Crestinul si islamul

Zilele acestea se vorbeste mult despre terorism si islamism, imigranti musulmani, despre Statul Islamic si dezastrul din Siria, despre moscheea din Bucuresti samd. Care insa trebuie sa fie pozitia noastra, ca si crestini, fata de musulmani?

‘’Ținta poruncii este dragostea’’ (1 Tim. 1:5)

Vin multe informatii din Orientul Mijlociu, vești, opinii despre situații conflictuale, martiraj, tensiuni etnice și religioase, resuscitarea antisemitismului, despre reașezări și realinieri în alianțele politice zonale și internaționale.

Și toate acestea în contextul derulării cu repeziciune, sub ochii noștri, a ultimelor secvențe dintr-un scenariu pe care nu ne vine să credem că îl trăim chiar noi.

Ca și credincioși biblici, nu ne mai putem ascunde între zidurile bisericii. Nu mai este timp să predicăm, să dezbatem doar subiecte comode, clasice sau strict legate de ora de studiu biblic sau de școala duminicală. Nu există subiect care să nu poată fi abordat și înțeles din perspectivă biblică. Nu există teme „tabu” pentru dezbaterea creștină, fie acestea mai sensibile gen divorț, sexualitate, finanțe, etc., fie cele care au de-a face cu înțelegerea vremurilor (ISLAM, conflicte de tip etnic sau religios, reașezare a lumii politice…)

Creștinul trebuie să își ridice capul, să înțeleagă vremurile, să se roage și să trăiască având perspectiva lui Dumnezeu pentru acest moment final al istoriei. Să fim parte din acel sunet puternic care trezește din amorțeală, atenționează, provoacă, anunță primejdia, vestește evenimente, un sunet care ne ridică privirea spre cer în așteptarea Celui care este Începutul și Sfârșitul.

CONTINUARE –

AFR – Norvegia şi cazul Bodnariu – Jurnalista româncă Aline Fontaine a produs un documentar despre confiscarea copiilor în Norvegia de către Barnevernet

Norvegia şi cazul Bodnariu: Aline Fontaine este o româncă care locuieşte în Franţa. E jurnalistă. A produs un documentar despre confiscarea copiilor în Norvegia de către Barnevernet. Face aluzie şi la cazul Bodnariu:

Norway, families torn apart / Arte reportage : Norvège, familles brisées

(nota ed. am urmarit pe sarite video si nu am gasit locul unde mentioneaza fam. Bodnariu. Daca cineva gaseste minutul la care sunt mentionati, va rog sa ne scrieti in comentariu, aici. Va multumim!)

Dialogos – Ce sunt creștinii? Horia-Roman Patapievici

FOTO Forumul Dialogos

Ce sunt crestinii- Horia-Roman Patapievici partea I

22 octombrie 2016  Primaria Arad, Sala Ferdinand.

Sunt două tipuri de știri care nu trec de codurile interne de promovare ale mediilor de informare occidentale: știrile care pun creștinismul într-o lumină favor… Horia-Roman Patapievici 

Ce sunt crestinii- Horia-Roman Patapievici partea II

Identitatea Creştinului – Emil Bartoş

TEXT Galateni 3:26 – 4:7
26 Căci toţi* sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.
27 Toţi* care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu** Hristos.
28 Nu* mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una** în Hristos Isus.
29 Şi dacă* sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori** prin făgăduinţă.
Moştenitorul şi credinţa
1 Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.
2 Ci este sub epitropi şi îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său.
3 Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram* sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
4 Dar când* a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut** din femeie†, născut sub†† Lege,
5 ca să* răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca** să căpătăm înfierea.
6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul* Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică „Tată!”
7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă* eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

Predica de la minutul 1:12:15  VIDEO by  videometanoia

 

 

Jan Hus, Ars pe rug – John Huss, Story of a Martyr

VIDEO by Christian Sermons

CINE A FOST JAN HUS

Jan Hus (1369 -1415) a fost un teolog reformator ceh, născut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Prin scrierile sale, Jan Hus a contribuit mult la dezvoltarea limbii cehe literare.

Studii și activitate

Tatăl lui Jan Hus a fost cărăuș. Cu toate că provine dintr-o familie modestă, Jan Hus urmează Școala Latină in Prahatice și studiază din anul 1386 în Praga la Universitatea Karl, obținând la absolvirea studiului gradul de „Magister Artium”. Ca profesor, a predat limba cehă literară și a stabilit reguli de scriere.

Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, Jan Hus a cunoscut operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliff, de care a fost influențat. Nobili cehi după căsătoria sorei regelui Wenzel, Ana de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei în (1382) aduc la Praga opere de-a lui John Wycliff,acestea fiind opere teologice și o critică la adresa clerului din Anglia care era solicitat să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică, reîntorcându-se la viața modestă și morală. Jan Hus studiază teologia în 1400 și devine preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie. În 1402 devine profesor cu funcția de rector la Universitatea din Praga unde a predat teologie și filozofie 1409 – 1410. Jan Hus a reușit să-l convingă pe regele Wenzel să aprobe Decretul Kuttenberg care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret se întărea poziția cehă în raport cu germanii la Universitatea din Praga.

Influența sa ca preot și predicator

Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba cehă, la fel și cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus devine foarte popular, fiind și preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viață severă, morală și plină de virtuozitate, condamnând ușurința, luxul și moda. Aceste opinii au determinat nemulțumirea printre meseriașii și negustorii care trăiau de pe urma acestor excese.

Înfluențat de tezele lui Wyclif, Jan Hus critică lăcomia și viața de desfrâu a clerului, proprietățile și avuțiile lumești ale bisericii. A luptat neobosit și înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii, și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești, recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă în credința creștină. Jan Hus nu a acceptat teza conform căreia Papa ” nu greșește”.

Aflând de conținutul predicilor lui, în anul 1408 episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica și îi interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicții iar în predicile sale critică mai departe Papa și clerul bisericesc, reușind într-un timp scurt să obțină simpatia majorității populației din Boemia.

Pentru a obține sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaște pe papa Alexandru al V-lea și astfel obține o „Bulă papală” (9 mai 1410) prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului și sunt înterzise propagarea și predicile în afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunțat Romei. Reprezentanți a lui Hus la Roma au încercat zadarnic să apere ideilor sale.

În 1410 Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Jan Hus iar în 1411 el este alungat din Praga, ceea ce a provocat nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor populare, Jan Hus poate predica încă un an. El condamnă cruciadele și bula papală prin care iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii. În cele din urmă, Jan Hus este nevoit să se refugieze în afara orașului.

Jan Hus și sentimentul național

În acel timp Boemia aparținea ca „Territorium” de Sfântul Imperiu Romano-Catolic și avea o populație numeroasă (majoritară) de naționalitate cehă. Predicile lui Jan Hus au fost interpretate drept atacuri la adresa clerului german în special și a germanilor în general. Tensiunea dintre naționalitățile germane și cehe se amplifică, când 1000 de studenți și mulți profesori germani părăsesc Praga după aprobarea în 1409 a „Decretului Kuttenberg” și stabilesc „Universitatea Leipzig”, ceea ce a lezat prestigiul Universității din Praga, renumită în Europa din acea perioadă. Deoarece Hus își ținea predicile reformatoare bisericești în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane cât și la Scaunul Papal. Astfel că în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de (Contra-)Papa Johannes al XXIII-lea și nevoit să fugă din Praga.

Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei și a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Atunci când Papa Ioan al XXIII-lea pornește o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și promite iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă, Jan Hus critică această activitate iar la Praga izbucnesc revolte noi. Jan Hus străbate Boemia ca predicator iar mase mari de cehi i se alătură. Concret Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (în Sf.Imp.R.-Cat. era și un rege german alături de împărat) și drepturi mai largi în folosirea limbii cehe.

