Umaniștii haotici de astăzi ar vrea să credem că suntem liberi să ne alegem ,,sexul“ după înclinațiile de moment. Dumnezeu nu ne-a făcut însă așa.

FOTO pinterest.com

Este uimitor cât de mult corespund punctele tari ale femeii cu punctele slabe ale bărbatului, iar punctele tari ale bărbatului corespund cu punctele slabe ale femeii. Dumnezeu a făcut așa ca să avem neapărată nevoie unul de celălalt.

Pastor Daniel Branzei (după David Pawson, Unlocking the Bible):

La creație, Dumnezeu ne-a făcut în mod distinct bărbat și femeie, chiar dacă amândoi am fost făcuți ,,după chipul și asemănarea lui“. Eva i-a fost dăruită lui Adam ca ,,un ajutor potrivit“ și este o completare esențială a lui. Este uimitor cât de mult corespund puctele tari ale femeii cu punctele slabe ale bărbatului, iar punctele tari ale bărbatului corespund cu punctele slabe ale femeii. Dumnezeu a făcut așa ca să avem neapărată unul de celălalt.

Diagrama de mai jos ilustrează diferențele dintre bărbat și femeie.

Cercurile identifică bărbatul și femeia tipică. În afara celor două cercuri, ovalele arată exitența unor stări extreme, la mijoc existând bărbați mai mult sau mai puțin efeminizați și femei mai mult sau mai puțin masculinizate.

Umaniștii haotici de astăzi ar vrea să credem că există doar un spectru continuu, cu bărbatul la un capăt și cu femeie la altul, iar la mijloc suntem toți de-a valma, aproximativ bărbați și aproximativ femei, liberi să ne alegem ,,sexul“ după înclinațiile de moment. Dumnezeu nu ne-a făcut însă așa. Prin creație, suntem bărbat sau femeie.

Citeste mai mult aici – https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/2-ioan/

Chuck Swindoll – Become a Lifelong Student of the Scriptures (Dallas Theological Seminary)

Dr. Chuck Swindoll, Dallas Theological Seminary Chancellor and Senior Pastor of Stonebriar Community Church in Frisco, TX, encourages students to continue to pursue their study of the word throughout life.

Răspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 2

Cititi / vizionati prima emisiune-

1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1

95 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_2

”O analiză istorică şi exegetică” a uneia dintre dintre cele mai importante profeții din Vechiul Testament,

„Cele şaptezeci de săptămâni” din cartea profetului Daniel, capitolul 9:24-27

 

Vezi acest document pe Scribd

VIDEO by Credo TV

Răspunsuri Pentru Viață 96 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 3

Bine v-am găsit, dragi telespectatori! Continuăm, în acest episod RpV, așa cum am promis, prezentarea analizei cercetătorului teolog Fred G. Zaspel cu privire la profeția numită ”cele 70 de săptămâni” din cartea profetului Daniel cap. 9:24-27. (VEZI Prima parte aici – Răspunsuri Pentru Viață 95 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel  Partea 2)

Avem dea face cu o preofeție extrem de complexă și controversată dar care pare a fi indicatorul divin pentru vremea sfârșitului. Așa cum am spus și în episdul precedent nu prezentăm acest material ca fiind unul perfect și imbatabil, ci îl prezentăm ca un punct de pornire pentru studiile personale ale acelor creștini care vor să fie avizați cu privire la această profeție, dând curs îndemnului, ca să nu spun poruncii Domnului Isus Hristos cu privire la chiar această profeție, din Matei 24,: ”Cine citește să înțeleagă”!  Să ne ajute Dumnezeu să fie așa cum ne-a cerut Mântuitorul!

”3) Cele şaizeci şi două de săptămâni. Cele şaizeci şi două de săptămâni (62 X 7) semnifică 434 de ani pe care, dacă îi socotim pornind de la anul 538 î.d.C. (punctul de terminare al primei săptămâni de ani, așa  cum am arătat anterior),  am ajunge în anul 104 î.d.C. Acest an este mult prea devreme faţă de timpul lui Isus Cristos şi fără nici o semnificaţie istorică cunoscută. Evident, dacă această dată ar fi adoptată ca timp de final pentru cele şapte săptămâni din profeția danielică, trebuie să explicăm cum ajungem cu cele şaizeci şi două de săptămâni restante în vremea lui Isus Cristos, presupunând că am fi solicitaţi s-o facem. Realitatea este că nu este specificat nici un punct terminal al celor şaizeci şi două de săptămâni, însă versetul 26, din Daniel 9, susţine că „după cele şaizeci şi două de săptămâni Mesia va fi răpus.” Considerând că aceasta ar fi o referinţă la crucificarea lui Isus Cristos, cele şaizeci şi două de săptămâni trebuie că s-au desfăşurat înainte de acel moment. Să notăm că „după” (‘achare, formă aramaică) cele şaizeci şi două de săptămâni va fi răpus Mesia. Nu se face nici o menţiune cu privire la cât de mult timp după această perioadă; profeţia predictivă ar permite o definiţie largă. Nici nu se spune că ar avea loc în decursul celor şaptezeci de săptămâni. Se întâmplă pur şi simplu „după” cele şaizeci şi două. Asta e tot ce putem extrage din text.

Însă având această distincţie stabilită clar între cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două, întrebarea care trebuie pusă ar fi: Sunt aceste şaizeci şi două de săptămâni luate pur şi simplu şi însumate consecutiv fără întrerupere? Sau separarea celor două perioade oare n-ar putea să semnifice o „pauză temporală” între ele? Acesta nu ar fi un lucru neobişnuit în profeţia biblică (d.ex., Dan. 11:2-3; Mica 5:1-2), şi nu există nici un indiciu conform căruia o astfel de „pauză” între primele şapte şi următoarele şaizeci şi două de săptămâni ar constitui o violare a textului. De fapt, pauza dintre aceste două perioade este singura explicaţie validă pentru enunţarea lor separată.

Mai mult, dacă reconstruirea Ierusalimului ar fi luată drept termen de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni, atunci avem afirmarea clară a acestei pauze temporale. Structura complexului de 490 de ani pare să pledeze pentru trei perioade separate de timp, a căror însumare totalizează 490 de ani, dar care acoperă o întindere mult mai mare de timp. Cele şapte săptămâni îşi au specificate propriile termene de început și termene de sfârșit . Cele şaizeci şi două de săptămâni credem că încep la un moment diferit în timp de termenul de sfârșit al precedentelor şapte săptămâni. Iar ultima săptămână (cea finală) urmează după evenimentele enumerate de versetul 26, care ele însele se petrec „după” cele şaizeci şi două de săptămâni! Poziţionarea acestor pauze temporale nu constituie o simplă tehnică hermeneutică, ci o necesitate exegetică. Întrebarea care rămâne, deci, este: Ar fi utilă o pauză temporală între ultima săptămână şi cele şaizeci şi două de săptămâni pentru remanierea întregii structuri temporale? Există vreo dată istorică de importanţă care ar marca începutul şi sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni de ani? „Şi (timp de) şaizeci şi două de săptămâni strada şi şanţul de apă al cetăţii va fi zidit din nou, chiar în vreme de strâmtorare” descrie în mod clar evenimentele din timpul lui Neemia, foarte familiare celui care studiază Biblia. Aici ar părea că reconstruirea Ierusalimului (de această dată nu neapărat decretul) constituie termenul de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni. Teoriile conform cărora fie crucificarea, fie intrarea glorioasă în Ierusalim constituie termenul de sfârșit pentru cele şaizeci şi două de săptămâni (indiferent de anul preferat pentru crucificare) presupun o dată care este mult prea târzie şi fără semnificaţie istorică în relaţie cu reconstrucţia Ierusalimului. 33 d.c. – 434 (62×7) = 405 î.C. sau 33 d.c. – 434 ani (62×7) = 402 î.d.C.

Acelaşi lucru ar fi valabil în cazul folosirii ca dată de pornire a botezului lui Isus, aş cum au sugerat mulţi comentatori, ceea ce ar presupune unul dintre anii 408 sau 405 î.d.C. Din nou, acestea nu prezintă nici o importanţă istorică raportat la termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni. Toate aceste teorii converg într-o dată aflată mult după sfârşitul reconstruirii Ierusalimului sub Neemia. Cum stau lucrurile în privinţa datei naşterii lui Cristos? Este bine cunoscut faptul că Irod a murit în anul 4 î.d.C. nu se ştie însă cât timp s-a scurs între momentul în care a dat notoriul său decret de măcelărire a copiilor şi până la decesul său. Iar decretul însuşi a fost dat după o perioadă considerabilă de la naşterea lui Isus, pentru că a inclus copiii din Betleem „de la doi ani în jos” (Mat. 2.16). Dată fiind această informaţie, anul 6 î.d.C. este o desemnare uzuală şi sigură pentru data naşterii lui Cristos. Acum, dacă aceasta marchează sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni, începutul lor s-ar situa în anul 440 î.d.C.

Există ceva semnificativ legat de acest an? Termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni pare a fi reconstruirea Ierusalimului de către Neemia. Cererea acestuia către Artaxerxe de a se întoarce în cetate a fost înaintată în aprilie, anul 444 î.d.C. (Neemia 2.1). Potrivit istoricului Iosephus Flavius (Antichități, XI, V, 7), Neemia s-a dus mai întâi în Babilon pentru a găsi voluntari în rândurile evreilor care să îl însoţească. Ţinând cont de această informaţie, şi cu diferitele pregătiri implicate şi cu timpul necesar pentru obţinerea materialelor de construcţii (fapt probabil de vreme ce lucrările sale de reconstruire au demarat curând după sosirea sa la Ierusalim), rezultă faptul că sosirea sa în Ierusalim i-a luat probabil în realitate câţiva ani. Iosephus notează că ar fi avut loc în „cel de-al douăzeci şi cincilea” an al domniei lui Artaxerxe – anul 440 î.d.C.! Din nou, anul se potriveşte exact. 440 î.d.C. (începerea reconstruirii în vreme de strâmtorare) + 434 ani (62 X 7) = 6 i.d.C. (naşterea lui Cristos). Profeţia se suprapune perfect cu evenimentele istorice.

(Continuarea sub video)

96 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_3

VIDEO by Credo TV

REZUMAT. Pe scurt, cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două de săptămâni s-au desfăşurat conform cu profeţia după cum urmează: 587 î.d.C. („primirea unui cuvânt” de la Dumnezeu de a reconstrui Ierusalimul) – 49 ani („şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ” Cir, pune capăt captivităţii evreilor); Apoi urmează o pauză cu durată nespecificată; În 440 î.d.C. („zidirea din nou a străzii şi a şanţului de apă în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 i.d.C. (naşterea lui Isus Cristos). Datele sunt mult prea exacte pentru a putea fi respinse cu uşurinţă, şi rămân în picioare ca o apologetică fermă pentru caracterul supranatural al profeţiei. Este evident avantajul pe care-l are această interpretare. Nu numai că structura temporală se potriveşte mult mai exact, însă nu sunt necesare nici un fel de scheme cronologice elaborate pentru a o demonstra. Mai mult, [această variantă] acordă o atenţie deosebită tuturor detaliilor furnizate de textul lui Daniel, oferă o explicaţie clară a separării de către acesta a celor şapte săptămâni de cele şaizeci şi două, şi explică şi folosirea expresiei „după cele şaizeci şi două de săptămâni” de către Daniel (versetul 26), şi nu după cele şaizeci şi nouă de săptămâni. Acestea sunt ţeluri pe care alternativele sunt absolut incapabile să le atingă. De asemenea este oferit un termen de început şi un termen de sfîrșit atât pentru cele şapte săptămâni, cât şi pentru celelalte şaizeci şi două. În plus, se aliniază mult mai fidel punctuaţiei sugerate de masoreţi. Pe scurt, această interpretare nu lasă nimic la voia întâmplării; ea explică toate datele implicate şi se suprapune ideal cu consemnările istorice. Dar să mergem mai departe analizând versetul 26 din Daniel 9.

„DUPĂ CELE 62 DE SĂPTĂMÂNI” ni se prezintă, în primul rând, „Răpunerea” lui Mesia (în versetul 26/a). În acest versetul (26) ni se prezintă un alt „mesia” sau „uns” (mashiach) în al cărui caz cu toţii sunt de acord că este Isus Cristos. Este menţionat caracterul substitutiv al jertfei Sale („răpus [yicaret, niphal imperfect] însă nu pentru sine însuşi”) şi marchează manifestarea exterioară a motivului hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni (v.24). Dat fiind largul consens asupra acestui punct, nu este necesară dezbaterea sa aici. Este notabil în orice caz, faptul că acesta nu poate fi acelaşi „uns” cu cel din versetul 25. Acest lucru este evident datorită faptului că mashiach nagid (v.25) apare la sfârşitul celor şapte săptămâni; în timp ce acest mashiach apare „după şaizeci şi două de săptămâni.”

Distrugerea cetăţii şi al locului prea sfânt (versetul 26b). Versetul 26 prezice de asemenea şi nimicirea „cetăţii şi a (locului) cel sfânt” de către poporul „unui prinţ ce va să vină” (nagid habo’). Faptul că distrugerea despre care se vorbeşte în acest loc se referă la anul 70 d.C. este un lucru atât de necontestat încât nu necesită nici un fel de apărare din partea noastră. Ceea ce este însă interesant este faptul că versetul specifică cu multă atenţie că este vorba de „poporul unui prinţ ce va să vină” şi nu de prinţul însuşi în cazul celui care avea să distrugă cetatea. Poporul care distruge Ierusalimul se spune că se află într-un fel de relaţie cu „prinţul ce va să vină.” Importanţa acestui fapt devine mai clară în versetul 27. Descrierea acestui prinţ este semnificativă. El este „cel ce vine” (habo’, participiu, stare determinată). O astfel de descriere indică: 1) importanţa lui, 2) menţionarea sa anterioară (cel puţin Daniel fusese pus în temă), şi poate 3) importanţa sa ulterioară. Importanţa acestuia este evidentă prin presupunerea faptului că sosirea lui va fi observată pe scară largă. Menţionarea sa precedentă (de către Daniel) şi importanţa sa ulterioară vor fi abordate în discutarea versetului 27.

Distrugerea prinţului (versetul 26/c). „Iar sfârşitul lui va fi într-un potop” semnifică distrugerea „prinţului ce va să vină.” Aşa cum subliniază Young, „potop” (shetep) este folosit în altă parte ca o descriere pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Mai potrivit este pronumele masculin „lui” decât forma sa neutră [„its” în engleză, n. tr.], fiind vorba despre nagid („prinţ”). Sfârşitul „lui” va fi sub judecată divină. Dumnezeu Însuşi va nimici „prinţul ce va să vină” cu o judecată copleşitoare.

Suferinţă prelungită (versetul 26/d). „Şi până la sfârşit va fi război, şi sunt hotărâte pustiiri.” Aceasta este fără îndoială o descriere a războiului. Însă care este semnificaţia acestui „până la sfârşit”? Al cui sfârşit? Afirmaţia pare să indice necazuri crescânde asupra cetăţii Ierusalimului până la escaton, sfârşit care este menţionat în versetul 27. Istoria a fost martora împlinirii exacte și a acestui lucru. După distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.C. (v.26b), oraşul a trecut prin nenumărate războaie (conf. Luca 21.24) (și starea de beligeranță din jurul Ierusalimului continuă până astăzi și se intensifică tot mai mult, adăugăm noi!) Să mergem la următorul verset.

Ultima săptămână (versetul 27). Evenimentele.

1) Identitatea lui „el”. Versetul 27 vorbeşte despre cineva care urmează să vină şi care „va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână,” iar la mijlocul acelei săptămâni, „va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare.” În discuţie este identitatea acestui „el.” Unii înţeleg prin acesta pe „Mesia” din versetul 26, Care a dat naştere la un legământ prin moartea Sa. Însă există câteva observaţii care militează împotriva acestei păreri. Mai întâi, se spune despre el că „va face un legământ trainic cu mulţi,”timp de o săptămână.” Isus a generat un legământ, însă este vorba de unul etern. Şi pentru a înţelege modul în care acest legământ pecetluit prin moartea Sa ar putea fi considerat a dăinui doar şapte ani, am avea nevoie de un argument serios. Este imposibil să ne referim la legătura noastră cu El prin legământ în astfel de termeni. În al doilea rând, nu există nici un motiv pentru care să ne aşteptăm la vreo menţionare a încetării jertfelor lui Isus în acest punct; ar constitui un salt îndrăzneţ şi lipsit de sens. În al treilea rând, cel mai apropiat antecedent pentru „el” este „prinţul ce va să vină” şi prin aceasta devine preferat din punct de vedere gramatical. În al patrulea rând, participiul „ce va să vină” împreună cu articolul hotărât (cum am menţionat mai sus) pare să facă referire la cineva menţionat anterior sau deja cunoscut. Mai mult, există ceva semnificativ în legătură cu cei trei ani şi jumătate din aceştia şapte. Toate aceste observaţii ne conduc la acţiunile cornului suplimentar din Daniel 7.25 care îşi pune în aplicare lucrarea blasfemiatoare timp de „ o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme” – o perioadă ce pare a fi identică cu cea a „lui” din timpul ultimei săptămâni. Nimeni nu este dispus să afirme că acest pasaj vorbeşte despre Cristos, deci putem noi crede oare că este vorba de o simplă coincidenţă fără nici o altă semnificaţie? În al cincilea rând, acţiunile acestui „el” sunt evident altele decât cele ale Domnului Isus. Poate că ar fi cumva posibil să spunem despre Cristos că ar putea face să înceteze „jertfele şi darurile de mâncare” într-un anume sens, dar este imposibil să-L asociem cu „urâciunea pustiirii”. În al şaselea rând, (ca o scurtă observaţie) acţiunile sale sunt citate de către apostolii Pavel şi Ioan făcând referire la un personaj al vremurilor din urmă. Aceste observaţii pur şi simplu nu permit vreo asociere a acestui personaj cu Domnul Isus Cristos.

