Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 4. Biserica şi lumea

Citeste –

Photo credit

Photo credit blog.tifwe.org

În plan general două realităţi stau faţă în faţă: biserica şi lumea. Lumea nu ne poate birui. Deşi lumescu prinde teren. Lumea are spitale şi medicamente .Acolo tratează bolnavii. În felul ei. Rece, contra cost, pe bază de pile.
Pe de altă parte Biserica are darurile Duhului Sfînt. Dar de vindecare. Ar trebui golite farmaciile.Să dea faliment spitalele. Din cauza unei biserici umplute de prezenţa lui Dumnezeu. În care Duhul Sfănt să umple de daruri. Este şocant să citeşti că Isus Hrisos a vindecat toţi bolnavii care veneau la El (Matei 8 cu 16). Dincolo de şchiopii noştri avem o teologie şchioapă. În care justificăm eşecurile. Şi nu căutăm să înţelegem cauzele eşecurilor. O biserică a darurilor Duhului Sfânt. Dar de vindecare. Care trebuie cerut. Care cu bucurie ne este dat. Pentru că biserica este împodobită de Dumnezeu. Nu în felul lumii cu zorzoane strălucitoare. Ci cu daruri.Florin IanoviciAmeţiţi de atătea teorii care de care mai elucubrante. Savanţii prezintă scenarii cu privire la viaţă, la viitor. Cu inima strănsă oamenii se uită după vreun meteorit sau vreo civilizaţie verde cu antene pe cap. Aceasta este ceea ce poate lumea.

Pe de altă parte Biserica are darul înţelepciunii şi cunoştinţei. Un Galileo care a găsit explicaţia în Biblie. Pămăntul e rotund. Pentru că ne-o spune Iov. Fluxul şi refluxul. Atomii, particolele vieţii sunt acolo in cartea Evrei. Un Pavel care cutreierănd Atena face de ruşine filosofia. Prin puterea Duhului Sfînt. Al darurilor de înţelepciune şi cunoştinţă.

Lumea propune soluţii. Platforme ideatice. În speranţa că va avea cetăţeni onorabili. Legii noi şi aspre. Mecanisme punitive. Dar fără folos.

Pe de altă parte Biserica are daruri. Darul credinţei. Dincolo de care munţii se mută. Darul credinţei care aduce pe Dumnezeu în prim plan. Care face din oameni stănci de neclintit. Puternici, hotărăţi neşovăitori în a spune tuturor că numai prin Dumnezeu omul poate deveni om.

Lumea uimeşte cu cuceririle ei.Oamenii au păşit pe lună.Dar fiecare an aduce un necaz.Un necaz aviar sau mai nou porcin.Neputincioasă, lumea priveste hotarele ei.Limitele peste care nu poate trece.

Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul minunilor care face din hotare biete dâre de praf pe care la spulberă văntul Duhului Sfânt. Totul e cu putinţă dacă crezi. Morţii înviază. Leproşii, incurabili acelor zile, sunt vindecaţi. Pentru că Dumnezeu e miracol. Pentru că Biserica poartă numele Fiului Său. De aceea Duhul Sfânt împarte daruri. Ca biserica să nu fie goală. Să nu adoptăm efecte speciale. Muzicale sau oratorice. Nu prin planificare aridă. Nu prin program religios. Ci prin daruri, El să strălucească şi să se poată vedea goliciunea lumii. Şi frumuseţea bisericii.

Lumea fardează nelegiuirea. O numeşte drepturi. Obligaţii. Toleranţă. Minorităţi sexuale. Libera exprimare. În timp ce inundaţiile lasă oameni fără casă. Ruşinea are haine de carnaval. Face ţăndări retina şi umileşte veşnicia. Pentru că în spate se pregăteşte o intare in scenă. A omului fărădelegii, fiul pierzării. Spurcăciunea are deja faţă. Pe toate canalele tv se revarsă în casele bieţilor navii care caută „relaxarea”! Fărădelegea se bea ca apa. Limba macină ca o moară fără oprire. În speranţa unor răspunsuri care nu mai vin.