Consiliul din Konstanz

Locul de detenție în Konstanz- Jan Hus in anul 1414

Jan Hus în fața Consiliului din Konstanz

Arderea pe rug a lui Jan Hus (Spiezer Chronik, 1485)

În 1413, Jan Hus scrie lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin care își exprimă părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus susține că numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credință. Această afirmație este citată de acuzatorii lui la Konstanz (pe malul lacului Boden) din (Germania și Elveția), la procesul lui Jan Hus. Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus și întors, promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. Jan Hus s-a hotărât să-și prezinte ideile sale în fața reprezentanților clerului și să se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414, Jan Hus sosește în Konstanz unde este imediat arestat, primind locuința unui prelat bisericesc. După arestare, Regele Sigismund a amenințat că părăsește consiliul și a fost eliberat din funcția sa după ce a susținut că afirmațiile lui Jan Hus sunt în competența bisericească. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Konstanz, unde a fost înfometat și legat în lanțuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. La 4 mai 1415 Consiliul îl excomunică John Wyclif, lucrările sale au fost arse; dat fiind că Wyclif a murit 30 de ani în urmă, osemintele lui sunt condamnate să fie arse. Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană pe 5 iunie 1415 unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. Jan Hus a fost dus la Refektorium unde este interogat (5 – 8 iunie 1415). Jan Hus are ocazia să-si apere ideile și se pretinde numai retragerea și dezmințirea a tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el refuză în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale.

La aceași dată Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinț von Brandenburg, strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. În scrisoarea lui de rămas bun către prieteni, Jan Hus scrie: „Mă bucură faptul că totuși a trebuit să citească cărțile mele și că, în speranța că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios ca și Sfânta Scriptură.”

Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării războaielor Husite(1419 – 1436).

WIKIPEDIA

Papa Francisc: „Nu poți fi în același timp catolic și sectar” și „prozelitismul este un comportament păcătos”

FOTO The Japan Times Presedintele Federatiei luternae mondiale, episcopul Munib Younan cu Secretarul General si Papa Francisc 

„Nu poți fi în același timp catolic și sectar”, a spus papa Francisc în preajma călătoriei apostolice în Suedia, din zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie 2016, unde va participa la comemorarea ecumenică a 500 de ani de la Reforma luterană.

Citeste si  – Moment ISTORIC in Lund, SUEDIA – PAPA Francisc și președintele Federației LUTERANE mondiale semnează un ACORD de COLABORARE de ,,Ziua Reformei”

• Papa Francisc se uneşte din nou cu carismaticii în Roma
• VIDEO SUBTITRATE (2) + Transcript: Papa Francisc, prin episcopul anglican Tony Palmer, solicită carismaticilor și penticostalilor adunați la o conferință a Kenneth Copeland Ministry să se unească cu biserica mama
• PAPA FRANCISC la ISTANBUL, Cere Unirea Ortodocsilor si Catolicilor (Transcript) 30 11 2014 + Vizita la Moscheea Albastra Islamica
• Premieră istorică: Francisc imploră iertarea valdenzilor
• Adevarul.ro: Vaticanul recunoaşte oficial Palestina ca stat
• O noua declaratie pro-Palestina facuta de VaticanO noua declaratie pro-Palestina facuta de Vatican

1. Adevarul.ro – Corespondenţă de la Roma. Ce a discutat Klaus Iohannis cu Papa Francisc şi când vine Suveranul Pontif în România
2. Hotnews.ro: Klaus Iohannis, primit la Vatican de Papa Francisc

VATICAN:

Reforma și Sfânta Scriptură sunt două lucruri pe care Biserica Romei ar trebui să le învețe de la tradiția luterană, continuă pontiful, explicând că reforma a venit din partea lui Luther într-un moment dificil pentru Biserică, gest care – în loc să devină un proces de reformă pentru întreaga Biserică –  a devenit o situație de separare. Luther a făcut însă „mari pași pentru a pune Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile poporului”, a explicat de asemenea, precizând că cererea de reformă a fost „vie și prezentă” și în discuțiile Congregațiilor generale, de dinaintea Conclavului.

Dialogul teologic trebuie să continue, a îndemnat, în interviu amintindu-se că papa Francisc este al doilea pontif care merge în Suedia, după Ioan Paul al II-lea,  care a mers în această țară, în călătorie apostolică, în 1989 și subliniază cum de atunci mișcarea ecumenică a căpătat vigoare, chiar și în prezența unor noi obstacole. Pontiful amintește succesele obținute în ultimii ani, care au culminat cu „importantul document ecumenic privind justificarea”. Deși nu neagă dificultățile legate de chestiuni teologice, papa consideră că rugăciunea comună și faptele de milostivire făcute împreună, în favoarea persoanelor bolnave și a celor din închisori este „o formă înaltă și eficientă de dialog.”

Important este să se lucreze împreună, nu în mod sectar, ținându-se mereu cont de faptul că „prozelitismul este un comportament păcătos”, amintind totodată că există un „ecumenism al sângelui”. [……] Interviul se încheie cu o considerație privind apropiata călătorie apostolică în Suedia…

Afla mai mult – http://ro.radiovaticana.va/news/2016/10/29/papa_francisc_interviu_%C3%AEnaintea_c%C4%83l%C4%83toriei_%C3%AEn_suedia/1268691

(Nota editoriala – Document 1999 – The Lutheran World Federation was founded in Lund in 1947, in an effort to unite churches after World War II. The year 2017 is also the 50th anniversary of the start of an international dialogue between Catholic and Lutheran theologians. The dialogue produced a significant document in 1999, the “Joint Declaration on the Doctrine of Justification,” which established a common understanding on core questions about sin and salvation. In 2013, the two bodies published a joint study document, “From Conflict to Communion.”)

AGNUS DEI – Moment ISTORIC in Lund, SUEDIA – PAPA Francisc și președintele Federației LUTERANE mondiale semnează un ACORD de COLABORARE de ,,Ziua Reformei”

Presedintele Federatiei luterane mondiale, episcopul Munib Younan semneaza acord de reconciliere cu Papa Francisc

CITESTE si – Papa Francisc: „Nu poți fi în același timp catolic și sectar” și „prozelitismul este un comportament păcătos”,

„Ziua Reformei”, 31 Octombrie 2016, la 499 de ani dupa reforma lui Martin Luter, Papa Francisc s-a intalnit cu președintele Federației luterane mondiale, episcopul Munib Younan. Alegerea acestei zile și a acestui oraș pentru Rugăciunea ecumenică comună între Biserica catolică și Federația luterană mondială se datorează faptului că aici are sediul Federația luterană mondială. Înființată în 1947, Federația cuprinde 145 de Biserici luterane din întreaga lume .

Vizita la Lund şi Malmö marchează comemorarea ecumenică a 500 de ani de la Reforma luterană. Faptul că gestul acesta îl face un Papă iezuit (Ordinul s-a înfiinţat tocmai pentru a lupta contra Reformei) îi sporeşte greutatea. (Gandul- http://www.gandul.info/puterea-gandului/ecumenismul-sangelui-15880668)

Vizita papei în Suedia generează entuziasmul teologilor catolici şi luterani care lucrează oficial de 50 de ani la o reconciliere dificilă.   „Nu trebuie să uităm că Luther l-a descris papa ca anticristul (duşman al lui Hristos) şi a formulat critici severe la adresa Bisericii Romano-Catolice!”, aminteşte liderul Institutului de Cercetare Ecumenică din Strasboug ( un ‘think tank’ al luteranilor), citează France Presse potrivit Adevarul- Vizita papei în Suedia generează entuziasmul teologilor catolici şi luterani care lucrează oficial de 50 de ani la o reconciliere dificilă.   „Nu trebuie să uităm că Luther l-a descris papa ca anticristul (duşman al lui Hristos) şi a formulat critici severe la adresa Bisericii Romano-Catolice!”, aminteşte liderul Institutului de Cercetare Ecumenică din Strasboug ( un ‘think tank’ al luteranilor), citează France Presse.
Citeste mai mult: adev.ro/ofx4zr

Urmatoarele sunt citate de la Radio Vatican, cu sursa paginilor mentionate dupa fiecare citat.

Radio Vaticana 31 oct 2016. ”De la conflict la comuniune. Împreună în speranță”. Sub acest generic, papa Francisc a început luni, 31 octombrie 2016, o călătorie apostolică de două zile în Suedia. Două sunt evenimentele majore ale vizitei: luni, comemorarea a 500 de ani de la Reforma luterană la Lund și marți, 1 noiembrie, Sfânta Liturghie catolică la Malmö, în solemnitatea liturgică Toți Sfinții.