2) Acţiunile sale

Acţiunile acestei persoane sunt descrise în continuare. „Şi el va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână. Însă (timp de) o jumătate de săptămână el va face să înceteze jertfele şi darurile de mâncare.” Considerată la durata ei menţionată aici de faţă şi dat fiind faptul că Biblia nu mai menţionează în nici un alt loc vreun legământ de şapte ani, afirmaţia indică faptul că această persoană, evident aflată într-o poziţie influentă, va face o înţelegere cu Israel („cei mulţi,” subiecţii celor şaptezeci de săptămâni) şi va încălca într-un anume fel înţelegerea făcută după trei ani şi jumătate. Detaliile legământului nu sunt formulate, însă ele vor implica evident libertatea de a se închina în templul lor. Încălcarea acestui legământ este marcat de venirea „pe aripă a unui idol pustiitor şi abominabil” care va rămâne „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Teoretic tot ce putem ştii despre acest eveniment, pornind de la acest pasaj din Scriptură, este faptul că este vorba de ceva abominabil şi care pare să implice idolatria. O comparaţie între acest pasaj şi 2 Tesaloniceni 2:3 şi următoarele şi cu Apocalipsa 13 arată fără putinţă de tăgadă identitatea acestuia (a se vedea diagrama prezentată și în episodul anterior!!!). Acest act de idolatrie este lucrul la care Isus S-a referit când vorbea despre „urâciunea pustiirii aşezată în locul Sfânt” (Matei 24.15).

Structura temporală. Prin urmare, acest „prinţ care va să vină,” este „omul fărădelegii” lui Pavel şi „fiara ridicată din mare” a lui Ioan ale cărui acţiuni sunt în „imediata” proximitate faţă de întoarcerea lui Isus Cristos (Matei 24.29; 2 Tesaloniceni 2:3, şi urm.; Apoc.19:11-20.3). Ar părea că este una şi aceeaşi persoană cu „anticristul” din 1 Ioan 4.3. Acţiunile sale vor continua să se desfăşoare „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Adică, la „sfârşitul” (ultimei săptămâni) el va fi nimicit. Aceasta va reprezenta „sfârşitul lui [care] va fi printr-un potop” (v.26c, vezi comentariile de mai sus). A fost deja arătat faptul că există o pauză temporală între cele şapte şi cele şaizeci şi două de săptămâni. După cum ne-am aştepta, deci, versetele 26-27 revelează aceeaşi relaţie cronologică între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână. Daniel notează faptul că evenimentele din versetul 26 se petrec „după” (achare’) sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni. Versetul 27 descrie, apoi, evenimentele din ultima săptămână. Consecutivul și de la începutul versetului 27 continuă cât se poate de natural naraţiunea în ordine cronologică şi succesivă. Simpla citire a versetelor, atât în engleză cât şi în ebraică, prezintă evenimentele din versetul 26 care se petrec „după cele şaizeci şi două de săptămâni” însă înainte de ultima săptămână. De fapt, greutatea dovezilor ar cântări greu în faţa oricărui punct diferit de vedere. Este de asemenea clar faptul că evenimentele din versetul 26, afirmate a se petrece „după cele şaizeci şi două de săptămâni,” implică o perioadă mult prea lungă pentru a putea fi incluse în ultima săptămână. Oricare dintre date le-am prefera pentru crucificare, ea precede distrugerea Ierusalimului (anul 70 d.C.) cu mai bine de treizeci de ani. Totuşi ambele trebuie să se încadreze în complexul celor 490 de ani! Singura modalitate care permite textului să rămână în picioare este să acceptăm o altă pauză temporală în structura timpului. Cei care doresc să considere ultima săptămână încheiată în secolul întâi odată cu distrugerea Ierusalimului au de-a face cu o problemă serioasă aici. Ei nu doresc să admită o pauză între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână, deci sunt nevoiţi fie să considere ultima săptămână ca fiind simbolică pentru o perioadă mult mai mare de timp (mai mare de şapte ani) sau pur şi simplu să ridice din umeri neştiutori. Potrivit cu interpretarea lui Isus şi a lui Pavel din Matei 24 şi (respectiv) din 2 Tesaloniceni 2, „necazul cel mare” şi „ziua Domnului” vor fi marcate de acest act de idolatrie în templu. Acest eveniment, aflat în viitor pentru ei, nu a avut încă loc în istorie. Mai mult, după cum se menţiona mai sus, motivul hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni trebuie încă să-şi vadă împlinirea deplină. Păcatele lui Israel nu au ajuns încă la sfârşit, profeţiile Vechiului Testament nu au fost încă împlinite, şi nici Sfânta Sfintelor nu a fost încă unsă. Toate acestea îşi aşteaptă încă împlinirea, şi prin urmare cea de-a şaptezecea săptămână trebuie că se află încă în viitor. Mai mult, Isus a specificat „urâciunea pustiirii” din ultima săptămână a se afla încă în viitor, „imediat” înainte de revenirea Sa (Mat.24:15, 29). Într-adevăr, acesta va fi semnul sfârşitului vremurilor. Totuşi, Însuşi Isus a transmis această săptămână finală a se găsi într-un cadru escatologic. În sfârşit, toate celelalte referinţe biblice la această perioadă de timp („la jumătatea săptămânii”; trei ani şi jumătate) se află într-un context escatologic (comp. Apocalipsa 11:2-3; 12:6, 14). Structura temporală a celor şaptezeci de săptămâni este evident de natură escatologică. Această structură nu este construită nici pe o bază hermeneutică şi nici pe una teologică, ci pe argumente exegetice. Cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel aşteaptă Ziua Domnului pentru a-şi găsi împlinirea (2 Tes.2:2-3). Un singur lucru mai rămâne de clarificat. Versetul 26 vorbeşte despre „poporul prinţului ce va să vină” care va distruge Ierusalimul (în anul 70 d.C.), în timp ce versetul 27 se referă la prinţ ca la un personaj escatologic. Aşa cum am menţionat anterior, acest tip de „salturi în timp” sunt obişnuite în profeţia biblică şi nu trebuie să pară ceva ieşit din comun. Mulţi identifică „poporul” cu romanii, iar „prinţul ce va să vină” ca ceva generat de Imperiul roman. Această concepţie prezintă câteva dificultăţi care pot fi evitate cu uşurinţă dacă înţelegem prin „popor” pur şi simplu oameni „răi” sau „necredincioşi” ai [adică ‚din care va ieşi’] prinţul ce va să vină.”

Rezumat şi implicaţii. Afirmaţiile făcute de text sunt foarte precise. Interpretarea lor nu implică nimic mai mult decât o privire aruncată în istorie pentru a vedea care date reprezintă punctul de început şi de sfârşit al celor şapte şi, apoi, al celor şaizeci şi două de săptămâni, şi o altă privire în Scriptură pentru a găsi corelaţiile cu evenimentele descrise în ultima săptămână (şi cea din urmă). Interpretarea prezentată aici a încercat să ia în calcul toate detaliile din text într-un mod consistent şi legat de alte afirmaţii scripturale relatate. Presupunerile hermeneutice controversate au fost evitate în mod deliberat pentru ca să i se permită textului să vorbească pentru sine. Profetul Daniel ne învaţă că ultimii şapte ani vor fi martorii unui lider mondial care se va ridica cu putere şi probabil va face lucruri mari şi blasfemiatoare în Templul din Ierusalim – eveniment care marchează „necazul cel mare” (Matei 24) şi „ziua Domnului” (2 Tesaloniceni 2). Aceasta presupune un viitor politic pentru poporul Israel precum şi reconstruirea templului lor, un eveniment deloc neobişnuit în profeţie (Ezechiel 40-43, 2 Tesaloniceni 2.4; Apoc.11:1-2, etc.). În punctul culminant al celei de-a şaptezecea săptămâni Isus Cristos va reveni pentru a aduce judecata asupra omului păcătos şi a urmaşilor săi (Dan.9:26-27; Mat.24:29, ş. urm.; 2 Tes.2:2-12; Apoc.19:11-20.3). Poporul Israel se va întoarce atunci cu credinţă la Mesia al lor (Zaharia 12.10) astfel încât fărădelegea şi păcatele lor vor fi „făcute să înceteze.” În cele din urmă, fiecare profeţie a Vechiului Testament va ajunge la împlinire, iar templul însuşi va fi consacrat. În concluzie, cele şaptezeci de săptămâni se desfăşoară după cum urmează: 587 î.d.C. („darea poruncii de restaurare & reconstruire a Ierusalimului”) – 49 ani („ şapte de câte şapte, şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ”; Cir); (pauză cu durată nespecificată); 440 î.d.C. („strada şi şanţul cu apă va fi zidit din nou în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 î.d.C. (naşterea lui „Mesia,” Isus Cristos) (pauză cu durată nespecificată); Evenimente specificate („după cele şaizeci şi două de săptămâni”): 1)-crucificarea lui Mesia; 2)-distrugerea Ierusalimului „până la sfârşit”?? d.C. („legământ făcut cu Israel) + 3½ ani („la jumătatea săptămânii”) = ?? d.C. („urâciunea pustiirii”) + 3½ ani = ?? d.C. („sfârşitul”; întoarcerea lui Cristos; judecata asupra „prinţului ce va să vină”)

Îcheiem aici prezentarea studiului nostru după cercetătorul teolog Fred G. Zaspel, fiind convinși că pentru cei avizați a adus informații folositoare. Cel puțin mie mi-a folosit acest studiu! Dumnezeu să ne ajute să citim, să cercetăm, să studiem și să înțelegem profețiile spre care Însuși Mântuitorul Isus Hristos ne-a îndreptat, în mod explicit, privirile și atenția! Așa să fie!

Cititi / vizionati primele doua emisiuni  –

1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1
2. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 2
3. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 4
4. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 5

 

Prezentarea cartii Iacov : Emil Bartos

Trebuie sa-ti dovedesti credinta prin fapte? Niste criterii prin care sa va puteti verifica credinta.

Emil Bartos:Prezentarea cartii Iacov

Iacov – Aceasta epistola este pentru crestini. Un necrestin, greu s-ar descurca in ea si vreau sa va dovedesc aceasta. Uitati ce o sa citim din epistola. La fiecare verset trebuie sa remarcati cu „Fraţii mei”.

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, – Iacov 1:2

Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, – Iacov 1:19

Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. – Iacov 2:1

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? – Iacov 2:14

Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră. – Iacov 3:1

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. – Iacov 4:11

Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. – Iacov 5:7

Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da” şi „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi sub judecată. – Iacov 5:12

Desigur, tema principala a acestei carti este credinta. Credinta vie. Credinta practica. De aceea, nu este o carte usor de trait. De inteles, parca e si mai greu. Sa stiti ca aceasta carte din Biblie, desi nu e lunga, a fost contestata de multi pe doua motive majore, doua oiectii: Intai, ca aceasta carte n-are coerenta. Adica, ideile din carte sunt haotice. Asa, aruncate, nu exista legatura intre ele. Cred ca este o acuza gresita. Cu cat patrundeam mai mult in carte, cu atat  vedeam toate balamalele, legaturile din carte. Are coerenta si inca ce fel de consistenta. Pentru ca doar tema aceasta a credintei vii, credintei active, aduna toata cartea. Are sens. E adevarat ca aceasta epistola, o sa vedeti, cei care o veti aprofunda- mi-a placut ideea [voastra] sa o memorati, chiar daca numai pe capitole. E foarte intensa. Foarte intensa, sunt foarte multe cerinte pentru noi, foarte multe asteptari, foarte multe avertizari.

A doua acuza care a planat asupra acestei epistole este ca teologia cartii nu e in concordanta cu teologia apostolului Pavel. Ca Iacov si Pavel sunt diferiti, gandesc altfel, de ex. rolul credintei in mantuire. Ca Pavel vorbeste despre credinta mai mult ca un dar de la Dumnezeu, pe cand, Iacov vorbeste mai mult despre credinta ca fapta, ca ceva ce se vede. Sigur, eu cred ca cei doi se completeaza. Exact ce spune ap. Pavel si ce-am citit noi: Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? – Iacov 2:14 E aproape logic. Nu cred ca este aici o divergenta majora. Sigur, accentul cade diferit si anume: Eu cred ca ap. Pavel se ocupa de radacina mantuirii. Iar, ap. Iacov, de rodul mantuirii. E o diferenta. Punctul de vedere sau de aboradre, modul, perspectiva din care te uiti la credinta este diferita. Este adevarat. Dar, nu esenta. Nu, esenta. Uitati, de pilda, vers. 24 – ²⁴ Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. Deci, credinta nu este exclusa, [ca si cum] faptele fac totul. Nu. Nu numai prin credinta. Adica, vrea sa spuna Iacov: Nici macar nu discutam ca intai trebuie sa fie credinta. Dar, aceasta credinta trebuie dovedita prin fapte. 

Deci, eu cred ca nu este o carte incoerenta, inconsistenta din punct de vedere teologic. Parintii bisericii au citat des din epistola lui Iacov, sa stiti. Si e adevarat ca n-a intrat prea usor in Canonul Noului Testament. Biserica si-a luat aproape 300 de ani pana sa decida care carti scrise de apostoli sau de apropiati ai apostolilor trebuie sa intre in Canonul Noului Testament. Sa fie partea noului legamant care ne reprezinta pe noi, crestinii.

Crestinii de la inceput au acceptat Vechiul Testament. N-a fost o problema. Dar, biserica a hotarat ulterior, prin episcopi, sa aiba si ea scrierile ei, scrierile noului legamant. De aceea au ales 27 de carti care formeaza Noul Testament. Daca va veti uita la Noul Testament, veti vedea ca sunt patru evanghelii la inceput plus Faptele Apostolilor care e scrisa tot de Luca. Si apoi, urmeaza 12 carti, epistole, scrise de Pavel. Nimeni n-a contestat aceste epistole. Insa, de la epistola catre Evrei pana la Apocalipsa, toate cartile au fost in suspans. S-au discutat. Le includem sau nu le includem? Pentru ca Evrei nu e sigur ca a fost scrisa de Pavel. Cei mai multi spun ca nu, datorita stilului.. in sfarsit. Apoi Apocalipsa, ce carte grea. Mie mi s-a spus: Dupa patruzeci de ani de teologie sa te apuci sa predici din Apocalipsa. Deci, printre aceste carti ce au intrat greu este si Iacov.  Deci, de la Evrei pana la Apocalipsa, sunt ultimele puse in Biblie. Nu pentru ca au fost scrise in ordinea cronologica. Nu, ci de abia au intrat in Noul Testament. Iacov e printre ele pentru ca unii au zis: Nu-i in armonie cu ce spune Pavel. Gresit. Si Apocalipsa e o carte minunata. E Cristocentrica.

Au fost trei criterii pentru care au intrat aceste carti in Noul Testament. Trei criterii majore, au fost mai multe.

