Dezbaterile despre predarea educaţiei sexuale la clasele I-VIII şi în licee îi neliniştesc în continuare pe cei care nu ştiu ce află elevii la aceste ore şi îi pun pe gânduri pe cei care se întreabă: „Cine şi despre ce ar trebui să-i înveţe“?. „Weekend Adevărul“ a vorbit cu profesori, părinţi, directori de ONG-uri şi cu un psiholog, şi a fost la ore de educaţie sexuală în două licee din Bucureşti.
În vara lui 2015, Coaliţia pentru Familie a redactat o scrisoare deschisă pentru Ministerul Educaţiei, semnată de cele 41 de asociaţii membre, cu mesajul: „Ne exprimăm îngrijorarea faţă de presiunea a 14 ONG-uri cu agendă şi obiective străine de valorile familiei, care doresc introducerea intempestivă a unei ore de educaţie sexuală“. Coaliţia pentru Egalitate de Gen, din care fac parte 10 ONG-uri, împreună cu Asociaţia Sexul versus Barza, a cerut Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii, în septembrie 2015, să aşeze educaţia sexuală în rândul disciplinelor obligatorii, prin textul „Apel de urgenţă: educaţie sexuală în şcoli acum!“. Iniţiativa a fost susţinută de alte peste 50 de organizaţii neguvernamentale, pentru că această acţiune „ar putea preveni apariţia de sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, până la manifestări sexiste şi homofobe şi acte de violenţă sexuală“. O lună mai târziu, 18 asociaţii, printre care şi organizaţii din Coaliţia pentru Familie, au semnat o nouă scrisoare deschisă destinată Ministerului Educaţiei, în care au afirmat că „mulţi dintre semnatarii apelurilor pentru introducerea «educaţiei sexuale» obligatorii luptă obsesiv, de mulţi ani, pentru îndepărtarea din şcoli a orei de religie“. În această negură, iată consecinţele: potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2014, au născut în România peste 18.000 de fete sub 19 ani. Iar ţara noastră a fost pe primul loc în Europa la numărul de naşteri în rândul minorelor, arată un studiu UNICEF din 2009. Aceste reacţii şi cifre ne bulversează, dar ne determină şi să căutăm răspunsuri, ca să înţelegem de ce nu-i alta situaţia într-un stat din Uniunea Europeană.
Coaliţia pentru Familie nu şi-a exprimat punctul de vedere despre educaţia sexuală în şcoli, dar a îndrumat „Weekend Adevărul“ spre Alianţa Părinţilor din România. Cu acest prilej, Cristian Filip a explicat că: „Alianţa reprezintă părinţii din toată ţara, din absolut toate zonele sociale şi teologice. Are în egală măsură membri care sunt ortodocşi, adventişti, penticostali, evrei sau musulmani. De asemenea, are părinţi doctori docenţi şi are părinţi muncitori. Are părinţi care sunt patroni şi părinţi care sunt şomeri. În Alianţă sunt părinţi care sunt pentru educaţie sexuală şi care sunt împotriva educaţiei sexuale de orice fel. Şi a treia categorie: părinţi care sunt de acord cu o anumită formă de educaţie sexuală, dar în niciun caz cu cea care în străinătate se numeşte «educaţie sexuală comprehensivă». Noi milităm pentru o educaţie responsabilă. (…) În ceea ce priveşte legea pentru «Inocenţa copilăriei», au susţinut-o peste 125 de ONG-uri. Ceea ce se solicită este acordul scris al părinţilor, pentru că părintele e cel care răspunde pentru copilul său. Educaţia sexuală e o chestiune extrem de intimă, pentru că nu toţi copiii au aceeaşi dezvoltare. Unul se dezvoltă fizic mai repede şi poţi să discuţi cu el mai devreme. Altul, pur şi simplu mental nu acceptă chestiunile de genul acesta până la o anumită vârstă“.
Una dintre diversele opinii pro familie este a lui Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din România – învăţământ preuniversitar:
„E bine să se facă educaţie sexuală, dar fără exagerare“.
Educaţia sexuală se predă la opţionalul Educaţie pentru sănătate şi, de asemenea, voluntarii unor ONG-uri desfăşoară astfel de ore. Vedeţi vreo problemă?
Iulian Cristache: Nu consider că este o problemă că educaţia sexuală se predă în şcoală. La clasele I-IV este suficient să vorbim de o cunoaştere a corpului uman, nu şi despre contracepţie şi aparat reproducător, pentru că riscăm să-i abuzăm emoţional pe elevi, având în vedere vârsta. La nivelul ciclului gimnazial, aceste noţiuni de educaţie sexuală pot fi integrate în manualul de biologie. Aici discuţiile sunt binevenite, ţinând cont de schimbările care apar la copii. Nu sunt de acord însă cu predarea acestor cunoştinţe de ONG-uri, ci mai degrabă de profesionişti, de medici.
Care credeţi că e rolul familiei în ce priveşte educaţia sexuală? Nimeni nu poate cunoaşte mai bine copilul decât un părinte. Familia ar trebui să aibă un rol determinant nu numai în discuţiile despre educaţia sexuală, ci şi în educaţia de zi cu zi. Sunt familii care se jenează să vorbească astfel de lucruri şi atunci sursele principale de informare devin internetul sau colegii mai mari, iar în astfel de cazuri, este nevoie de predarea acestor noţiuni în şcoală. Ar fi de ajutor pentru elevi ca educaţia sexuală să fie disciplină obligatorie? Consider că sunt suficiente orele de dirigenţie, de biologie sau opţionalul Educaţie pentru sănătate. Să nu uităm că există psiholog, medic şcolar şi medici de familie care se pot ocupa de educaţia sexuală. Sunt şi cabinete gratuite de planificare familială. E bine să se facă educaţie pe această temă, dar fără exagerare. La gimnaziu, de exemplu, avem deja un plan-cadru suficient de încărcat.
Citeste mai mult: adev.ro/oh90op
agnus dei - english + romanian blog 