu, explicate in Sfanta Scriptura si in care ni se cere sa perseveram. Aceste arme ale luminii trebuie sa faca parte din trairea noastra de zi cu zi. Multe sunt. Despre 5 vom vorbi. Sa nu va asteptati in aceasta seara sa spunem lucruri extraordinare si noi, de care n-ati mai auzit niciodata- cine stie ce rachete nucleare care au rezolvat definitiv si ireversibil problema sigurantei noastre eterne. Nu. Sunt la indemana noastra. Si tocmai pentru ca sunt atat de comune, le pierdem din vedere si le lasam nefolosite.

Suntem chemati sa ne aducem aminte de idealul vietii noastre: mantuirea sufletului. Sa nu uitam ca ne paste o primejdie: primejdia de a fi abatuti din cale si a ne pierde chemarea. In acest context, Dumnezeu ne indeamna si ne invata prin Cuvantul Sau sa ne inarmam cu armele luminii:

1. Rugaciunea –  in fiecare zi
2. Postul – in fiecare saptamana. Postul este forma practica cu care ne tinem in stapanire corpul. Nu singurul, dar unul dintre cele mai practice si la indemana. Acest Cuvant are puterea sa ne tina cararea dreapta.
3. Citirea Scripturii – in fiecare zi. Cine citeste Biblia nu poate sa fie inrobit (de pacat).
4. Partasia cu adunarea – un lucru simplu – „Vers. „Nu parasiti adunarea” este pus in contextul mantuirii, viziunea mantuirii si pericolul pierzarii. Perseverenta- consecventa in partasie cu biserica, legatura frateasca. Aceasta parasire a bisericii este o expunere la un pericol teribil, care poate sa-l faca pe om  sa-si piarda mantuirea.
5. Fuga de faradelege – Separarea de faradelege,, impotrivirea fata de pacat, fuga de pacat. Ap. Pavel ne invata: fugi de poftele tineretii. 2 Timotei 2:19 – ⁹ Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” ²² Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Acest cuvant nu e doar pentru tineri. Poftele sunt ale tineretii, chiar daca omul a imbatranit. Fugi, omule in varsta, de poftele tineretii. Fugi, tinere, de poftele tineretii. 

Aceluia, care va poate pazi de orice cadere  sa fie slava in vecii vecilor.

Mesajul incepe la minutul 1:09:00 (69:00)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Ana Petca din Bujac – Marturie la Biserica „Gloria”

Photo crediten.wikipedia.org

O marturie facuta cu o putere deosebita de sora bujacana, Ana Petca, 

(casatorita la Timisoara), din familie de pocaiti, plecata in lume sa-si 

traiasca viata, dar mai tarziu s-a intors la DOMNUL!

Update: am fost informatii ca sora Ana slujeste impreuna cu sotul ei Ioan Petca la biserica Apele VII din Timisoara – site-ul bisericii din Timisoara este http://www.apelevii.ro

VEZI aici –

http://www.perlesicomori.net/index.php?option=com_avreloaded&view=popup&Itemid=3&divid=191

“Invazia” musulmană în Europa

Photo credit www.geocurrents.info

Albastru = Budisti Galben = Crestini Rosu = musulmani Roz = Hindusi

Discurs rostit de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la .hotelul “Four Seasons” din New York , în anul 2012.

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.

Vin în America cu o misiune.

Nu este totul bine în lumea veche.

Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.

S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.

Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.

Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.

Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.

Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume.

Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.

Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.

Şi dacă este, ajunge s-o regrete.

Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.

Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.

Ai moschei la multe colţuri de stradă.

Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.

Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.

Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.

Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.

Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.

Există acum mii de moschei în toată Europa.

Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.

Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.

Semnalul este evident: Noi dominăm!

Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.

În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.

Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.
Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani.

Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai “halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).

În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.

Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se “curvă, curvă”.

Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.

În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi “ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin .

Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.

În Anglia, tribunalele “Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia suntinstanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei – n.t.)

Multe cartiere ale oraşelor din Franţa sunt astăzi zone de “necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.

În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.

Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel .

Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa.

Într-un calcul recent al Universităţii San Diego , s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani.

Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.

Acestea, desigur, sunt numai cifre.

Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare.

Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.

“Pew Research Center” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa (“Pew Research Center” este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.)

O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe.

Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un “califat” mondial.

Musulmanii cer să “li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.

Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte “sharia” dacă există o majoritate musulmană.

Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.

Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.

Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale.

Eu îi numesc pe aceşti criminali “colonişti”.

Pentru că asta sunt.

Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor.

Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)

Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară .

Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed.

Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată.

Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nicio problemă.

Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp.

Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.

Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.

Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău

Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie.

Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare.

Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică.

Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.

Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.

Islamul înseamnă “resemnare” sau supunere.

Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină “sharia”, in dorinţa de a deveni o religie totalitară.

Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul “cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat “Mein Kampf” cu Coranul.

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor.

Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.

Eu susţin Israelul.

Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.

Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului.

Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.

Israelul este pur şi simplu în cale.

Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.

În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace.

Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.

Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.

O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.

Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou.

Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor.

Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.

Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei.

Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.

Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani – nota mea).

Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată.

Noi nu ne putem risipi libertăţile.

Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.

Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Sursa http://www.mediaddict.ro

Florin Ianovici – Tirania nimicului

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Scriitorul francez Leon Daudet descrie un general care a venit să inspecteze un spital militar aflat în spatele frontului. Colonelul comandant al spitalului l-a condus pe general în dreptul patului unde zace un ofiţer care şi-a pierdut în luptă braţele şi picoarele. Generalul privea cu atenţie trupul amputat şi părea dus pe gănduri. Se reculege, desigur, se înfioară. Se pregăteşte să rostească vorbe de compătimire. Vorbe de duh, de glorificare. Dar nu, se întoarce către colonel şi spune:

– Bine, bine dar de ce nu e tuns? Regulamentul prevede că spitalizaţii trebuie să fie tunşi! De astfel de orori creştinului îi este silă şi groază. Trăim un timp de triumf al mărunţişurilor. O tiranie a nimicului. Visele noastre sunt pline de haine de firmă, maşini, cărnaţi şi fantasme. Discuţiile se învărt în jurul Elodiei, a nenorocirii de a fi în România, a corupţiei generalizate. Două sintagme nenorocite gătuie orice bine:”să nu se pară că…”, „să nu se spună că”! Dumnezeu este simplicitate, bunătate, compătimire şi URGENŢĂ! Caut urgent creştini urgenţi! Gata să facă binele nu mâine ci ieri! Hic et nunc, adică aici şi acum! Suspendaţi între cuvănt şi faptă ne deşirăm zilnic. Înghesuiţi de reguli stupide, asediaţi de condici de prezenţă, topiţi sub ochii necruţători ai bucherismului, ajungem să lăsăm nimicul să ne facă ucenicii lui.Ţineţi piept îngustimii şi răutăţii!. Demolaţi regulile care ne transformă în momâii umblătoare. Hristos în noi nădejdea slavei. El e Biruitorul. El a vindecat azi deşi unii au aflat mâine. Noi vom afla mâine că azi nu am făcut nimic!

Omorâţi fanatismul logic care confundă odihna cu neintervenţia şi prudenţa cu frica. Unde e durere se impune leac. Amin şi atăt! Că o fi sau o păţi…! Că unii zic iar alţii ba…să nu fie treaba ta! Foamea altuia e problema ta. Foamea ta e problema Domnului! Tu eşti leacul lui Dumnezeu. Nu mai aştepta sticluţa aceea mincinoasă cu o etichetă colorată. Izvorul nu îşi face reclamă. Curge şi se oferă.

Oameni buni şi sfinţi! Numiţi mărunţişurile, mărunţişuri şi nu daţi nici o greutate nimicului. Lăsaţi-l să fie ceea ce este. Nimic! Dezumflaţi-l pe tiranul nimic întorcăndu-i spatele şi ocupăndu-vă de milă, jertfire şi multă, multă dragoste de semeni!

Florin Ianovici

 PAGINA Florin Ianovici PREDICI

MEDITAŢIE DULCE-AMĂRUIE – Mina Ianovici

Photo credit patch.com

Doamne,multe-s de vânzare
Şi mai scumpe şi nu prea,
Între Mall şi miniprix-uri
Se tot duce viaţa ta.
Când ajungi să ai ce-ţi place,
Tocmai afli cu stupoare
Că a apărut pe piaţă
O maşină şi mai mare.
Că prietena superbă
Ce o ai de-anul trecut
Este astăzi surclasată
De vreo trei, poate mai mult.
Când credeai că strălucirea
Te învăluie mai tare
Şi-a înălţat unul o casă
Cu mai multe dormitoare.
Şi alergi cu disperare
Ca să fii şi tu în top,
Când de fapt sufletul tău
E demult, demult în plop.
Nu mai vede,nu-nţelege,
E ameţit şi vinovat,
Nu mai face diferenţa
Între bine şi păcat
Simţi un gol, dar nu-nţelegi
C-ai puterea să alegi,
Că de fapt nu eşti legat,
Doar un pic cam deplasat.
Poţi să guşti din libertate
Şi să strigi apoi SE POATE!
Poţi să râzi de vrerea lumii
Şi de tot ce-au spus nebunii
Să-I dai sufletul din tine
Lui Cristos şi va fi bine.

de Mina Ianovici

Alte poezii scrise de Mina Ianovici –

• Mina Ianovici – ÎNTRE PESIMISM ŞI OPTIMISM
• Nimic de spus – Mina Ianovici
• Mina Ianovici – CUM SCĂPĂM DE TRISTEŢE
• Mina Ianovici – DESPRE SENS ŞI RUGĂCIUNE
• Mina Ianovici – Suntem Femei
• NU MAI CAUT FERICIREA, CAUT SĂ ÎMI ÎMPLINESC MENIREA – Mina Ianovici
• Altfel de sărbători de Mina Ianovici
• Mina Ianovici – M-am hotărât
• Mai multe POEZII / ESEURI aici

 

Cantari LIVE Marius Livanu (si in l. Italiana) – Biserica din Perth, West Australia

DOAMNE NUMAI SLAVA TA

VIDEO by Avadani Stefan

NU TE TEME

Octavian Luncan – Marturie si cantari frumoase la Biserica din Perth, W. Australia

AZI CU MULTUMIRE

VIDEO by Avadani Stefan

NADEJDEA MEA E DUMNEZEU (colaj)

MARTURIE (Octavian Luncan)

Vezi o marturie mai detailata aici – Luncan Octavian – Colonelul care L-a Cunoscut pe Dumnezeu la Revolutie

A Mistress Called Ministry – Dennis L. Rainey

Dr. Dennis Rainey, President, CEO and Co-Founder of FamilyLife begins DTS’ Spiritual Life Conference discussing how your relationships and marriage can survive the unrelenting advances of an unlikely temptress.

VIDEO by dallasseminary

Ravi Zacharias – Absolute Truth in Relative Terms

Temptation has led to the downfall of countless men and women. Why is it so alluring and is there anything that can be done to escape its grasp? This week on let My People Think, Ravi Zacharias provides a way out of temptation.

VIDEO by Ravi Zacharias International Ministries