1. Apostolicitatea cartii – Toate aceste carti trebuia sa fie scrise de un apostol sau de un apropiat al apostolilor. Apostolicitatea: Matei a fost un apostol. Marcu a fost un apropiat al ap. Petru. Ioan a fost. Luca, nici el n-a fost dar a fost un medic, apropiat de-a lui Pavel. A fost in misiune cu el. Cu Pavel, nu le putem contesta. Restul au intrat putin mai greu, dar au intrat.
2. Armonia cartilor – Al doilea criteriu dupa care s-a facut selectia a fost armonia cartilor. Adica, aceste carti acceptate in Noul Testament  trebuie sa se completeze, nu sa se contrazica. Sa fie in armonie ce spune Iacov, Petru, Ioan. Sa fie la fel. Duhul Sfant i-a calauzit pe toti sa scrie. De aceea n-au intrat de ex. evanghelii apocrife. Le citesc naivii si prunci: Copilaria lui Isus, Maria Magdalena. Biserica le-a ignorat. Au zis: Astea n-au cum sa fie in armonie cu celelalte, cu scrierile apostolilor. De aceea n-au intrat in Canon si nici nu le recomandam spre citire. Deci, armonia cartilor a fost o dovada. De inca din secolul 2, de la parintii apostolici (se numesc) – Clement, Alexandrinul, Iustin martirul, apoi mai tarziu Irineu, Tertulian, Ciprian, Origen, pana la parintii bisericii in secolul 4 care se numesc marii teologi ai bisericii, au inceput cu Atanasie. Toti, pana la Atanasie, deci 200+ ani, au citat din Iacov (si din celelalte carti). Deci, sunt acoperite toate. Sa stiti ca se spunea ca si daca s-ar fi pierdut originalul sau copiile, primele copii ale Noului Testament, Noul Testament se putea rescrie numai pe baza citatelor  din parintii bisericii sau din apologetii bisericii sau parintii apostolici. Ce sa mai zic ca in sfarsitul secolului 3, deci in jurul anului 300 si dupa s-a pornit miscarea monahala. Calugarii – care se retrageau peste tot in pesteri sau comunitati restranse. Si ce faceau ei toata ziua? Memorau Biblia printre altele. Si se spune ca si daca n-am fi avut copii si n-am fi avut scrierile celorlalti apologeti crestini, am fi putut reface Noul Testament pe baza memoriei acestor calugari. Si astazi, sa stiti, cei care se retrag, devin calugari, printre altele, asta fac. Deci, al doilea criteriu a fost armonia cartilor. Parintii apostolici, cei dupa apostoli, apologetii crestini, teologii bisericii, toti au citat din Iacov si din celelalte scrieri.
3. Acceptarea acestor carti – In al treilea rand sau al treilea criteriu a fost acceptarea de biserica a acestor carti. Adica, sa se fi predicat din aceste carti, sa fi fost considerate de episcopi ca ua fost valoroase si asa am dovedit.

Deci, Iacov corespunde. iacov este o epistola acceptata de biserica. Are spirit apostolic in ea si e in armonie cu tot ce a spus si Hristos si apostolii Lui, incluzandu-l pe Pavel. Deci, avem o carte minunata, inspirata de Duhul lui Dumnezeu. Am mai predicat din Iacov, dar n-am stat sa-i gasesc eu cheia. Sa ma duc si sa vad ce imi spune mie aceasta epistola. Foarte multe mi-a spus. Tema principala, asa cum am spus, este credinta. Ce face Iacov este sa ne provoace stadiul de credinta in care suntem pentru ca el observa ca exista crestini care au stagnat in credinta. Stiti ce inseamna stagnare? Ca apa baltita. Apa care nu produce, care miroase, cam asa arata unii crestini.

Iacov vrea sa ne scuture si sa zica: „Pai, tu care spui ca esti crestin si ai credinta Domnului Isus Hristos..” asa zice in 2:1, „sa nu tine-ti credinta Domnului cautand la fata oamenilor.” Deci, credinta asta in Domnul Isus care ni s-a dat, nu trebuie sa fie nici o povara pentru tine, nici doar o datorie. Sa fie bucurie. Eu asta am descoperit in Iacov. M-a cercetat. Peste tot am gasit semnele bucuriei. Tot timpul stralucea ceva, desi ma lovea moalele capului (cap. 3) cu vorbirea.  Dar mi-am revenit si m-am bucurat ca finalul este dramatic. Finalul este despre aia bolnavi, despre aia care n-au rabdare, despre cei care-s rataciti. Dar veti vedea imediat, finalul este plin de har. Plin de har. N-am vazut niciodata asa aceasta epistola. Deci, v-o recomand. Patrunde-ti in ea. Parasiti starea de stagnare, de baltire. Stiti cum arata crestinii care nu mai cresc? Care nu se desavarsesc? Sunt crestini oscilanti, superficiali. Cei care se lupta prea des cu indoielile: „Oare sunt salava? Nu stiu daca…” Sunt cei care cred ca sunt destul de sinceri si cred ca asta-i suficient. Crestinii superficiali sunte cei care cad des in ispita. Se roaga numai in crize. Cum apare criza, hop, si el e dintr-o data mai credincios. Unc restin care stagneaza este un crestin care nu se simte confortabil sa-L prezinte pe Hristos altora. Nu isi poate deschide gura sa-L marturiseasca pe Hristos. Isi camufleaza cresinta cat poate. Crestinul care stagneaza este unul care nu iubeste partasia cu biserica decat din interes. Pentru ei Iacov are aceste avertizari: Mai fratilor, tine-ti la credinta voastra. Uite, va dau eu niste criterii prin care sa va puteti verifica credinta.” Asta face Iacov….

Mesajul incepe la minutul 1:06:00 sau 66:00. Notitele sunt pana la minutul 1:28:30.

Lazar Gog – Sesiune de intrebari si raspunsuri!

• Relatiile intime inainte de (ziua in care se ia) Cina Domnului.
• Un om cazut, poate fi iertat si abilitat, conform Evrei 6? (vezi si la minutul 15/16)
• Explicatie pentru Matei 5:19 – Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. – Matei 5:19 8:20
• Cine are sarcina sa faca cumparaturile in casa? 13:00
• Ce se intampla cand unul dintre soti devine gelos? 14:00
• Care sunt puterile din veacul viitor, din care cel ce a gustat si a pacatuit, nu mai poate primi iertare divina? 15:00
• Cum ne disciplinam copiii vizavi de nuiaua traditionala? 16:00
• Este normal sa ascunzi de sot sau sotie atunci cand cumperi sau faci un lucru, de exemplu, haine, telefon si la un alt moment mai bine dispus, sa-i spui ce ai facut? 19:00
• Ingerii cei tari – Sa ne purtam bine ca sa fim primiti bine la portile cetatii. 19:00
• EXISTA PREDESTINARE in CASATORIE ori CU CINE VREI, in DOMNUL? 20:00
• Imparatul Solomon, datorita sfarsitului pe care l-a avut, si altii imparati, vor fi mantuiti? 22:00
• Daca unui frate ii moare sotia, iar acesta, la doua saptamani isi cauta partenera pe Facebook, motivand ca are dezlegare din partea sotiei care a decedat, si spune ca Biblia spune ca pana la moarte. Dar, cum poate un om sa spuna ca si-a iubit sotia atat de mult si numai la doua saptamani isi cauta partenera, spunand ca nu este o pricina de poticnire cand nici oamenii din lume nu fac asa ceva.
• Provenienta uriasilor din Vechiul Testament si credibilitatea cartii lui Enoh. Ce sunt fii lui Dumnezeu, ingeri sau oameni?  25:00
• HULA IMPOTRIVA DUHULUI SFANT, singura care nu se iarta? 26:00
• Suntem o familie tanara, la mai putin de un an de la casatorie. Ne confruntam cu o problema  neanticipata de loc de noi. Realizam ca nu stim cum sa ne unim in disciplinele spirituale: rugaciune, timp, timp devotional zilnic. Simtim ca viata de partasie cu Domnul ne este afectata si s-a imputinat extrem de mult, fata de cum eram fiecare, singuri, inainte de casatorie. Ne dorim sa fim si sa venim inaintea lui Dumnezeu intr-un singur duh. De ce pare asa de greu de realizat? Cum am putea sa incepem?  Care ar fi rolurile spirituale ale sotului si ale sotiei? 32:00
• Copil de 5 ani foarte nemultumitor, cum poate fi ajutat?  34:00
• Este posibil ca un copil crescut bien de parinti crestini sa ajunga un prapadit, o persoana caruia nu-i pasa ce spune biserica si parintii? m putea noi sa evitam ca pe viitor sa se intample acest lucru, acum cand inca copilul e mic? Cum? 36:00
• Ce parere aveti despre divort? 39:00
• Biserica va fi rapita inainte de Necazul Cel Mare? 41:00
• Ce spune Biblia, ce trebuie sa faca o sotie daca sotul cade de la credinta, cade in pacat 48:00
• Cum se poate depasi infidelitatea intr-un cuplu, daca nu exista cerere de iertare si daca omul nu vrea sa se pocaiasca? 49:00
• Cum se poate lasa de viciu, de exemplu, de betie, cineva? 50:00
• Daca unul dintre parteneri a divortat pe motivul infidelitatii celuilalt, mai are voie sa se casatoreasca?  51:00
• Nasterea de copii 52:00
• Explicatie la versetul : Femeia va fi mantuita prin nasterea de fii 54:00

Cartea Daniel – istorie și viitor profetic

Descifrând profețiile în corelație cu descoperirile finale din Apocalipsa, putem înțelege mai bine ce vremuri trăim și ceea ce ne stă înainte…

Sfințenie sau compromis? – Daniel, cap.1

 

Lazar Gog Perspectiva Profetica 2017 Youtube

Vom reveni cu transcrierea….

Perspectiva Profetica 2017 – Lazar Gog LIVE chiar acum

Update – Transmisiunea LIVE s-a incheiat. AVEM VIDEO (Clik pe poza) Vom reveni cu VIDEO si TRANSCRIERE

Citeste/urmareste editiile anterioare

Click aici – Lazar Gog ~ Perspectiva Profetica 2016 LIVE Video (1/01/2016)

Vizioneaza video sau citeste mesajele din ultimii trei ani aici –

• 2015 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 – AUDIO (format video) cu partea in Limba Romana [numai]
• 2015 – VIDEO Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 [In Limba Romana, cu trad. in Limba Engleza]
• 2015 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 – [Transcript Partea 3 – Aspectul Profetic Shemittah & Partea 4 – Aspectul profetic – Ioel si impartitorii lui Israel]
• 2014 + 2013 – VIDEO + TRANSCRIPT – PERSPECTIVA PROFETICA 2014 [Transcript Partea 1 & 2]
• 2014 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2014 Este America in profetie? (Transcript ultima parte – mergi in josul paginii la acest link pentru 2013]

Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2017 – LIVE VIDEO

Update – Transmisiunea LIVE s-a incheiat. Avem video – Clik pe poza de mai sus. VOM REVENI cu  TRANSCRIERE

Un mesaj, o perspectiva profetica pentru 2017:

Pastor Lazar Gog – PARTEA 1-a :

In traditia iudaica se spune ca de la Exod vor mai trece inca 70 de jubilee pana cand Dumnezeu va face o randuiala noua in toata lumea. Deci, asta inseamna inca 3.500 de ani. Anul acesta, 2017, dupa gandirea iudaica, ar fi al 70-lea jubileu de la Exodus. 

Voi citi un text generic din Psalmul 85:1-7

 

TEXT Psalmi 85:1-7

1 Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus* înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2 ai iertat* nelegiuirea poporului Tău,
3 i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne* iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
5 În veci Te vei mânia* pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
6 Nu ne vei înviora* iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!

Voi incepe mesajul profetic din aceasta seara, introductiv, spunandu-va cateva lucruri. Este important sa ne uitam mereu in Sfanta Scriptura  pentru temele profetice. Aprox. 1/3 din textul sfintelor Scripturi sunt profetice. A ignora profetiile biblice inseamna a nu cunoaste pe Domnul. Ap. Petru spunea in 2 Petru 2:19 Voi aveti cuvantul profetiei care este mult mai sigur, la care foarte bine faceti daca luati aminte pana cand o sa va luminati in toate privintele cunoasterii lui Isus Hristos. De aceea, in aceasta biserica, Dumnezeu mi-a pus pe inima sa ne uitam din cand in cand la mesaje profetice. Apoi, un cuvant pentru cei din audienta noastra mare din toata lumea, care probabil nu sunt familiarizati cu profetiile sfintelor Scripturi. Faptul ca nu esti familiarizat cu o tema biblica nu inseamna ca tema aceea nu este adevarata. De aceea va invit cu respect sa va deschideti mintea si inima, pentru ca Duhul Domnului sa va lumineze si in aceasta privinta.

2017 –

Tot introductiv vreau sa mentionez cateva lucruri despre anul acesta – 2017. Dvs. , ca oameni a lui Dumnezeu, stiti foarte bine ca in gandirea iudaica, Dumnezeu a randuit anul de izbavire sau jubileele. CE INSEMNEAZA UN JUBILEU? Inseamneaza ca tot din 50 in 50 de ani, in Israel, trebuia sa fie un an intreg de adunari solemne. in care fiecare datornic era iertat de datoria lui. Fiecare care si-a amanetat pamantul, intra din nou in posesia propietatilor lui pentru ca nu era ok in Israel, o sclavie intre fii lui Israel. Si jubileele trebuiau urmarite si observate cu multa atentieRabinii iudaici spun urmatoarele lucruri. Ca, din ziua Creatiei si pana la Exodus, pana la iesirea din Egipt, au trecut 50 de jubilee. Adica, in ani, aceasta insemneaza 2.500 de ani. Probabil ca Exodul sa produs in anul 1843 inainte de Hristos. Apoi, tot in traditia iudaica se spune ca de la Exod vor mai trece inca 70 de jubilee pana cand Dumnezeu va face o randuiala noua in toata lumea. Deci, asta inseamna inca 3.500 de ani. Anul acesta, 2017, dupa gandirea iudaica, ar fi al 70-lea jubileu de la Exodus. Insemneaza ca in gandirea iudaica, anul 2017 este un semn profetic foarte important. Toata istoria omenirii, spun rabinii evrei, va trebui sa fie inglobata in 120 jubilee. Adica, 6.000 de ani , dupa care Dumnezeu va stabili 1.000 de ani de odihna, de pace peste tot pamantul. Dupa traditia iudaica, anul acesta ar al 120-lea jubileu. S-ar putea sa intram in mileniu. Ceea ce va spun e gandirea iudaica. Noi nu suntem dogmatici in afirmatiile pe are le spunem. Va spun aceste lucruri pentru ca trebuie sa gandim mai diferit in Scriptura decat suntem obisnuiti sa gandim.

Apoi, cunoasteti acest pasaj din Geneza 6:3. Cand Dumnezeu a vazut ca omul a pacatuit si ca pornirile inimii lui sunt numai spre rau, Dumnezeu a zis: Am sa-Mi iau mana de peste om, am sa-l las sa traiasca doar 120 de ani.  Versetul acesta este interpretat in gandirea iudaica , in traditia iudaica si in traditia crestina primara in doua feluri. 120 de ani, afirmatia lui Dumnezeu din momentul acela a insemnat 120 de ani de istorie pe care Dumnezeu a mai ingaduit-o acelei generatie de oameni, dupa care a venit potopul. Au fost 120 de ani in care Noe a avut la dispozitie sa construiasca corabia si sa predice intoarcerea la Dumnezeu. Dar se vede ca generatia lui nu a raspuns la Cuvantul lui Dumnezeu. Si de aceea, omenirea din timpul acela  a fost nimicita prin potop.

Cea de-a doua interpretare, asupra acestui pasaj biblic, este ca acei 120 de ani de care vorbeste Dumnezeu ar fi in esenta 120 de jubilee pe care Dumnezeu le ingaduie omenirii ca sa traiasca in aceasta conditie de pacat, dupa care apoi sa vina o nenorocire in care Dumnezeu sa curete omenirea si in traditia noastra crestina stim ca acesta este Necazul Cel Mare, dupa care apoi sa vina Mileniul, pacea pe pamant. Iar daca anul acesta, 2017, dupa traditia iudaica, ar fi al 120-lea jubileu, s-ar putea sa avem mari surprize anul acesta in ce priveste evenimentele profetice, in ce priveste istoria lui Dumnezeu cu omul. Fie ca acesta este adevarul si calculul corect al evreilor, fie ca este greseala in acest calcul evreiesc, noi stim un lucru: Venirea Domnului poate sa aiba loc in orice moment. De aceea trebuie sa fim gata in orice zi, in orice moment.

Apoi, tot legat de aceasta istorie a evenimentelor lui Dumnezeu legate de jubileu, v-am spus cu cativa ani in urma urmatoarele lucruri. In anul 1217, in Germania, a murit un mare rabin, Juda Ben Samuel. Inainte ca sa moara, acest om care a fost considerat pentru timpul sau un profet,  si a fost atat de stimat. As vrea sa intelegeti lucrul acesta. A fost atat de stimat, nu numai de evrei pentru care era rabin, ci si de crestini, incat unul din episcopii catolici din Germania, din vremea aceea, l-a luat in preajma sa ca sa fie pentru el vazator din partea Domnului, asa cum David avea vazatorii lui. Si, deci, in anul 1217, Judah Ben Samuel spune urmatoarele profetii: Eu voi muri. Insa, 300 de ani dupa ce eu voi muri, se va ridica pe pamant un imperiu foarte puternic care se va numi Imperiul Otoman. Acest Imperiu Otoman se va extinde aproape in toata civilizatia europeana. Si dupa 300 de ani de la moartea mea, Imperiul Otoman va cuceri Ierusalimul si locurile tarii sfinte. Si intr-adevar, dupa 300 de ani s-a ridicat Imperiul Otoman si in 1517, Imperiul Otoman a cucerit Palestina, Tara Sfanta si Ierusalimul. Judah Ben Samuel spune in continuare in profetia lui, care exista si astazi: Timp de 8 jubilee, Imperiul Otoman va avea stapanire absoluta peste Ierusalim si Palestina. Ce insemneaza 8 jubilee? 400 de ani. Si, dupa exact 8 jubilee, spune Judah Ben Samuel, Impreiul otoman va fi alungat din aceste tinuturi. In anul 1917, imperiul britanic a aruncat Imperiul Otoman din Orientul Mijlociu. Practic, l-a desfiintat, exact cum a spus Judah Ben Samuel.