Alegerea acestei zile și a acestui oraș pentru Rugăciunea ecumenică comună între Biserica catolică și Federația luterană mondială se datorează faptului că aici are sediul Federația luterană mondială. Înființată în 1947, Federația cuprinde 145 de Biserici luterane din întreaga lume și este condusă în prezent de președintele acesteia, episcopul Munib A. Younan. Data de 31 octombrie, în schimb, amintește ”ziua Reformei”, fiind data în care, potrivit tradiției, Martin Luther a afișat cele 95 de teze pe poarta bisericii castelului din Wittemberg în 1517. Întâlnirea ecumenică de la Lund este legată, în acest fel, de comemorarea Reformei lui Luther, pe care Bisericile luterane o vor marca la nivel mondial în 2017, când se vor împlini și 50 de ani de la lansarea dialogului între Biserica catolică și Federația luterană mondială.

De adăugat și faptul că întreaga ”galaxie” protestantă, formată din diferitele comunități și mișcări care au apărut după Reforma lui Luther, numără în ansamblu aproximativ 800 de milioane de credincioși, din care luteranii în sensul strict al cuvântului sunt o minoritate de 80 de milioane. Prin comparație, Biserica catolică are în prezent aproape 1,3 miliarde de credincioși.

Sursa – http://ro.radiovaticana.va/news/2016/10/29/papa_francisc_interviu_%C3%AEnaintea_c%C4%83l%C4%83toriei_%C3%AEn_suedia/1268691

RV 31 oct 2016. ”Nu ne putem resemna în fața dezbinărilor dintre noi”: a spus papa Francisc la Rugăciunea ecumenică comună, celebrată luni, 31 octombrie 2016, în catedrala din Lund, în prima zi a călătoriei apostolice în Suedia cu ocazia comemorării comune a Reformei protestante. Rugăciunea ecumenică comună din catedrala luterană din Lund a fost organizată ca o Liturgie a Cuvântului, cu cântări și lecturi biblice, urmate de reflecțiile prezentate de președintele Federației luterane mondiale, episcopul Munib Younan, și de papa Francisc. Oficiul divin a continuat cu recitarea Crezului, proclamarea a cinci angajamente comune și semnarea unui Comunicat comun cu privire la comemorarea Reformei luterane și angajarea celor două tradiții occidentale în promovarea valorilor creștine și slujirea celor săraci. În cuvântul său, papa Francisc a subliniat faptul că ”luteranii și catolicii se roagă împreună” în catedrala din Lund și că sunt ”conștienți că fără Dumnezeu nu putem face nimic; cerem ajutorul său ca să fim mădulare vii unite cu El, având întotdeauna nevoie de harul său pentru a duce împreună Cuvântul său în lume, care are nevoie de blândețea și milostivirea sa”. În contextul comemorării comune a Reformei din 1517, a remarcat Sfântul Părinte, catolicii și luteranii au o nouă oportunitate de străbate un parcurs comun, care în ultimii cincizeci de ani s-a concretizat în dialogul ecumenic dintre Federația luterană mondială și Biserica catolică: ”nu ne putem resemna în fața dezbinării și a distanței pe care separarea a produs-o între noi. Avem posibilitatea de a repara un moment crucial din istoria noastră, depășind controversele și neînțelegerile care deseori ne-au împiedicat să ne înțelegem între noi”. Ne spune mai multe Anca Mărtinaș Giulimondi:

„Rămâneți în mine și eu în voi” (In 15,4): cu aceste cuvinte rostite de Isus în contextul ultimei Cine, și-a început papa Francisc omilia, în catedrala din Lund, cuvinte care „ne îngăduie să ne apropiem de inima lui Cristos cu puțin înainte de a se dărui definitiv pe cruce”, putând astfel „să-i auzim bătăile de iubire față de noi și dorința de unitate dintre toți cei care cred în el”, având totodată posibilitatea a-l auzi spunându-ne că „el este adevărata viță iar noi suntem mlădițele și că, așa cum El este unit cu Tatăl, la fel trebuie și noi să rămânem uniți cu el, dacă vrem să aducem roade”.

Papa Francisc in Suedia 31 octombrie FOTO AP via Radio Vatican

Papa Francisc: „La această întâlnire de rugăciune, aici la Lund, vrem să exprimăm dorința noastră comună de a rămâne uniți cu el pentru a avea viață. Îi cerem: «Doamne, ajută-ne cu harul tău să fim tot mai uniți cu tine pentru a da împreună o mărturie a credinței, speranței și iubirii mai puternică». De asemenea, este un moment de aducere de mulțumire lui Dumnezeu pentru eforturile multora dintre credincioșii din diferitele comunități ecleziale care nu s-au resemnat în fața diviziunii, ci au menținut vie speranța reconcilierii dintre toți cei care cred în unicul Domn.”

Pontiful a amintit parcursul de reconciliere inițiat și continuat de catolici și luterani, subliniind că în contextul comemorării comune a Reformei din 1517 avem o nouă oportunitate de acceptare a unui parcurs comun, care a început în urmă cu 50 de ani, sub forma dialogului ecumenic dintre Federația Luterană Mondială și Biserica Catolică.
Papa Francisc: „Nu putem să ne resemnăm în fața diviziunii și a distanței pe care a provocat-o între noi. Avem posibilitatea remedierii unui moment crucial din istoria noastră, depășind controverse și neînțelegeri care, deseori, ne-au împiedicat să ne înțelegem reciproc”, a spus papa Francisc în catedrala din Lund, în Suedia, în cadrul momentului de rugăciune ecumenică comună.

Inspirându-se din fragmentul luat din capitolul 15 al Evangheliei după Sfântul Ioan, în care Isus se prezintă ca fiind vița cea adevărată, iar Tatăl este viticultorul, pontiful a amintit:
Papa Francisc: „Tatăl se preocupă în mod constant de raportul nostru cu Isus pentru a vedea dacă suntem cu adevărat uniți cu el (cf In 15,4). Ne privește și privirea sa plină de iubire ne încurajează să purificăm trecutul nostru și să facem eforturi în prezent pentru a realiza acel viitor de unitate la care tânjește atât de mult. Și noi trebuie să privim cu iubire și onestitate la trecutul nostru, să recunoaștem greșeala și să cerem iertare: Doar Dumnezeu este judecător.”

La final, pontiful a pus accentul pe necesitatea de a fi martori autentici ai milostivirii lui Isus. „Isus mijlocește pentru noi ca mediator pe lângă Tatăl și îl roagă pentru unitatea discipolilor săi «pentru ca lumea să creadă » (In 17,21) „Ne mângâie acest lucru și ne îndeamnă să ne unim cu Isus pentru a-i cere cu insistență: «Dă-ne darul unității pentru ca lumea să creadă în puterea milostivirii tale»”, a spus papa Francisc, amintindu-ne că, în calitate de creștini vom fi mărturia credibilă a milostivirii „în măsura în care iertarea, reînnoirea și reconcilierea vor fi o experiență zilnică printre noi”.

Radio Vatican – (SURSA – http://ro.radiovaticana.va/news/2016/10/31/papa_francisc_%C3%AEn_suedia_rugaciune_ecumenic%C4%83/1269034)

Card. Parolin: Cred că ceastă prezență a pontifului reprezintă o încurajare pentru comunitatea catolică de a continua pe calea unității, în acest parcurs ecumenic. Consider că, în prezent, ecumenismul este o alegere ireversibilă și, în ciuda dificultăților, trebuie să continue în mod curajos. Am convingerea că, în Suedia, mica comunitate catolică, compusă și din numeroase noi elemente, este în măsură să fie activă, alături de comunitatea luterană, în a da lumii o autentică mărturie creștină.    

31 octombrie 2016. Cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a acordat recent un interviu Centrului Vatican de Televiziune privitor la cea de-a 17-a călătorie a papei Francisc în Suedia, cu desfășurare în zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie a.c.

