Gina s-a născut în data de 12.09.1964 la Oravița, în familia Ana și Iacob Vucu.
A copilărit în Oravița până la vârsta de 9 ani, bucurându-se de dragostea părinților, bunicilor, vecinilor și a dascălilor. A fost un copil extrem de inteligent, independent, dând dovadă de o bunătate dar și de o fermitate deosebită.
La vârsta de 10 ani, s-a mutat împreună cu părinții la Timișoara, urmând cursurile Școlii Generale nr. 24, în paralel cu Liceul de muzică, unde a studiat vioara.
La vârsta fragedă de 13 ani și jumătate, a decis să-L urmeze pe Domnul în apa botezului, la Biserica nr. 2 din Timișoara, păstorită în acea perioadă, de fratele Stanca. Botezul a avut loc la data de 16.04.1978.
În Biserica nr. 2, Gina L-a slujit pe Domnul în cor, corul tineretului, orchestră și misiune.
După terminarea liceului și intrarea la facultate, la data de 07.08.1982 (la 18 ani) s-a căsătorit cu Petrică Bulica, pe care l-a cunoscut în activitățile comune ale Bisericilor 1 și 2.
Domnul le-a binecuvântat căsnicia cu 2 copii minunați: Anca Patricia (1984) și Paul Adrian (1986).
A urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic, ultimii 3 ani de facultate făcându-i ca mamă dedicată a 2 copii.
La terminarea facultății, în anul 1987, a primit repartiția în Aleșd, jud. Bihor, de unde a făcut tot la 2 săptămâni, naveta spre casă, timp de 1 an și jumătate.
În perioada cât a lucrat în Aleșd, a fost un bun exemplu pentru colegi, lăsând o amintire vie și plăcută tuturor celor care au cunoscut-o. Acolo a cunoscut o familie minunata, Flori si Doru Tunduc cu care au legat o prietenie stransa care dainuie pana astazi.
A revenit în Timișoara, făcând întrerupere pentru creșterea copiilor. În Biserica Betel, s-a implicat încă de la început, în orchestră, cor și corul Harmonia. A fost profund implicată împreună cu Petrică, în lucrarea de ucenicie și evanghelizare personală cu studenții, marcând viețile a zeci de studenți care s-au implicat la rândul lor, în lucrare. Nu era săptămână în care, apartamentul familiei să nu fie locul de întâlnire, părtășie și luat masa, pentru mulți studenți sau oameni ai lui Dumnezeu. De multe ori, Gina a fost pusă în situația de a oferi masă la câte 30 de studenți odată.
Revoluția din 1989 i-a găsit participând activ la demonstrațiile care aveau loc.
După Revoluție, au fost printre primii care au plecat în misiune internațională. În 1990, Gina împreună cu Petrică au fost 6 săptămâni în Manilla, Filipine, pentru evanghelizare personală a studenților din University of Philippines. În urmă, a rămas un rod pentru Dumnezeu – Alma, o tânără studentă filipineză, cu care a rămas în contact până în prezent, ajutând-o să depășească momentele grele ale vieții. A lucrat până la plecarea în Anglia, la ISR.
În 1992, pleacă împreună cu toată familia, în Anglia, ca bursieră a Facultății de Teologie London Bible College din Londra. Acolo a studiat împreună cu un grup de 10 români, fiind colegă cu Petrică, Alex și Silviu. Gina a fost singura femeie din acel grup.
În timpul studiilor în Anglia, starea ei de sănătate s-a deteriorat. Cu toate acestea, ea a absolvit cu brio cursurile facultății și a urmat și studiile postuniversitare.
Întoarsă în țară, împreună cu Petrică și copiii, s-au implicat în lucrarea Domnului, Petrică fiind pastor în Biserica nr. 1, iar Gina în lucrarea Centrului Areopagus și cu femeile creștine, ținând nenumărate conferințe în țară și în străinătate.
În urmă cu exact 10 ani (2006), mergând la o conferință în Statele Unite, Gina a simțit un îndemn deosebit de a o vizita pe verișoara și prietena ei cea mai buna, Ana Gavrilovici, medic în Chicago. După primele 5 minute petrecute împreună, Ana a detectat anumite detalii care au determinat-o să insiste ca Gina să-și facă un set special de analize. Diagnosticul a fost un șoc pentru familie, descoperindu-se o boală incurabilă, cu o prognoză de 1 an – maxim 3 ani de viață: sclerodermie sistemică cu fibroză pulmonară. Când Petrică a realizat cât de gravă este situația, a întrebat-o pe Gina: “De ce Dumnezeu îngăduie ca tocmai tu să treci prin asta?”. Răspunsul Gine a fost: “Poate că Dumnezeu știe că eu pot să duc.”
În ciuda bolii cumplite și fiind permanent dependentă de oxigen, a colindat țara și lumea, pentru a inspira femeile în a se implica în lucrare. Cu aparatul de oxigen după ea, a organizat și conferențiat la întâlniri cu femeile în România, Anglia, Serbia, Republica Moldova, Ucraina și Kasakhstan. În ce privește lucrarea internațională cu femeile, sufletul ei s-a lipit cel mai mult de surorile din Republica Moldova. A fost mulțumitoare lui Dumnezeu că a întâlnit-o și că a putut să colaboreze cu sora Jenica Podoleanu. Împreună au străbătut de la nord la sud Moldova, pentru a contribui la zidirea spirituală a femeilor de acolo.