Dar acest om a lui Dumnezeu, acest rabin, continua profetia lui si spune asa: In al 9-lwa jubileu dupa alungarea Imperiului Otoman din Tara Sfanta, Ierusalimul va fi un loc al nimanui, in sensul ca va fi in propietatea tuturor si a nimanui. Si intr-adevar, imperiul britanic care a administrat Palestina, nu s-a ocupat de Ierusalim. L-au dat pe mana iordanienilor pentru ca se infiintase Regatul Iordaniei. Si nici evreii, nici arabii, nici englezii n-au administrat acest oras sfant cum trebuie. Asa au stat lucrurile exact un jubileu, cum a spus Judah Ben Samuel, pana in anul 1967.  Si apoi continua, acest om a lui Dumnezeu, in profetia lui si spune: In al 10-lea jubileu, din momentul in care eu va vorbesc (in 1217), Ierusalimul va deveni propietatea evreilor  si incepand cu aceasta va incepe era mesianica. Sunt interesante aceste profetii pentru ca pana la ora aceasta s-au implinit foarte clar. Si iata ca am ajuns in anul 2017. Intrebarea este aceasta:

Este anul 2017 un an de jubileu iudaic?

Este anul 2017 un an de jubileu iudaic sau nu este? Nu va pot raspunde cu certitudine. Insa, am spus aceste profetii pentru ca este corect sa luam nota de ele pentru ca Dumnezeu are oameni in toate timpurile. Si asa cum asteptam ca venirea Domnului sa fie in orice moment, si in anul acesta se pot intampla foarte multe lucruri profetice. Noi trebuie sa fim gata si sa ne uitam tot timpul in cuvantul Domnului si sa traim dupa acest Cuvant al lui Dumnezeu. Si apoi, inca un lucru care vreau sa vi-l spun, dupa care vom intra in profetii propriu-zise.

In Israel, rabinii evrei privesc cu mare anticipare spre presedintele Trump.

Prin bunavointa lui Dumnezeu, America, Statele Unite, si-a ales un presedinte nou care va intra in functiune de la 20 ianuarie luna aceasta. In Israel, rabinii evrei privesc cu mare anticipare spre presedintele Trump. Dupa multi rabini evrei din Israel, la ora aceasta, presedintele Trump va fi omul care, incepand cu anul acesta, ii va ajuta la constructia celui de-al treilea templu. Presa israieliana scrie foarte deschis lucrul acesta. Iar, presedintele-ales Trump a promis ca el va face totul pentru Israel. Va muta, in sfarsit, Ambasada Statelor Unite ale Americii din Tel Aviv la Ierusalim si prin aceasta va vorbi lumii intregi, inclusiv celei islamice, ca Ierusalimul nu este penru a fi divizat, ci este capitala eterna a statului evreu. Lucruri mari se pot intampla sub ochii nostri in anul acesta sau in viitorul imediat apropiat. De aceea, inca odata, atentia noastra trebuie sa fie foarte mare asupra cuvantului Scripturii. (Din primele 22:43 minute…)

Sa ne uitam la 4 lucruri profetice speciale:

I. Primul este starea asupra Siriei

Isaia 17:1-14 & Ieremia 49:23-27 vorbesc despre situatia Siriei in vremurile din urma. Permiteti-mi sa citesc textl din Ieremia care e mai scurt.

23 Asupra Damascului*. Hatmanul şi Arpadul sunt roşii de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca** o mare înfuriată, care nu se poate potoli.
24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea* şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii.
25 „Ah, cum nu este cruţată cetatea* slăvită, cetatea bucuriei mele**!” –
26 „De aceea tinerii* ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor.
27 Voi pune foc* zidurilor Damascului şi va mistui casele împărăteşti din Ben-Hadad.”

Siria, asa dupa cum stim astazi, este intr-o ruina absoluta. Insa, lucrurile in Siria se vor complica si mai tare. Chiar daca se vorbeste despre o intelegere de pace intre guvernul sirian si rebelii din Siria, din punct de vedere biblic, situatia din Siria se va complica pana la desfiintarea acestui stat. De aceea, va invit sa priviti spre Siria cu seriozitatea pe care o cere profetia biblica. 

FOTO

De ce oare in Cuvantul Domnului este prevazut acest lucru: Caderea Siriei? Sunt cel putin doua aspecte fundamentale pe care Cuvantul Domnului le prezinta in raport cu legamantul Abrahamic. Si Legamantul Abrahamic, Geneza 12:3 spune foarte clar, este acesta: Cine te va binecuvanta, va fi binecuvantat. Cine te va blestema, va fi blestemat. Si uitati ce se intampla sau care sunt planurile Siriei legate de Israel. In Isaia 17:14 Cuvantul Domnului spune asa – Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc. – Isaia 17:14 

Se pare ca acest dusman neimpacat al lui Israel, care este Siria, are ganduri sinistre legate de statul evreu. Si unul dintre aceste ganduri sinistre, cred ca este dupa Cuvantul Domnului, pe care l-am citit si am sa vi-l explic, este sa loveasca Ierusalimul si ori sa-l nimiceasca Ierusalimul ori sa-l dea palestinienilor. Pentru ca, uitati-va din nou in Ieremia 49:25 ce spune Cuvantul Domnului. Auziti: 25 „Ah, cum nu este cruţată cetatea* slăvită, cetatea bucuriei mele**!”  Cetatea laudei, cetatea slavita, cetatea bucuriei lui Dumnezeu este una singura. Si aceasta este Ierusalimul. Se vede ca Siria are un plan sinistru impotriva Ierusalimului. Si anul acesta, acest plan, de ex., poate sa fie alimentat cu mai multa convingere pentru guvernul Sirian datorita hotararii organizatiei Natiunilor Unite de-a interzice lui Israel sa mai construiasca case in partea de Est a Ierusalimului.

Guvernul administratiei Obama s-a purtat ca un las, nefolosindu-se de autoritate, de dreptul de veto, impiedicand Natiunile Unite sa nu dea o astfel de rezolutie. De aceea, Natiunile Unite au hotarat ca Israel  procedeaza in ilegalitate, sa mai construiasca case in Estul Ierusalimului. Bineinteles, guvernul Israelian nu vrea sa-si plece urechea la hotararile Natiunilor Unite. Chiar au stabilit sa construiasca inca 5.600 de apartamente sau de case in partea de rasarit a Ierusalimului. Si  poate ca lucrul acesta sa fie speculat de guvernul Sirian si sa vina impotriva lui Israel, impotriva Ierusalimului ca sa-i disciplineze prin razboi. De aceea spune Domnul aici – 25 „Ah, cum nu este cruţată cetatea* slăvită, cetatea bucuriei mele**!”  Insa, auziti ce spune Cuvantul Domnului mai departe – 26 „De aceea tinerii* ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor. („Tinerii ei” [se refera] la tinerii Damascului, nu a lui Ierusalim.) Adica, exact ce spune legamantul Abrahamic: Cine te va binecuvanta, va fi binecuvantat.

Ai cautat sa lovesti Ierusalimul, cetatea bucuriei mele, va fi lovit Damascul, capitala ta. Si lucrul acesta se va intampla din doua perspective israelite. Cred ca un atac aviatic foarte masiv din partea lui Israel si un atac de pe mare. In Ieremia 49, Cuvantul Domnului spune in versetul 23: Frica lor este ca o mare infuriata care nu se poate potoli. Asta vrea sa spuna ca atacul va veni de pe mare- pe Marea Mediterana, pe coasta Israeliana, sunt cinci submarine militare israelite. Sunt submarine foarte sofisticate. Sunt construite de nemti si vandute evreilor. Chiar anul trecut in luna februarie, nemtii au dat inca un submarin din clasa Delfin- Dolphin submarines. Sunt capabile sa arunce rachete din mare pana in Damasc, pana in Tehran, inclusiv rachete cu incarcatura nucleara. De aceea, manevra pe care Siria s-ar putea s-o faca chiar anul acesta, se va intoarce impotriva lor si Damascul va fi nimicit pentru totdeauna  ca oras. Si lucrul acesta se va intampla in mai putin de 24 de ore pentru ca, uitati din nou ce spune profetul Isaia, de data aceasta in cap. 17 vers. 14. Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc. Din nefericire, Siria nu vrea sa invete nici o lectie din istorie si de aceea, din punct de vedere profetic, Siria este destinata sa fie nimicita si sa nu mai existe ca stat. In realitate, tinuturile Siriei au fost promise lui Abraham cand i s-a spus: tara asta se va intinde pana la Eufrat. Si Israel va intra in posesia acestor tinuturi. (19)

II. Starea Egiptului

Egiptul nu arata grozav nici el din punct de vedere profetic la ora aceasta. In Isaia 19:1-18, Cuvantul Domnului vorbeste despre Egiptul din aceste zile  din urma. Si primul lucru cu care profetul Isaia incepe este acesta: Iată, Domnul călăreşte** pe un nor repede şi vine în Egipt. Ce insemneaza aceasta? Cand Biblia vorbeste despre nor, vorbeste despre gloria Domnului. Cand Israel a iesit din Egipt, Domnul s-a folosit de nor. Domnul a pus norul in spatele lui Israel. Si daca va uitati bine in Cuvantul Domnului, in Exod 14:19-20, s-a facut un intuneric intre Israel si Egipt datorita norului. Sa intelegem profetic ce insemneaza aceasta. Norul, in Biblie, este simbol pentru gloria Domnului. Egiptul este prin excelenta un stat islamic. Are cea mai puternica armata din lumea islamica, cel putin in Orientul Mijlociu. Si macar ca are un tratat de pace cu Israelul, Egiptul este un dusman neimpacat a lui Israel. Din punct de vedere profetic, Egiptul, urmeaza sa se ridice edin nou impotriva lui Israel. Daca va uitati cu mine in Cuvantul Domnului, Dumnezeu a promis, datorita acestei atitudini ostile fata de Israel pentru Egipt, ca Dumnezeu se va ridica impotriva Egiptului prin mana lui Israel. Si uitati ce se va intampla in Egipt incepand din anul acesta din punct de vedere profetic.

Primul lucru la care trebuie sa va uitati cu atentie este o prabusire economica masiva a Egiptului. Uitati-va in Isaia 19:5-10. Sa citesc ca sa intelegem.

5 Apele* mării vor seca şi râul va seca şi se va usca,
6 râurile se vor împuţi, canalele* Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji.
7 Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri.
8 Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu şi cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiaţi.
9 Cei ce lucrează inul* dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine,
10 stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărâtă.

Deci, nici guvernul nu va putea sa-si tina angajatii. Prin urmare, un fapt la care va trebui sa ne uitam cu atentie, va fi o prabusire masiva e economiei Egiptului. La ora actuala, Egiptul, daca supravietuieste, se datoreaza unui ajutor din trei directii diferite: Arabia Saudita, Turcia si Statele Unite. Este foarte posibil ca Statele Unite, dupa ce se va instala noul guvern, guvernul Trump, sa-si ia mana de pe Egipt si sa nu mai investeasca atatea miliarde anual pe care le daruieste Egiptului pentru ca presedintele Trump a spus asa: Cine este cu noi va fi ajutat. Cine nu vrea sa lucreze corect cu noi, nu va mai fi ajutat.

O prabusire a economiei Egiptului asa masiv, nu va face decat sa reinceapa un razboi civil in Egipt. Vers. 2 din Isaia 19. ² „Voi înarma* pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. Ca sa se opreasca cumva lucrurile in Egipt, urmatorul pas care se va intampla in Egipt va fi instaurarea unei dictaturi absolute. Vers 4 din Isaia 19 – ⁴ Voi da Egiptul în* mâinile unui stăpân aspru şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” Aceasta dictatura absoluta nu va face altceva decat sa rupa tratatul de pace cu Israel. Si de aceea, Egiptul se va ridica din nou impotriva lui Israel. Pentru ca in partea finala a vers. 2, uitati ce spune Cuvantul Domnului: se va ridica imparatie cu imparatie. Haideti sa intelegem ce insemneaza aceasta.

In Orientul Mijlociu sunt doar 3 imparatii, ca sa vorbim asa: Arabii, care sunt cei mai multi, Israelul – care sunt cei mai putini si Iranienii- care sunt cei mai teroristi. Insemneaza ca Egiptul nu va singur in aceasta ridicare a imparatiei impotriva lui Israel. Ci, ca in   razboaiele anterioare, va avea suportul Arabiei Saudite, chiar al Turciei, al Iranului. Egiptul este chiar asa cum spune profetul Ezekiel in 29:6 – pentru Israel, este ca o trestie franta. De aceea, Domnul ii spune lui Israel: Nu te rezema pe Egipt si pe ajutorul lui pentru ca Egiptul este instabil. De fapt, cum sa fie instabil, macar ca are tratat de pace cu Israel, ei nu recunosc existenta statului evreu. Asa cum Siria nu recunoaste, Arabia Saudita, Iranul, Iordania. Si de aceea, Cuvantul Domnului spune ca Israel va riposta la atacurile Egiptului si isi va insusi teritoriul din Nordul Egiptului. Pentru ca asa spune in Isaia 19:17 – Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor. -În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii! – Isaia 19:17-18 Nu uitati ca Domnul a promis lui Israel prin Abraham, teritoriu de la Nil pana la Eufrat. Acesta va fi razboiul care-l va duce pe Israel sa intre in posesia teritoriilor de la Nil, peninsula Sinai si cucerind si Siria pana la Eufrat. Aceasta este o vedere profetica asupra Egiptului. (50)

FOTO Thérèse Zrihen-Dvir – Overblog

III. Starea Iordaniei

 Ieremia 49:1-5

1 Asupra copiilor* lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul** şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei* copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3 Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă* cu saci şi bociţi-vă, alergând încoace şi încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoţii** şi căpeteniile sale!
4 Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică* răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi** ziceai: ‘Cine va veni împotriva mea?’
5 Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari!

Gad era Cetatea lui Israel, unde e acum Iordania. Amon=Amman.

Iordania pare, la ora actuala, cel mai stabil regat in Orientul Mijlociu. Din punct de vedere profetic, Iordania are situatia cea mai instabila.Vers. 5 spune ca Iordania este amenintata din toate partile. Uitati ce spune: 5 Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, … Si intr-adevar, la ora actuala, Iordania tremura din pricina Siriei care  este in partea de Nord, datorita razboiului civil din Siria si datorita acestui grup terorist ISIS pentru ca Iordania se teme ca razboiul se va incinge si in Iordania. Apoi, Iordania are un dusman la Vest, pe Israel, desi are tratat de pace cu Israel. Iordania nu recunoaste starea statului evreu, de aceea stabilitatea guvernului este foarte volatila. Iordania se teme datorita dusmanului din partea de Rasarit, Nord-Est, Iranul. Iran vrea sa-si intinda hegemonia peste tot Orientul Mijlociu si cum Iranul, la ora actuala, are armata in Irak si in Siria, Iranul tinteste sa- latate pe Israel sa intre in razboi. Si de aceea, Iranul are privirea asupra Iordaniei ca sa o faca instabila. Iordania are probleme si in Sud cu Egiptul. De ce? Pentru ca are in Sud, in Peninsula Sinai este un grup terorist:Ansar Bait al-Maqdis care este afiliat cu Isis. Si grupul acesta terorist face adeseaori incursiuni in Iordania si bineinteles in Gaza, in Palestina. Deci, Iordania are probleme din toate directiile.

Apoi, problemele Iordaniei sunt si urmatoarele: Peste jumatate din populatia Iordaniei este palestinieni care nu se simt de loc in largul lor in Iordania. Si inca o problema mai mare, dinastia regala Iordaniana, cea numita Hasemeita, ei nu sunt iordanieni. Dinastia regala iordaniana este Ismaelita. Adica, sunt din Arabia Saudita. Ei stau pe un jaratic incins aici in Iordania. Si de aceea am sa va spun ce vad eu in profetie, dpdv biblic asupra Iordaniei. Nu stiu daca anul acesta se va intampla sau in anul viitor, dar vad in Iordania izbucnind un razboi civil. Si lucrul acesta va fi generat de miscarea Palestinienilor din Iordania. Il vor alunga pe rege sau il vor omori. Si in felul acesta vor fi mai aproape de Siria si de Iran, ca sa se ridice impotriva lui Israel. De unde  va pot spune aceasta? Din Cuvantul Domnuui.