Un moment istoric, o piatră de hotar pe calea reconcilierii și a căutării, împreună, a unității” dintre catolici și luterani, „rod al dialogului care s-a întensificat în ultimii 50 de ani, începând cu solicitările Conciliului Vatican al II-lea”: astfel a definit cardinalul Parolin călătoria apostolică a papei Francisc în Suedia, în cadrul căreia pontiful va lua parte la comemorările prilejuite de împlinirea a cinci sute de ani de la Reformă. Interviul a fost realizat de Alessandro Di Bussolo:

La 31 octombrie, la Lund, în Suedia, luterani și catolici comemorează împreună cinci sute de ani de la Reformă, în prezența papei Francisc. Se poate vorbi despre un moment istoric?
Card. Parolin: În 1517, în orașul german Wittemberg, călugărul Luther, a contestat public vânzarea indulgențelor. Într-un context de mari schimbări politice, sociale și economice, a inițiat un proces de schimbare care a dus, din păcate, la diviziunea și separarea Bisericilor în Occident, proces însoțit de lupte pentru putere, violențe și războaie: binecunoscutele războaie religioase care au urmau succesiv. Practic, începând cu acea epocă, centenarele Reformei au fost mereu amintite, comemorate în mod polemic, într-un spirit de conflict și chiar de ostilitate, am putea spune. Însă, de data aceasta nu va fi la fel. Pentru prima oară, prin prezența papei Francisc, catolicii și luteranii comemorează împreună acest al cincilea centenar de la Reformă. Consider că s-ar putea într-adevăr vorbi despre un moment istoric, o piatră de hotar de-a lungul parcursului de reconciliere și de căutare comună a unității între Biserici și comunități ecleziale. Iar acest moment important este rodul dialogului care s-a dezvoltat în acești 50 de ani, începând cu solicitările Conciliului Vatican al II-lea. Un dialog care a încercat să depășească dificultățile, a încercat să creeze încredere între părți și să pună în lumină, potrivit principiului enunțat de sfântul Ioan al XXIII-lea, ceea ce ne unește mai mult decât ceea ce ne divide și ne separă. Un dialog în care unul dintre momentele de vârf a fost tocmai semnarea, în 1999, a Declarației comune privind Doctrina Justificării, unul dintre punctele aflate la originea polemicii, devenind ulterior centrul acesteia. Trebuie, așadar, să-i mulțumim Domnului pentru că am ajuns la acest moment, rod al unui parcurs pe care se înaintează de multă vreme, cerându-i să ne ajute – și prin intermediul acestui moment de comemorare comună – să urmăm parcursul de dialog și de căutare a unității.”       

După rugăciunea ecumenică, urmează un moment de sărbătoare și de mărturii, destinat mai ales tinerilor[……….]

Întrebat dacă vizita papei Francisc va ajuta la o creștere a dialogului dintre comunitatea catolică din Suedia, foarte redusă la număr, și comunitatea luterană, cardinalul secretar de stat a spus:
Card. Parolin: Cred că ceastă prezență a pontifului reprezintă o încurajare pentru comunitatea catolică de a continua pe calea unității, în acest parcurs ecumenic. Consider că, în prezent, ecumenismul este o alegere ireversibilă și, în ciuda dificultăților, trebuie să continue în mod curajos. Am convingerea că, în Suedia, mica comunitate catolică, compusă și din numeroase noi elemente, este în măsură să fie activă, alături de comunitatea luterană, în a da lumii o autentică mărturie creștină.

Radio Vatican – http://ro.radiovaticana.va/news/2016/10/31/papa_%C3%AEn_suedia,_al%C4%83turi_de_luterani;_card_parolin/1268969

2016.10.31 Papa Francesco in Svezia – Evento

2016.10.31 Papa Francesco partecipa all’Evento Ecumenico organizzato dalla WLF, World Lutheran Federation, in memoria dei 500 anni della Riforma.

Apel la rugaciune pentru fratele Cristian Vaduva

UPDATE 1 – CRISTIAN VADUVA – Mesaj UPDATE de la SPERANTA si Cristiana Vaduva 1 noiembrie

UPDATE 2 – VIDEO UPDATE Cristiana Vaduva – VESTI despre fratele CRISTIAN VADUVA

UPDATE 3 –  PART 2 – VIDEO UPDATE Cristiana Vaduva – VESTI despre fratele CRISTIAN VADUVA

Cristian si Cristiana Văduva 

Astazi luni(31.10.2016),ora 13:00 ,tatal meu fiind singur acasa a cazut de la inaltimea de 4 metrii pe spate pe o placa de beton,de care s-a lovit si cu capul.A ramas o vreme acolo fara aer,dar in cele din urma a reusit sa se intoarca cu fata in jos si sa strige dupa ajuror.A fost transportat la spitalul din Lugoj,apoi la Timisoara.
Rugati-va pentru tata!!
Cristiana si Liliana Vaduva.

---

Cristian si Cristiana Vaduva – Spre Tara de Sus

Happy Reformation Day – October 31, 1517: The Bible and Martin Luther

 

English Bible History

Martin Luther

Martin Luther had a small head-start on Tyndale, as Luther declared his intolerance for the Roman Church’s corruption on Halloween in 1517, by nailing his 95 Theses of Contention to the Wittenberg Church door. Luther, who would be exiled in the months following the Diet of Worms Council in 1521 that was designed to martyr him, would translate the New Testament into German for the first time from the 1516 Greek-Latin New Testament of Erasmus, and publish it in September of 1522. Luther also published a German Pentateuch in 1523, and another edition of the German New Testament in 1529. In the 1530’s he would go on to publish the entire Bible in German. Martin Luther (November 10, 1483 – February 18, 1546) was a Christian theologian and Augustinian monk whose teachings inspired the Protestant Reformation and deeply influenced the doctrines of Protestant and other Christian traditions.

Martin Luther was born to Hans and Margaretha Luder on 10 November 1483 in Eisleben, Germany and was baptised the next day on the feast of St. Martin of Tours, after whom he was named. Luther’s call to the Church to return to the teachings of the Bible resulted in the formation of new traditions within Christianity and the Counter-Reformation in the Roman Catholic Church, culminating at the Council of Trent.His translation of the Bible also helped to develop a standard version of the German language and added several principles to the art of translation. Luther’s hymns sparked the development of congregational singing in Christianity. His marriage, on June 13, 1525, to Katharina von Bora, a former nun, began the tradition of clerical marriage within several Christian traditions.

Portraits of Hans and Margarethe Luther by Lucas Cranach 1527

Luther’s early life

Martin Luther’s father owned a copper mine in nearby Mansfeld. Having risen from the peasantry, his father was determined to see his son ascend to civil service and bring further honor to the family. To that end, Hans sent young Martin to schools in Mansfeld, Magdeburg and Eisenach. At the age of seventeen in 1501 he entered the University of Erfurt. The young student received his Bachelor’s degree after just one year in 1502! Three years later, in 1505, he received a Master’s degree. According to his father’s wishes, Martin enrolled in the law school of that university. All that changed during a thunderstorm in the summer of 1505. A lightening bolt struck near to him as he was returning to school. Terrified, he cried out, „Help, St. Anne! I’ll become a monk!” Spared of his life, but regretting his words, Luther kept his bargain, dropped out of law school and entered the monastery there.

Luther’s struggle to find peace with God

Young Brother Martin fully dedicated himself to monastic life, the effort to do good works to please God and to serve others through prayer for their souls. Yet peace with God escaped him. He devoted himself to fasts, flagellations, long hours in prayer and pilgrimages, and constant confession. The more he tried to do for God, it seemed, the more aware he became of his sinfulness.

Johann von Staupitz, Luther’s superior, concluded the young man needed more work to distract him from pondering himself. He ordered the monk to pursue an academic career. In 1507 Luther was ordained to the priesthood. In 1508 he began teaching theology at the University of Wittenberg. Luther earned his Bachelor’s degree in Biblical Studies on 9 March 1508 and a Bachelor’s degree in the Sentences by Peter Lombard, (the main textbook of theology in the Middle Ages) in 1509. On 19 October 1512, the University of Wittenberg conferred upon Martin Luther the degree of Doctor of Theology.

Martin Luther’s Evangelical Discovery

The demands of study for academic degrees and preparation for delivering lectures drove Martin Luther to study the Scriptures in depth. Luther immersed himself in the teachings of the Scripture and the early church. Slowly, terms like penance and righteousness took on new meaning. The controversy that broke loose with the publication of his 95 Theses placed even more pressure on the reformer to study the Bible. This study convinced him that the Church had lost sight of several central truths. To Luther, the most important of these was the doctrine that brought him peace with God.

With joy, Luther now believed and taught that salvation is a gift of God’s grace, received by faith and trust in God’s promise to forgive sins for the sake of Christ’s death on the cross. This, he believed was God’s work from beginning to end.