Pe de altă parte, Biserica are daruri.De descoperire.Prorocii, deosebirea duhurilor.Cel rău scrăşneşte.Dar nu poate înainta.E aici o biserică.Cu daruri.Care este frănă şi barieră pentru amăgirile nelegiuirii, pentru lucrarea de rătăcire a celui rău.E lumina care luminează.Este răspunsul lui Dumnezeu la durerea care s-a aşternut.

Istoria se scrie în trei nunţi.O nuntă în Eden. Pe care a ruinat-o cel rău. Cu ajutorul nostru. O nuntă la Cana. Un nou început. Al semnelor lui Isus. O nouă eră. A umblării cu Hristos. Dar încă în nedesăvărşire. Încă cu crizele după noi. O a treia nuntă în cer. Mirele, Hristos şi Biserica, Mireasa. Unde crizele se sfărşesc. Unde diavolul nu se poate strecura, nu se poate şerpui amăgitor. Deocamdată lumea pare mireasă şi biserica Cenuşăreasa. Deocamdată. Din vina cui?
Ea, biserica, e raspunsul lui Dumnezeu la lumea această pierdută. O biserică împodobită cu daruri intr-o lume golită de sens, rănită, ameţită, minţită.

Sursa http://florinianovici.blogspot.com/

Reclame

2. Plini de Duh – Nicolae.Geantă

Photo howard-carter.blogspot.com

Citeste –

Efeseni 5:18b: „…fiţi plini de Duh”

Dacă până la Cincizecime Duhul a fost cu ucenicii, după acest eveniment El a fost în ucenici, împlinind profeţia mesianică „rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:17). Astfel că după ce a venit la noi în trup, Dumnezeu ne comunică acum cu Duhul. Iar acesta, după ce a venit să împlinească o profeţie, o promisiune, Îl proslăveşte acum pe Fiul, pregătindu-i o Mireasă sfântă şi fără prihană. El a coborât s-o-mbrace cu putere de sus. S-o sfinţească, utilizând sabia Cuvântului pentru curăţirea păcatului din sfinţi şi dintre sfinţi. Iar pentru aceasta e nevoie ca sfinţii să aibă Duhul din plin.

Nicolae Geanta Agnus DeiUmplerea cu Duhul Sfânt nu este numai o doctrină penticostală. Nu trebuie să fie o dorinţă numai a unor biserici care o cer insistent şi constant. De fapt, ea nu e garantată automat. Limba greacă ne precizează că această umplere nu este o acţiune de moment ci continuă: fiti plini încontinuu. Sfântul Apostol Pavel ne averitzează: „fiţi plini de duh!” (Efeseni 5:18). Textul englez traduce şi mai explicativ: „Fiţi controlaţi, stăpâniţi de Duhul Sfânt”! Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de criză, o umplere spasmodică, una care se face doar atunci când creştinul urmează să slujească Lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, misiune, ajutorare, vindecare sau rugăciune în biserică. Trebuie sa fim plini! În permanenţă! Clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi! Pentru că plinătatea Duhului în noi este trăsătura de bază a experienţei creştine zilnice. Nici un creştin nu poate trăi o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul. Thayer scrie că „un credincios iertat are nevoie de umplerea Pimpleni, care pune stăpânire totală asupra minţii”. Şi, ştim cu toţii : nimic nu deranjează pe diavolul mai mult din ce este religie pe glob decât puterea Duhului Sfânt. Cum a stat „fricosul” Petru în faţa preoţilor de seamă cărora le-a vorbit „plin de îndrăzneală”? De unde a avut Pavel cunoştinţa învăţăturilor sfinte? Cum s-a rezistat în Biserica Subterană, în martiraj? Cum s-a păstrat adevărul neştirbit în faţa ateismului? Cum se face că rămâne biserica unită, nedezbinată? Prin plinătatea Duhului Sfânt!