Gina a initiat si condus lucrarea femeilor din Comunitatea Baptista Timisoara. Impreuna cu un grup de prietene devotate lucrarii cu femeile a inceput publicarea unei reviste destinate femeilor – Revista Maria. Dupa inrautatirea starii de sanatate a predat conducerea lucrarii considerand ca investia facuta va da rod in continuare chiar si fara implicarea ei oficiala. A ramas totusi, pana la final, in strans contact cu grupul de femei devotate acestei lucrari.
Deși starea ei de sănătate s-a înrăutățit treptat, a ajuns să-si vadă copiii căsătoriți : pe Paul cu Ema în 2010 și pe Anca cu Jannes în 2012. Pentru acești copii adăugați în familie, Gina îi mulțumea zilnic Domnului, precum și pentru cele 2 nepoțele speciale: Hanna (2013) și Lena (2015). Cu toate că a avut doar doi copii, a avut mai multe fiice de suflet, printre care Adela, Jeni și Melania.
Arătând pentru familie un har special, Domnul a ținut-o în viață până acum, de pe patul ei de boală fiind un real sprijin pentru Petrică și toată familia și nu numai.
Toată viața a trăit pentru Dumnezeu și pentru alții, indiferent de eforturile și dificultățile pe care le întâmpina. Avea o credință neclintită că Domnul o va vindeca: ‘fie de partea aceasta a cerului, fie de partea cealaltă’. Când starea ei de sănătate s-a înrăutățit și Petrică era preocupat cu privire la timpul pe care i-l acorda, totdeauna spunea: ‘Du-te și fă lucrarea! Nu vreau ca boala mea să fie o piedică pentru lucrarea Domnului’.
Dumnezeu a făcut mai multe minuni în și prin viața Ginei:
- În ciuda bolii cumplite, Dumnezeu i-a prelungit viața și a mai trăit 10 ani după diagnosticare
- Boala nu a reușit să o oprească în a împlini chemarea lui Dumnezeu, ci dimpotivă, a motivat-o să se implice și mai mult. Dumnezeu a multiplicat si a binecuvantat eforturile ei. In urma ei ramane acum o armata de femei devotate din Romania, Anglia, Serbia, Republica Moldova si Kazakhstan care continua viziunea pe care Dumnezeu i-a incredintat-o – aceea de a contribui la ucenicizarea, cresterea spirituala si mentorarea femeilor din biserici.
- În acești 10 ani, a trecut de mai multe ori prin experiențe care au dus-o foarte aproape de moarte. În urma unei asemnea experiențe, acum 4 ani, Dumnezeu s-a atins de ea într-un mod special și, pentru o vreme hotarata de Dumnezeu, i-a redat viața, sanatatea și vitalitatea.
În ultimele 6 săptămâni, starea ei s-a deteriorat foarte tare. În ciuda slăbiciunii evidente, a dorit să se mai adreseze încă o dată femeilor din biserică, astfel că în data de 24 septembrie, a rugat-o pe Dana Sala să organizeze o conferință. Atunci Gina s-a adresat pentru ultima oara femeilor, lăsând în urma ei un testament în ce privește lucrarea Domnului. Tema mesajului ei a fost: Noi nu suntem dintre aceia care dau inapoi!
În aceste ultime 6 săptămâni extrem de dificile, s-a bucurat de îngrijirea specială pe care i-a acordat-o Petrică, ajutat fiind de Ema și Paul, iar în ultimele 3 săptămâni, prezența împreună cu fetițele și implicarea specială a Ancăi, au bucurat-o foarte mult, dându-i un sentiment de adancă recunoștință Domnului pentru că i-a acordat harul de a-și vedea și nepoțelele și mulțumindu-I permanent lui Dumnezeu pentru dragostea celor apropiați.
În toate aceste momente dificile, familia a fost sprijinită de conducerea și membrii bisericii și de un grup de prieteni al cărui nume Domnul îl cunoaște. Ne rugăm ca Domnul să le răsplătească dragostea, ajutorul și în mod special, rugăciunile înălțate.
În seara zilei de 18.10.2016, datorita unui stop cardio respirator, și-a sfârșit alergarea pe acest pământ.
Acum se află în locul unde nu mai este boală, durere, slăbiciune sau lacrimi pentru că acolo este împreună cu Domnul Isus, pe care L-a iubit și slujit. Acum Gina a devenit parte a ‘norului de martori’ care ne încurajează să mergem înainte, să nu ne lăsăm, să nu cădem de oboseală în a-L sluji pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Timișoara, 20 octombrie 2016
Biserica Betel
Citeste si – CÂTEVA GÂNDURI DE ÎNCURAJARE LA PRIVEGHIUL GINEI BULICA, Samy Tuțac și Viorel Iuga
În ultimii ani, în România, se fac din ce în ce mai mult auzite voci ale unor organizații care s‑au angajat într-o luptă declarată pentru înlăturarea valorilor creștine din viața publică.
În şedinţa Consiliului Bisericesc al CCP-BDAR din data de 21 septembrie 2016 s-a discutat şi s-a hotărât declararea zilei de 27 octombrie 2016 ca zi specială de post şi rugăciune şi s-a redactat următoarea chemare la post și rugăciune.
agnus dei - english + romanian blog 