Luther’s 95 Theses

On Halloween of 1517, Luther changed the course of human history when he nailed his 95 Theses to the church door at Wittenberg, accusing the Roman Catholic church of heresy upon heresy. Many people cite this act as the primary starting point of the Protestant Reformation… though to be sure, John Wycliffe, John Hus, Thomas Linacre, John Colet, and others had already put the life’s work and even their lives on the line for same cause of truth, constructing the foundation of Reform upon which Luther now built. Luther’s action was in great part a response to the selling of indulgences by Johann Tetzel, a Dominican priest. Luther’s charges also directly challenged the position of the clergy in regard to individual salvation. Before long, Luther’s 95 Theses of Contention had been copied and published all over Europe.

Here I Stand

Luther’s Protestant views were condemned as heretical by Pope Leo X in the bull Exsurge Domine in 1520. Consequently Luther was summoned to either renounce or reaffirm them at the Diet of Worms on 17 April 1521. When he appeared before the assembly, Johann von Eck, by then assistant to the Archbishop of Trier, acted as spokesman for Emperor Charles the Fifth. He presented Luther with a table filled with copies of his writings. Eck asked Luther if he still believed what these works taught. He requested time to think about his answer. Granted an extension, Luther prayed, consulted with friends and mediators and presented himself before the Diet the next day.

Meeting of the Diet (assembly) of the Holy Roman Empire at Worms, Germany, in 1521, where Martin Luther defended his Protestant principles and was excommunicated

When the counselor put the same question to Luther the next day, the reformer apologized for the harsh tone of many of his writings, but said that he could not reject the majority of them or the teachings in them. Luther respectfully but boldly stated, „Unless I am convinced by proofs from Scriptures or by plain and clear reasons and arguments, I can and will not retract, for it is neither safe nor wise to do anything against conscience. Here I stand. I can do no other. God help me. Amen.„On May 25, the Emperor issued his Edict of Worms, declaring Martin Luther an outlaw.

Luther in Exile at the Wartburg Castle

The room in Wartburg where Luther translated the New Testament into German. An original first edition of the translation is kept under the case on the desk.

Luther had powerful friends among the princes of Germany, one of whom was his own prince, Frederick the Wise, Elector of Saxony. The prince arranged for Luther to be seized on his way from the Diet by a company of masked horsemen, who carried him to the castle of the Wartburg, where he was kept about a year. He grew a wide flaring beard; took on the garb of a knight and assumed the pseudonym Jörg. During this period of forced sojourn in the world, Luther was still hard at work upon his celebrated translation of the Bible, though he couldn’t rely on the isolation of a monastery. During his translation, Luther would make forays into the nearby towns and markets to listen to people speak, so that he could put his translation of the Bible into the language of the people.

Although his stay at the Wartburg kept Luther hidden from public view, Luther often received letters from his friends and allies, asking for his views and advice. For example, Luther’s closest friend, Philipp Melanchthon, wrote to him and asked how to answer the charge that the reformers neglected pilgrimages, fasts and other traditional forms of piety. Luther’s replied: „If you are a preacher of mercy, do not preach an imaginary but the true mercy. If the mercy is true, you must therefore bear the true, not an imaginary sin. God does not save those who are only imaginary sinners. Be a sinner, and let your sins be strong, but let your trust in Christ be stronger, and rejoice in Christ who is the victor over sin, death, and the world. We will commit sins while we are here, for this life is not a place where justice resides. We, however, says Peter (2. Peter 3:13) are looking forward to a new heaven and a new earth where justice will reign.” [Letter 99.13, To Philipp Melanchthon, 1 August 1521.]

Martin Luther’s German Bible

1529 Luther New Testament: The Oldest Printed German N.T. Scripture

Martin Luther was the first person to translate and publish the Bible in the commonly-spoken dialect of the German people. He used the recent 1516 critical Greek edition of Erasmus, a text which was later called textus receptus. The Luther German New Testament translation was first published in September of 1522. The translation of the Old Testament followed, yielding an entire German language Bible in 1534.

Luther is also know to have befriended William Tyndale, and given him safe haven and assistance in using the same 1516 Erasmus Greek-Latin Parallel New Testament that had been the source text for his German New Testament of 1522, as the trustworthy source text for Tyndale’s English New Testament of 1525-26.

Luther’s Writings

The number of books attributed to Martin Luther is quite impressive. However, some Luther scholars contend that many of the works were at least drafted by some of his good friends like Philipp Melanchthon. Luther’s books explain the settings of the epistles and show the conformity of the books of

1523 Luther Pentateuch: The Oldest Printed German Scripture

the Bible to each other. Of special note would be his writings about the Epistle to the Galatians in which he compares himself to the Apostle Paul in his defense of the Gospel. Luther also wrote about church administration and wrote much about the Christian home.

Luther’s work contains a number of statements that modern readers would consider rather crude. For example, Luther was know to advise people that they should literally “Tell the Devil he may kiss my ass.” It should be remembered that Luther received many communications from throughout Europe from people who could write anonymously, that is, without the specter of mass media making their communications known. No public figure today could write in the manner of the correspondences Luther received or in the way Luther responded to them. Luther was certainly a theologian of the middle-ages. He was an earthy man who enjoyed his beer, and was bold and often totally without tact in the blunt truth he vehemently preached. While this offended many, it endeared him all the more to others.

He was open with his frustrations and emotions, as well. Once, when asked if he truly loved God, Luther replied “Love God? Sometimes I hate Him!” Luther was also frustrated by the works-emphasis of the book of James, calling it “the Epistle of Straw, and questioning its canonicity. Also irritated with the complex symbolism of the Book of Revelation, he once said that it too, was not canon, and that it should be thrown into the river! He later retracted these statements, of course. Luther was a man who was easily misquoted or taken out of context. While a brilliant theologian, and a bold reformer, he would not have made a good politician. But then, he never aspired to any career in politics.

Luther’s 1534 Bible.

Martin Luther and Judaism

Luther initially preached tolerance towards the Jewish people, convinced that the reason they had never converted to Christianity was that they were discriminated against, or had never heard the Gospel of Christ. However, after his overtures to Jews failed to convince Jewish people to adopt Christianity, he began preaching that the Jews were set in evil, anti-Christian ways, and needed to be expelled from German politics. In his On the Jews and Their Lies, he repeatedly quotes the words of Jesus in Matthew 12:34, where Jesus called them „a brood of vipers and children of the devil”

Katharina von Bora, Luther’s wife (1523), by Lucas Cranach the Elder, 1526

Luther was zealous toward the Gospel, and he wanted to protect the people of his homeland from the Jews who he believed would be harmful influences since they did not recognize Jesus as their Saviour. In Luther’s time, parents had a right and a duty to direct their children’s marriage choices in respect to matters of faith. Likewise, Luther felt a duty to direct his German people to cling to the Jesus the Jews did not accept. It should be noted that church law was superior to civil law in Luther’s day and that law said the penalty of blasphemy was death. When Luther called for the deaths of certain Jews, he was merely asking that the laws that were applied to all other Germans also be applied to the Jews. The Jews were exempt from the church laws that Christians were bound by, most notably the law against charging interest.

Martin Luther’s Death

Martin Luther escaped martyrdom, and died of natural causes. His last written words were, „Know that no one can have indulged in the Holy Writers sufficiently, unless he has governed churches for a hundred years with the prophets, such as Elijah and Elisha, John the Baptist, Christ and the apostles… We are beggars: this is true.”

photos and story (via) Wikipedia and www.greatsite.com

Astazi e Halloween-ul. Ce se sarbatoreste si de ce? Care e perspectiva crestina asupra sarbatorii? (VIDEO Alfa Omega TV)

Halloween – granița dintre divertisment si ocult

Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală. Acesta s-a răspândit în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din SUA. Halloween-ul se sărbătorește în noaptea de 31 octombrie dar în unele țări data sărbătorii variază.
Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine Ziua Tuturor Sfinților, cunoscută la noi ca Ziua Morților. Halloween-ul a fost confundat cu acestă sărbătoare în țările unde predomină creștinismul occidental (catolic și protestant) pentru că în aceste culte creștine Ziua Morților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Halloween-ul are ca și culori tradiționale negrul și portocaliul iar ca imagini reprezentative predomină moartea, răul și ocultul. Printre costumele de Halloween se regăsesc în special figurile supranaturale precum: monștrii, schelete, fantome, vrăjitoare și demoni. De-a lungul timpului, printre costumele folosite de Halloween au fost introduse și cele ale unor personaje din filme și animații sau deghizarea în anumite celebrități.

În prezent Halloween-ul este o sărbătoare foarte populară în țări ca: Irlanda, Marea Britanie, Canada, SUA, Australia, Puerto Rico sau Noua Zeelandă. De câțiva ani, sărbătoarea a pătruns și în România datorită influențelor occidentale, aceste petreceri tematice luând naștere și aici.
Unele persoane sărbătoresc Halloween-ul organizând câte un maraton de filme horror. Simpatizanții acestora consideră că vizionarea unor astfel de filme este o activitate distractivă, un cadru în care se prezintă anumite situații exagerate care nu prezintă o lume reală. Adevărul despre filmele horror este că regizorii acestora invită diverși sataniști sau vrăjitori pentru a le da sfaturi în procesul de producție, ducând aceste materiale video într-un domeniu spiritual întunecat.

În anii ’90 în SUA unii dintre pedagogii din sistemul de învățmânt public au recunoscut că depun mai mult efort pentru a organiza petrecerile de Halloween decât pentru Crăciun sau sărbătoarea Paștelui.
Deși mulți oameni consideră că Halloween-ul este doar un prilej pentru distracție, sataniștii și vrăjitoarele mărturisesc că acestă sărbătoare reprezintă un punct de activitate demonică foarte intensă în cercurile lor.

Multe dintre bisericile protestante contemporane văd Halloween-ul ca un moment bun pentru a da petreceri pentru copii, ba chiar organizează serbări în bisericile lor, iar copiii și părinții se costumează și primesc bomboane.

În noiembrie 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca fiind necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist.
Mai trebuie menționat și faptul ca Halloween-ul este o sărbătoare păgână care promovează interacțiunea cu diverse obiecte care au o încărcătură demonică serioasă, iar de cele mai multe ori aceste obiecte rămân în casele oamenilor după terminarea festivităților continâund să aducă acolo o atmosferă negativă pentru o perioadă mai îndelungată.

Cu alte cuvinte, creștinismul nu are nimic în comun cu sărbătoarea de Halloween și prin urmare atât credincioșii cât și biserica ar trebui să stea departe de petrecerile de acest gen, oricât de inofensive ar părea la prima vedere.
Reportaj difuzat in emisiunea Mapamond crestin, pe Alfa Omega TV.

 

LACRIMI ŞI ÎNGRIJORĂRI… de George Alexander

“Nu este realist cel ce nu crede în miracole!”, se spune… Iar miracolele se întâmplă adesea, lângă noi! A lupta, în continuare, a nu-ți pierde Speranța niciodată, oricât de neagră ar fi viața!, este, de fapt, singura cale pe care trebuie să o urmăm!

Ştiu că există momente în care fiecare părinte se simte deznădăjduit şi părăsit. Ştiu că nu-ți este uşor să-ți pierzi copiii, să ți-i ia cineva, sub diverse pretexte, şi să-i dea altora, în cele patru vânturi! Unor mercenari fără conştiință, unor întreprinzători…

Ştiu că, atunci, când eşti la pământ, o lume întreagă te poate compătimi şi fi alături de tine. În intimitatea ta, tu eşti tot Singur, pe marginea prăpastiei, ca un animal rănit… Care moare încet, dar sigur!

A nu-ți pierde Speranța, însă, a avea puterea să crezi, în continuare, în tine, înseamnă, de fapt, că niciodată nu vei putea fi înfrânt!

Cazul Nan demonstrează cu prisosință acest lucru. Aceşti doi părinți, care au trecut prin clipe de calvar, au fost de multe ori, efectiv, când în ceruri, când în iad… Nu şi-au pus capăt zilelor, au avut puterea să lupte mai departe! Iar, într-un final. au învins!
Le-am văzut lacrimile lor, de fericire, acum. Le-am văzut aceleaşi lacrimi şi mai devreme… Când soții Bodnariu îşi primiseră copiii înapoi, iar doamna Nan plângea de fericire! Plângea de fericire pentru ei!… Bucurându-se de bucuria lor!, chiar dacă, încă, îşi aşteptau acasă, copiii… Chiar dacă, încă, nu se întrevedea nicio rază de soare la orizont. Numai nori.

Ştiu cât de greu e să-ți pierzi copiii. Am văzut îngrijorările şi lacrimile de pe fața ta. Aş vrea, însă, să-ți dau curajul şi puterea şi încrederea, de a merge mai departe! Fii realist, deci, crede în tine, şi-apoi în miracole!

CONTINUARE aici –

Apel la RUGACIUNE si SPRIJIN pentru Andreea – 10 Noiembrie: Infatisare la TRIBUNAL

Dragi frati si surori,

Pe data de 10 noiembrie Andreea Sutton, mama careia falsa protectie i-a smuls 3 copii, pe David, Naomi si Victoria, va avea iarasi infatisare la tribunal pentru ca a indraznit sa-si spuna necazul pe facebook. Procesul va fi pentru a-i da pedeapsa ca cica a ”hartuit asistentul social ca i-a scris sa intrebe de copii ei”. 😦 Pe langa asta au aplicat sa o puna pe ordin de comportament criminal sa nu mai vorbeasca public.Deci a indraznit sa-i scrie asistentului social, sa-l implore s-o ajute, si pentru asta protectorii fac „dreptate”.
Acesti oameni de tipul lui Nabal (1Sam.25:25) probabil ca in mintuca lor sclipitoare se asteptau ca aceasta mama sa se apuce sa-i laude, sa-i ridice in slavi sau sa poata sa taca dupa ce i-au rupt sufletul si i-au luat copiii. Monstruos! Sa nu ai nici macar dreptul sa spui ca te doare cand esti lovit? Adica pai daca dai in mine de ce te vaiti ca strig de durere? Nu mai da, si nu mai strig.

Va rugam tare mult haideti cu noi in post si rugaciune pentru aceasta zi grozav de grea pentru mama Andreea si cei care puteti merge acolo sa ii fiti alaturi, aveti adresa mai jos. Am inteles ca din Romania spre Anglia exista bilete si cu numai 20 de euro. Dati un search, poate ca gasiti ceva convenabil. Ma gadesc ca Dumnezeu poate scoate soli mangaietori chiar si de la departare, dar si voi cei care sunteti aproape, va rugam mult mergeti sa ii fiti alaturi atunci si mergeti incarcati de rugaciuni si puterea Duhului Sfant. Pentru imputernicirea voastra ramanem sa ne rugam si noi cei care nu vom putea ajunge pana in Anglia. Domnul sa va umple de puterea si Duhul Sau ca sa le fiti alaturi si Dumnezeu sfantul s-o apere pe Andreea de o noua nedreptate, de arest si alte rele de care sunt ei in stare si sa elibereze acesti trei copii cat mai curand.

Pro Reîntregirea Familiei

CITESTE zi – TRISTETEA ZILEI – O zi GREA de tot pentru Andreea

CITESTE si – LACRIMI ŞI ÎNGRIJORĂRI… de George Alexander

George Alexander:

Photo credit Sever Gheorghe

Joi, 10 noiembrie, ora 10.00, ora Angliei, o mamă, Andreea Sutton-Brădeanu, îşi va primi pedeapsa de la instanța Sefton Magistrates’ Court (29 Merton Road/Bootle/Merseyside/L20 3XX)!

Poate nu ați ştiut sau poate ați uitat… Andreea nu este vreun terorist, deşi este tratată mai rău decât ei! Nu este nici criminal! A fost, este ce-a mai rămas dintr-un om…

În orice societate umană, nimeni nu ar fi îndrăznit să-i ia unei Mame copiii! Trei copii! Şi, pentru ce, Dumnezeule?! Pentru că un altul, în neomenia lui, a abuzat până şi de inocența copiilor săi?
În orice societate nestrâmbă, chiar şi nebunii de şi-ar fi făcut de cap!, nu-i puneau unei Mame brățară electronică, de supraveghere, la picior!

De ce să lăsăm capul în jos şi să trecem mai departe?! Mama aceasta îşi plânge durerea peste tot. La colțuri de stradă, unde i se pun cătuşe. În toate locurile unde este umilită. În aresturile poliției engleze. În instanțele care o nedreptățesc.

O Mamă disperată, care plânge neîncetat după copiii săi, este un arhaism barbar în Anglia, pe semne! Imaginile cu lacrimile ei, care te sfâşie, pe internet, sunt imagini pe care apostolii orbi ai unui sistem nu le-au trăit şi nu le pot înțelege niciodată…

Aşa că, joi, 10 noiembrie, Andreea e chemată să dea socoteală! Pentru, citez, “hărțuirea” asistentului social! Pentru că, pur şi simplu, Mama aceasta nu poate să trăiască fără să întrebe în vreo zi de copiii săi!
Acesta este şi motivul pentru care Andreea are, citez, un “comportament criminal”!

… Poate treceți, în ziua de joi, 10 noiembrie, prin apropiere şi-i veți auzi cumva plânsul!… Poate veți vedea încă o Mamă fără apărare, lovită crunt din toate părțile!… Poate veți aprinde o lumânare, nu pentru a ofensa Justiția cea dreaptă!, ci pentru a fi solidari cu un Om!… Cu o Mamă, care a ajuns la porțile iadului…

Afla mai mult:

Active News – Liviu Avram și homosexualii: cu cine joacă jurnaliștii de la Adevărul

FOTO Pagina de media

dl. Liviu Avram nu poate aduce absolut niciun argument care să dovedească că în 1991 ar fi existat în România măcar o singură persoană care ar fi înțeles acest termen în sensul de „doi bărbați”. Ca urmare, dl. Avram e aici sofistul ieftin, nu Curtea.

Liviu Avram și homosexualii: cu cine joacă jurnaliștii de la Adevărul

Cazul e deja cunoscut: doi homosexuali, Clabourne Hamilton și Adrian Coman, „căsătoriți” în Belgia, au cerut statului român să le recunoască statutul de „soți”. Acum se așteaptă decizia Curții Constituționale dacă se pot recunoaște în România căsătorii încheiate în străinătate între persoane de același sex.

„Întâmplător”, cazul apare exact când, după Senat, urmează ca și Camera Deputaților să se pronunțe asupra penibilului proiect al legii parteneriatului civil. Tot acum, Parlamentul trebuie să dea curs solicitării a 3 milioane de cetățeni români de a se organiza un Referendum pentru modificarea Constituției, în sensul precizării că o căsătorie se poate încheia doar „între un bărbat și o femeie”. Simplă coincidență? Nu mai cred demult în asemenea „coincidențe”.

Dar nu vreau să comentez aici acest caz în sine, ci modul în care el e tratat în presa „prestitută” – cum numesc americanii presa corectă politic, cumpărată în scopul manipulării opiniei publice.

În acest sens, mă voi referi la un articol publicat în Adevărul pe 26 oct. 2016. E intitulat „Homosexualii și Biserica. Cu cine joacă arbitrul”  și e scris de Liviu Avram.

„Arbitrul” dintre tabăra homosexualistă și Biserică e desigur Curtea Constituțională a României. Spun „tabăra homosexualistă” și nu simplu „homosexuali” – cum în mod reducționist formulează dl. Avram – deoarece nu e vorba nicidecum doar de infima minoritate a celor stăpâniți efectiv de patimi homosexuale, ci de un grup mai numeros: întreaga tabără de intelectuali care, din motive diverse, promovează în cor ideologia freudo-marxistă (fie că sunt conștienți de fundamentele teoretice ale acestei ideologii marxist-culturale , fie că nu).

Domnul Liviu Avram afirmă din start că nu ar avea vreo opinie clar formată asupra subiectului. El se grăbește să declare că nu ar avea „patima unei anume opțiuni” de partea vreuneia din tabere, cu alte cuvinte pretinde că ar fi absolut imparțial.

În realitate, dl. Avram pleacă de la o evidentă concluzie preconcepută – în favoarea homosexualității și împotriva creștinismului – preconcepție în general girată de politica editorială a ziarului Adevărul.

Deși dl. Avram acuză Curtea Constituțională că ar fi recurs la un „sofism ieftin”, de fapt întreaga argumentație a d-lui Avram e cea care se bazează pe un sofism.

CONTINUARE aici – http://www.activenews.ro/stiri-social/Liviu-Avram-si-homosexualii-cu-cine-joaca-jurnalistii-de-la-Adevarul-137761#comentariu-107140

Referendumul pentru căsătorie este în pericol. Există mari presiuni din partea puterilor occidentale

Discuțiile despre inițiativa cetățenească a Coaliției pentru Familie s-au încins în ultima vreme, mai ales după declarațiile președintelui Klaus Iohannis pe această temă.

Dorința cetățenilor de a fi consultați pe tema definirii familiei, prin referendum, se pare că nu este prea bine primită de politicienii care ar trebui să-i reprezinte. Coaliția pentru Familie ceruse Parlamentului să ia în discuție legea referendumului astfel încât acesta să fie programat în aceeași zi cu alegerile parlamentare.

În acest sens, publicăm un mesaj primit pe adresa ActiveNews, din partea unui monah din Arhiepiscopia Bucureștilor. Semnatarul mesajului îi îndeamnă pe români la rugăciune.

„Dragi români,

Politicienii vă neglijează. Referendum-ul pentru căsătoria creștină este în pericol. Nu există niciun semnal că ar vrea să-l organizeze în ziua alegerilor parlamentare.

CONTINUARE aici – http://www.activenews.ro/stiri-social/

Franța și modificarea Constituției

În 2013 peste un milion de oameni au demonstrat în Paris împotriva legii Taubira pentru a apăra dreptul copilului de a avea o mamă și un tată. Protestul a reunit francezi dincolo de confesiune sau simpatie politică, mișcarea „Manif pour Tous” fiind susținută inclusiv de unele asociații ale homosexualilor. Dolce & Gabbana, doi creatori de modă homosexuali, au luat cuvântul în apărarea familiei.

Forțele de ordine au reacționat abuziv și disproporționat, folosind gaze lacrimogene iar câteva săptămâni mai târziu politicienii au votat legea căsătoriilor unisex.

Toate aceste nedreptăți nu s-ar fi întâmplat dacă familia ar fi fost definită clar în Constituția Franței.

Coaliţia pentru Familie

Lecția suedeză (II). „Rețeta” pentru distrugerea familiei ca unitate socială

Ideea de familii libere, interdependente și responsabile precum și de indivizi liberi creând propria lor bunăstare, în conformitate cu propriile valori, credință și standarde de familie, fără nici o intervenție din partea Statului a fost astfel abandonată cu totul și înlocuită cu un stil de viață pentru toți, igienizat, autorizat de către Stat și corect din punct de vedere politic.

CONSECINȚE PENTRU FAMILIA OCCIDENTALĂ

Extras din cartea „Războiul împotriva familiei”, de William D. Gairdner, BPS Books, Toronto, Canada, 1992..

„Familia suedeză de astăzi… s-a depărtat de familia tradițională mai mult decât familia în oricare altă societate.„ ─ David Popenoe, Perturbarea Cuibului (Disturbing the Nest)

Cu Suedia ca ghid al nostru, avem două opțiuni: să ne resemnăm cu declinul familiei în viitor, sau să rezistăm și să eliminăm politicile care au provocat acest declin.

Să trecem în revistă câteva fapte culese din Perturbarea Cuibului și să ne întrebăm dacă asta este ceea ce ne dorim ─ și dacă nu, cum putem preveni.

• Suedia este cea mai orientată spre apartament societate de pe pământ. În anul 1980, 33% din toate gospodăriile din Suedia erau locuite numai de către o singură persoană [nota traducătorului: în 2015 acest procent a fost de 47%]; 63% dintre locuitorii din Stockholm, capitala Suediei, locuiau singuri. Aceasta este cu siguranță un semn al succesului Statului-dădacă în transformarea unității sociale de bază (familia) într-o unitate politică de bază (persoane fizice autonome).
• Statele care se bazează exclusiv pe rațiune și materialism descurajează în mod activ răspândirea oricăror valori spirituale care ar putea să apară mai înalte decât cele ale Statului. Astfel, ca o chestiune de instinct, aceste State se străduiesc să controleze Biserica vie. In Suedia Biserica (luterană) este deținută de Stat (la fel ca în Norvegia și Germania), iar angajații săi sunt funcționari publici. Această situație este ca și cum te-ai împărtăși de la un agent fiscal. Astfel a fost interzisă religia în fosta URSS din 1917, anul când socialismul modern și-a găsit forma finală, până în 1989, anul când socialismul a murit. Fără a fi surprinzător, Suedia este democrația cea mai atee de pe pământ: în 1983 credința îi întărea doar pe 27% dintre suedezi și doar 5% dintre ei frecventau biserica, în comparație cu 79% dintre americani pe care credința îi întărea și aproximativ 40% care mergeau săptămânal la biserică. [Nota traducătorului: în anii scurși de la scrierea articolului, declinul credinței a continuat și s-a accentuat.]
• Suedia are numeroase politici fiscale și sociale concepute special pentru a dezmembra familia simplă (numită și familie nucleară), iar Statul intervine în mod specific în viața de familie. În 1981, autoritățile finlandeze au luat 552 de copii de la părinții lor, pentru „abuzuri raportate asupra copiilor”. Dar, în același an, în Suedia, cu o populație de doar 1,7 ori mai mare, autoritățile au luat 22.000 de copii de la părinții lor ─ și au fost criticate la nivel internațional pe motiv că această acțiune a fost un abuz de un alt soi: controlul de Stat al familiei ─ abuzul asupra copiilor de către Stat. [Nota traducătorului: procentul copiilor suedezi deprimați s-a triplat în ultimii 20 de ani.]
• Suedia este națiunea occidentală care are cea mai mare parte a alegătorilor săi dependenți de fondurile publice ─ și, prin urmare, legați de mâna care îi hrănește.
• Voluntarismul și caritatea privată au dispărut aproape cu desăvârșire.
• Suedia a fost marcată, de asemenea, de un extraordinar proces de „stratificare pe vârste”, prin care vechile interdependențe familiale pe verticală au devenit stratificări orizontale, fiecare grup uman separat de un altul, cocoloșit și răsfătat de Stat, ca într-un cocon de vierme de mătase, de la naștere până la moarte („from womb to tomb”), adică:
  • cei foarte tineri sunt în grădinițe subvenționate de Stat (jurnalista suedeză Anna Wahlgren spune că mulți copii sunt, în mod obișnuit, sub medicație, drogați);
  • elevii sunt toți în școlile de Stat;
  • multe cupluri trăiesc în locuințe subvenționate de Stat;
  • bătrânii trăiesc în case de bătrâni subvenționate tot de Stat.

Fiecare grup este izolat efectiv de celelalte de către Statul super-protector; dar cel mai important, fiecare grup este separat, în esență, de tradițiile, înțelepciunea, îngrijirile și valorile pe care le-ar putea primi sau transmite mai departe, sau de bucuriile și necazurile pe care le-ar putea impărtăși. În momentul când astfel de State își dau seama că nu-și mai pot permite programele pe care le promit, că în mod neintenționat consecințele morale ale unor astfel de programe sunt potrivnice valorilor autentice și costurile financiare sunt exorbitante, oamenii și-au pierdut deja simțul lor de familie și de comunitate locală. Toate filozofiile utopice sunt similare prin modul în care distrug sistematic procesele naturale ale vieții umane.

Politica de locuințe suedeză promovează în mod oficial locuințe de tip apartamente cu chirie, în scopul de a descuraja locuințele private de familie, pe care le asociază cu capitalismul și valorile individualiste. Unitățile de locuit sunt în mod intenționat construite prea mici pentru a acomoda rude. (Suedia are cea mai mică suprafață locuibilă medie pe gospodărie).

GÂNDURI DE ZIUA REFORMEI…

Astăzi este ZIUA REFORMEI…Halloween este o diversiune…
Halloween este o sărbătoare de care nu avem nevoie. Este extrem de periculoasă și fără nici un dubiu, este o sărbătoare, nu doar păgână, ci demonică. În plus este o sărbătoare diversionistă, promovată cu scopul de a distrage atenția de la ceva extrem de important pentru Biserica lui Cristos. Scopul acestei diversiuni este ca adevărata semnificație a zilei de 31 Octombrie, Ziua Reformei Protestante, să fie trecută sub tăcere. Chiar dacă, inclusiv în România, unii din protestanții evanghelici sau clasici și-au uitat originile, tot mai mulți tineri își afirmă identitatea lor protestantă. Oricât de puternică ar fi propaganda pro Halloween, nu trebuie să uităm de cea mai importantă zi din istoria Europei și a lumii, din ultima mie de ani.

Nu este suficient să ne plângem că am ajuns să importăm doar ceea ce este mai rău din Occident. Nu este suficient să ne supărăm pe Diavolul, care se află în spatele acestei campanii diversioniste de Halloween. Pentru noi, este o bună oportunitate să ne reamintim că pe 31 Octombrie 1517, în ajunul Sărbătorii tuturor sfinților, Martin Luther a țintuit pe ușa Bisericii din Wittenberg, cele 95 de teze ale sale, care au fost punctul de pornire a ceea ce s-a numit Reforma Protestantă. În toată istoria Europei nu a existat un eveniment cu un impact mai covârșitor decât Reforma pornită de Luther. Ziua Reformei este cea mai bună oportunitate pentru noi să vorbim despre moștenirea noastră protestantă și să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru devotamentul și curajul strămoșilor nostri spirituali. Să ne reamintim de Martin Luther, Ulrich Zwingli, Menno Simons, Jean Calvin…anabaptiști, puritani, separatiști…dar și de doctrinele atât de frumos afirmate de aceștia: Sola Scriptura! Sola Fide! Sola Gratia! Solus Christus! Soli Deo Gloria!
Samy Tuțac

Sursa – http://www.baptist-tm.ro/ganduri-de-ziua-reformei/

 

 

ENGLISH HISTORY – ENGLISH Spelling

More English History4.4.1. The Great Vowel Shift

4.4.2. English Spelling

4.4.3. Summary of English History

---

4.4.1. The Great Vowel Shift

The Great Vowel Shift is perhaps the most significant sound change in the history of the English language. During the late Middle English period, most English vowels shifted their pronunciation. For example, in the early Middle English periodbefore the Great Vowel Shift, the vowel in the word „moon” was pronounced [o]; it sounded like our modern word „moan.” Today the vowel in „moon” is pronounced [u]. So the name of the earth’s satellite shifted it’s pronunciation from[mon] to [mun]. If we visual this shift in terms of the phonetics chart for vowels which we studied in Unit 2, we could say that English vowels shifted up the chart. The high vowels „popped off” the chart and became diphthongs. (Notice that the Great Vowel Shift did NOT involve a front / back vowel change. This means it is strikingly different from ablaut, which also affected vowels.)

 

The Great Vowel Shift would probably be just an historical curiosity if it weren’t for the fact that the first printing press opened in London in 1476, right in the middle of the shift!

Before the printing press was invented, the words in handwritten texts had been spelled according to the dialect of the scribe who wrote them. However, book production was slow and few people could read in any case. The early printers used the older spellings which Middle English scribes had used. They didn’t understand the significance of the pronunciation changes that had just gotten well underway. By the time the vowel shift was complete (about 100 years from start to finish), hundreds of books had been printed with the older spellings. The new high volume of book production combined with increasing literacy proved to be powerful forces against spelling change. As a consequence, many spellings have become „fixed” to the Middle English pronunciation, rather than the modern ones, and we still spell the word for the earth’s satellite as „moon.”

 

4.4.2. English Spelling

English is often said to have an unpredictable or chaotic spelling system. Although things are probably not a bad as some claim, the high frequency words with irregular spellings does promote the impression that there is little correspondence between sound and spelling. This reasons for the irregularities are mainly historical:

• Spelling problems began in the Old English period. English scribes borrowed the Latin alphabet, which had 23 letters, and tried to apply it to a language with nearly 40 different sounds. Their solution was often to use combinations of letters to indicate single sounds. So, the letter „t” represented the [t] sound except when it was followed by „h„.
• After the Norman conquest, few documents were written in English. Those that were were written by scribes trained to write Latin and French. They use the symbols with the sound values that they were familiar with, not the ones that English scribes had used previously. For example, the letter „c” was used by French scribes to indicates the sound [s] (in words like mice and grace), rather than to spell the [k] sound (as English scribes had done).
• As discussed above, the printing press was introduced to England during the Great Vowel Shift. Books were printed using old spellings, despite the fact that the pronunciation of words was changing rapidly. By the time anyone noticed, spellings were fixed at the older pronunciation.
• English has borrowed from a variety of languages and in some cases writers have adopted the foreign spelling as well as the word itself.

Political groups have lobbied for spelling reform since at least the middle of the 16th century, so far with little success. Apparently, the benefits of a consistent spelling system are far outweighed by the high cost of retraining everyone.

SURSA -pages.uoregon.edu/l150web/weblec4.4.html 

4.4.3. English History Summary…