FOTO Blogs – Financial Times
Este punctul de cotitură în lume, atunci când ne reînnoim atașamentul față de familie și comunitate, trăind adevărul că lumea nu este în întregime a noastră pentru a se supune voinței noastre, ci ceva ce ne-a dat în încredere de a o conserva pentru generațiile viitoare…..
Cea de a doua: căsătoria și familie. Iudaismul are una dintre cele mai mari tradiții familiale. Multe dintre momentele sale religioase supreme au loc în casă între soț și soție, părinți și copii. Căsătorie este în căminul în care dragostea și loialitatea se combină pentru a aduce vieți noi pe lume.
Dacă evreii au supraviețuit tragediei, au găsit fericirea și au contribuit mult la patrimoniul uman, cred că este din cauza sfințeniei cu care ei priveau căsătoria și modul în care considerau rolul de părinte, ca fiind sarcina lor cea mai importantă.
Lordul Jonathan Sacks este Șef-rabinul Congregațiilor Evreiești Unite din Commonwealth. Aceasta este transcrierea adresării d-sale la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma la 12 decembrie 2011. Traducere după Religion and Ethics.
Economia de piață tinde să erodeze fundamentul pe care ea însăși a fost clădită. În cazul Europei, victima este etica iudeo-creștină.
În timp ce liderii politici ai Europei încearcă împreună salvarea monedei euro, și, odată cu ea, proiectul Uniunii Europenei, cred că e timpul ca și liderii religioși să facă același lucru. Voi explica și de ce.
Ceea ce sper să arăt sunt rădăcinile religioase ale pieței economice și al capitalismului democratic. Ele au fost produse de o cultură saturată de moștenirea valorilor iudaice și creștine, iar economia de piață avea inițial scopul de a depăși acele valori.
În al doilea rând, piața nu ajunge niciodată la un echilibru stabil. În schimb, piața însăși tinde să submineze chiar valorile care au ridicat-o, prin procesul de distrugere creativă.
În al treilea rând, viitorul sănătății Europei, din punct de vedere politic, economic și cultural, are o dimensiune spirituală. Dacă o pierdem, pierdem în mare parte orice altceva. Ca să parafrazez un text creștin faimos: care va fi câștigul Europei, dacă în timp ce câștigă întreaga lume, își pierde sufletul? Europa se află în pericol de a își pierde sufletul.
Vreau s încep prin a scrie câteva cuvinte despre relația dintre Vatican și evrei. Relația dintre Biserica Catolică și iudeii nu a fost mereu una fericită sau ușoară. Prea des a fost scrisă cu lacrimi!
Totuși, ceva extraordinar s-a întâmplat acum peste jumătate de secol, când pe 13 iunie 1960 istoricul francez și evreu Jules Isaac a avut o audiență cu Papa Ioan al XXIII lea, căruia i-a prezentat materialele pe care le-a adunat de-a lungul timpului referitor la istoria antisemitismului creștin. Așa a început lunga călătorie spre Vatican II și Nostra Aetate, ce are ca rezultat faptul că evreii și catolicii nu se consideră nici dușmani, nici străini, ci prieteni ce se prețuiesc și se respectă.
Aceasta este una din cele mai dramatice transformări din lumea religioasă și este o speranță, nu numai pentru noi, ci pentru întreaga lume. A fost o victorie a Dumnezeului iubirii și iertării, care ne-a creat în iubire și iertare, cerându-ne să ne iubim și să ne iertăm unul pe altul.
Sper ca acesta să fie începutul unui nou capitol al acestei relații. Pentru jumătate de secol, evreii și creștinii s-au concentrat pe dialogul față în față. A venit vremea să trecem la o nouă fază, la tipul de parteneriat pe care eu îl numesc ”umăr-la-umăr.
Pentru ă ceea ce s-a întâmplat nu există doar între evrei și catolici, sau doar între evrei și creștini, ci între evrei și creștini pe de o parte, și între forțele secularizante tot mai puternice și agresive, ce lucrează în Europa astăzi, provocând și ridiculizând credința noastră.
Dacă Europa pierde moștenirea iudaic- creștină care i-a dat identitatea și realizările din literatură, artă, muzică, educație, politică și economie, își va pierde identitatea și măreția. Nu imediat, ci treptat, înainte ca secolul să se încheie.