Fii lui LOT = Iordania: Edom, Moab, and Ammon Foto Dwellingtheword.wordpress.png

Psalmul 83:8, si aici, Asaf, autorul acestui Psalm spune acest mare adevar: Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. – Psalmii 83:8 Lot a avut doi copii, pe Amon si pe Moab. Amon si  Moab care formeaza Nordul, Amon- Nordul Iordaniei, Moabul- Centrul Iordaniei si Edomul este Sudul Iordaniei de astazi. Si acuma, haideti sa va explic ce spune Psalmul 83. Ati observat ca aici spune: Asiria isi imprumuta si ea bratul fiilor lui Lot. Dati-mi voie sa va spun ce insemneaza aceasta. Asiria din acest verset nu este Siria. Au existat doua regate mari, Regatul Sirian si Regatul Asirian. Cand Asaf a scris acest Psalm pe timpul lui David, nu exista Regatul Asirian in zona aceasta. Asiria a venit in tinuturile acestea in anul 732 inainte de Hristos. Deci inca odata, cand Asaf scrie Psalmul, nu existau asirieni in Siria. Asiria a existat in Nordul Siriei si in Nordul Irakului, nu in Damasc. Si uitati cum zice:  Pana si Asiria isi imprumuta bratele fiilor lui Lot.

Sa va traduc profetic astazi: ISIS este  o miscare islamista terorista care nu este miscare siriana. Este in Nordul Siriei si in Nordul Irakului. Si eu asa cred si inteleg aici, pentru ca nu exista Siria in vremea aceea cand Asaf scrie, aluzia lui Asaf este aceasta ca ISIS isi va intinde mana sa ajute pe fii lui Lot, adica pe Iordanieni. Care, facand o miscare interna prin palestinieni, ca sa rastoarne guvernul, vor avea nevoie de ajutor ca sa fie mai aproape de Israel. Si in felul acesta, influenta acestui grup care chiar daca se lupta impotriva lui astazi, grupul ISIS va continua sa existe, nu sa dispara.

32;26

Din primele    minute…

VOM REVENI cu TEXTUL mesajului integral.

Citeste/urmareste editiile anterioare.

Vizioneaza video sau citeste mesajele din ultimii trei ani aici –

• 2015 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 – AUDIO (format video) cu partea in Limba Romana [numai]
• 2015 – VIDEO Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 [In Limba Romana, cu trad. in Limba Engleza]
• 2015 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2015 – [Transcript Partea 3 – Aspectul Profetic Shemittah & Partea 4 – Aspectul profetic – Ioel si impartitorii lui Israel]
• 2014 + 2013 – VIDEO + TRANSCRIPT – PERSPECTIVA PROFETICA 2014 [Transcript Partea 1 & 2]
• 2014 – Lazar Gog – Perspectiva Profetica 2014 Este America in profetie? (Transcript ultima parte – mergi in josul paginii la acest link pentru 2013]

De ce nu-L primesc oamenii pe Dumnezeu – Schiță de predică de Crăciun – prof. Marius C. Cimpoae

SURSA – Schiță de predică de Crăciun – prof. Marius C. Cimpoae http://harul-tm.ro/de-ce-nu-l-primesc-oamenii-pe-dumnezeu-schita-de-predica/

De ce nu-L primesc oamenii pe Dumnezeu?

Text biblic Ioan 1:1-18

„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

1. Oamenii nu-L primesc pe Dumnezeu pentru că nu Îl cunosc (v. 10; 1 Ioan 3: 1)

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”;

Romani 1:18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor.

Romani 1:19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

Romani 1:20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

Romani 1:21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Romani 1:22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

Romani 1:23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Romani 1:24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

Romani 1:25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

2. Oamenii nu-L primesc pe Dumnezeu pentru că iubesc mai mult întunericul decât lumina

Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Ioan 3:20 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Ioan 3:21 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Ioan 12:46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.

1 Ioan 1:5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric.

1 Ioan 1:6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.

1 Ioan 1:7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

1 Ioan 1:8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

3. Oamenii nu-L primesc pe Dumnezeu pentru că El nu este din lume

Ioan 15:18 Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

Ioan 15:19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

“AL URMA PE CHRISTOS COSTĂ; ÎNSĂ COSTĂ ŞI MAI MULT SĂ NU-L URMEZI!”

DAR…tuturor celor ce L-au PRIMIT, adică celor ce CRED…

Ce înseamnă credinţa? Încrederea în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.

Nicolae Steinhardt,  Jurnalul fericirii

Petre Ţuţea: „nu există decât un singur adevăr şi acela este Dumnezeu, celelalte sunt provizorii”

Iată Omul!, născut într-un sat din Orientul Apropiat în urmă cu 2000 şi ceva de ani: a crescut într-un alt sat până la vârsta de 30 de ani, muncind într-un atelier de tâmplar, după care 3 ani şi jumătate a umblat ca predicator misionar; n-a avut nicio casă, n-a avut nicio familie, n-a avut slujbă publică, n-a studiat la nicio universitate, n-a călcat în niciunul din marile oraşe ale lumii, n-a călătorit mai mult de 250 de km de locul unde s-a născut, n-a avut nicio licenţă, doar El însuşi. Din tinereţe opinia publică s-a ridicat împotriva Lui, prietenii L-au părăsit, cel mai apropiat L-a negat, un altul L-a trădat, a fost dat în mâna duşmanilor, a fost batjocorit, a fost judecat, condamnat pe o cruce între doi tâlhari şi a fost îngropat într-un mormânt de împrumut prin mila unui prieten. Douăzeci de secole s-au scurs şi astăzi El este piatra centrală a rasei umane. Putem afirma cu toată convingerea că toate armatele care au mărşăluit vreodată, toate navele care au fost construite, toţi regii, prinţii şi preşedinţii lumii, nu au afectat aşa de puternic viaţa omului ca şi această singură viaţă. Nu a scris niciun rând, dar nicio bibliotecă din lume nu poate cuprinde toate cărţile care s-au scris despre El, nu a compus niciun vers, dar El este subiectul celor mai multe cântece care s-au scris vreodată; nu a fondat nicio universitate, dar nicio şcoală din lume, nu se poate mândri cu atâţi ucenici pe băncile ei câţi are El; n-a comandat niciun soldat, n-a mărşăluit nicio armată, dar niciun general de oşti nu a cucerit atâtea inimi rebele fără niciun singur foc de armă şi n-a avut atâţia voluntari sub steagurile Lui câţi are acest Om.

Numele marilor oameni de stat ai Europei, ai Asiei, ai Americii, a filosofilor, a revoluţionarilor, a anarhiştilor, au apărut pentru o vreme şi au dispărut, dar numele Lui străluceşte cu fiecare generaţie mai puternic pentru că Pilat nu L-a putut ucide, mormântul nu L-a putut fereca, moartea nu L-a putut învinge; El şade în cel mai înalt vârf al gloriei cerurilor, este adorat de sfinţi, este venerat de îngeri, este temut de diavolul, este proclamat de Dumnezeu Tatăl ca Domnul Domnilor, Împăratul împăraţilor şi Preşedintele preşedinţilor, şi numele Lui nu este altul decât ISUS HRISTOS… slăvit să fie El!

*Faptele apostolilor 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

*1 Timotei 2:5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

1 Timotei 2:6 care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi:

*Ioan 14:6 Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

*Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

prof. Marius C. Cimpoae

SURSA – Schiță de predică de Crăciun – prof. Marius C. Cimpoae http://harul-tm.ro/de-ce-nu-l-primesc-oamenii-pe-dumnezeu-schita-de-predica/

Semnele vremurilor – actualizare, dec. 2016

”Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse! …
Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

                                                                                                                                    (Luca 12: 35, 39-40)

Răspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

Răspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

Citeste / vizioneaza partea 1 & 2 –

1. Rasounsuri Pentru Viata – Este compatibila teologia inlocuirii cu Sfintele Scripturi ? (Partea 1)
2. Raspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea dintre Teologia Inlocuirii și învățăturile Vechiului Testament (Partea 2)

Dragi telespectatori! Ne aflăm la cea dea treia emisiune, și ultima, în care ne-am propus să tratăm incompatibilitatea dintre așa-numita Teologie a înlocuirii și învățătura biblică explicită pe această temă. Întrebarea căreia dorim să-i aflăm răspunsul este dacă reiese sau nu din textul biblic că Dumnezeu ar fi înlocuit națiunea Israel, în calitate de popor ales, cu Biserica. În primele două episoade am vorbit despre teologia înlocuirii în general, despre cum s-a ajuns la această concepție și despre ce înțelege Biblia/N.T. prin sintagma Israel, iar în al doilea episod am adus argumente din Vechiul Testament care dovedesc că Dumnezeu nu avea de gând și nici în plan, în niciun caz, să-Și întoarcă fața de la națiunea Israel, ci dimpotrivă, că are încă multe de realizat cu această și prin această națiune, în viitor. În joc este legământul avraamic și toate celelalte legăminte, promisiuni și angajamente pe care Dumnezeu le-a făcut, și care au rămas neîmplinite. În prezentul episod vom face un succint periplu prin Noul Testament, aducând dovezi ale invalidității învățăturii cum că Biserica ar fi luat locul Israelului. Există teologi care, luând texte disparate din Noul Testament, consideră că această carte ar fi antisemită, anti-iudaică. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, în virtutea adevărului și a realismului biblic, Cuvântul Sfânt a condamnat și condamnă ceea ce este de condamnat, dar este o eroare să se extindă la întreaga națiune iudaică, acuzații făcute pentru un anumit grup de oamnei. Spre exemplu un text ca cel 1 Tes. 2.15 și16, în care se afirmă:

”Iudeii acestia au omorat pe Domnul Isus si pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu si sunt vrajmasi tuturor oamenilor, caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu!” (încheiat citatul) De fapt, cineva spunea: ”Cine vrea să se considere binecuvântat prin națiunea iudaică este binecuvântat (culminând, evident, cu binecuvântarea în și prin Isus Hristos, Mântuitorul), iar cine vrea să se considere blestemat poate și acest lucru (prin Marx, Engels, și mulți alți evrei, mai vechi sau mai noi!) În ce ne privește ne vom îndrepta atenția spre latura validă, general valabilă, a poziționărilor nou-testamentare vis-à-vis de națiunea iudaică, începând cu spicuiri din Evanghelii și continuând cu unele afirmații și învățături pauline. Începem prin a arăta că Domnul Isus Hristos a anunțat fără echivoc ca în viitor Israelul Îl va recunoaste, așa cum rezultă din una din ultimele Sale afirmații adresată, la general, națiunii lui Israel. În Ev. după Matei la cap. 23, vv: 38 și 39, Isus Hristos a rostit următoarea profeție:

”Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (încheiat citatul) Din acest text se poate observa că Domnul Hristos a anunțat că, chiar dacă evreii L-au răstignit, va exista în viitor o altă ocazie când ei vor zice: ”Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Cu siguranță că dacă perspectiva ar fi fost cea susținută de teologia înlocuirii, anume că Yeshua Hamasiach (Isus Mesia) n-ar mai urma să revină niciodată pentru poporul Său national, altele ar fi fost cuvintele Mântuitorului în acel context. Tot în evanghelii,

Domnul Isus vorbeste despre o împărație viitoare, reală, unde ucenicii vor sta la masă cu El și vor conduce și administra națiunea lui Israel. Iată ce scrie în Luca 22:29 și 30: ”De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregatit-o Mie, ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărătia Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.” (încheiat citatul) Nu este drept și corect să credem că Marele Învățător nu le vindea iluzii propriilor săi ucenici ci că le spunea ceea ce urmează să se petreacă în viitor, la propriu! În Faptele Apostolilor, 1:6 și 7, stă scris: ”Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat (pe Isus Hristos): ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: ”Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpânirea Sa. (încheiat citatul) Așadar, când ucenicii, proaspăt absolvenți ai celei mai grandioase școli de teologie, la picioarele Marelui Învățător, Îl întreabă pe Acesta despre momentul când va fi instaurată, din nou, Împarația lui Israel, Isus Hristos nu-i corectează negând veridicitatea existenței unei viitoare împărații a lui Israel, la care aceștia fac referire, spre a îndrepta eroarea din gândirea lor eschatologică. Corectia pe care Marele Învățător o aduce este doar cu privire la curiozitatea lor nejustificată în ceea ce priveste timpul/vremea instaurarii acestei Împărății a lui Israel, spunându-le:

,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”…Dacă lucrurile ar fi stat altfel, cu siguranță că Mântuitorul i-ar fi corectat și le-ar fi spus că așteptările lor sunt eronate, că nu se mai pune problema unei viitoare Impărații a lui Israel. Așa că și pasajul analizat dă validitate, indirect, conceptului unei împărății, promisă, în primul rând, pentru Israel. Tot în Faptele Apostolilor, la capitolul 3, versetele 19-21, apostolul Petru le spune evreilor din acea vreme: ”Pocaiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, pentru ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare și să trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime.”

Și din acest text rezultă că Dumnezeu nu a renunțat la poporul Său ci, dimpotrivă, că așteaptă ca acesta să făcă ceea ce trebuie să facă, adică să se pocăiască și să creadă, pentru a reintra în relația de legământ, temporar suspendată, spre a crea condițiile ca Mesia să revină pentru ei. Consiliul de la Ierusalim descris in Faptele Apostolior (15:1-43) a decis ca neamurile sa nu tina legea dar in ce priveste pe crestinii dintre evrei ei continuau sa participe la sarbatorile evreiesti. Pastrarea sarbatorilor iudaice de catre evreii credinciosi nu a fost interzisa de Domnul Hristos! Vedem aceasta pe tot parcursul cartii Faptelor Apostolilor. Rostul tinerii sarbatorilor a fost, desigur, păstrarea identitatii nationale. Si astazi, de altfel, bisericile mesianice tin sarbatorile Vechiului Testament. Chiar Pavel a facut la un moment dat asa ceva.( F.Ap. 21.24) Trecând acum la epistole, trebuie să avem în vedere că apostolul Pavel, în epistola sa către Romani, dedică un întreg capitol faptului ca Israel are un viitor ca natiune in planul lui Dumnezeu. Așa cum spunea chiar un lider evreu, cred că Ariel Șaron, Romani 9 descrie trecutul, Romani 10 -prezentul, iar Romani

11-viitorul națiunii lui Israel. În chiar primul verset din acest capitol, la Romani 11.1, ap. Pavel pune o întrebare foarte directă și, tot el, dă un răspuns la fel de direct și fără echivoc (citat): ”Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” ”Nicidecum!” Așadar, acest nicidecum ar trebuie să rămână nicidecum, indiferent care ar fi subterfugiile izvorâte din dificultatea înțelegerii celor spuse de apostol. Apostolul Pavel, analizând consecințele necredincioșiei Israelului, spune, în Romani 3: versetele 3 și 4: ”Și ce dacă unii s-au îndoit? Necredința lor va anula ea credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos.” Ori, reamintim faptul că în profetul Ieremia, capitolul 31:35-37, Dumnezeu spusese: ”Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul Oştirilor: ‘Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!. „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul.