Biblia ne spune că umplerea Duhului este un dar la îndemâna oricui poate crede. Cel care dă viaţă „oaselor uscate” şi îndemnuri sfinte celor ce-L imploră, nu este un resort şi nici un pilot automant al lui Dumnezeu! Duhul Sfânt nu este un reflex. Unul din motivele pentru care El are atât de puţin control asupra vieţilor multor creştini este faptul că aceştia cred că lucrează automat în inimile lor. Că reacţionează reflexiv la pornirile lor păcătoase şi că îi conduce instinctiv la/în sfinţenie. Pentru faptul că a venit în viaţa credinciosului nu înseamnă că în mod automat îl controlează pe acesta în tot ceea ce face, gândeşte sau doreşte. Duhul Sfant nu introduce automatismul şi nu operează roboţi, maşinării! El nu poate gândi în locul individului! Controlul pe care îl exercită asupra creştinului depinde de primirea şi ajustarea (cedarea, cooperarea) activă a acestuia la îndemnurile Sale. El vrea să ne umple dar paharul este la noi. Aşa cum Isus Hristos salvează numai în momentul recunoaşterii Sale ca singurul Mântuitor şi Domn, nici Duhul Sfant  nu ne controlează în sensul de a ne pătrunde voinţa, raţiunea, şi sufletul, până ce nu recunoaştem că El este Cel trimis de Tatăl pentru a ne sfinţi vieţile, până nu ne încredem în El pentru a-şi face lucrarea în noi şi prin noi. De aceea, trebuie să existe o veşnic dependenţă conştientă de El şi o supunere deliberată Lui, o cedare constantă lucrării Sale, o căutare neîncetată a călăuzirii şi puterii Sale. Pentru că dorim ca El să ne controleze vieţile în cea mai deplină masură şi să producă cele mai frumoase roade ale Sale. Suntem gata de acest „sacrificiu”? Atunci, să facem vizibilă Împărăţia invizibilă!

Duhul Sfânt ne dă puterea să ne aducem trupurile ca jertfă pe altarul zidirii templului Lui Hristos.  El ne  pregăteşte pentru o îmbrăcare cu un trup de slavă asemănător cu cel slăvit al Mirelui nostru ceresc. „El va pune o strajă foarte strictă asupra noastră dintr-o dragoste geloasă, ne va mustra pentru cuvinte nefolositoare sau sentimente greşite, pentru risipirea timpului, pentru lucruri de care alţi creştini nu le simt niciodată deranjaţi” menţiona G.D.Watson. Când simţim mustrarea după ce am ţipat, am gândit urât sau am avut un gest necontrolat, Duhul Sfânt deja lucrează în noi! Dacă ne mâniem şi nu ne mustră conştiinţa, atunci şehina Domnului s-a îndepărtat deja. (Talmudul menţionează şehina cu sensul literar de „rezidenţa” Lui Dumnezeu. Potrivit înţelepciunii rabinice lumea nu putea fi considerată că există în realitate, în sensul deplin al cuvântului, câtă vreme „şehina nu îşi fixase rezidenţa printre oameni”. O altă învăţătură era cea potrivit căreia „bărbatul nu poate ajunge la existenţă fără femeie, nici femeia fără bărbat şi nici unul fără şehina”).

S-ar putea ca Duhul să nu ne explice mii de lucruri care ne dau de gândit, dar dacă ne dăruim dragostei Sale, El ne va învălui într-o dragoste geloasă şi va turna binecuvântările pe care le primesc doar cei din cercul Său apropiat. Dacă dorim să fim plini de Duh, hai să-l ascultăm pe Watson, care ne îndeamnă : „acordaţi privilegiul de a vă lega limba, de a vă înlănţui/reţine mâna sau a vă închide ochii (la unele lucruri), aşa cum nu o face cu alţii. Doar atunci când sunteţi în felul acesta, stăpâniţi de Dumnezeul cel Viu în lăcaşul tainic al inimii,  mulţumiţi şi încântaşi de această strajă personală, privată, geloasă, înseamnă că aţi descoperit într-adevăr antecamera (vestibulul) cerului.”

Neglijarea umplerii zilnice cu Duhul poate crea o stare letargică. Umplerea Duhului nu este ceva opţional, ci este o cerinţă creştină; a o evita ori a te teme de ea înseamnă a cădea sub norma Noului Testament, în mediocritate şi/sau în delicvenţă spirituală. Avem nevoie de umplere, de înviorare… Umplerea cu Duhul face din credincios un canal potenţial al mărturiei înaintea lumii. Fără Duhul Sfânt nu poate fi vorba de biserică, fără plinătatea Lui în viaţa credinciosului, nu poate fi vorba de spiritualitate! “Poţi închide ochii, dar nu poţi stinge soarele” (N. Iorga).