Când o civilizație îți pierde credința, își pierde viitorul. Dacă își recapătă credința, își redobândește viitorul. De dragul copiilor noștri și a copiilor nenăscuți încă, noi- evreii și creștinii, umăr la umăr, trebuie să ne reînnoim credința și să recăpătăm vocea ei prolifică. Trebuie să ajutăm Europa să își recapete sufletul.
Economia de piață și moștenirea evreiască și creștină.
O să încep cu un pasaj șocant din cea mai recentă lucrare a lui Niall Ferguson – Civilizația. În carte se arată că Academia Chineză de Științe Sociale a primit misiunea de a descoperi cum a reușit Europa să depășească statul chinez și cum și-a întărit poziția de superioritate, după ce timp de secole s-a aflat în urma acestui stat.
”La început, spune un cercetător chinez, am crezut că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că aveți arme mai puternice. Apoi, am concluzionat că sistemul politic e mai bun. Dar, în ultimii 20 de ani am realizat că inima culturii europene este religia: creștinismul. De aceea a fost vestul atât de puternic. Morala creștin fundamentează viața socială și culturală, ceea ce a făcut posibil existența capitalismului, iar, mai apoi, tranziția cu succes la politica democrată. Nu avem niciun dubiu referitor la asta!”
Cercetătorul chinez are dreptate. Același tip de raționament l-a urmat și istoricul economic David Landes, de la Universitatea Harvard, în publicația Bogăția și sărăcia națiunilor. Și el a subliniat faptul că, până în secolul XV, China a fost mai avansată tehnologic față de Vest. Ei sunt cei care au inventat butoiul, busola, hârtia, tiparnița, praful de pușcă, porțelanul, mașinăriile pentru textile și pentru producerea fierului.
Totuși, nu au dezvoltat o piață economică, nu au o evoluție științifică, o au trecut prin o revoluție industrială și nu au o creștere economic susținută. Landes concluzionează și el că moștenirea evreiască și cea creștină îi lipsește Chinei, în comparație cu Vestul.
Este adevărat că expresia ”tradiție evreiască și creștină” este una nouă, care elidează diferențele dintre cele două religii și diferitele direcții din cadrul fiecăreia. Diverși cercetători au urmat diferite piste în trasarea istoriei economice a Occidentului.
Max Weber a vorbit despre Etica Protestantă si despre Spiritul Capitalismului, punând accent pe Calvinism. Michael Novak a scris în mod elocvent despre Etica Catolică. Rodney Stark a subliniat cum instrumentele financiare care u făcut posibil capitalismul au fost dezvoltate în secolul al XIV, în Florența, Pisa, Geneva și Veneția.
Cei care subliniază contribuția iudaică, de la Karl Marx până la Werner Sombart, tind să o facă într-un spirit critic. Cu toate acestea, nu poate fi o pură coincidență că evreii, fiind mai puțin de o cincime din populația lumii, au câștigat mai mult de 30% din premiile Nobel pentru economie, incluzând contribuții precum Teoria Jocurilor a lui John von Neumann, economia monetară a lui Milton Friedman, economia de dezvoltare a lui Joseph Stiglitz , economia comportamentală a lui Daniel Kahneman și Amos Tversky și a modului în care facem alegerile de piață.
S-ar putea ca Iosif din Biblie să fii fost primul economist al lumii, descoperind teoria cercurilor comerciale- șapte ani de abundență, urmați de șapte ani de deficit. Starea financiară a Europei ar fi mult mai bună, dacă oamenii ar cunoaște Biblia.
Există, totuși, suficient teren comun pentru a discuta despre, cel puțin în acest domeniu, de valori comune.
Mai întâi, există respectul biblic profund pentru demnitatea umană individuală, indiferent de culoare, credință sau clasă socială, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Piața oferă mai multă libertate și demnitate alegerii umane decât orice alt sistem economic.
Prin contrast, atunci când Moise își vede autoritatea subminată de israeliți în timpul rebeliunii Korach, el vorbește despre relația lui cu oamenii: ”Nu am luat niciun măgar de la ei și nici nu le-am greșit în vreun fel”. Marele asalt al sclaviei împotriva demnității umane, este acela că te privează de dreptul de proprietate asupra averii pe care o câștigi.
Apoi, există respectul biblic pentru muncă. Dumnezeu îi spune lui Noe că…
CONTINUARE aici – http://www.culturavietii.ro/2016/10/25/recuperarea-moralei-iudeo-crestine-preceda-recuperarea-europei/