Teologul american Thomas Ice a afirmat: ”Nimic din lumea asta nu mă poate determina să-mi schimb părerea, doar dacă cineva ar reuși să nimicească, soarele, luna și stelele de pe cer!” Slăvit să fie Domnul că așa ceva nu pot face nici oamenii și nici demonii! Rămânând tot în Epistola către Romani la capitolul 11:29-33, observăm distincția clară care este făcută între Biserică și Israel, prin afirmația (citat): ”Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”

Teologia Inlocuirii

In contextul epistolei către Romani cap 11 Israel este văzut ca națiune, chiar dacă unii dintre evrei făceau parte și din Biserică. Creștinii dintre națiuni care privesc cu dispret spre starea prezenta a lui Israel sunt atenționați in mod sever de apostolul Pavel: ”Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate… nu te făli faţă de ramuri… caci daca nu a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine” (Romani 11:17, 18, 21) În Romani 11.25-29 se vorbește despre o taină dezvăluită, care n-ar avea obiect dacă Biserica ar fi luat locul Israelului. Dar să urmărim pasajul biblic: ”Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov. Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei când le voi șterge păcatele.” În ce privește Evanghelia ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută”. (încheiat citatul)

Pavel ne informează că lui Dumnezeu nu-I pare rău de alegerea făcută, și acest lucru este imuabil, din veșnicie în veșnicie! Ce rost ar mai fi avut dezvăluirea acestei taine dacă Israelul nu ar mai avea promisiuni divine în vigoare? În acest text ni se dă de înțeles, ni se explică faptul că după intrarea numărului deplin al neamurilor, adică după salvarea oamenilor din toate popoarele, se continua istoria, în mod special cu Israelul. Numai așa se poate anula contradicția următoare: ”Ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar …sunt iubiți, din pricina părinților lor.” Dar sa mergem acum in zona din care teologia inlocuirii se alimenteaza. Mai întîi, teologia înlocuirii operează cu sintagma Israel/israelit într-un mod nebiblic. Pornind de la această situație, teologul Derek Prince în lucrarea ”Destinul Israelului și Biserica”, așa cum am mai arătat în ep. 1, face o analiză a modului cum sunt folosite cuvintele Israel și israelit în întregul Nou Testament. El a numărat în total 77 de pasaje în care se găsesc aceste cuvinte și le-a și prezentat într-o anexă la cartea menționată. În nouă cazuri acestea sunt citate direct din V.T., păstrându-și neștirbit înțelesul initial. În alte 66 de pasaje din NT, cuvintele, desi nu fac parte din citate din VT, sunt în deplin acord cu semnificația din VT. Au rămas doar două pasaje în întreg N.T. unde cuvântul Israel este folosit într-un sens special. Prima folosire diferită se găsește în Romani 9:6-9: ”Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvntul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel; și măcar ca sunt samanta lui Avraam nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: ”În Isaac vei avea o samanta, care-ti va purta numele.” Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduintei sunt socotiti ca samanta.” Ap. Pavel explica aici ca a fi un descendent fizic al lui Israel –deci al lui Iacov- nu este suficient. Pentru a se califica pentru binecuvantarea promisa de Dumnezeu o persoana trebuie sa si demonstreze aceeasi credinta care i-a caracterizat pe Avram, Isaac si Iacov; altfel el sau ea nu primeste cu adevarat dreptul la numele Israel. ”Vreau sa accentuez, afirmă Derek Prince, ca Pavel nu extinde folosirea numelui Israel pentru a-i include pe toti credinciosii, indiferent de originea nationala. Din contra el restrange folosirea cuvântului pentru a-i include doar pe acei descendenti ai Israelului, care sunt in credinta lui Mesia. Este o eroare sa sugerezi ca in acest pasaj Pavel ii descrie pe toti credinciosii ca fiind Israel.” (încheiat citatul)

În acelasi capitol, ap. Pavel foloseste cuvantul Israel in sensul lui normal adică vizându-i pe toti cei care sunt descendenti ai lui Avram, Isac si Iacov și pe nimeni altcineva. Astfel, in vv 3,4 si 5, ap. Pavel ne spune: ”Caci aproape ca doream sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti. Ei sunt israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii si din ei a iesit dupa trup Hristosul care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin!” (incheiat citatul) Numai cine nu vrea nu observă că ap. Pavel ii numeste israeliti pe cei care de fapt L-au respins pe Mesia, rudele sale trupesti, iar în alte texte pe toti descendentii lui Avram, Isac si Iacov, fie ei credinciosi sau necredinciosi. Aceasta este folosirea normală a cuvântului Israel in tot Noul Testament și nu sensul de ”Israel spiritual”, inexistent in Biblie, format din evrei și neevrei credincioși în Isus. Un al doilea pasaj in care ap. Pavel foloseste cuvantul Israel intr-un sens special, dar și de această data într-un sens restrâns și nu extins, cum își permit să o facă unii, este Galateni 6:15 si 16: ”Caci in Hristos Isus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic ci a fi o faptura noua. Si peste toti cei care vor umbla dupa dreptarul aceasta, si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare!”

Ap. Pavel vorbeste despre doua feluri de popoare. Pe de o parte, sunt cei care, fara sa fi fost circumcisi, deci fără sa fi fost iudei, au experimentat nasterea din nou si umbla in noua realitate spirituala. Pe de alta parte, exista israelitii prin descendenta naturala care au ramas in credinta stramosilor lor si care L-au primit și ei pe Isus ca Mesia, intranad astfel in Noul Legamant. Pe acestia din urma, Pavel ii numeste ”Israelul lui Dumnezeu”. Adică pe Israelul care-și merită numele și statutul așa cum l-a conceput Dumnezeu. Cu alte cuvinte, spune Pavel, nu ritualurile religioase, ci forța regenerativă a lui Dumnezeu care schimbă inima, este cea care contează. Este interesant ca unele traduceri in alte limbi, spre exemplu N.I.V., in loc sa foloseasca sintagma ”si peste Israelul lui Dumnezeu”, cum a tradus în mod fericit Cornilescu, folosesc traducerea, ”tocmai peste Israelul lui Dumnezeu” sintagmă care vine să asigure compatibilizarea cu conceptul identificării tuturor credinciosii in Isus –evrei și neevrei- cu Israelul, prin fortarea traducerii. In realitate, ceea ce ap. Pavel dorea să scoată în evidență era că poporul iudeu, era precum un camp cultivat cu grija timp de multe secole, de mulți slujitori ai lui Dumnezeu, ceea ce nu era cazul creștinilor dintre neevrei.

Iată ce declară Derek Prince: ”Din terminologia pe care o foloseste ap. Pavel in Galateni 6:15-16 reiese distinctia dintre trecutul crestinilor dintre pagani si a celor dintre Iudei. Pentru ambii o intalnire personala cu Mesia era ceea ce le-a transformat vietile. Pentru pagani era o interventie directa a lui Dumnezeu, fara niciun proces istoric anterior de pregatire, în timp ce pentru iudei era urmarea si culminarea unui proces istoric ce continuase timp de multe secole. De aceea era potrivit ca ei sa fie descrisi nu doar ca Israel, ci ca Israelul lui Dumnezeu. Credinta lor in Mesia reprezinta insăși implinirea scopului pentru care Dumnezeu a adus Israelul in existenta. Totusi trebuie sa fie subliniat faptul ca nu aceasta este folosirea obisnuita pentru cuvantul Israel din N.T.” Mai mult, nu numai ca termenul Israel nu este folosit niciodata in NT ca un sinonim pentru Biserica, ci chiar contrariul este adevarat. In diferite pasaje cuvântul Israel desemneaza iudei care in realitate l-au respins pe Isus, si de aceea nu pot fi considerati ca membri ai Bisericii Sale.

Oferim, în încheiere, doua din aceste pasaje. Primul Romani 11.7: ”Deci ce urmeaza? Că Israel n-a capatat ce cauta iar cei alesi au capatat, pe cand ceilalti au fost impietriti.” (încheiat citatul) Aici este evident ca termenul Israel a fost folosit ca sa-i descrie pe cei care n-au crezut in Mesia si de aceea nu fac parte din Biserica. In acelasi capitol, în versetele 11 și 12 și 15, Pavel spune despre Israel: ”Spun deci: Au alunecat ei ca sa cada? Nicidecum, ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca sa faca pe Israel gelos. Daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume, si paguba lor a fost o bogatie pentru neamuri, ce va fi plinatatea intoarcerii lor? …Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor decat viata din morti?” După toate cele prezentate, și ar fi fost multe altele care nu au putut fi menționate, este foarte clar: teologia înlocuirii Israelului cu Biserica este o învățătură străină, incompatibilă cu Noul Testament, așa cum este incompatibilă și cu Vechiul Testament. Fie să fim foarte, foarte atenți să nu ne postăm în tabăra celor care ”se consideră singuri înțelepți”, disprețuiesc, ca să nu spun urăsc Israelul pe care Dumnezeu îl iubește! Să nu ne lăsăm furați de învățături răstălmăcite care scot Israelul din ecuație! Dumnezeu Și-a legat Numele și Cracterul de acest popor și El are puterea și înțelepciunea și credincioșia să facă ceea ce a promis! Fie ca binecuvântarea Dumnezeului lui Avram, Isaac și Iacov/Israel să fie peste noi peste toți, și peste Israelul lui Dumnezeu! Amin!

Pastor Iacob Berghianu

88 – Raspunsuri Pentru Viață –

Este compatibila teologia inlocuirii

cu Sfintele Scripturi ? 3

VIDEO by Credo TV

Nicolae Geanta – „Craciunul – surogat al Nativitatii”?

Surogatul inseamna un substitut, un inlocuitor, un fals. Ceva care se pretinde a fi adevarat. Si marea problema pe care o avem in zilele noastre este de la atmosfera care se creeaza in jurul Craciunului pana la sarbatoarea aceasta, fara sarbatorit.

 Daca ar fi sa ne gandim numai la ceea ce se intampla in Romania, la ora actuala, eu as putea spune ca Craciunul e mai aproape de Hristos, este mai departe. O multime de oameni, batalioane de comercianti, vanzari… Romanii, innebuniti in preajma sarbatorilor de iarna, cum le numesc ei, sa cumpere. A devenit ceva mercantil. Hipermarketurile fac reclameMos Craciun trebuie sa fie in toate. Pana la urma, si reclame la drujbe face Mos Craciun. De la servetele natale, probabil, pana si la kalasnikov, la rusi, trebuie sa fie prezent. Problema este  ca noi Romanii, in ultima vreme, am acceptat sau am inlocuit adevaratul sens pe care-l are nasterea Domnului si a fost substituit. Au venit aceste surogate.

Iacob Berghianu: Le vom lua pe rand. Am auzit chiar exprimarea: „Uite, domnule, si crestinii astia fanatici vor sa Il introduca pe Hristos la Craciun. Deci, pana acolo merge denaturarea, incat, unii ar vrea chiar sa dezbrace aceasta sarbatoare de insasi esenta ei.

Nicolae Geanta: Daca facem un sondaj de opinie in Romania, constatam ca in strazile din Romania, pe ulitele satelor din Romania, din muntii apuseni pana in centrul Bucurestiului, majoritatea populatiei este analfabeta in ceea ce inseamna Craciunul. Suntem uimiti. Eu am facut la scoala un sondaj si foarte multi asemanau Craciunul cu  taierea porcului, petreceri, sarmale, brad, cadouri si foarte putini, adevaratul sens al nasterii Domnului Isus. Eu cred ca analfabetismul asta in ceea ce priveste sarbatoarea Domnului in Romania, ii datoreaza mare parte comunismului pentru ca in ultimii 20 de ani, de cand se face religie in scoli, daca stati de vorba cu populatia tanara in sondaje, tinerii stiu ca la Craciun s-a nascut Hristos. Dar, in schimb, cei care au fost mai in varsta, care n-au fost niciodata la biserica, e o furtuna in mintea lor.

Iacob Berghianu: Haideti sa incepem cu inceputul. A poruncit Sfanta Scriptura, textul sacru, tinerea acestei comemorare a nasterii Mantuitorului?

Nicolae Geanta: In Biblie nu este scris nicaieri si nici ca biserica primara ar fi sarbatorit. Adica, biserica primara, eu o numesc pe cea in care au fost apostolii. Pana prin secolul 3, 4, nu s-a discutat de asa ceva. Vedeti, romanii aveau anumite sarbatori si una din ele pica exact pe 25 decembrie, Sol Invictus, Soarele Biruitor. De aceea, foarte multi si astazi sunt impotriva cu stabilirea acestei date ca fiind ziua de nastere a lui Isus Hristos. Crestinii nu sarbatoreau o zi de nastere a Domnului. Pastele l-au sarbatorit intotdeauna, cu mare strictete. Dar ziua de nastere, nu, pentru ca ei chiar radeau. Spun la un moment dat istoricii romani ca in biserica primara, crestinii radeau de cei care aveau o sarbatoare a unui zeu. Apolo avea o zi anume. Neptun avea o zi anume. Zeus avea o zi anume. Crestinii veneau si ziceau: „Da, Dumnezeul nostru e fara inceput si fara sfarsit.” Deci, in concluzie, biserica primara nu a sarbatorit o zi…

Iacob Berghianu: ..pentru ca-L sarbatoreau in toate zilele.

Nicolae Geanta: Nu a sarbatorit niciodata nasterea Domnului intr-o zi anume. Eu as putea sa spun caspiritul acesta al sarbatorii, folosim de multe ori cuvantul nativitate si Craciun. Spiritul asta cu zgomotL sa fii mai bun. Chestia asta nu e ceva de exterior. Spiritul de Craciun, adica al nativitatii, este o stare interioara, de multumire si, in biserica primara, aveau pastele si nasterea Domnului in fiecare zi. Acuma, problema e ca daca in primele secole n-a existat asa ceva… (pana la min. 7:12)

Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1

Una dintre cele mai dificile si controversate profetii Vechi Testamentare si anume Profetia Celor 70 de Saptamani Ale Lui Daniel

Argumentarea necesității și a importanței studiului profețiilor biblice în general și al profeției din Daniel 9:24-27, în particular. Precizăm, de la bun început, că nu am fi intrat pe acest teren biblic extrem de complicat și controversat, am putea spune chiar ”minat”, dacă Mântuitorul Însuși nu le-ar fi cerut explicit ucenicilor Săi, și implicit și nouă, să cercetăm și să înțelegem această profeție, mai ales în partea finală a acesteia! Și vom preciza la momentul potrivit la ce anume s-a referit, în mod explicit, Mântuitorul. De fapt, în contextul întunericului moral-spiritual tot mai accentuat al zilelor noastre, apostolul Petru, la 2 Petru 1.19, recomandă și apreciază, la rândul său, preocuparea pentru studiul profețiilor biblice spunând (citat): ”Și avem cuvântul profeției făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte (în inimile voastre), ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață.” 

94 – Raspunsuri Pentru Viață – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Part 1

Transcript, Iacob Berghianu:

Vezi acest document pe Scribd

https://www.scribd.com/document/331677803/Cele-70-de-Saptamani-Ale-Lui-Daniel-1-Iacob-Berghianu

Ce se mai intâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim ? Iacob Berghianu

 

Răspunsuri pentru viață:  Ce se mai întâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim

Bun găsit, stimați telespectatori! În emisiunea de față, dorim să aducem înaintea d-voastră un răspuns la întrebarea: Ce se mai întâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim? Cum mai evoluează lucrurile în legătură cu capitala ancestrală a statului Israel?

Este interesant faptul că Ierusalimul se află din punct de vedere spiritual/dacă nu cumva și geografic în centrul pământului. În Ezechiel 5.5 se spune (citat): ”Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ”Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor/națiunilor și de jur împrejurul lui sunt țări”. Poziționarea geografică zonală este în mijlocul Israelului. Dar această localitate, denumită și Orașul Sfânt va fi centrul/capitala viitoarei stăpâniri mesianice, stăpânire ce va cuprinde întreaga lume. În Psalmul 110.2 se spune (citat): ”Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Sale, zicând: ”Stăpânește în mijlocul vrășmașilor tăi!”

De aceea cu cât ne apropiem mai mult de Revenirea lui Hristos, Ierusalimul devine sursa majoră și obiectul conflictelor pe plan internațional. Menționăm că aducând în atenție informații de ultimă oră cu privire la bătălia împotriva Ierusalimului și, implicit, asupra Israelului, suplinim, într-un fel, o carență substanțială existentă în mediile de informare laice care, cu foarte mici excepții, fie nu sunt interesate de subiect, fie îl consideră un subiect tabu. Așa cum sunt considerate puse sub indexul corectitudinii politice, de altfel, și informațiile despre Creștinism, cu prioritate privitoare la creștinii martirizați pe scară largă în mai multe țări din lume, în special în lumea musulmană. Facem o remarcă. Atunci când media occidentală desacralizată vorbește, totuși, despre Israel și despre Creștinism o face de cele mai multe ori atunci când pot fi aduse în atenția opiniei publice aspecte care pun într-o lumină nefavorabilă aceste colectivități…Motivul real este unul cunoscut: Israelul și, implicit, Ierusalimul nu este iubit de Cel Rău, și de cei aserviți acestuia, din același motiv pentru care nu este iubit nici Creștinismul. Aceasta pentru că Israelul amintește, cu prioritate de Dumnezeu Tatăl, și lucrul acesta supără; iar Biserica amintește despre Isus Hristos, iar lucrul acest supără și mai mult! Psalmul 2, este atât de edificator în această privință, pentru că aici se vorbește despre marea coalizare pe plan mondial a liderilor lumii (citat) ”împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: ”Să le rupem legăturile, să scăpăm de lanțurile Lor!” 

Însă, ”Cel ce șade în ceruri” spune, în cele din urmă, un categoric și atotputernic ”totuși”. Iar acest ”totuși” arată că nu oamenii, ci Dumnezeu are ultimul cuvânt! Mai exact, în Ps. 2, versetul 6, Dumnezeu afirmă (citat): ”Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” Și credem că aici este ascuns unul dintre secretele vremurilor din urmă, pe care le trăim. Deși liderii umanității desacralizate vor dori să-și așeze în Ierusalim propriul lor hristos,un hristos fals, Dumnezeu declară că El L-a întronat acolo pe propriul și adevăratul Lui Uns, pe Isus, Domnul!

Cu privire la adevăratul destin al Ierusalimului, nu așa cum doresc oamenii, ci așa cum îl dorește și cum l-a hotărât Dumnezeu, textul sacru spune, între altele, în Isaia 2:1-4, următoarele (citat): ”Profeția lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului. Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotări între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” (încheiat citatul” Aceasta este esența planului lui Dumnzeu cu Sionul/Ierusalimul, în perspectiva Împărăției de 1000 de ani, ale cărei dureri ale nașterii le traversăm în prezent. Dar să revenim la ceea ce se întâmplă cu Ierușalaim

ul acum, când este sub un atac furibund, din ce în ce mai intens. În ediția online a ziarului România Liberă din 18 oct. 2016, la rubrica ”Internațional”, sub semnătura d-nei Gabriela Anghel, poate fi citit un articol cu următorul titlu: ”Decizia UNESCO privind Ierusalimul declanșează o criză: Israelul, condamnat ca ”putere ocupantă”. Am ales să oferim un larg extras din acest ziar cunoscut și reputat, și nu din zona mediei creștine, pentru că aceasta pot fi suspectată de partizant. (citat)

”Criza provocată de adoptarea la UNESCO, în 13 octombrie, a unei rezoluţii la iniţiativa statelor islamice şi a palestinienilor se amplifică. Este vorba de o decizie care neagă istoricitatea evreiască a locurilor sfinte din Ierusalim. ”Orașul israelian este victima unui revizionism istoric”, a declarat avocatul Gilles-William Goldandel, după anunțarea rezoluției.

Decizia UNESCO, susţinută de ţări arabe, face referinţe la locurile cele mai sfinte ale iudaismului, Muntele Templului şi Zidul Occidental, cunoscut ca Zidul Plângerii, doar prin numele lor musulmane şi condamnă Israelul ca „putere ocupantă“ pentru diferitele acţiuni care au loc în aceste amplasamente. Aprobată de comitetul UNESCO, rezoluția trebuie validată de Comitetul Executiv al organizației, dar conţinutul textului nu va avea schimbări.

În chip paradoxal, chiar dacă acest comitet a aprobat textul anti-Israel, directorul general al UNESCO, Irina Bokova, a promis că agenţia ONU va promova moştenirea evreiască în lume şi va lupta împotriva negaţionismului. Șefa Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a intervenit după ce rezoluţia a fost votată, precizând că ea recunoaşte Muntele Templului şi Zidul Plângerii ca locuri sfinte pentru poporul evreu. Irina Bokova şi-a exprimat nemulţumirea faţă de rezoluţie şi a precizat că moştenirea Ierusalimului este indivizibilă. Dar liderii israelieni s-au arătat iritați şi unii au acuzat organizația de sub egida ONU de antisemitism. Potrivit ministrului israelian al Educaţiei, Naftali Bennett, criticile șefei UNESCO (la adresa rezoluției, precizăm noi) sunt insuficiente şi trebuie să transforme cuvintele în acţiuni. Israelienii şi numeroşi evrei din lume văd decizia drept un ultim exemplu al unui prejudiciu anti-Israel la ONU, unde această țară şi aliaţii săi sunt în minoritate în raport cu ţările arabe şi susţinătorii lor.”

Ne oprim aici, deocamdată, cu citatul din România Liberă, dar vom mai reveni, oferindu-vă -în continuare- informații și din alte surse. De pe site-ul UNESCO, ori accesând anumite informații ajunse în spațiul public privitoare la decizia în discuție, s-a aflat că propunerea rezoluției în discuție a fost înaintată de reprezentanții noului ”stat” Palestina, recunoscut anticipat de UNESCO, alături de Egipt, Algeria, Maroc, Liban, Oman, Qatar și Sudan. Rezoluția condamnă Israelul pe mai multe aspecte legate de Ierusalim și de site-urile sale sfinte. Proiectul de rezoluție, a cărui copie a fost obținută prin ziarul israelian Ha’aretz, recunoaște că, într-adevăr, orașul Ierusalim este sfânt pentru trei religii majore de pe mapamond, iudaism, islam și creștinism, dar (atenție!) susține că site-ul ”Muntele Templului” este sacru doar pentru musulmani și nu menționează semnificația ei pentru evrei, ori pentru creștini. O întreagă secțiune a propunerii dedicate în mod specific complexului Muntele Templului se referă doar la numele musulmane ale site-ului (Al-Aqsa și Haram al-Sharif), și nu menționează denumirile ebraice, ori cele din limba engleză, și anume Har HaBayit,  ori Temple Mount. Rezoluția se referă, de asemenea, la Zidul Plângerii doar după numele său musulman (al-Buraq) și menționează, în final, doar în ghilimele, numele evreiesc Hakotel Hama’aravi.

FOTO  e Stirea Zilei

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat (citat): „A spune că Israelul nu are nici o legătură cu Muntele Templului și cu Kotel (Zidul Plângerii) este ca și cum a-i spune că chinezii nu au nici o legătură cu Marele Zid”. Tot Netanyahu a făcut trimitere spre vestita Columnă a lui Traian unde au fost imortalizate pagini de istorie care nu pot fi negate, și care demonstrează și aspecte legate de cucerirea Ierusalimului de către romani și ridicarea de către cuceritori, din Templul de pe muntele Templului, zona în dispută, a unor importante și extrem de valoroase obiecte și însemne evreești. Ei bine, după votul decisiv din oct. 2016, palestinienii au salutat plini de emfază rezultatul, declarând: „Rezoluția reamintește că Israelul este o putere ocupantă în Ierusalimul de Est și i se cere să oprească abuzurile”, așa cum a declarat presei Mounir Anastas, adjunctul ambasadorului Palestinei la UNESCO. La care, ambasadorul Israelului la UNESCO, Carmel Shama-Cohen, a replicat, la rândul său: „Acesta nu este locul potrivit pentru a rezolva problemele între țări sau popoare, ci pentru a construi punți”, cu referire evidentă la relațiile tensionate dintre israelieni și palestinieni. După aceste informații de detaliu, revenim la articolul din România Liberă, citând din capitolul cu titlul ”O criză de durată”.  După cum vom vedea, acest text arată că a existat un precedent și mai grav la UNESCO, dar care, spre deosebire de prezenta rezoluție, nu a mai ajuns la vot. (citat din RL online):

”Într-un text precedent, din 16 aprilie 2016, care nu a mai devenit rezoluție, Consiliul Executiv al UNESCO a mai aprobat o rescriere a istoriei. S-a arătat atunci că evreii sunt intruşi şi străini în Israel, că nu au nici un loc sfânt la Ierusalim, că nu a existat niciodată Templul de pe Muntele Templului (esplanada moscheilor), că mormântul Patriarhilor şi mausoleul lui Rahela pe ruta spre Bethleem sunt locuri sfinte musulmane şi că Zidul Plângerii este un loc sfânt musulman.

Așa că ceea ce s-a votat la 13 octombrie a fost propus de state arabe reputate ca „moderate“! Este o rescriere a Istoriei potrivit Islamului, care se joacă astăzi sub egida Organizaţiei Conferinţei Islamice, un bloc impozant de 60 de state. Dar cel mai scandalos în decizia UNESCO este că a fost susţinută de ţări occidentale. Rezoluţia a fost adoptată de ţări ca Franţa, Spania, Suedia, Rusia şi Slovenia. În voturile negative recenzăm doar şase state – Estonia, Germania, Lituania, Olanda, Marea Britanie şi SUA.

Statul israelian a anunţat ruperea relaţiilor cu UNESCO, după votarea rezoluţiei privind locurile sfinte din Ierusalim. Statul evreu, condus de premierul Benjamin Netanyahu, estimează că textul neagă relaţia istorică existentă între evrei şi oraşul Ierusalim, unde se află unul din cele mai importante locuri sfinte menţionat în Biblie şi totodată al treilea loc sfânt al Islamului. S-a exprimat indignarea că Esplanada Moscheilor nu a fost niciodată desemnată sub denumirea evreiască „muntele Templului“ şi că Zidul Plângerii a fost numit doar prin denumirea arabă Al Buraq sau „zidul occidental“, scris între ghilimele.

În noua doctrină palestiniană, Muntele Templului şi Zidul Plângerii sunt revendicate ca loc de cult exclusiv musulman, adică interzis oricărui ne-musulman. Iar prezenţa fizică a evreilor în toate aceste incinte profanează puritatea islamică. (În acest sens,) Mahmoud Abbas a acuzat acum câteva săptămâni prezența „picioarelor murdare“ ale evreilor pe Muntele Templului.”

Încheiat citatul din România Liberă, pe problematica în discuție, exprimându-ne satisfacția că există jurnaliști care scriu articole și pe teme mai mult sau mai puțin dezirabile din punct de vedere al corectitudinii politice, noua dictatură a vremii noastre.

În acest context, este notabilă poziția lui Donald Trump care a declarat, sperăm să nu fi fost doar un text de campanie electorală, că rezoluția aduce „dovezi suplimentare ale enormei prejudecăți anti-Israel existente în cadrul  Națiunilor Unite în încercarea de a ignora legătura de 3.000 de ani a Israelului cu propria lui capitală”. Trump a mai declarat că sub administrația sa la Casa Albă (citat) „Statele Unite vor recunoaște Ierusalimul drept capitala adevărată a Statului Israel” și că „Israelul va avea un prieten adevărat, loial și de durată în Statele Unite ale Americii.” Încheiem citatele spuselor lui Donald Trump, spunând doar atât: ”Vom vedea, după instalarea la Biroul Oval!”

Dar deocamdată, oameni avizați din întreaga lume, care înțeleg importanța războiului diabolic care se dă împotriva Israelului, și, implicit, împotriva Ierusalimului au temerea că, pe finalul său de mandat, actualul președinte al Statelor Unite își va retrage veto-ul (opoziția) din Consiliul de Securitate al ONU, fapt care va conduce la recunoșterea deplină a statului Palestina, cu capitala la Ierusalim, mai exact în Ierusalimul de Est, recâștigat de evrei în Războiul de 6 zile, din 1967. Odată trecut prin Consiliul de Securitate ONU, indiferent cine va ajunge la Casa Albă, acesta se va vedea în fața unui fapt împlinit, ceea ce va conduce la o acutizare fără precedent a situației din Orientul Apropiat, determinând Israelul să reacționeze cum nu și-ar dori nimeni, nici statele din jur, din apropiere, nici statele din depărtare.

Dar să continuăm a vedea ce se mai întâmplă în jurul Israelului și al Ierusalimului, pentru că evenimentele se precipită tot mai mult. Tot România Liberă, ediția online, din data de 27.10.2016, sub titlul ”Putin face ce vrea el în Consiliul ONU”, în cadrul capitolului ”Ștampila Israelului: „forță de ocupație“, putem afla că UNESCO a perseverat în emiterea de rezoluții împotriva Israelului. Iată comunicatul:

”UNESCO a votat, ieri, (26 oct. 2016, completăm noi) o a doua rezoluție prin care se neagă Israelului contribuția culturală asupra tuturor locurilor sfinte din Ierusalim, după rezoluția numită „Palestina ocupată“, în care Israelul era numit „forță de ocupație“. Chiar dacă Israelul nu ține cont de fel de nicio rezoluție a ONU, acest lucru îi afectează imaginea la nivel internațional. În prima rezoluție, deși se admitea că Ierusalimul este sfânt pentru trei religii – Iudaism, Creștinism și Islam, nu se folosea nicio denumire evreiască. Acest fapt a fost semnalat de Israel încă de când rezoluția era în proiect și pentru că textul nu a fost modificat, și a fost votat ca atare, au fost întrerupte relațiile cu UNESCO. În acest al doilea proiect de rezoluție UNESCO se face referire la toate locurile sacre din Orașul Vechi al Ierusalimului cu denumirile lor specifice pentru musulmani. Ministerul israelian de Externe a încercat să obțină sprijinul celor 21 de țări să voteze împotriva proiectului de rezoluție, însă lucrurile sunt clare, pentru că țările membre au în majoritate politici anti-Israel. Chiar dacă șefa UNESCO și șeful ONU se delimitează de astfel de rezoluții, dictează majoritatea. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a numit toată această întâmplare un „teatru al absurdului“. Exact! Pe teren, oricum nu se va întâmpla nimic. Evreii nu se vor duce la Zidul Plângerii ca la Al-Haram Al Sharif, locul unde a fost adus, de la Mecca, Profetul Mahomed de către Arhanghelul Gabriel, și de unde a fost înălțat în Rai, pentru a primi instrucțiuni de la Dumnezeu, în „Noaptea Călătoriei“. Proiectele de restaurare a locurilor sfinte pentru Islam, sponsorizate de unele țări musulmane, nu se vor bucura de aprobarea autorităților israeliene, în urma acestei rezoluții. De asemenea, nu vor înceta lucrările de cercetare, excavare și alte operațiuni în jurul Moscheii Al-Aqsa, al treilea loc sacru în Islam, dar cel mai important pentru Iudaism, pentru că acolo se află o parte a zidului Templului lui Solomon. Rezoluțiile UNESCO sunt doar „o reglare de conturi“. Nimic din ceea ce se decide la ONU, în organismele sale internaționale, nu-și găsește aplicabilitatea pe teren…” (încheiat citatul din RL online)

Mai precizăm că, rezoluția UNESCO -Comisia pentru Patrimoniu, de la Paris, a fost intitulată „Orașul Vechi din Ierusalim si Zidurile sale”, și a trecut cu 10 țări care au votat în favoarea rezoluției, două țări care s-au opus, iar alte opt țări care s-au abținut. Așa încât au fost necesare și suficiente doar opt voturi pentru a trece o astfel de rezoluție anti-Israel, care vine la mai puțin de două săptămâni după ce Comitetul Executiv UNESCO adoptase, după cum am arătat anterior, o rezoluție similară ignorând legăturile evreiești, dar și creștine asupra Muntelui Templului.

Ambasadorul Israelului la UNESCO Carmel Shama-Hacohen a spus: „Aceasta este încă o rezoluție absurdă împotriva statului Israel, a poporului evreu și a adevărului istoric”. Într-un spectacol de exasperare și sfidare, acesta a aruncat o copie a acestei a doua rezoluții în coșul de gunoi. Emanuel Nahson, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Statului Israel, a aprobat radicalul gest în discuție, scriind, pe Twitter: „Votul UNESCO asupra Ierusalimului este o bucată de gunoi, pe bună dreptate aruncat în coșul de gunoi de către ambasadorul nostru !! Trăiască Ierusalimul evreiesc !!!” – a concluzionat acesta.

Ceea ce se petrece în cadrul ONU cu privire la Israel/Ierusalim dovedește adevărul celebrei afirmații în limba latină : ”Erare umanum est, perseverare diabolicum” A greși este omenesc, a stărui în greșeală este diavolesc! Întrebăm: dacă Sionismul, în sensul mișcării de reînființare a Statului Israel și toată lupta de supraviețuire a acestui stat și popor sunt de la Cel Rău -cum mai susțin, din nefericire, unii creștini- cum se face că Diavolul se luptă împotriva lui însuși? Domnul Isus a spus: ”orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși nu dăinuiește!” N-ar fi cazul ca, măcar din acest motiv, al războiului cvasi-generalizat care se dă împotriva Israelului, un popor care ni L-a adus pe Mesia- creștinii care neagă un plan al lui Dumnezeu cu Israelul pentru vremurile din urmă, să-și revizuiască poziția?!

Revenind, precizăm că Guvernul Israelului produsese, este adevărat, materialul necesar din care rezultă că aprobarea rezoluțiilor anti-Israel ignoră atât dovezile istorice, cât și cele arheologice, fiind doar niște decizii politice, dar argumentele prezentate nu au prezentat nicio valoare pentru cei care și-au exprimat votul. La acest punct, afirmăm că deciziile care s-au luat și se vor mai lua în cadrul ONU, organizația UNESCO sau în alte foruri, nu sunt doar politice, ci sunt înainte de orice decizii spirituale, izvorâte din lupta dintre Dumnezeu și Satan. Așa cum ne arată Sf. Scriptură, în zilele din urmă Ierusalimul se va transforma dintr-un subiect politic de discuție în cea mai mare strâmtorare a evreilor: toate națiunile pământului vor dori să-l șteargă de pe fața pământului. Divizarea orașului va fi doar începutul durerilor. Conform Zaharia 12, Ierusalimul urmează să devină pentru națiunile islamice de primprejur, și nu numai, un potir de amețire, când nu rațiunea va prevala, ci ura, uneori inconștientă, în deciziile/rezoluțiile care vor fi luate cu privire la Ierusalm. Nu vedem cu ochii noștri cum începe să se împlinească, deja, la propriu, tot ceea ce s-a profețit?

Însă ceea ce se întâmplă cu Ierusalimul are o semnificație aparte, dovedind materializarea și apogeul urii popoarelor față de Dumnezeul lui Israel. Primul conducător al OEP, Ahmed Șukeiri spusese: ”Sionismul este mai rău decât fascismul, mai urât decât nazismul, mai scârbos decât imperialismul, mai periculos decât colonialismul. Sionismul este o mixtură a tuturor acestor rele și de aceea trebuie înlăturat.” Scopul națiunilor sub conducerea prințului veacului (Satan) este eliminarea locului unde urmează a se întoarce Isus Hristos, la Revenirea Sa, când ”orice ochi Îl va vedea”.  Adversarul lui Dumnezeu și al omului știe mai bine decât mulți creștini că Revenirea lui Isus Hristos este legată de Muntele Măslinilor, de Ierusalim, de un Israel care, după ce va fi trecut prin necazul lui Iacov, se va întoarce, cu pocăință și cumplite remușcări, la adevăratul Mesia, Ieshua Hamasiach. Dar Satan, pentru că știe că mai are puțină vreme, ar vrea să producă dacă nu o împiedicare, cel puțin o amânare în împlinirea planurilor lui Dumnezeu de preluare a controlului total asupra lumii, distrugând Israelul. Odinioară, în cer Satan a dorit să se așeze pe Tronul lui Dumnezeu, dar a fost aruncat de acolo (cf. Isaia 14.13-14 și Ezechiel 28:2, 17). În prezent, același Răvrătit fără sorț de vindecare vrea să domnească la Ierusalim, pe tronul hotărât pentru Mesia (Ieremia 3.17)

Astfel că Ierusalimul devine o problemă deosebit de grea și apăsătoare pentru întreaga lume și va fi, în final o ”vatră de foc” a lui Dumnezeu împotriva multor națiuni ale lumii, care vor veni împotriva Ierusalimului. Statele lumii se vor simți extrem de puternice, vor dispune de o superioritate numerică covârșitoare și se vor uni împotriva Israelului cu toată forța lor militară. Dar în acel moment, Dumnezeu Însuși va interveni și va face minuni precum cele de la scoaterea evreilor din Egipt, iar conform Zaharia 14.8, (citat): ”În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, așa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David, și casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.” (încheiat citatul)  Aceasta este mângâierea Ierusalimului și a noastră: Suveranul Universului este în control și El Își va repecta promisiunile făcute urmașilor lui Avraam, sub ochii popoarelor și a Universului întreg! Slăvit să-I fie Numele, dragostea și credincioșia în veci de veci! Vă îndemnăm, în final, să dăm curs îndemnului biblic din Psalmul 122.6-9 (citat): ”Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale, și liniștea în casele tale domenști! Din pricina fraților și prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău. Din pricina casei Domnului Dumnezeului nostru fac urări pentru fericirea ta.” Așa să fie!

Iacob Berghianu

Divortul intre crestini

Divortul intre crestini !!!

..putem constata ca aceeasi gandire umanista, egoista ne caracterizeaza inca de cand ne casatorim si apoi tot restul vietii. Scopul casatoriei este binele nostru, nu gloria lui Dumnezeu, nici macar binele partenerului. Nu prea am auzit ca cineva sa se casatoreasca sau sa nu se casatoreasca pentru ca numele lui Dumnezeu sa fie glorificat. Dan Bercian

Omorata de sot , nu a divortat la sfatul comitetului Bisericii !!!

„EREZII Nimicitoare „, Strigatoare la Cer, in …” Crestinism „!

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata Gloria in Veci !!!

          =„EREZII Nimicitoare „, Strigatoare la Cer, in …” Crestinism „!=

 

1. În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. 
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează. (2 Petru 2:1-3)

In lumea denumita crestina sunt multe, prea multe confesiuni, fiecare pretinzand ca e varianta adevarata, si pe toate celelalte le considera a fi eretice.

    Pentru a vedea care-i adevarul, trebuie sa luam ETALONUL, care in crestinism nu poate fi altul decat Sfanta Scriptura – BIBLIA. Deci sa vedem ce zice BIBLIA:

I. CE inseamna EREZIE si cateva lucruri legate de erezie:

 1. Lepadarea de Stapanul lor (vedem in textul citat mai sus), adica Stapanul a zis una si ei fac altceva, schimba, inlocuiesc cu ce le place, traiesc cum le place, etc.

 2. CINE e STAPANUL?

 DOMNUL ISUS HRISTOS e „… Stăpînul, care i-a răscumpărat…”, „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat,  şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. (Apocalipsa 5). Cine e Cel care afost jungheat? Domnul Isus Hristos. El ne-a rascumparat cu sangele Sau.

 3. Care-i MOTIVUL  celor care raspandesc erezii?

„…lăcomia … să aibă un cîştig dela voi.„ Sa fie ei stapani, sefi, sa aiba ei cat mai multi adepti pe care sa-i comande, sa faca ce zic ei, nu ce zice Stapanul, si acesti adepti sa le dea cat mai multi bani,

si alte produse.

 4. CUM se obtin toate astea?

prin cuvîntări înşelătoare

5. Care-i CONSECINTA pe care o vor suporta acesti inselatori si cei ce-i urmeaza?

„… osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează. „erezii nimicitoare”

II. Cateva EREZII raspandite de catre acesti inselatori printre cei lesne crezatori si nedocumentati BIBLIC, pentru ca nu-i intereseaza ce zice Stapanul in BIBLIE.

A. Inchinarea la oameni, la „sfinti”.

In BIBLIE nu e mentionat nici un caz ca cineva s-ar fi inchinat la Maria, mama Domnului Isus. 

Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ,  şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. (Matei 11)

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,..(Biblia ortodoxa,Luca 1)  Deci, magii s-au inchinat ” , Pruncului, iar in al doilea text, ingerul a salutat-o pe Maria.E un caz cand un om nedocumentat a vrut sa se inchine lui Petru si altii care au vrut sa se inchine si sa aduca jertfe apostolilor Pavel si Barnaba: 

25. Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sînt om!” (Faptele apostolilor 10)

13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu voi; (Faptele apostolilor 14). Petru si Pavel le spune oamenilor ca si ei sunt oameni ca ei, sa nu se inchine lor.

Si un caz cand apostolul Ioan a fost rapit la Cer: 

8. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.
9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22).Lui Ioan ingerul ii spune sa nu i se inchine lui, pentru ca si el e numai un slujitor, si ii mai spune si cui sa I se inchine: Lui DUMNEZEU. Inchinarea la icoane, idoli (sculpturi, statuiete, etc.)22. S-au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
23. şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor,(Romani 1).3. Căci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.
5. Dumnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi (Sau: ca un stîlp tras la strung), şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.” „Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine.” (Ieremia 10).
Inchinarea si rugaciunile la morti, moaste: Parascheva, Arsenie Boca, Brancoveanu, etc.19. Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bolborosesc,” răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?
. Slujbele pentru morti si minciuna trecerii mortului din locul de chin in locul cu verdeata

desigur ca pentru astfel de slujbe se platesc sume frumoase, preotului, sau preotilor, miza fiind mare!

22. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

23. Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.`
25. „Fiule`, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.

26. Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.` (Luca 16).

  Se intelege clar ca poti plati orice suma aici pa Pamant ca din chinuri nu te poate scoate preotul sau oricati preoti ar fi?!

  Rezolva-ti problema TU insuti AICI pe Pamant si ACUM, nu maine! Nu da pasarea din mana pe cea de pe gard! Nu-ti lasa soarta in mana altora sa ti-o rezolve dupa moarte, ca nimeni nu poate face asta, e MINCIUNA!

E. Biserica si Mantuirea. Alta erezie! Biserica nu poate da mantuirea, sau salvarea de la iad!

 Biserica nu e o cladire, ci totalitatea celor mantuiti, adica salvati de la iad. Biserica nu salveaza pe nimeni, ci ea e salvata sau mantuita de DOMNUL ISUS HRISTOS.

6. Isus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Ioan 14).

Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret,…

12. În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.” (Faptele apostolilor 4).

 Fiul Lui DUMNEZEU – ISUS HRISTOS este SINGURA Persoana desemnata, trimisa, vrednica si acceptata de DUMNEZEU, care poate reface legatura dintre DUMNEZEU si om!!!

F. Cultul crucii. Nimeni in BIBLIE nu si-a facut semnul crucii, nu si-a facut o cruce si nu s-a inchinat la cruce.

Si-atunci de ce atatia isi fac cruce si se inchina la ea? Ca sa adauge ei ce le place, sau ce le-au spus altii, preotii, etc.

G. Monahismul. In BIBLIE nu sunt calugari si calugarite, izolati de lume, ci dimpotriva DOMNUL ISUS le-a spus ucenicilor: 

 „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. „ (Marcu 16). Unii au mers mai departe si i-au oprit pe preoti sa se casatoreasca.

1. Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, 

2. abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor.
3. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor,..

(I Timotei 4). Astfel de erezii incurajeaza homosexualitatea, si alte pacate, in astfel de asa-zise biserici, manastiri, chilii, lucru foarte frecvent, cunoscut si recunoscut azi.

  H. Botezul copiilor mici.  In BIBLIE nu se gasete nici un singur caz in care sa fi fost botezat un copil mic, dimpotriva, au fost botezati mii de adulti, persoane care au crezut in mantuirea prin DOMNUL ISUS si s-au pocait de pacatele lor. Nimeni nu poate crede in locul altei persoane (nasii).

16. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. (Marcu 16)

38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos,..(Faptele apostolilor 2).

Botezul se face prin scufundare (asta si inseamna „botezat”= „scufundat”; vine din greaca, nu stropit,si se face: „… în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. „ (Matei 28:19).

I. Preotii.

Cine doreste poate consulta BIBLIA in greaca (limba in care a fost scris Noul Testament), Wikipedia, BIBLIA in engleza, etc.

http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/NTpdf/act14.pdf

14:23 cheirotonEsantesde autois presbuterous kat ekklEsian  (presbuterous = batrani)

23 Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, (Faptle apostolilor 14:23); (presbiteri = batrani)

23 And when they had ordained them elders in every church(KGV) (Acts 14:23); (elders= batrani)

http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/NTpdf/eph4.pdf

11.apostolous, prophEtas, euaggelistas, poimenas, didaskalous (Ephesians 4:11);

11.And he gave some, apostles; and some, prophets; and some, evangelists; and some, pastors and teachers; (Ephesians 4:11)

11. şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, (Efeseni 4:11)

http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/Greek_Index.htm

HIEREUS (gasiti in textul din Noul Testament in greaca) = PREOT / PRIEST (Luca 1:5) / (Luke 1:5)

 5…era un preot, numit Zaharia, (Luca 1:5)

5…a certain priest named Zacharias, (Luke 1:5); (engleza)

(Zaharia era preot dupa Lege, inainte de nasterea fiului sau, Ioan Botezatorul, si inainte de nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS).

  Deci, textele in originalul grecesc al Noului Testament, pot fi gasite pe link-urile de mai sus , si am dat si traducerile in romana si engleza. Pe link pot fi gasite textele cu litere grecesti, desigur.

  Sa recapitulam (in greaca, romana, engleza):

PRESBUTEROUS (in greaca) = BATRANI, PRESBITERI / ELDERS , Nu preoti / priests (Faptele apostolilor 14:23). In

http://www.bibliaortodoxa.ro/

si in

http://www.crestinortodox.ro/biblia/

e tradus „PREOTI” in loc de „PRESBITERI”,adica ” BATRANI „,

ceea ce e gresit; asta probabil ca sa justifice preotii din bisericile ortodoxe si catolice.

POIMENAS (in greaca veche) = PASTORI / PASTORS , Nu preoti / priests 

(Efeseni 4:11)

HIEREIS (in greaca) = PREOTI / PRIESTS (Luca 1:5) 

    Preotii NU se gasesc in Biserica Lui Hristos din Noul Testament, ci numai in Vechiul Testament, in Lege, unde ei mijloceau pentru popor si aduceau jertfe de animale, ceea ce DOMNUL ISUS si apostolii nu au facut. Nici DOMNUL ISUS, nici apostolii nu au avut haine de preoti ca in Lege si nu au facut slujbe cum se fac in bisericile ortodoxe si catolice.  Preotia omeneasca s-a incheiat pentru ca a venit Marele Preot dupa randuiala lui Melchisedec, DOMNUL ISUS HRISTOS, care nu mai moare ca vechii preoti, ci e vesnic. Nu mai e nevoie nici de jertfe de animale pentru ca DOMNUL ISUS s-a dat pe sine Insusi ca jertfa!  (A se vedea in Biblie, Cartea Evrei capitolele 6-10).

  J.  Sarbatori si comemorari la crestini

   DOMNUL ISUS HRISTOS le-a poruncit ucenicilor de atunci si ucenicilor de azi sa comemoreze Cina, sau Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau:

19. Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20. Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22)

   In ceea ce privesc sarbatorile, DOMNUL ISUS nu a lasat nici o porunca in acest sens si nici macar nu se cunosc datele exacte cand au avut loc evenimentele legate de viata Lui pamanteasca sau de DUHUL SFANT. Atunci ce facem, sarbatorim sau nu? E foarte bine daca sarbatorim, si ne reamintim tot ce a facut DUMNEZEU prin FIUL Sau pentru salvarea noastra de la iad: Nasterea DOMNULUI ISUS (NU craciunul!), Botezul Lui, Schimbarea la fatza, Invierea Lui, Inaltarea la Cer, Coborarea DUHULUI SFANT pe Pamant. De toate aceste Lucrari ale Lui trebuie sa ne bucuram si sa multumim Lui DUMNEZEU, nu numai in unele zile ale anului, ci…in fiecare zi! Datele nu sunt atat de importante, pentru ca toate zilele sunt de la DUMNEZEU, ci conteaza CUM sarbatorim, in curatie de inima, „…nu în chefuri şi în beţii; „ (Romani 13:13). Pentru ca DUMNEZEU mai zice: „…nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (Isaia 1:13).

   Am vazut pe unele calendare multime de „sfinti”, oameni sarbatoriti, motiv pentru multi de a-si sarbatori numele, si tot motiv de a face… chefuri si betii, iar DUMNEZEU e impotriva acestora!

     Am dat mai multe texte pentru a se vedea ca nu sunt parerile mele, ale unui om, sau ale unei confesiuni religioase, ci parerile si regulile stabilite de DOMN, de STAPAN! E vorba de DOMNUL ISUS: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” (Apocalipsa 19:17).

    EREZII Nimicitoare! Pe cine si ce nimicesc? Ca nimicesc viitorul omului e putin spus, pentru ca ele nimicesc eternitatea omului in fericire cu DUMNEZEU, acesta, omul, ajungand in iad!

    EREZII Strigatoare la Cer! De ce strigatoare la Cer? Pentru ca DUMNEZEU nu ramane nepasator; la pacate totul are o limita cand DUMNEZEU nu mai suporta, asa pacate si atatea pacate, si intervine cu pedeapsa inca de aici de pe Pamant! Vedeti Sodoma si Gomora, potopul din timpul lui Noe, pedeapsa evreilor pentru ca L-au rastignit pe DOMNUL ISUS, etc., etc.

4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. 
5. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, .. .(Exod 20).

   ” Crestinism „, scris in ghilimele. De ce? Pentru faptul ca crestinismul adevarat NU e cel propovaduit si practicat in acele „biserici” in care sunt aceste erezii. Deci e un crestinism FALS!

    Crestinismul ADEVARAT (fara ghilimele), Biserica Lui HRISTOS se gaseste NUMAI in BIBLIE si in Bisericile de azi care citesc Biblia si o practica, FARA a SCOATE sau ADAUGA

la Biblie, si FARA a AMESTECA Invatatura din Biblie cu alte invataturi, traditii omenesti, pareri personale, ale unor culte, interpretari, etc.

   6. Isus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Ioan14). NU biserica, NU preoti, nimeni si nimic altceva, ci NUMAI DOMNUL ISUS HRISTOS. Punct. NU cautati alte cai, pentru ca la sfarsitul calatoriei pe Pamant, o sa va treziti ca ati crezut o EREZIE, o MINCIUNA din traditiile si obiceiurile mosilor si stramosilor, ajungand nu in Rai, ci in iad! Atunci insa va fi PREA TARZIU sa mai schimbati ceva! Pentru a fi siguri de Rai, insa, fiecare trebuie sa  citeasca BIBLIA si sa urmeze invatatura DOMNULUI ISUS. Atat. Nu alte invataturi traditii si povesti omenesti!

    DUMNEZEU sa ne ajute la toti! Amin!

                         Ioan Burca 

– robul DOMNULUI

                                 Doctor in Teologie

Religia ADEVARATA sau CALEA Salvarii – 

Ioan Burca – Doctor in Teologie

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/07/27/religia-adevarata-sau-calea-salvarii-pagina-ioan-burca/

BIBLIA– Canta: Grupul” Speranta „, si Prietenii

https://www.youtube.com/watch?v=sgldy6GE_Nc

Fratilor, Credinta Noastra s-o Pastram! -Canta: Surorile Onufrei

http://www.youtube.com/watch?v=yZhzv5paTIE

Glorie MIELULUI! – Canta: Corul si Orchestra Bisericii Baptiste „Speranta”- Oradea

https://www.youtube.com/watch?v=i9fVDJ8XFbM