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/05/marele-cosmetician-al-sufletului-3-de.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Gheorghe Aurel – Însetând după Duhul Sfânt – Ioan 7:37-38

În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”Ioan 7:37-38

…multi oameni pot sa te distruga  folosind chiar versete din Scriptura. Ai grija, ca un om care-ti vorbeste, sa aiba si Duhul Sfant. Din inima lui sa curga riuri de apa vie, asa cum zice Scriptura, sa fie un cuvant dat prin Duhul Sfant. Apostolul Pavel spune: Nu doar cu cuvinte am venit la voi, ci cu o dovada data de Duhul Sfant si de putere, pentru ca credinta voastra sa nu fie intemeiata pe intelepciune omeneasca, ci pe puterea lui Dumnezeu. Iar aceasta putere nemaipomenita, comoara nemaipomenita pe care o purtam in niste vase de lut este de la Dumnezeu si este Duhul Sfant. Despre asta este vorba.

Daca am intrat pe poarta si mergem pe cale, daca am capatat adevarul, mai este un lucru: sa avem viata si aici spune cum trebuie sa aiba o viata crestinul. Nu o viata tarata pe coate si pe genunchi, nu o viata de prabusire, nu o viata de zdrobire sub povara pacatului, nu o viata de legaturi si de pacate scunse, nu o viata chinuita, nu la asta ne-a chemat Domnul Isus. Ci viata pe care El vrea sa ne-o dea este o viata din belsug, o viata din abundenta. Calea catre aceasta viata este Duhul Sfant.

VIDEO  by Gheorghe Aurel

Dan Bercian – Rusalii sau Duhul Sfant?

Citeste / Vezi si

Dan Bercian – Rusalii sau Duhul Sfant?

Partea 1

VIDEO by Daniel Huși

Partea 2

Wayne Grudem – Lucrarea Duhului Sfant (2)

In Partea 2 Wayne Grudem discuta :

* Duhul Sfint curata

* Duhul Sfint reveleaza

  1. Revelatie data profetilor si apostolilor
  2. Duhul Sfint da dovada prezentei lui Dumnezeu
  3. Duhul Sfint isi calauzeste si isi directioneaza poporul
  4. Cind isi manifesta presenta, Duhul Sfint asigura o atmosfera plina de evlavie
  5. Duhul Sfint ne da asigurarea.

Click pe butonul de jos sau linkul pentru  ‘full screen’ ca sa mariti la ecranul calculatorului.

View this document on Scribd

Cititi

Dr. George O. Wood: The church in the Book of Acts

Dr. George O. Wood, general superintendent of the Assemblies of God, shares unique insights from the book of Acts with special advance clips from the Week 6 episode of NBC’s A.D. The Bible Continues.

„The Church of Jesus Christ will always face three efforts to destroy it. You see that n the Book of Acts:

  1. First effort is to discourage the leadership and yet, you find that in the imprisonment and in the punishment that’s given to the apostles.
  2. Failure to pick off the leadership, next, there will be division. So, in Acts chapter 6, we saw division that occurred, but was wisely handled by the leaders of the Church.
  3. Having failed to discourage the leadership, or pick off the leadership, and divide the Church, the last tactic is to absolutely persecute the Church, and try to drive it out of existence.

We see all around the world today, people laying down their life for Jesus Christ in unprecedented proportions. We live in a day when the Church is either, in some sectors marginalized, or in other places, directly persecuted. The good news is that sometimes the persecutors like Saul become the great advocates for the Gospel because they have a conversion experience. When persons see that another person is willing to die for their faith and yet be true to their faith, it leaves an indelible witness to the reality of what they represent.

A.D. Commentary – Week 6 – Dr. George O. Wood from Assemblies of God USA on Vimeo.

Danny Akin – Why We Go: The Terrible Doctrine of Hell – Revelation 20:11-15

Danny Akin, President of Southeastern Baptist Theological Seminary, preaches on how the doctrine of hell is the reason we go.

Danny Akin – Why We Go: The Terrible Doctrine of Hell – Revelation 20:11-15 from Southeastern Seminary on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari